liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Huianu Dumitru

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 437. Marți 13 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (159).


Sîmbătă 30 iulie 1966.  M-am sculat la 8. Aseară pusesem capcana de șoareci în verandă și azi dimineață am văzut cu satisfacție șoarecul mort (al treilea ”succes” la vînat). Apoi am pus o momeală nouă (ca de obicei, o coajă de pîine uscată) și am mutat-o în beci.

După masa de dimineață am jucat table cu tata. După ce am condus cu 2-0 am pieerdut ca un erou cu 3-2.

Azi e încă înnourat și pămîntul e ud. Am scris la R. Moscova o scrisoare de mai bine de 3 pagini relatîndu-le excursia.

La amiază am primit două ”răvașe”. O scrisoare de la un ”prieten” al tatei din Dorohoi, Prisăcaru, care se interesează de o eventuală mutare a noastră la Iași (Tata a promis că dă casa cu 10 mii de mangoți…). Acum însă cred că nu mai are chef de ducă. Al doilea ”răvaș” era o vedere din Rădăuți. M-am mirat. M-am mirat și mai mult cînd am văzut de la cine vine: ”Multe salutări de pe meleagurile Vicovului, primește de la Natalița. P.S. Multe complimente lui Mircea, aceeași”. Nu mă pot dumiri pentru ce mi-a scris (poate i-o fi scris Toader acea scrisoare de ”adio” și nu știe nici ea pentru ce).

După masă am jucat table cu mama și tata. Cînd jucăm dăm exemple de la campionatul mondial. Cînd cineva dintre noi ia conducerea de la primele jocuri este imediat numit ”Coreea” ceea ce înseamnă că va și pierde (Coreea – Portugalia 3-5 după ce a condus cu 3 la 0!). Cînd tata (care-i cel mai bun) a pierdut și el o dată l-am numit Brazilia (în amintirea meciului cu Ungaria (R.P.U – Brazilia 3-1). După ce-am ascultat meciul pentru finală ziceam că cel care cîștigă prima linie, neapărat va pierde. De la 16 la 18 am ascultat încordați transmisiunea de pe Wembley de la Londra. Finala campionatului mondial de fotbal s-a jucat anul ăsta între formațiile Angliei și ale R.F. Germane (L.D. corect ar fi trebuit să scriu: Republicii Federale a Germaniei, dar asta era o chestie știută de la Deutsche Welle și care promova ideea unei Germanii unice/ unite). A opta ediție a campionatului dotată cu ”Cupa Jules Rimet” s-a desfășurat în prezența reginei Elisabeta și a primului ministru Harold Wilson (cca 10 000 de spectatori). Germanii au fost aceia care au deschis scorul. Dar, așa cum a anunțat și crainicul, este o tradiție ca întotdeauna cei care dau primul gol, pierd. Și tradiția s-a respectat. Imediat s-a egalat și prima repriză s-a terminat la egalitate (1 – 1).  Au loc prelungiri pline de emoții. Dar, neavînd condiție fizică, germanii n-au mai putut înscrie, dar nici apăra. Englezii au făcut 3-2, iar în ultimul minut au făcut 4-2, rezultat cu care s-a încheiat meciul. Regina Angliei (L.D.: De fapt este vorba despre regina Regatului Unit al Marii Britanii și Iralandei de Nord) i-a înmînat lui Bobby Charlton Cupa de aur (4 kg). A fost un meci plin de emoții pe care nu cred să nu-l fi ascultat cineva. Tata și mama care nu știau nimic despre fotbal au devenit ascultători pasionați ai tuturor meciurilor. Părinții s-au culcat la 21.30 dar eu am mai rămas să scriu. Trebuie să recuperez două săptămîni în care n-am însemnat nimic în Jurnal.

Duminica 31 iulie 1966. Aseară am stat mai tîrziu. I-am scris lui Mircea (trei pagini) căci el n-a mai scris deloc, și către ”Redacția Revistei Magazin”, Piața Scînteii, București: problema vederilor: scrise?, nescrise?

Aseară am admirat o minunată lună plină. Ieri am ascultat la Radio Moscova despre un caz de telepatie (Moscova – Novosibirsk).

Dimineața m-am sculat la 8 am transcris pe curat scrisoare pentru Radio Moscova și m-am dus la Poștă cu cele trei scrisori. Am cumpărat 10 timbre să am rezerve.  (cu ocazia asta am cheltuit și ”rezervele” mele de 5 lei). Acasă am găsit în beci al patrulea șoarec prins. La observația mamei că stau mereu și scriu ”amintiri” care ”n-au rost”, m-am apucat și-am repetat primele 1000 de cuvinte la limba engleză.

Azi e o zi frumoasă. În cursul zilei: al 5-lea șoarec. A fost milițianul Palamaru și ne-a luat adresa lui Mircea. Într-adevăr, are miliția de furcă. Seara am citit din ”Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război” care a început să-mi placă. La 22 am plecat la culcare.

Luni 1 august 1066. Ieri am primit de la ”Cartea prin Poștă” ultimele două numere din ”Cărți noi” și un fel de scrisoare imprimată în care mă anunță că ICOMECOOP a înființat o nouă secție ”Comerțul prin coletărie”. Pentru aceasta mi-a trimis materialul informativ și o listă cu produsele ce pot fi cumpărate de la ”Comerțul prin coletărie”. Mi-au pus și o c.p pentru a le putea răspunde.

De cîteva zile mă scol pe la 7 sau 8. Începînd de azi, mama trebuie să se prezinte la Bălinești, la școală. Cît mama a lipsit de-acasă, tata a citit la trigonometrie, iar eu am terminat vol. I. Parcă lipsea ceva… La 10 mama s-a întors. Acum sînt patru cadre didactice la școala din Bălinești. Jan Goraș, directorul, a aranjat în așa fel încît fiecare să vină tot la două zile. Mama merge cu Tica Goraș. Tata i-a scris buniței o carte poștală. În jumătate de lună i-am scris (noi) două plicuri și o c.p. (plus vedrea ce i-am trimis din Cluj, fără a primi vreun răspuns). Așteptăm în fiecare zi.

Azi e o zi caldă, frumoasă; am cules cu tata frunze pline de omizi din tînăra și frumoasa noastră livadă, apoi le-am ars în ogradă la un foc de hîrtii. După masă am citit revista ”Femeia” și volumul II.

De la 15 la 18 am dormit încontinuu, un somn greu, toropit. Am început să mîncăm zdravăn din castraveții noștri. Mănînc cu mare plăcere cîte 4-5 bucăți și chiar mai mult.

Tata-i mereu năpădit de amintiri; povestește de frații și surorile sale cum a venit el încoace etc. Seara am ascultat la Chișinău un frumos concert de muzică populară moldovenească. La 21.30 am ascultat ”Parla Bucarest”. Îmi place tare mult limba italiană și sper să ajung în posesia unui manual de limba italiană. Comanda pe care am făcut-o la Cartea prin poștă a rămas în aer (mai sper, totuși). Azi n-am avut noroc la șoareci. Capcana mea a rămas neatinsă. Nu cred să se fi epuizat ”vînatul”.

Marți 2 august 1966. M-am trezit la 7 și-un sfert. Pînă la ora 10 am terminat de citit și al doilea volum al romanului ”Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”. I-am făcut recenzia și am lipit odată cu ea și romanul ”Răscoala” care, fiind cam ferfenițit, mi-a luat o jumătate de borcănaș cu pastă de lipit (clei).

Pînă la amiază am reușit să-mi dau părul în sus și văd că, deocamdată, stă așa.

Azi am primit scrisoare de la Moscova (răspuns la scrisoarea mea din 28 iunie: și-au însușit critica…). În plic am găsit fotografia lui Gogol (pe care mi-au mai trimis-o o dată) și o vedere din piața Pușkin. Întrebîndu-mă dacă e vorba de vre-un ajutor în domeniul limbii engleze, mi-au scris să revin la toamnă și ei îmi vor trimite adresa unei școli speciale de limbă engleză din Moscova și Leningrad. Ei, așa mai zic și eu! Sper ca în jurul datei de 20 august să primesc răspuns și la cea de-a doua scrisoare.

Azi e o zi frumoasă și caldă (după amiază s-a înnourat un pic). Prunele din copacul din fața casei au început să se desprindă de pe sîmburi, semn că în curînd se vor coace. Pînă atunci, mai am eu grijă de ele… Anul ăsta am avut vișine foarte multe, avem prune foarte multe, iar perii grozav de încărcați garantează că la toamnă vom avea pere foarte multe. În schimb, n-avem deloc mere. Cele vreo patru mere care mai erau în mărul de lîngă grajd au căzut la ultima furtună. Tanti Lucreția, știind că n-avem mere ne-a adus odată o poală cu mere, dar erau încă verzi. Nici astă noapte șoarecul n-a mai dat pe la capcană. Trebuie opărită capcana (să nu aibă miros de stîrv). O să pun o momeală nouă (cu aceeași momeală am prins patru șoareci).

Freza mea nu mai face nazuri și continuă să stea frumos. Ba încă se mai încrețește și se ondulează în părți.

Miercuri 3 august 1966. La 5.30 m-a trezit tata și mi-a spus că ei pleacă la Rădăuți (tata vrea să se intereseze la pașapoarte de normele de plecare. Mi-a dat indicații ce să fac în timpul cît voi fi singur. Imediat m-am sculat, m-am spălat și mi-am dat părul în sus. Mama mi-a spus ce să mănînc. Eu mi-am făcut vreo trei ouă și am vrut să mănînc, dar am văzut că cele două pîini sînt cleioase (s-au ”aprins”). Am înghițit în silă trei ochiuri, cam reci și ele, apoi a trebuit să rabd pînă seara cînd a venit mama cu pîinea. Singura mea mîncare a fost castraveți cu sare (vreo 7) apoi ceva prune. Toate astea amestecate mi-au dat o insuportabilă durere de stomac. Pînă la amiază am ascultat radio și am scris în Jurnal.  Cu toate că muream de plictiseală nu mi-a dat prin cap să citesc ceva. Am lîncezit toată ziua. A fost pe aici Valița Marianciuc (profesoara mea de geografie din clasa a VII-a). A adus o datorie de 80o de lei. V.M.:Crești, crești… Dar prin sat nu mai ieși, ai?”. Am intrat iar în casă și mi-am continuat scrisul. Pe la 10-11 mi-am adus aminte să văd de ”curca cu curcuțe” și cu puii mici. Nu i-am văzut prin apropiere și mi-am închipuit că-s prin porumb, pe Cudrina. Mi-am făcut o socoteală: ce să-i aduc acuma? Mai bine-i aduc diseară, înainte de a veni mama și ”am o socoteală”. De-abia la amiază am descoperit curca în grajd. Sărmana nu văzuse soarele de ieri… Le-am dat drumul, le-am hrănit și pînă seara n-am mai avut grija lor; nici nu s-au dus de-acasă.

De la 15 la 17 am tras un somn greu și abia lătrăturile înfocate ale lui Muț (venise Ostina,  mama Cocăi) au reușit să mă trezească. Mă durea stomacul și eram tare leșinat.

Azi am primit Moscow News ul și-am mai avut ce citi.

Pe la 18.30 am mai făcut crupe pentru pui și curci. În 20 de minute am dat prin rîșniță o tăbuiață plină. La 19 tata și cu mama erau deja acasă. Mi-a ascuțit cuțitul (cel nou) și pentru 6 lei mi-a făcut brici din cele două lame (așa-mi place mie). Fotografiile care n-au fost atacate de lumină au ieșit toate foarte bine (și acelea cu mustață, făcute în primăvară…).

Tata mi-a spus, cu părere de rău, că s-a interesat la miliție și a aflat că trecerea (L.D.: în URSS, adică la Chișinău…) se face foarte greu, dar pe la anul e sigur că va merge. Mama a adus pîine, eu am mîncat lacom și m-a durut stomacul și mai tare.

Părinții au rîs de mine și de nepriceperea mea. În loc să stau o zi întreagă flămînd și să rabd prostește trebuia să-mi fierb niște cartofi și să mănînc cu brînză… Era și mîncărică de cartofi, dar nu m-am atins de ea… pentru că…. n-aveam pîine.

Mama și-a cusut o frumoasă rochie înflorată (ieri au luat salariul). Au fost pe la noi Jan + Tica Goraș și au stat pînă pe la ora 23.

Joi 4 august 1966. La 6 mama m-a sculat din nou. Mi-au spus că pleacă la Siret și într-adevăr au plecat cu cursa de 6.30. M-am sculat, și pînă la ora 10, am scris în Jurnal (am ajuns la 24 iulie).

Azi e o zi toridă. Nici un nouraș n-a întunecat albăstrimea cerului.

La ora 10 mama și tata au fost înapoi (cu o ocazie). Au cumpărat pîine, carne, conserve, un furtun pentru vin, dar ceea ce au căutat mai tare n-au găsit: un costum de 1000 de lei de tergal, pentru tata (46 III). Nici la Rădăuți și nici la Siret!

Pînă să vină dînșii, eu am mai scris, am hrănit orătăniile și am început să citesc ”Ion” de Liviu Rebreanu. De cîtva timp, șoferii de la Școala de șoferi din Siret fac mereu exerciții de conducere și întorc de zeci de ori pe șoseaua lată din fața casei noastre. Azi – al 6-lea șoarec.

A fost Viorica Dănilă (care-i corigentă la matematică) și a discutat cu tata despre eventualitatea unor ore….

După amiază tata a adus vreo 10 țigle de la un cetățean. Am luat scara de la tanti Lucreția și m-am suit pînă-n marginea casei (înspre tanti, direcție dinspre care bate vîntul mai tare) și-am înlocuit niște țigle căzute. Făcînd asta am astupat niște cuiburi de vrăbii care aveau și ouă și pui. Tata zicea să le arunc de-acolo, dar au rămas doar acoperite. Apoi am aranjat și pe grajd o serie de țigle. M-am suit deasupra și mă simțeam foarte bine la înălțime.

Citesc mereu din ”Ion”. În fiecare zi aștept cu nerăbdare poștașul și citesc cu nesaț fiecare articolaș și fiecare anunț din ziar. Pe lîngă radio, este singurul mijloc de a mă pune în contact cu lumea exterioară. Tata-i foarte pornit împotriva mea că scriu ”amintiri” și că am abandonat lecțiile de engleză.

Seara, fiindu-mi milă de bietele păsărele care au rămas fără cuib și de puii rămași fără părinți am luat iar țiglele și le-am făcut loc să intre.

După ce mama și tata s-au culcat, eu am rămas să mai scriu și să citesc. M-am culcat la 23.

Vineri 5 august 1966. Dimineața, mama a plecat la Bălinești, pe jos. Tata s-a pornit în sat să caute făină și eu a trebuit să mă scol la 7. Dar tata s-a întors imediat și mi-a spus să mă duc la Siret să mă tund și să mă interesez de costume. Cînd am plecat (pe la 9 făr-un sfert) tata mi-a dat o coșarcă să i-o duc lui Moraru (din capătul satului, de la care a luat damingeana de 50 de litri). M-am pornit, dar un vînt puternic ce venea dinspre Siret m-a făcut să merg anevoie. Am făcut sforțări mari să pot înainta. După ce, cu mare greu, am ajuns la Moraru și i-am dat coșarca, m-am întors acasă. Tata a fost tare supărat de asta. De fapt, avea dreptate: nu mai aveam mult pînă la Siret... Mama a venit la 13.30 de la școală.

După masă am avut o durere de cap și am dormit vreo trei ore, timp în care mama și tata au fost pe la cooperativă și eu nici n-am știut. Deparece am dormit ziua trei ore, noaptea m-am culcat la 1.30, după ce am citit partea a doua a cărții ”Jack London” de Irving Stone.

Sîmbătă 6 august 1966. Pe la 6.20 mama și tata erau treji demult și încă nu se hotărîseră dacă să meargă sau nu la Siret. În ultimele minute tata a hotărît să meargă și cînd mai erau cîteva minute pînă să treacă autobuzul, dînșii ieșeau pe poartă. Cînd au ajuns la Nicuță a trecut și autobuzul. Tocmai trecea și popa Tomaziu pe drum. Acesta a făcut stop cu mîna și șoferul a oprit. Mama și tata s-au urcat și au plecat la Siret.

Eu m-am sculat, m-am spălat, dar n-am mîncat căci mi s-a părut pîinea crudă. Decît să mi se facă greață, mai bine rabd. Pînă la amiază am scris încontinuu și, iată-mă, în sfîrșit, la zi! Am scris vreo opt foi (două săptămîni de zile scrise pe același număr de foi cîte am scris pe data de 18 iulie).

La amiază (12.30), mama a venit cu cursa pînă la poartă. Au cumpărat o oală mare de vreo 30 de kg și două lighene care – zic ei – alcătuiesc ”fabrica de țuică”.

După ce s-a mai răsuflat un pic mama mi-a spus că în autobuz s-au întîlnit cu taxatorul Buhaciuc care luase uniformele de la Mircea. Văzînd asta, mama și tata au luat bilet pînă la Rădăuți. Aici au reușit să lămurească problema unifiormelor și l-au lichidat pe Mircea de datorii prin semnătura dată de Buhaciuc. Acum Mircea mai are de luat 90 de lei pe care-i va primi prin poștă.. Mama-i foarte bucuroasă de treaba asta. După masă am jucat table cu mama și pe la 15.30 m-am culcat. Cu mare greu a reușit mama să mă trezească pe la 19.30. Nu știu de ce dorm ziua așa grozav.

Pînă seara am făcut cu toții o curățenie generală în sufragerie, bucătărie, verandă și cameră măturînd, scuturînd și aranjînd. Seara s-a dezlănțuit furtuna și cerul e negru…

Seara tîrziu am stat și mi-am scris Jurnalul pe ziua de azi, după care mi-am luat lampa și cartea (”Ion”) și m-am retras în dormitor, pe canapeaua mea. M-am culcat la 23.

Duminică 7 august 1966. După un somn plin de vise reprezentînd o mare parte din excursia de 7 zile, m-am trezit pe la 9. Am ascultat rubrica ”Pentru voi, dragi școlari”. Azi în țara noastră se sărbătorește ”Ziua minerului” și ”Ziua Marinei Republicii Socialiste România”. În Uniunea Sovietică se sărbătorește astăzi Ziua feroviarului.

Pînă la amiază am jucat table cu mama și cu tata. Parcă-i un făcut: în majoritatea cazurilor conduc cu 2-0 pentru ca apoi să pierd cu 3-2. Cred că dacă partidele ar fi formate din două linii aș cîștiga mereu.

Azi e o zi foarte frumoasă, senină și caldă. La amiază am primit ”Munca” și ”Magazin” ul plus 92,70 lei de la Autobaza T.A Rădăuți. De la imensa ”datorie” de 1500 lei față de Autobază, Mircea s-a ales cu aproape o sută de lei. Banii însă i-a ridicat tata. Din Magazinul de azi am cules adresa lui Corneliu Niculescu din Cluj (schimb de vederi). Am făcut o scrisoare tip și i-am scris lui Adrian Constantin din Anina manifestîndu-mi dorința de a face schimb de vederi cu ei (cîte o c.p).

Cel mai mare eveniment al sezonului: tata s-a hotărît să citească literatură și să mai lase matematica. Azi a început să citească ”Domnul Gallet decedat” de G. Simenon. La amiază am ascultat la D.V. programul internațional de șlagăre date în toate limbile țărilor socialiste, program difuzat în fiecare duminică din luna august. Iată programul: Pentru România: 13.20 – 14.00 (31 m și 25 m); Cehoslovacia: 13.25 – 15.20 (25 și 31m); Ungaria: 15.50 – 16.30 (31, 41 și 49 m); Bulgaria: 14.40 – 15.20 (25 și 31 m), Polonia: 15.50 – 16.30 (41 și 49), Jugoslavia: 17.00 – 17.40 (31 și 41 m); Uniunea Sovietică: 16.45 – 17.45 (19, 21 și 31 m).

După amiază am mai jucat table, m-am ocupat cu altceva, dar n-am mai citit.

Pe la 17 a venit (în vizită) pe la noi prof Huianu Dumitru. Înainte de a pleca el au venit soții Cracană care au stat pînă pe la 20.30 cînd au plecat cu toții (cu mama și cu tata) la film. (L.D.:  Emilia Cracană era profesoară, iar dl Cracană era inginer agronom). Eu am scăpat de mers pretextînd că-s netuns. Nu simt nici o plăcere să ies în sat, mai ales acum cînd n-am dat ochii cu oamenii din sat de aproape un an de zile mi-e oarecum să vorbesc cu ei. Dar mai e și altceva: muțenia și sălbăticia mea nu-mi permit să scot nasul în lume. Nu mă descurc în discuții și, de aceea, tac. Și – ca să nu stau ca mutul pe unde merg – stau acasă. La Rădăuți, antrenîndu-mă cu prietenii, mi-era o groază să stau singur fie la internat, fie în oraș. Căutam mereu prietenia și tovărășia cuiva. Dar și acolo aveam momente de melancolie și-mi plăcea, cîteodată, să fiu singur…

În această vacanță, de pe data de 19 iunie nu m-am mai tuns și părul a crescut lung și sălbatec. Acum l-am dat în sus și nu mai pare așa lung, dar la spate ”bordura” mea s-a lărgit pînă peste gît și trece mult peste urechi. În spate are 7 cm., iar în spate 8. Niciodată n-am avut așa o claie de păr. Poate că nu l-aș lăsa așa lung dacă la aceste dimensiuni nu s-ar încreți și ondula pe părți și în față.

În timp ce musafirii au stat în sufragerie eu am stat în bucătărie, ascultînd radio. După ce au plecat toți, am venit în sufragerie continuînd să ascult radio (muzică ușoară și emisiuni în limba italiană).

Pînă la 21.30 am scris în Jurnal și în Carnetul cu maxime. Acum am reușit să adun 20 de lei. O să mai strîng pentru a-mi cumpăra un nou caiet pentru Jurnal și o pereche de ochelari. Dacă mai adaug și cei 10 lei datorie (biletul la cursa Rădăuți – Grămești la venirea din excursie) înseamnă că trebuie să adun vreo 80 de mangoți.

La 21.30 am ascultat pe 233m lungime de undă un post italian (pare-mi-se Radio Roma). Voi vedea… La ora 22 am aflat! E vorba de același ”Radio Oggi in Italia” cu nenumăratele lui emisiuni în limba italiană. La urmă au dat o adresă din care am reținut doar atît: (un nume de bărbat, la început), Berlino cento due (probabil 102), Căsuța poștală quatro cento și ceva (400 +). Voi mai asculta și voi reuși să depistez adresa exactă. La 22 am ascultat pe 196 m lungime de undă Radio Vatican cu rugăciunile în limba latină. Vreau să notez și să învăț textul uneia dintre ele. Dar ceea ce am reușit să-mi notez este doar atît: ”Ave Maria, grazia plena, dominus tecum benedictus mulieribus...”.         (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 427. Sîmbătă 3 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (149).


Sîmbătă 18 iunie 1966. Dimineața, pe la 5.30 tata s-a pornit cu bicicleta la Siret să schimbe butelia. A venit cu ea schimbată pe la 8 și eu dormeam încă. De voie, de nevoie, m-am sculat. Am dibuit prin șifonier o bluză de vară pe care o am de la bunița și care acum mi-e cam mică. Totuși îmi place, fiind destul de comodă și o port în locul maioului.

Pe la 10 tata m-a trimis să-i duc dnei Lica de la Bibliotecă niște cărți împrumutate de mai de mult. Am luat și eu vreo trei ca să am ce citi din lectura particulară pentru școală (”Întunecare”, ”Răscoala” și ”Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”. Am fost pe-acasă la Huia(nu) să-i duc o carte, dar nu era acasă.

Ieri tot a plouat un pic (vreo 5 minute) numai cît să mai liniștească praful de pe drum. Totuși venea furtună mare. Dacă n-ar fi bătut clopotele ar fi plouat zdravăn. Să fi avut cocoșul dreptate? Azi vremea e tot frumoasă, dar nu așa ca ieri dimineață. Nori alburii mai stau în calea soarelui și parcă bate un vînticel. M-aș fi dus și azi la baie la Siret, dar cu vremea asta n-a fost chip.

Am stat pe-acasă și-am mai încurcat treaba pe-aici. Am grijă să citesc cu regularitate ziarul ”Munca” și să ascult muzică la radio. Mă interesează deopotrivă evenimentele internaționale cît și activitatea culturală din diferite domenii. Am rămas mult în urmă cu ”politica” și acum vreau să recuperez. La amiază, după ce am mîncat iar ”pe răsturnate”,  m-am întins pe pat și nu m-am sculat mai devreme de ora 17. Mama a călcat încontinuu. Mi-a călcat pantalonii gri cu Apretin. După ora 18 am fost la cooperativă și i-am cumpărat tatei o curea de 24.5- + un săpun și o pastă de dinți (am rămas cu 5 lei în buzunar…). Tata se pregătește să plece mîine la Iași (va trebui să stea acolo 10 zile pentru niște cursuri). Eu mi-am mai pregătit cîte ceva pentru mîine, Mi-am periat hainele, mi-am curățat pantofii cu lapte proaspăt, iar în restul timpului am mai sîcîit-o pe mama cu poveștile mele. Fără să vreau am cules nu știu de pe unde două vorbe: ”Așa!” și ”Nu ți-am spus eu?” vorbe pe care le repet mereu, prostește. Mi-am mai reglat roata din față, am umflat-o pe cea din spate și mi-am pus bicicleta la punct pentru mîine. Mama a făcut două tăvi de plăcinte și pînă s-au copt am sporovoit mereu povestind diferite întîmplări care de care mai hazlie. Mama mi-a dat 31 de lei pentru mîine să-i fac niște cumpărături și… 4 lei de cheltuială. Părinții s-au culcat după ora 22, trudiți după o astfel de zi. Eu am rămas în bucătărie să scriu ”impresiile” pe joi, vineri și pe azi. Iar am rămas în urmă și a trebuit să sacrific din orele de somn.

Seara am avut un dialog cu mama:

Eu: ”Dacă aș lăsa Jurnalul la vedere, ai citi dintr-însul?”

Mama: ”Dar ce ai de ascuns?”

Eu: ”Nimic”.

Mama: ”Las că mai știu eu ce ai făcut pe la Rădăuți”

Eu: Ți-a spus Mircea?”

Nu m-a asigurat mama că i-ar fi spus el, dar sînt aproape sigur că numai el e în stare de una ca asta. Mama mi-a spus că vom mai vorbi și altă dată. Cred că într-o zi vom avea o discuție destul de serioasă. Mi se pare că știe de ”evenimentele întîmplate în ziua de 2 Mai”. Eu îmi păzesc Jurnalul cu strășnicie – am scris lucruri care nu trebuie văzute și știute cu nici un preț. De aceea, am adus valiza mea de placaj, am așezat-o în bucătărie sub masă și-am încuiat-o cu lacătul. Cheia o țin prin cele mai tainice locuri (de ex. într-o călimară de cerneală, goală, într-o cutie cu medicamente etc etc.).

Nu prea-mi surîde mie viața asta de-acasă. Trebuie să mă păzesc strașnic să nu afle nimeni ce-am mai făcut, iar să fac altele – nici vorbă! Îmi pierd zilele cu somnul și mîncarea și cu treburi de nimic. Mai aduc apă, mai păzesc puii, curcile și…. vișinele. Îmi mai fac iluzii cu bicicleta asta. Sper să fac cu ea cîteva excursii pe la Suceava, la Putna și-n alte părți. Mi-am luat harta în față și am calculat kilometrii și orele în care-aș putea ajunge la diferite localități. Dacă aș avea bani aș face un circuit foarte frumos prin regiune (și mai ales dacă ar fi timpul frumos, căci culcușul meu ar fi sub cerul liber). Să văd cum voi ieși din călătoria mea de mîine la Rădăuți și apoi îmi voi face și alte planuri. Bicicleta asta e cam paradită, eu nu-s prea antrenat, în fine…! Am mai ieșit o dată afară, apoi am început iar să scriu. Cerul e înstelat, dar peste pămînt domnește o întunecime oribilă. Atunci e mai mare dragul să stai pe-afară. Acum e ora 0 (12).

Duminică 19 iulie 1966.  Aseară nu m-am culcat înainte de a-mi încuia jurnalul în valiză iar cheia am ascuns-o ca într-un basm: cheia într-o cutie de muzicuță, aceasta în altă cutie mai mare, iar asta din urmă, la rîndul ei, am pitit-o în sertarul de mijloc de la bufet. Cred că mama, dacă ar vrea să-mi controleze Jurnalul, tot ar putea-o face – silindu-mă. Dar, după cît văd eu, mă mai lasă așa deocamdată. Azi dimineață la ora 5 – după cum l-am rugat eu, tata m-a sculat. După un pic de înviorare m-am spălat pe partea de sus a corpului nici mai mult nici mai puțin de jumătate de oră. Am mîncat bine (două ochiuri și o cană de cafea cu lapte) și mi-am luat rămas bun de la tata care azi la amiază pleacă la Iași. Mama mi-a dat cureaua de la ceasul ei și-mi vine destul de bine. Locul în care port ceasul nu e deloc ars de soare și contrastează f puternic cu restul pielii. Parcă aș avea o pată sau un bandaj alb.

Azi are loc la Rădăuți, serbarea de sfîrșit de an la clasele I – XI la Liceul 2. Cu toate că aș fi putut să nu vin, m-am hotărît să merg. Mă mai întîlnesc și eu cu cineva…

Așadar bicicleta fiindu-mi pregătită mi-am luat pantalonii gri, bluza albastră, iar în servietă mi-am luat canadiana (de rezervă) și două plăcinte.

La 6 am luat startul (am ridicat ancora). Cerul era de un albastru pronunțat, iar soarele lumina puternic fără să încălzească prea mult. E o plăcere să faci astfel de călătorii pe o astfel de vreme. Cei 23 de km nu contează. De la Gropeni la Bălcăuți am avut un drum drept cu puțină pantă inundat de lumina puternică a soarelui de iunie. Răcoarea domnea încă: în partea stîngă se întindeau lanuri de cartofi, iar din dreapta venea un miros îmbătător de fîn cosit. Anumit am încetinit din mers să-mi desfăt mai mult timp simțurile. La granița dintre Ratoș și Bălcăuți am dat de asfalt. De plăcere am pedalat nebunește pînă la tabla ce indica Grănicești. Să am un tovarăș de drum aș merge pretutindeni, aș vizita și aș cunoaște lumea. La o vale, pe cînd intram în Dornești mi-a sărit lanțul și am avut noroc de frîna de mînă. Cu popasuri mici și fără să mîn prea tare am făcut o oră și jumătate. Deci la 7.30 am ajuns la Halta ”Unirii” din Rădăuți. Cînd intri în oraș la o astfel de oră Rădăuțiul îți apare ca un oraș frumos, cu străzi curate și cu multă verdeață.

Am mers mai întîi la internat să las aici – pe undeva – bicicleta și servieta. La internat am mai dat ochii cu cîțiva absolvenți: Beldianu, Caunii Anton, Popescu care acum au examen de maturitate. În internat erau cazați o mulțime de tineri și tinere care – cred – vor sta mai mult timp aici. Pare-mi-se toți sînt din București. M-am întîlnit cu ”omul de servici” (Boloca). La rugămintea mea de a-mi arăta un locușor unde aș putea ”caza” bicicleta mi-a arătat f binevoitor beciul cu alimente de lîngă locuința lui dom Florea. Așa am și făcut. Imediat am ieșit în oraș: aici am putut observa o sumedenie de turiști veniți cu ONT ul (L.D.: ONT = Oficiul Național pentru Turism) și cu limuzine proprii. M-am întîlnit cu Pitic Mihai; am schimbat cîteva vorbe apoi m-am dus la frizerie. M-am tuns tot cu bordură, nu m-am scurtat mai multișor. După ce-am terminat-o și cu tunsul am ieșit prin oraș și m-am plimbat un pic. Am stat un pic pe o bancă în mult îndrăgitul parc. Pe lîngă feeria naturii, o muzică populară din piață mă desfăta. Apropiindu-se ora 9 m-am îndreptat spre școală cu gîndul să mă mai întîlnesc cu colegi și prieteni. M-am întîlnit cu Nicu Bujdei de la care am luat o fotografie cu clasa (doar 6 lei). Ca să ne mai trecem timpul Nicu a început să-mi povestească filmul de aventuri ”A fost cîndva hoț”. Cum stăteam și ascultam așa, apare și ”țăranul” de Toader. Are costumul său național și-i stă destul de bine. Am mers apoi în oraș și-am stat vreo oră prin parc sau plimbîndu-ne și discutînd mereu. Ne-am spus unul altuia tot ceea ce s-a mai întîmplat în timpul cît n-am fost împreună. El speră să plece la Cîmpulung… Tot plimbîndu-ne așa prin oraș ne-am întîlnit de mai multe ori cu ”restul lumii” – Teodora și Doina Hlinschi.

Pînă la ora 10 am stat în parc, apoi considerînd că e cazul să asistăm la serbare am luat-o spre școală. Aici, în dreptul cantinei fetelor, mă aștepta Lia c-un pachet sub braț: mi-a făcut rost de costum național. Am mers în vestiarul de fete și m-am schimbat. Dar n-am prea avut noroc. Costumul era foarte mic și mă mir cum s-au ținut ițarii pe mine. Cămașa nu era înflorată și nici bundiță n-avea. Am luat cămașa de două ori pe dos… Cu chiu cu vai m-a mai aranjat Lia și ne-am îndreptat spre grupul de elevi care participau la serbarea de sfîrșit de an. Lia avea și ea costum național dar acesta era foarte frumos. Cînd am apărut împreună la locul festivității am produs senzații sau mai bine zis discuții. Nu știu cum oi fi arătat căci se uitau toți cam lung la mine. Cît au durat cuvîntările și cîntările eu am stat cu băieții cu care m-am întîlnit astăzi: toți aveau bășici în palmă și-s sigur că n-au lucrat cine știe ce (ca mine de exemplu). După această formală ”festivitate” s-au afișat listele cu situația pe clase. Din clasa X-a E au rămas două repetente: Ivănuță E. și Omelcenco V. Mai multe au scăpat cu una sau două corijențe. Lia a rămas la fizică și latină.

Am plecat cu Lia la internat. Ea m-a așteptat la poartă, iar eu m-am dus în beci și m-am schimbat iar, luîndu-mi hainele mele. Am revenit apoi în oraș (pe trotuar m-am întîlnit cu cu Haiuță, dar nu l-am salutat). Am stat cu Lia pe o bancă în parc, chiar lîngă aleea care duce la domiciliul dirigintei. În timp ce discutam așa a apărut și Lucia Nenati îmbrăcată tot în național (a luat premiul II). Și-a luat rămas bun de la noi și a plecat să se întîlnească cu Dragoș Scîntei (cu care s-a împăcat și din nou sînt prieteni). Nu mult după asta apare și diriginta care se îndrepta spre casă, deci chiar pe lîngă noi. Am salutat-o și drept răspuns ne-a și luat la rost: ”Aaa…! Aicea-mi erai? Păcătosule...” (asta-i vorba ei preferată). Lucia ne-a spus că la școală diriginta a întrebat unde-s eu, zicînd: ”N-a binevoit să vină să-și ia carnetul?”. Cîteva fete mai răutăcioase s-au găsit să anunțe: ”A plecat cu Buhai!”. Acuma însă diriginta era foarte bine dispusă și mi-a spus să rămîn pe loc să-mi aducă ea carnetul de note. Mi l-a adus, dar iar a continuat cu morala, dar pe un ton cît se poate de blajin: ”Păcătosule! Nu-ți mai trebuia mult și luai și tu o mențiune...” (Am media anuală 7.66). S-a adresat apoi Liei: ”Melexină! Tu ai scăpat tare cu greu anul ăsta. Fii atentă, că și la corijență se pică…”. Ne-a urat vacanță plăcută și tot așa de bine dispusă a plecat de unde-a venit. N-a trecut mult și apare și Pop. E destul că ne-a observat și el… Deoarece banca pe care stătusem era foarte umbrită, am mai ieșit la soare. Am luat-o pe Calea Prieteniei înainte și-am mers așa pînă la curba ce-o face calea ferată pe după un delușor. Am mers un timp de mînă, apoi am mers lateral și ne-am trîntit în iarbă. Ne-am așezat amîndoi pe porțiunea de loc ce era acoperită cu un ziar. Am cuprins-o de mijloc și am stat așa foarte aproape. Am încercat s-o sărut, dar… am dat greș! Cîtva timp a stat pe genunchii mei, culcată, iar eu am ținut-o în brațe. Am mai vorbit fleacuri sau altele, avînd grijă să facem mereu apropouri la adresa celuilalt… Au fost minute fericite, minute care au însemnat mai bine de jumnătate de oră de desfătare… La rugămintea ei (”Liviu, te rog…”) ne-am sculat și am mers înapoi în oraș. Pe drum ea mi-a povestit din multele ei prietenii. După cîte am observat nu are o părere prea serioasă despre prietenie, ea considerînt totul o simplă tromboneală. Din curiozitate, zice ea, ar vrea să vadă cum ar fi sfîrșitul prieteniei noastre. M-a asigurat că totul depinde de mine… În parc, lîngă Biserica evreiască ne-am despărțit și pentru mult timp. I-am ”predat” costumul național pe care l-am purtat mereu cu mine. Am obținut asigurarea că nu se mai bagă nimeni pe fir: ”Pe cuvîntul meu de onoare!”. Ne-am despărțit simplu: o strîngere de mînă, la revedere și…. îți voi scrie!

După asta am mers și m-am așezat pe o bancă în parc. De-abia acum mi-am dat seama ce durere groaznică de cap am. Poate o fi și de la faptul că m-am dat, mai înainte, în tiribombă și cred că a lăsat urme… Plus că la ”iarbă verde” am stat tot timpul în soare. Nu mi-era nici foame, nici somn, simțeam doar un cui foarte ascuțit ce îmi străbătea capul dinspre frunte înspre ceafă. Am stat așa pe-o bancă pînă la 16, scriindu-mi impresiile zilei în carnețelul de ”Însemnări de buzunar”. Totodată am reflectat și asupra celor recent întîmplate…

Nemaiputînd sta pe loc, m-am dus să-i caut mamei lămîi la cele două cofetării. N-am găsit însă nimic. M-am întîlnit cu C. Atănăsoaie. Am mers cu el în piață, l-am determinat să cumpere un kg de cireșe (4 lei) și am mîncat pe săturate. În fine, m-am îndreptat și eu spre internat, am scos bicicleta afară, am mîncat o jumătate de plăcintă, am mai umflat roata din față și la 5.30 am pornit-o ușurel spre casă. Am mers mai mult normal, dar la o pantă nu prea abruptă pedalam neîncetat și prindeam viteze destul de mari. Aveam o plăcere deosebită să văd cum se apropie un obiect de mine, ca apoi să rămînă mult în urmă. Ce mai, cred că am și eu boala vitezei. Am ajuns acasă pe la 19. M-am pornit odată cu cursa din Dornești și am ajuns acasă exact în același timp.

Acasă, tata nu mai era; plecase la Suceava cu autobuzul de 13.30. În schimb, aveam acasă un musafir: fostul meu profesor (după plecarea dlui C. Maxmiuc) Huianu Dumitru. La sosirea mea, acesta s-a ridicat în picioare, mi-a strîns mîna și a spus ”Să trăiți!”. Apoi n-a mai contenit cu mirările: ”Mă, da ce te-ai dezvoltat! Ce mai, te-ai făcut solid! Uite ce mușchi are la mînă!” Cam asta a vrut el să spună, dar se exprima tare defectuos de te-apuca rîsul. A stat cam mult la discuții, iar eu am rămas mai mult pe-afară. La ora 20 mama s-a dus cu tanti Lucreția la film. (rula ”Samba”). Eu n-am vrut să merg din două motive mari și late: a. l-am văzut; b. sînt foarte obosit. Cum a plecat mama, mi-am luat uniforma mea, adică pantaloni scurți și maiou, apoi m-am dat pe scris. Pînă la 23 am scris cinci foi și o pagină (adică 11 pagini).

Azi este o zi foarte importantă în viața mea (prima mea ieșire cu o fată, la ”iarbă verde”). Pe la 23.30 a venit și mama. Mi-a mai povestit ce-a fost și cum a fost, mi-am mai adus și eu aminte cîte ceva, și, după miezul nopții, m-am culcat.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 393  Duminică 28 ianuarie 2018. Jurnal de vacanță al unui viitor licean prostuț (121).


Prima vacanță consemnată în Jurnal este cea dintre trim. II și trim. III din clasa a VII-a. (22 martie 1963 – 7 aprilie 1963). Aveam 13 ani. Grămești.

Vineri 22 martie 1963. Vacanța de ”primăvară” a început cu o zi de iarnă. Afară ninge, iar drumul s-a acoperit de zăpadă. Au început să meargă săniile trase de cai. Am mers la școală numai cu un caiet pentru pregătire la limba romînă. Costică Afădăroae a adus la școală un mic tub cu dop. Am pus în el un chibrit și la fund am aprins un altul. Din cauza căldurii, chibritul din ”eprubetă” a început să sfîrîie, degajînd un gaz albicios, ca apoi dopul să sară cu putere. Am încercat și eu să fac această ”experiență” și… m-am cam fript. (L.D. Costică Afădăroae era foarte bun la matematică și tata mi-l dădea mereu ca exemplu, mai ales pentru faptul că provenea dintr-o familie nu prea înstărită, dar muncitoare și onestă.. Eu îl admiram pentru ușurința cu care reținea esența regulilor matematice. A făcut mai tîrziu liceul și facultatea devenind un bun inginer. Ne-am (re)întîlnit la acea revedere organizată de Vasile Amariei, despre care am notat mai jos) Sper ca prietenul meu Costică să citească aceste însemnări ale mele din clasa VII-a).

Ieri, la sfîrșitul orelor, tov prof Huianu D-tru a ținut o mică cuvîntare în legătură cu încheierea trimestrului II. S-au furat în clasă două stilouri. Mama și cu tata s-au dus la film și au venit la 11 ½. Au văzut filmele ”Transportul” și ”Iubire încătușată”. M-am culcat la 12 1/3.

Sîmbătă 23 martie 1963. Mama a plecat la Siret. Am primit pachet de la bunița. A nins, iar apoi s-a făcut frig. Am expediat scrisoarea către Radio Moscova (4 lei).

Duminică 24 martie 1963. Mama a fost la învățămînt politic, iar eu am stat mai mult pe drum, cu sania. Am făcut abonament la ”Magazin”.

Luni 25 martie 1963. Am început să citesc cartea ”N-a fost în zadar” de Al Șiperco. A fost cald și zăpada a început să se topească. Am făcut abonament la ”Scînteia”. Am început să fac exerciții la matematică. Mama și tata s-au dus la școală la o ședință. Școala a făcut trei deplasări (Minigeni, Bălinești, Grămești) pregătindu-se pentru faza comunală a concursului. Noaptea a fost frig și a înghețat.

Marți 26 martie 1963. Afară e cald și apa curge în pîraie destul de mari. Soarele încălzește mai cu putere și păsărelele își cîntă melodiile prin copacii din fața casei.

Miercuri 27 martie 1963. De dimineață a fost înnourat, dar spre amiază s-a mai încălzit. Tata a fost la Siret cu aparatul de radio. I-am scris buniței. Am ascultat ”Vorbește Moscova” la radio-ul nostru.

Joi 28 martie 1963. Noaptea nu a mai înghețat. Seara m-am dus la școală să văd brigada de agitație a Căminului cultural. Pe lîngă brigadă am văzut filmul ”Întîlnire pe cablu” (producție sovietică). Mitea Gorin, funcționar la o bancă se hotărăște să rămînă în taiga cu o brigadă de defrișare de dragul Galiei, șefă de brigadă tot în taiga. Nedeprins cu munca fizică, lui Gorin îi vine greu, dar totuși rămîne aici. Prietenia dintre el și Galea, prietenie care devine tot mai puternică, îl determină pe Gorin să devină un om muncitor, harnic și curajos. Lăsîndu-se de unele mentalități pe care le mai moștenea, Gorin este felicitat pentru munca depusă și, totodată, primit în Comsomol.   … Liniile de înaltă tensiune sînt instalate și tot pe aceste linii are loc ”întîlnirea pe cablu” a celor doi prieteni: Galea și Mitea. Întîlnirea lor pe cablu le dă prilejul unor destăinuiri de viitor. Pînă acum nu prea am văzut multe filme, însă unele pe care le-am văzut mi-au rămas întipărite în minte: Așa sînt: ”Misterul fotografiei găsite”, ”Mitrea Cocor”, ”Setea”, ”Omul amfibie”, ”Patru în potop”, ”Avionul pleacă la ora 9”, ”Ultima repriză” și altele.

În seara aceasta am văzut un băiat de la Liceul Militar din Cîmpulung, îmbrăcat în uniformă. Avea o șapcă înaltă, foarte frumoasă, uniforma bleumarin cu vipușcă roșie la toate încheieturile, epoleți și nasturi de alamă. Cît n-aș da să fiu și eu în pielea lui. M-am culcat la ora 12. (L.D.: În 2013, în organizarea lui Vasile Amariei, învățător la școala din Grămești, școală pe care a absolvit-o în 1963, a avut loc o întîlnire a absolvenților școlii din Grămești. Fostul elev al Liceului Militar, Andrușcă, pe care l-am admirat atunci, a venit la întâlnire, avînd gradul militar de general).  M-am culcat la ora 12.

Vineri 29 martie 1963. Vremea s-a stricat brusc și a început să ningă, apoi să plouă și să fie frig. N-am avut nimic la poștă și sînt cam supărat pe Stelian Radu.

Sîmbătă 30 martie 1963. Vremea a fost aspră. Dimineață am terminat de citit ”N-a fost în zadar” de Al Șiperco.

Duminică 31 martie 1963. Tata a ridicat de la poștă un pachet de la bunița. Mama i-a răspuns buniței. Astăzi are loc la Zamostea concursul cultural artistic al pionierilor.

Luni 1 aprilie 1963. A nins și a fost frig. N-am păcălit și n-am fost păcălit. Am fost la Vasile acasă și l-a întrebat despre rezultatele de la concurs. La pionieri: Loc I Grămești; Loc II Bălinești, Loc III Zamostea. La UTM iști, Loc I Grămești (brigadă și solo-uri). Azi am făcut toată ziua ”sport” pe afară: ”haltere”, ”aruncarea lăncii”, trîntă, ochire cu bulgări de zăpadă și ridicarea în mîini.

Ca să fac haz de Mircea am făcut un dîmb de zăpadă de unde să sărim cît mai departe (lungime), apoi Mircea a plecat în casă. În acest timp eu am scobit în dîmb și am făcut o groapă pe care am acoperit-o cu zăpadă pufoasă, ca să nu se cunoască. Cînd Mircea a mai sărit, a căzut în groapă. I-am spus, rîzînd: ”Ce-ai făcut Mircea, mi-ai stricat groapa pe care eu o pregătisem ca să prind iepuri?”. Azi a fost o zi de vacanță cu adevărat. Am mai recapitulat materia la ”Geometria” de clasa VI-a.

Marți 2 aprilie 1963. Ninge ca în luna decembrie. Am făcut ”sport”. Am repetat materia geometriei de clasa VI-a. URSS a lansat la ora 16 ”Luna – 4”. M-am culcat la 11.

Miercuri 3 aprilie 1963. Afară e frig și zăpada e mare. Am scos din nou sania. Tata s-a dus după salar(iu) și a venit cam cu chef. Mai sînt cîteva zile și iar începe școala. Din motive necunoscute, poșta n-a mai venit.

Joi 4 aprilie 1963. De dimineață a fost un cer senin și albastru. Soarele am mai încălzit puțin și zăpada începe să se topească. E un fel de primăvară neobișnuită. A nins și s-a topit din nou – de cîte ori? –fără ca totuși primăvara să mai vină. Mai sînt cîteva zile pînă la începutul trimestrului, dar eu nu mi-am pregătit nici o lecție.

Seara am fost la film. Am văzut filmul ”Curcanii” prod. a studioului ”Lenfilm”. Întîmplarea se petrece în Lituania pe vremea cînd oamenii credeau în biserică și popi. Într-un sat trăiește un boier tare pestriț la mațe (sau negru în cerul gurii) care avea un număr oarecare de curcani buclucași. Dar în acest sat nu trăiește doar acest boier zgîrcit, ci și un slujitor al acestuia, plus un popă evlavios. Slujitorul se afla în dragoste cu fata morarului (Rojite) de la curtea boierului. Dar el îl are ca rival pe paraclisierul bisericii. După mai multe întîmplări cu haz, paraclisierul vrea să se spînzure din dragoste pentru Rojite. Nu-și duce planul la îndeplinire deoarece îl oprește părintele care i-o promite pe Rojite. Nemaiavînd răbdare să-l aștepte pe popă, paraclisierul (poreclit ”feștilă”) vrea să fure curcanii boierului, prefăcîndu-se în Sf. Gheorghe. După ce încarcă curcanii se întîmplă ceva care l-a lecuit. Pe drum se întîlnește cu slujitorul care, netemîndu-se de sulița lui, îl dezbracă și îl demască pe ”feștilă” și îi face vînt în prăpastie. De aici nu mai apare nici pînă la sfîrșitul filmului. Boierul a avut o serie de incidente cu popa, dar pînă la urmă se împacă, ca mai apoi să se certe pentru totdeauna și aceasta numai din cauza curcanilor. Acțiunea se termină în felul următor; slujitorul și cu Rojote pleacă în lume, bazîndu-se pe forța brațelor lor de muncă.  Filmul a avut și un jurnal despre Cuba și Fidel Castro. Am văzut-o pe tovarășa Maximiuc Maria cu fetița lor, Cornelia. (L.D.: Ca o ironie a sorții, fiica profesorului de română C. Maximiuc a fost notificată la naștere drept Cornelia Macsiniuc). A fost și Andrușcă de la Liceul Militar. M-am culcat la 11.

Vineri 5 aprilie 1963 Am instalat, din nou, căsuța păsărelelor. Azi e un cer senin și albastru, iar zăpada a început să se topească iarăși. E o plăcere să auzi dimineața pe răcoare ciorovăiala păsărelelor. Le-am pus miez de pîine și ele mănîncă. Dimineața m-am simțit foarte rău. Cu toate acestea, m-am pornit cu tata, cu bicicletele, la Siret (9 km), iar pe drum mi-a trecut. Tata și-a cumpărat o haină.

Sîmbătă 6 aprilie 1963. E o dimineață minunată. Noaptea a înghețat, dar cum a răsărit soarele, pămîntul a și început să se dezmorțească. Am cules omizi. Primii cocostîrci i-am văzut azi (doi). Ca de obicei, seara a înghețat din nou.

Duminică 7 aprilie 1963. A fost senin și cald, ca în ultimele trei zile. Am fost la Vasile Amariei să întreb de lecții: mîine începe trimestrul III. Am văzut 12 cocostîrci. Seara am fost la film: ”Aventurile lui Kroș”, producție a studioului sovietic ”Maxim Gorki”. Eroul filmului, Krașennikov – numit și Kroș – a venit împreună cu clasa lui ca practicant la o autobază din Moscova. El și prietenii lui, Igor, Vadim, Nadia și toată clasa sînt clasificați de directorul autobazei, Vladimir Grigorievici ca fiind: leneși, fără voință etc. Vrînd să repare un camion vechi, practicanții iau, fără voia directorului, mai multe piese. Totodată, dispar și niște amortizoare. Pînă la urmă, acestea se găsesc. În timp ce conducea mașina, Kroșa văzu că mașina a luat-o pe un șes și cu toate că învîrtea cu viteză volanul, camionul a mers tot înainte și s-a răsturnat. Cînd s-a cercetat accidentul s-a observat că o remorcă în loc să fie legată de cîrligul de tracțiune, a fost legată de bara de direcție care s-a rupt. Cînd au terminat practica noii șoferi, tehnicieni și vopsitori s-au adunat să-și ia rămas bun de la director. Acesta întîi i-a lăudat pe copii, apoi l-a criticat pe Kroșa, ca apoi, să-i spună: ”Bravo, Kroșa”. Deoarece în timpul zilei nu mi-am învățat pentru mîine, am stat seara să învăț.        (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 391  Vineri 26 ianuarie 2018. Jurnal de viitor licean prostuț (119).


Luni 13 mai 1963. Am mers la școală ca și ieri. Am dat teză la chimie (întrebuințările derivatelor petrolului). Nici o scamă de nor nu se vede și este cald. Tata a pus roșii și ardei în grădină. A ieșit porumbul și au înflorit lalelele și liliacul. Perii, cireșii și vișinii și-au scuturat floarea, iar merii sînt înfloriți din plin. R.D.G. – R.P.R.  1 – 1 (fotbal, tineret).

Marți 14 mai 1963. De dimineață am mers la școală în flanea și pantaloni lungi. A treia oră m-a trimis tata acasă cu niște carne de miel și mi-am schimbat hainele. Am luat pantalonii scurți și tricoul. Facem pregătire de zor cu tov prof Huianu Dumitru. Am luat 10 la geografie (teză). A fost nenea Grigore pe la noi (L.D.: nenea Grigore (Flaișer) era fratele buniței (Anghilina Flaișer), care era mecanic de locomotivă și locuia, împreună cu familia, la Dornești. Am sincere sentimente de recunoștință față de nenea Grigore și soția lui (tanti Nuți) de la care am primit serioase sfaturi de comportament în viață, plus o mare admirație față de modul cum își educau fetele: cea mare era Cocuța (care apare în primele pagini ale transcrierii acestui Jurnal; cînd am intrat eu la liceu, Cocuța a intrat la facultate, la Iași); cea de a doua, Tanța, era în clasa 10-a cînd eu am intrat în clasa 8-a, fiind ”protectoarea” și povățuitoarea mea în clasa 8-a. O amintire cu Tanța, o ființă de o delicatețe și o feminitate remarcabile: intrînd în clasa IX-a D, unde erau/ eram mai mulți băieți, era mereu întîmpinată cu apropo-uri, fluierături și chiar ”mici atingeri întîmplătoare”. Colegul meu Ipati Șefan, un elegant, simpatic și îndrăzneț băiat de Rădăuți a întrecut puțin măsura, iar reacția Tanței a fost pe cât de surprinzătoare, pe atât de binevenită: o pereche de palme răsunătoare, însoțite de un zîmbet a la Gioconda au tranșat în favoarea ei, pentru mult timp, problema. Am amintit aceste ”amănunte” pentru că Tanța va apărea, din nou, într-una din vacanțele petrecute la București).

Miercuri 15 mai 1963. Am dat teză la istorie cu Apalaghiei Ileana (reforma agrară). Am dat lucrare la muzică (10) și lucrare la Constituție (10). A fost foarte cald.

Joi 16 mai 1963. Am luat un 9 la anatomie. După amiază s-a stîrnit un vînt… ; a rupt un gard, a dat jos cușca păsărelelor din copac și a rupt mugurii.

Vineri 17 mai 1963. Am luat 9 în teză la chimie.

Sîmbătă 18 mai 1963. Am dat teză la matematică f. bună. Noaptea  a plouat puțin.

Duminică 19 mai 1063. Am aflat nota la matematică (10). Am fost la Vasile Amariei și am făcut 5 probleme la algebră plus cîteva fraze la gramatică. A fost cald toată ziua. Mama a pus smochine la borcan (pentru vin).

Luni 20 V 1963. Am luat un 10 la romînă (figuri de luptători). Mircea a fost la Siret. Seara am văzut filmul ”Secțiunea V-a” producție ceho-slovacă. Am pregătit pentru mîine o compunere de zece pagini.

Marți 22 V 1963. După amiază a plouat bine și a cam mîlit. După aceasta s-a făcut răcoare.

Miercuri 22 V 1963. Am luat 10 la Constituție și la muzică. Tov ing Cracană a ținut o conferință despre actuala reformă în agricultură.

Joi 23 mai 1963. A fost călduț, iar ploaia de alaltăieri a prins foarte bine. Am luat un 9 la agricultură și un 10 la geografie.

Vineri 24 V 1963. Am făcut, ca întotdeauna, pregătire la l. romînă. După amiază m-am culcat puțin, dar cînd m-am sculat m-am, speriat că e dimineață și că am întîrziat la pregătirea la geografie: ”Cît e ora? A trecut de 7?”. După aceea am rîs pentru că m-am speriat degeaba. Ultimele două nopți m-am culcat la ora 11 și m-am sculat la 6. A început să mă doară splina. Primul examen va fi la limba romînă pe 3 iunie. Mama a făcut abonament la ”Zori noi”. Bunița plănuiește o excursie cu mine la București pe vreo două luni. Ar fi foarte bine.

Sîmbătă 25 V 1963. Cosmos 18. S-a sărbătorit ultimul clopoțel. Elevii au înmînat buchete de flori profesorilor. Tov prof Huianu a vorbit despre sfîrșitul orelor de curs și simbolul florilor dăruite. Apoi a vorbit tov dirigintă Marianciuc Varvara. Cîteva fete au plîns. Seara a fost o reuniune tovărășească. Eu nici n-am fost. Am omorît 100 de muște.

Duminică 26 mai 1963. Mama și tata au plecat la Siret la 6. Am mai omorît o sută de muște. Am fost cu Mircea, Vasile Amariei, Tucă Pomparău și Hărăluță Cojocaru pe deal. Noii UTM isști s-au dus la Rădăuți după carnete.

Luni 27 mai 1963. Dimineața am fost supărat din cauza ma(m/p)ei. (L.D. Am recurs la această naivă ”stratagemă” de a scrie că am fost supărat pe mama, scriind  m/p după care, după cîteva zile, sperînd că mama nu mai citește din urmă, am tăiat p-ul și a rămas… adevărul.) Am făcut pregătire la geografie, romînă, matematică și istorie. Cînd am venit de la școală, mama nu m-a lăsat să iau ochelari de la ”oghelar”. Dar nici eu nu m-am rugat. Am găsit în ziar explicația științifică a trombei de praf uscat din comuna Satul Mare.

Marți 28 mai 1963. Dimineața a plouat și m-am dus la școală cu pelerina. Am făcut pregătire de la 8 pînă la 11 (romînă, matematică, geografie). Mai sînt cinci zile pînă la primul examen. La noi în clasă sînt doi repetenți (Mustață Ilie și Saviuc Radu), un neclasificat (Macovei H.) și șase corigenți. Au scăpat mulți cu medii de pomană; profesorii au pus note bune la cei căzuți. Azi am luat ma(m/p)a la școală. Cît despre viitoarele examene azi nu mi s-a mai părut dracul chiar atît de negru. Echipa Rapid a primit Cupa Campionilor Europeni la volei. A murit scriitorul Ion Agîrbiceanu.

Miercuri 29 mai 1963. Am făcut pregătire la toate obiectele de examen. Mai sînt patru zile și avem examen la limba romînă. A plouat.

Joi 30 mai 1966. M-am sculat la 5 dimineață. Afară e soare și o dimineață foarte frumoasă. Am făcut pregătire la romînă, matematică, istorie și anatomie.

Vineri 31 mai 1963. M-am sculat la 5. De dimineață a început să plouă. Am făcut ultimele ore de pregătire. Azi, nu știu de ce, n-am învățat mai nimic. Mama a primit cadou (parfum și… (indescifrabil).

Sîmbătă 1 iunie 1963. Mai am o zi pînă la examen la limba romînă. Am primit cadou din partea mamei (Ziua copilului) o ciocolată și o pereche de ciorapi supraelastici. Am învățat la limba romînă și la anatomie.

Duminică 2 iunie 1963. Începînd de azi primim ”Zori Noi” în loc de ”Scînteia”. Am învățat numai la romînă și în special la literatură.

Luni 3 iunie 1963. Primul examen, primele emoții. La limba romînă comisia a fost formată din tov prof  Huianu Dumitru, Marianciuc Titus și Panțir Alexei. Am ieșit al doilea din grupa de voluntari. Biletul pe care l-am tras cerea să povestesc balada ”Lazăr de la Rusca” și ”Cîntecul răzeșului”. Apoi am avut de analizat sintactic și morfologic. Am terminat la ora 9 și 10. Azi tata mi-a cumpărat o pelerină de ploaie (38 lei).

Marți 4 iunie 1963. Liberi! N-am învățat la nimic și abia am citit o dată lecțiile. Bunița a înfășat așternutul, dar eu nu m-am culcat deloc. Toată noaptea am stat cu Istoria dinainte, fără să închid un ochi.

Miercuri 5 iunie 1963. Examen la Istorie: ”Răscoala de la Bobîlna” și ”Situația Romîniei în timpul războiului antisovietic”. Biletul nr. 9. Prime chestiune – 10, a doua – 9. A asistat tov director, tov prof Huianu D-tru și Apalaghiei Ileana. Mîine am examen la geografie.

Joi 6 iunie 1963. Azi m-am sculat la 5. Am tras primul biletul (nr 3). ”Înfățișarea reliefului patriei noastre” și ”Energia electrică”. Prima – 10, a doua – 9.  A fost cald.

Vineri 7 iunie 1963. Am dat examen la anatomie. Comisia: Marianciuc Varvara, Panțir Alexei și Moldovanu Gheorghe. Am avut pe bilet: 1. ”Proprietățile mușchilor” (nota 10); 2. ”Igiena locuinței” (nota 10). Media 10.

Sîmbătă 8 iunie 1963. Ieri m-am culcat la 9, iar azi m-am sculat la 7 ½, așa că n-am auzit cele două împușcături (avioane). După amiază a venit Bejenaru Petru și Aivănesei Elena (Lili) și împreună am făcut niște exerciții și demonstrații. A fost foarte cald. M-am culcat la 10…

Duminică 9 iunie 1963.  … și m-am sculat la 8 ½. Afară e cald. Tata a pregătit actele pentru înscrierea la Școala Medie din Rădăuți. A fost Bejenaru Petru și am lucrat exerciții la matematică. După ce a plecat el am spart un geam cu mingea. Azi a avut loc serbarea de sfîrșit de an pentru clasele I – IV.

Luni 10 iunie 1963. Am dat examen la matematică și am luat 10 (Aria sectorului circular, o problemă  de algebră și un ex. de aritmetică). Pînă acum, am la toate examenele 10, numai la romînă am 9. După examen m-am plimbat toată ziua cu bicicleta cea mică.

Marți 11 iunie 1963. Dimineața a plouta, iar după amiază a fost cald. Am făcut ceva exerciții la matematică. Tata a scos actele de la Sfat și ”Certificatul de 7 clase” de la școală. Media generală în anul acesta este 9,80. Se împlinesc 15 ani de la naționalizarea principalelor mijloace de producție (1948).

Miercuri 12 iunie 1963. Tata a plecat la Rădăuți să mă înscrie la Școala Medie.

Joi 13 iunie 1963. Am plecat la Rădăuți, cu tata, la 6 după amiază, pentru examenul de admitere la Școala Medie. Astăzi s-au înscris la Școala Medie din Siret Vasile Amariei și Ion Cantoreanu. Am ajuns la Rădăuți către seară și m-am întîlnit cu Macovei Alexandru. Apoi am mers la restaurant și am mîncat. Deoarece nu am găsit altă gazdă am mers acasă la tov prof Amariței (Str. Școlii Noi).

Vineri 14 iunie 1963. Am fost la vizita medicală. M-am întîlnit cu Tanța și cu bunița care a plecat (spre București) odată cu mine. Am fost cu toții la cofetărie. După aceea am plecat ”acasă” (la Amariței), iar din urmă a venit Tanța cu bunița și mi-au adus un pahar pentru apă și o curea de ceas pentru mama. Tov prof Amariței ne-a spus să învățăm pentru mîine pe Eminescu (La 15 iunie se împlinesc 74 de ani de la moartea poetului). S-a lansat Vostok -5 cu Valeri Bîkovscki la bord.

Sîmbătă 15 iunie 1963. Primul examen pentru admiterea la Școala Medie a fost la limba romînă (scris). Subiectul de examen a fost: ”Viața nouă a țărănimii noastre oglindită în operele studiate” (7). Fraza de analizat a fost ușoară. După examen am plecat cu tata la Dornești. Azi a dat și Cocuța scrisul la romînă (examen de maturitate).

Duminică 16 iunie 1963. Liber. Învăț pentru matematică (scris). Tata a plecat la Grămești, iar eu am rămas să fac probleme. Vostok 6 cu Valentina Tereșkova la bord.

Luni 17 iunie 1963. Mi-a căzut o problemă și un exercițiu. Problema n-am făcut-o, ci numai exercițiul. A fost și tata în Rădăuți, dar a plecat tot azi.

Marți 18 iunie 1963. Liber. Învăț pentru oralul la limba romînă. Drumul de la Dorneși la Rădăuți și înapoi îl fac cu trenul (6 lei pe zi). Am văzut filmul ”S-a întîmplat în ziua solstițiului”.

Miercuri 19 iunie 1963. Am răspuns bine la limba romînă. (”Socoteala” de Vlahuță și de analizat o frază de două propoziții. Examenele le-am dat la Școala Medie nr 2 (Școala Veche). M-am întîlnit cu Galan Vasile și Gh. Andrișan, care au dat și ei examene de admitere.

Vineri 21 iunie 1963. Oralul la matematică. Am luat un bilet ușor (scris puțin) 1. Aria triunghiului – cele trei cazuri. Am știut. 2. (a2 + ab – b2) (a + b) =… Și pe acesta l-am știut foarte bine. Cum am terminat am și venit acasă. Am luat bilet de la autogară numai pînă la Siret, iar din Siret am ajuns acasă pe jos cu Vasile Amariei și cu alte colege de la școala din Grămești.

Sîmbătă 22 iunie 1963. Ieri Mircea a adus un cățel de la Bălinești. Îl strigăm Muț. Au început să se coacă vișinele, iar merele și perele au crescut. Mama a cumpărat o servietă de 120 de lei.

Duminică 23 iunie 1963. Serbare de sfîrșit de an pentru clasele V- VII. Am luat Diploma și Premiul I (9, 80). Am stat prin vișini. Porumbul și grîul sînt mari. De asemenea ridichile de vară.

Luni 24 iunie 1963. Mama și tata au plecat la Rădăuți după mobilă. Azi am fost de trei ori la scăldat, iar ieri o dată. Am stat toată ziua singuri.

Marți 25 iunie 1963. Azi n-am mai fost la scăldat. Spre seară a venit și mama și a adus rezultatul de la examenul de admitere la Școala medie nr 2 din Rădăuți. ADMIS! Al 55-lea din 170.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 390  Joi 25 ianuarie 2018. Jurnal de viitor licean prostuț (118).


Luni 8 aprilie 1963. Prima zi de școală din trimestrul al treilea (clasa VII-a). Am mers numai în costum. Dimineața a fost înnourat, dar în restul zilei a fost cald. Tata a tăiat nucul.

Marți 9 aprilie 1963. Dimineața am fost la pregătire. Am dat lucrare la limba romînă (Codlea). Am venit acasă la 14 ½. A fost cald, iar drumul, pe alocuri e uscat (praf). Am intrat la dansuri. Sînt șapte perechi (băieți și fete) adică 14 elevi. Duminică va fi faza regională a concursului literar artistic la care merge și școala noastră. A ascultat 16 elevi la geografie.

Miercuri 10 aprilie 1963. Am avut trei ore de practică: am fost la curățat pomii de omizi și la răsadniță. Ne-a vorbit inginerul gospodăriei. Acum pîrăul e mare și vine cu o viteză și un vuet…

Joi 11 aprilie 1963. A fost tot cald și puțina zăpadă care mai este se topește. Am avut inspecții la matematică, romînă și fizică.

Vineri 12 aprilie 1963. Am ieșit de la dansuri. Vremea s-a stricat și a început să plouă. Am luat un 10 la geografie. S-au împlinit doi ani de la primul zbor al omului în Cosmos (Iuri A. Gagarin).

Sîmbătă 13 IV 1963. Am ajutat-o pe mama la treabă. Seara, pe dealul Cudrina au venit băieți din sat cu tradiționalele ”rachete”. Un ghem de cîrpe legate cu sîrmă și îmbibate bine cu gaz. Seara li se dă foc și ard ca niște torțe. Cînd le aruncă în sus se aprind mai tare și apoi cad înapoi ca niște stele căzătoare luminoase.

Duminică 14 IV 1963. Paști. Nu am mai ieșit din casă. La școală a fost serbare, film (”Evdochia”) dar eu n-am mers. Am jucat dame. A fost noroi, frig și vînt. R.P.R – U.R.S.S. 1 – 0 (la fotbal).

Luni 15 IV 1963. Am luat un 9 la romînă. Am făcut o recenzie din ”Străinul” de Titus Popovici, Am împușcat cu carbid (cinamida de calciu). Am văzut filmul ”Crimă fără pedeapsă”, producție germană Defa Berlin. R.P.R – Anglia 0 – 3 (la fotbal).

Marți 16 IV 1963. A treia zi de Paști. A fost cald și drumul s-a uscat. Am jucat mingea pentru prima dată. Mi-am petrecut o parte din după amiază pe drum (mingea, bicicleta). Apa a scăzut de mult și pîrîul din sat nu mai e așa de mare. Vasile știe să meargă cu bicicleta.

Miercuri 17 IV 1963. Am avut trei ore de practică și am săpat pomii, am cules omizi, am văruit pomii, am împrăștiat zăpada, am făcut curățenie prin curte și am mai jucat mingea. Am primit scrisoare de la Radu și i-am scris înapoi. Am auzit că mîine va rula filmul ”Strada mezinului”. Drumul e uscat peste tot. Numai prin șanțuri mai curge apă. Mircea a făcut tîrnațuri la podețe, a săpat pomi și a reparat poarta.

Joi 18 IV 1963.  Afară e cald și vîntul suflă destul de tare. A venit tov prof. Ianoș (de muzică) de la Siret să facă ”Valurile Amurului” cu școala noastră (pe trei voci) în vederea concursului ce va avea loc duminică 21 aprilie 1963.

Vineri 19 IV 1963. Am luat un 9 la chimie. A fost cald și mai este încă puțină zăpadă la deal. Drumul este prăfuit.

Sîmbătă 20 IV 1963. Am luat un 10 la fizică. Am primit scrisoarte de la Radio Moscova. În plic am găsit, pe lîngă scrisoare, trei vederi din U.S. (Uniunea Sovietică) și adresa unui pionier din U.R.S.S.

Duminică 21 IV 1963. M-am sculat la 5 și am plecat la școală să aștept camionul pentru concurs. La început ne-am înghesuit într-un camion, dar apoi a venit încă un camion de la Zamostea și am stat mai liberi. Cu două steaguri am pornit pe la 7 ½. La Rădăuți am văzut formațiile artistice de la școlile medii din Rădăuți (nr 1 și nr 2), de la Putna, Straja, Călinești etc.  La formațiunea noastră dansurile n-au mers deloc. La coruri și la brigadă am luat 10. Apoi am mers la circ. Am văzut lupi, urși, lebede, castori, păsărele, maimuțe, șoareci albi din India, vulturul pleșuv, mistreți, porumbei. Am ajuns acasă la ora 16.

Luni 22 aprilie 1963. 93 de ani de la nașterea lui V.I. Lenin. A fost cald, ca și în ultima săptămînă. Am făcut baie afară. Mircea a săpat grădina.

Marți 23 aprilie 1963. A fost cald. Am luat 9 la lucrare la romînă (+8) și 10 la rusă. Am fost la Vasîle.

Miercuri 24 aprilie 1963. Am luat un 9 la istorie. A fost cald. Am jucat pe șes cu mingea lui Bizică (Irimia Ghe.)

Joi 25 aprilie 1963. A fost foarte cald. Am venit acasă numai cu patru ore. După ce-am venit de la școală mi-am luat pantalonii scurți. Am umblat desculț. Fotbaliștii fac antrenament în vederea meciului cu Zamostea (duminică). Tata a luat patru cărți pentru difuzare.

Vineri 26 aprilie. 1963.  Am dat lucrare de control la agricultură. Am primit scrisoare de la bunița. Au înfrunzit răchițile. Am citit ”Povestiri despre Lenin”.

Sîmbătă 27 aprilie 1963.  Ne-a cîntărit și măsurat la școală (41 kg, 1,51 cm, circumferința 75 cm.). Vremea s-a înnourat și a început să tune, dar n-a plouat. După amiază am jucat mingea. Pe dealul Cudrina s-a arat și semănat.

Duminică 28 aprilie 1963. Am citit cartea ”Lacul dragonului negru” de A. Verșinin. A fost iar cald. Tata a fost la Siret, iar mama la Zamostea. Am jucat volei la teren.

Luni 29 aprilie 1963. Am dat lucrare de control la chimie (9). Am făcut fotografie pentru diplomă și o fotografie cu clasa și cîțiva profesori.

Marți 30 IV 1963. A fost cald și-am jucat mingea. Au apărut cărăbușii de mai. A fost fotograful la școală.

Miercuri 1 mai 1963. Dimineața a fost înnourat, iar după amiază a fost mai senin. Am văzut Cîndeșiul electrificat (29 IV 1963). Am fost liber. Am ascultat manifestația oamenilor muncii din București și Chișinău. Botvinik – Petrosian  7 – 8 (la șah). Mama și tata s-au dus seara la școală. Am citit cartea ”Printre balene și pinguini”.

Joi 2 mai 1963. Ziua tineretului. Liber. Pînă acum nu am dat și nici nu am răspuns la nimeni ”Hristos a-nviat”. De dimineață a fost cald, dar după amiază soarele s-a ascuns în nouri. M-am tuns. După aceasta mi-a fost rău, am vărsat. Am băut numai un ceai. M-am culcat fără să învăț prea bine lecțiile la geografie.

Vineri 3 mai 1963. M-am sculat la 5. Am dat teză la geografie (industria chimică). Cînd am venit de la școală bătea un vînt de-ți băga nisipul în gură. Am citit ”Terra di Siena” de Francisc Munteanu.

Sîmbătă 4 V 1963. Au arat în grădină și au semănat porumb. Mîine bunița sosește la Dornești. Tot mîine se serbează 1 Mai la sate. Botvinik – Petrosian 7,5 – 8,5. Au înflorit cireșii și vișinii.

Duminică 5 mai 1963. A venit bunița cu cursa de 6. Am pierdut agenda. Începînd de azi primim ”Magazinul”. Bunița mi-a adus o minge și o carte: ”Cazul sergentului Grișa” de Arnold Zweig. 145 de ani de la nașterea lui K. Marx.

Luni 6 mai 1963. Au început să înflorească prunii. Am dat lucrare la geometrie și la istorie. (insurecția armată). Tov prof Huianu și-a cumpărat un stilou de 130 de lei. A plouat bine.

Marți 7 mai 1963. Am dat lucrare la algebră și teză la romînă (”Lidice”). Am dat dictare la rusă. După amiază a plouat.

Miercuri 8 mai. 42 de ani de la crearea PCR. Am luat un zece la muzică și un 9 la istorie. Am intrat în echipa de volei a clasei. După amiază a plouat binișor după o căldură înnăbușitoare. Au înflorit narcisele, merii și perii. Au îmbobocit lalelele. Petrosian – Botvinik 9 – 8. Acum citesc ”Legendele țării lui Vam” de Vladimir Colin.

Joi 9 mai 1963. 18 ani de la această dată (1945). Am dat teză la fizică (întrebuințările electromagneților în agricultură). Am luat un 9 la agricultură. Am fost pe șes și am jucat fotbal. Am băgat patru goluri din șapte. Se aude de un vîrtej la Satul Mare (comuna).

Vineri 10 mai 1963.  N-am fost la pregătirea de la l. romînă. N-au fost decît 14 elevi (boi și tauri). Am făcut exerciții la algebră. A fost cald și am mers la școală numai în flanea.

Sîmbătă 11 mai 1963. Se fac pregătiri mari pentru sărbătorirea primăverii care va avea loc mîine.

Duminică 12 mai 1963. Am mers la Sfat (unde a avut loc festivitatea) numai în pantaloni scurți și tricou. În curte era terenul de volei și un stîlp înalt de vreo 10 m în vîrful căruia erau agățate obiecte în valoare de 50 de lei. S-a suit Mustață Victor (16 ani). Au dat programuri artistice grădinița, Bălineștiul, Minigeniul, Grămeștiul și I.G.O. Rădăuți (L.D. I.G.O. = Întreprinderea de Gospodărire a Orașului). R.P.R. – R.D.G. 3 -2 (la fotbal). Am văzut filmul gratuit ”713 cere aterizarea”.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 389  Miercuri 24 ianuarie 2018. Jurnal de viitor licean prostuț (117).


Sfîrșitul trimestrului II și trimestrul III din clasa a VII-a. Aveam 13 ani.

Vineri 1 martie 1963. Începe luna lui mărțișor. A fost cald. Am luat un 9 la geografie și unul la fizică. Mă pregătesc pentru teza la matematică.

Sîmbătă 2 martie 1963. La școală – pregătire pentru alegeri. Am dat teză la matematică. Am venit acasă cu patru ore.

Duminică 3 martie 1963. Au loc alegerile de deputați ai sfaturilor populare, orașelor raionale și comunelor. Vremea s-a menținut, de dimineață, geroasă. Spre amiază însă vremea s-a muiat și a curs foarte multă apă. Am trimis vederea și cele 5 scrisori care intră în obligațiile ”Jocului internațional”. Am trimis o vedere din Vatra Dornei lui Șvaițer Mioara. La școală cîntă muzica și toți vor să voteze. Am făcut ordine în colecțiile ”Scînteia” și ”Magazin”. Am abonament regulat la ”Scînteia” din 1 noiembrie 1962. Stiloul cu care scriu acum îl am de la 6 ianuarie 1963, primit de ziua mea (50 lei). Anul acesta nu am mai purtat mărțișor, spre deosebire de ceilalți ani. Am început să citesc ”Singur printre dușmani” de Iuri Dold – Mihalik.

Luni 4 martie 1963. Dimineața era un vînt tăios și viscolea tare. Spre amiază, vremea s-a încălzit și-a început să curgă din streșini. Mă pregătesc pentru teza la limba romînă (profesor Huianu Dumitru). Am luat 7 (șapte) la teza de matematică (18 de patru, 11 de cinci, 2 de șase, un șapte (eu) și un 8 (Vasile Amariei). Acum este ora 12 și jumătate noaptea. Am scris o scrisoare la ”Magazin” pentru rubrica ”Despre toate pentru toți”. Am pus două întrebări.

(L.D.: Am găsit textul scrisorii, cu cele două întrebări, pe la mijlocul caietului; fiind o ciornă, urma să rup acea pagină din caietul de Însemnări – cu arc! Dar, am lăsat ciorna acolo. Iată conținutul scrisorii, la care, după o adnotare ulterioară, ”N-am primit răspuns”: ”Dragă redacție, Sînt abonat la publicația ”Magazin” și o citesc cu mult interes. Am citit, de asemenea, și despre noua rubrică ”Despre toate pentru toți”. Eu sînt elev în clasa a VII-a a Școlii  de 8 ani Grămești. Îmi place tare mult literatura renumitului prozator M. Sadoveanu. Atît la școală cît și acasă, citind cărțile lui, m-am interesat de viața și opera lui. Date referitoare la familie nu am găsit nicăieri. De aceea, prima mea întrebare este: 1. Care este familia maestrului M. Sadoveanu și dacă scriitorul Ion Marin Sadoveanu face parte di ea? A doua întrebare: 2. Din ce cauză unele animale au durata medie a vieții mai mare, iar altele mai mică? Aceste două întrebări m-au frămîntat mult, fără să găsesc un răspuns. De aceea m-am adresat Dvs. Și vă rog să-mi răspundeți măcar la una dintre aceste întrebări.  Vă mulțumesc foarte frumos, Liviu Druguș.”. Faptul că nu am primit răspuns de la revista ”Magazin”, adică cererea mea a fost total ignorată, explică bucuria imensă pe care mi-a făcut-o redacția de la Radio Moscova, care mi-a răspuns pe hîrtie velină, trimițând și fotografii. (Este adevărat, fondurile pentru propagandă externă nu se compară cu fondurile unei miniredacții). Subliniez acest aparent inexplicabil comportament necivilizat al unei redacții de la noi, pentru a atrage atenția confraților jurnaliști ale căror redacții mai primesc scrisori de un fel sau altul, să răspundă necondiționat fiecărui cititor care le scrie. Mai ales dacă scrisoarea vine de la copii aflați în formare. Probabil amintirea gustului amar al ignorării unei scrisori nevinovate m-a făcut, ca în perioada în care am fost responsabil cu secția ”Scrisori” la Ziarul ”Sfatul Țării” de la Chișinău, să nu rămână absolut nici o scrisoare fără răspuns…).

Marți 5 martie 1963. M-am sculat la 6 fără 20 de minute. Am ajuns în clasă al doilea. Prima oră am avut teză la limba romînă și cred că am făcut-o bună. La geografie ne-a adus tezele. Am 10 (zece). M-a ascultat în oral și am luat 10 (zece). La ora de educație fizică am jucat de trei ori remy și am cîștigat de două ori la mozaic. Bălineștenii eru furioși pentru că i-a criticat în brigadă. M-am culcat la 11 fix. (L.D.: Bălineștenii erau un grup de cca 7 elevi din satul Bălinești al comunei Grămești. Bălineștenii se laudă mereu pentru faptul că au în satul lor o biserică de pe vremea lui Ștefan cel Mare. În general, bălineștenii erau mai orgolioși și mai ambițioși decît cei din alte sate ale comunei, iar vorba lor era ușor diferită de a grămeștenilor. Am avut mereu în minte aceste specificuri identitare ale unei mini-comunități pentru a-mi explica mie și altora apariția limbilor distincte, deși, se spune, că a existat, la origini, o limbă comună, și nașterea națiunilor definite prin specificuri identitare reale sau inventate pentru a fi mai ușor de condus și de organizat teritorial).

Miercuri 6 martie 1963. Am luat un 10 la istorie, acesta fiind primul din clasă la profesoara Apalaghiei E. Învăț pentru teză la fizică. Ne-a dat de învățat pentru teză numai trei lecții. Afară vremea s-a încălzit mult și zăpada se încălzește văzînd cu ochii. La ora de agricultură am fost la gospodărie să vedem combina. (L.D. ”Gospodărie” era fostul G.A.C. – Gospodărie Agricolă Colectivă, precursoarele C.A. P. – urilor: Cooperative Agricole de Producție. Trecerea de la GAC la CAP a însemnat o primă manifestare a naționalismului economic promovat de Ceaușescu și de detașare simbolică de modelul bolșevic/ sovietic rusesc). Tata și cu Mircea repară bicicleta cea mică primită de la nenea Kolea (L.D. Kolea (Nicolai Druguș) era fratele tatei, din Basarabia, dar care avea funcții destul de importante în Ministerul Agriculturii, fiind responsabil cu pădurile la nivel unional. Cred că a făcut abuzuri peste limita acceptată de nomenklatura sovietică și a făcut, ulterior, ani mulți de pușcărie. Dacă îmi amintesc bine, acolo a și murit. Nenea Kolea ne vizitase cu un an înainte; era foarte bogat, a venit încărcat cu ”marfă” pentru vînzare și a făcut mulți bani. Mi-a rămas în minte stupoarea cu care a vizitat nenea Kolea bucătăria noastră. Venise în toiul nopții și vroia ceva de mîncat și de băut; în bucătărie a găsit doar cîteva felii de pîine și… cam atît. Dimineața a plecat cu tata la magazin, a cumpărat 5-6 pîini și a umplut cămara cu mîncare: conserve și alimente de bază). Mama și tata s-au dus la școală, la ședința de Consiliu (mama este, în acest an, învățătoare la cl. I-a la Bălinești). M-am culcat la 12 fix.

Joi 7 martie 1963. M-am sculat la 7. Am întîrziat puțin la ora de geometrie. (L.D. profesorul de geometrie/ matematică era chiar tata, Grigore Druguș (1924 – 1990). Cînd știa că n-am învățat la matematică, a doua zi mă asculta, îmi punea nota 4 apoi acasă mă întreba: ”ai luat vreo notă azi?”. După care urmau ”corecțiile” aferente.). Am dat lucrare de control la anatomie. M-a ascultat la agricultură. Am dat și teza la fizică (despre magneți) și am scris bine. Profesoara a fost foarte severă și a prins pe cei care au copiat. La matematică vom mai da o dată teza deoarece au fost prea multe note rele. Am terminat volumul I și m-am culcat la 11.

Vineri 8 martie 1966. Toate tovarășele profesoare au primit cadouri de Ziua femeii. Mă pregătesc pentru teza la matematică. Am fost la Vasile și am făcut cîteva exerciții la algebră. Aștept scrisoare de la Radu Stelian și de la ”Jocul internațional”. Eu stau în bancă cu Bahnovei Ion și cu Avîrvarei Mihai. Primul – ”buricul pămîntului”, cum îi spune tov prof Marianciuc Titus – s-a îndreptat puțin la învățătură, dar destul de puțin. Mihai la fel.

Sîmbătă 9 martie 1963. Am dat teză la matematică. Am visat urît și m-am trezit la 1 noaptea. Se făcea că uitasem stiloul acasă, iar la teză am luat stiloul de la Panțir Gabriela (cl. V-a). Scăpînd apărătoarea jos am dat cu piciorul și am spart-o. (L.D.: Panțir Gabriela era fiica profesorului de matematică Panțir, care era și directorul școlii. În altă ordine de idei: a observat cineva că directorii de școli, de inspectorate sau chiar miniștrii învățămîntului sunt în mare parte profesori de matematică? A ”pățit-o” și tata care a fost, un timp, directorul Școlii generale din Grămești). Am terminat cartea ”Singur printre dușmani” și mi-a plăcut foarte mult. Învăț pentru teza la chimie.

Duminecă 10 martie 1963. Am făcut schimbări în bucătărie. Am luat 9 la teză la matematică. Am făcut abonament la ”Scînteia Pionierului” și am primit ”Magazin”-ul. Am stat toată ziua degeaba și m-am culcat la 9. M-am sculat la 3 și am început să învăț la chimie. Acum este ora 4 și 35!

Luni 11 martie 1963. Am dat teză la chimie (Bazele mai importante). Înainte de chimie am făcut pregătire în vederea examenelor (dictare cu tov prof Marianciuc). Am scris articolul ”O dată importantă – 18 martie 1962”. Am mers la școală la ora 6 și 30 min. Afară este frig însă zăpada se topește.

Marți 12 martei 1963. M-am sculat tîrziu și nu m-am mai dus la pregătire. Dimineață mergeam singur pe drum cînd factorul postal (Alecu Aiftincă) venea spre Poștă. Eu așteptam de mult scrisoare, dar acum dimineață nu. Factorul începe a căuta prin geantă  și scoate o scrisoare. Ca să văd dacă este scrisoarea mea mă duc pe cealaltă parte a drumului. Atunci factorul vine spre mine și îmi dă scrisoarea. Era de la ”Radio Moscova”. O asemenea bucurie nu m-a încercat demult (de cînd am primit răspuns la prima mea scrisoare către Radio Moscova). Participasem la concursul organizat de emisiunea ”Vorbește Moscova” (patru întrebări privitoare la zborurile cosmonauților cu nr. 3 și 4) și pierdusem nădejdea de a mai primi răspuns. Trimisesem scrisoarea pe data de 18 noiembrie 1962, iar la 27 decembrie 1962 am primit prima scrisoare de la Radio Moscova. Am găsit în plic fotografiile cosmonauților 3 și 4, o felicitare foarte frumoasă, scrisoarea și programul emisiunilor ”Vorbește Moscova”. Pe data de 5 februarie 1963 am trimis a doua scrisoare, iar astăzi, 12 martie am primit răspunsul la ea. În plic am găsit scrisoarea scrisă pe o hîrtie velină foarte frumoasă. Eu cerusem fotografiile scriitorilor ruși Mihail Șolohov (L.D.:  Șolohov a devenit, peste doi ani, laureat al Premiului Nobel pentru literatură) și Valentin Kataev cărora le citisem multe cărți. Deoarece redacția nu a avut aceste fotografii și spre a-mi satisface dorința mi-a trimis fotografiile scriitorilor ruși N.V. Gogol și A. S. Pușkin.

Cînd am ajuns acasă am găsit o c.p. de la Radu Stelian în care-mi spune că a cam încurcat ițele cu ”Jocul internațional”. Tot astăzi i-am trimis și răspunsul. După masă am fost la Vasile, apoi am mers la cooperativă (L.D. ”cooperativă” = magazinul comunal; denumirea completă era ”cooperativa de consum”) unde am văzut cartea ”Ultimele zile ale lui Hitler” de G.L. Rozanov. Cum am ajuns acasă i-am cerut mamei bani și am cumpărat-o. Tot astăzi am început s-o citesc și îmi place nespus. Are date precise privitoare la prăbușirea lui Hitler și a adepților lui în Germania (1945). Mama mi-a adus de la Bibliotecă mai multe cărți, printre care: ”Mantaua” de Gogol,Pasărea de bronz” de A. Rîbakov și ”Însemnările unui naturalist

Miercuri 13 martie 1963. Dimineața, la pregătire, am recapitulat materia clasei a V-a. La teză la istorie am luat 10 (singurul din clasă). Am dat lucrarea de control la agricultură. La Constituție, tov prof Marianciuc m-a lăudat în legătură cu corespondenșa de la Moscova. Am făcut cinci ore în loc de șase. Mama mi-a cumpărat șoșoni (nr 38, 47,50 lei), dar i-a dus înapoi. M-am culcat la 11 și ½.

Joi 14 III 1963. Nici de data asta nu m-am mai dus la pregătire la matematică. Am luat un 8 la anatomie (lucrare) și-mi iese media 9. La romînă am luat 9 la teză, dar nu știu dacă-mi dă media 9. La școală s-a făcut vaccinarea antipoliomelitică pe cale bucală (picături). Punea într-o linguriță 3 picături de vaccin și apoi un fel de sirop. Tocmai cînd eram cu vaccinul în gură, doctorul m-a întrebat dacă eu sînt Druguș. Cînd am spus ”da” am scăpat vaccinul. Pățisem ca și corbul păcălit de vulpe. Mama mi-a cumpărat șoșoni (nr 36, 50 lei).

Vineri 15 III 1963. Așteptînd primăvara, iarna s-a abătut din nou pe aici. Sufla un vînt… Au fost prezenți 20 de elevi din 36.

Sîmbătă 16 martie 1963. Același vînt de ieri m-a făcut astăzi să stau acasă. Această zi este prima absență din trimestrul al doilea și a patra de la începutul anului. Am început să citesc ”Însemnările unui naturalist” de P.A. Manteufel și ”Mantaua” de N.V. Gogol. Deoarece nu aveam ce face, am înregistrat cărțile din biblioteca mea. Am găsit 98 de cărți + broșuri importante și vreo 12 cărțulii pentru preșcolari pe care nu le-am mai înregistrat. Am 21 de cărți în Editura politică. Peste 20 de cărți sînt scrise de scriitori ruși. Am fost la Vasile acasă și mi-a spus că au fost doar 8 băieți la școală (Paviliuc, Amariei V., Lupașcu Dumitru, Ignat Vasile, Airinei H., Mihai H, Apurcioaiei H, Mustață Ilie) și trei fete (Dănilă Viorica, Bobu Viorica și Tănase Maria). Mi-a comunicat că am 10 la teză la fizică. Au apărut și prin Grămești monedele de 3 lei și de un leu (puse în circulație la data de 11 III 1963). M-am culcat la 12 h.

Duminică 17 martie 1963. Mircea a plecat la Zamostea după o lampă de radio. I-am scris buniței. Am fost pe deal cu sania și merge foarte bine; zăpada e tare și bătută de vînt. Mama și cu tata se pregătesc să meargă la tov. director Panțir Alexei. E onomastica și ziua lui de naștere. La poștă este tot Aiftincă, cel care era propus pentru funcția de președinte.

Luni 18 martie 1963.  Am luat 10 la teză la chimie și 9 la desen. Dimineața mi-a fost foarte frig la picioare. La amiază s-a încălzit și a început să curgă apa pe drum. Tov. prof. Moldovan mi-a cerut cartea ”Ultimele zile ale lui Hitler”. Am avut ce să citesc: 3 ”Scîntei” și ”Magazinul” + ”Gazeta învățămîntului”.

Marți 19 martie 1963. Am luat un 9 la rusă. Vacanța se apropie și trimestrul se termină pe zi ce trece. Vasile a lipsit de la școală. Afară e destul de cald ca să se topească puțin zăpada. Amariei Vasile și Dănilă Viorica au primit vederi din Vatra Dornei de la vechiul nostru diriginte Maximiuc Constantin.  Tov Maximiuc m-a felicitat în scrisoarea lui către Vasile (Amariei) pentru ”cosmo-știința mea”. (L.D. Deși mi-a fost profesor de limba română doar doi ani de zile, profesorul Constantin Maximiuc și-a pus amprenta pasiunii sale pentru filologie asupra mea, în mod decisiv. Un om extraordinar de delicat și de ferm în același timp, iubitor de oameni și de profesie, pasionat de muzică și de gramatică. Pe acest blog de pe wordpress se poate găsi necrologul ”In memoriam Constantin Maximiuc” pe care l-am citit la înmormântarea profesorului, la Vatra Dornei. Copleșit de emoția reamintirii profesorului Maximiuc, am sunat-o pe dna profesoară Maximiuc, la Vatra Dornei. S-a bucurat și ne-a rugat să trecem pe la ea. Extraordinară familie, minunate exemple demne de urmat. Și pentru că am amintit de familie, adaug faptul – neîntîmplător – că fiica lor, Cornelia Macsiniuc, a urmat filologia, fiind cadru didactic la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava. Vezi și linkurile: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/21/profesoratul-vocatie-traditie-ocupatie-situatie-si-destin/   și   https://liviudrugus.wordpress.com/2012/08/11/profesorul-constantin-maximiuc-educator-de-exceptie-model-de-moralitate/ ). Au început să apară brîndușele.

Miercuri 20 martie 1963. Am luat trei de 10: la muzică (lucare), la Constituție (lucrare) și la agricultură (teză). După amiază am fost la Vasile să-mi copii niște lecții. Am început să citesc ”Crimă și pedeapsă” de F.M. Dostoievski.

Joi 21 martie 1963. Azi s-au încheiat toate mediile. Nu s-au mai făcut lecții.; e doar penultima zi din acest trimestru. Frecvența: 97. 39%. După amiază am fost la Vasile și i-am scris o scrisoare tov prof C. Maximiuc. Pînă în prezent tov prof Maximiuc a trimis trei vederi din Vatra Dornei (Amariei Vasile, Viorica Dănilă și Scripcaru Melozina).

Este o zi nouroasă, cu cerul cețos, iar vîntul contribuie ca frigul să fie și mai tare. Mircea a fost după butelie. Îi dădusem lui Bahnovei Ion (Nelu) cartea ”Timur și băieții lui” de Arkadie Gaidar. A citit-o și azi dimineață am vorbit despre ea și eroii ei. După cîte mi-a spus am văzut că a înțeles-o. Mama s-a dus la ședința sindicală.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!