liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Halip Neculai

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 432. Joi 8 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (154).


Joi 7 iulie 1966. Dimineață mama m-a trezit de cîteva ori pe la 8 zicîndu-mi că am treabă, dar eu nu mă mai dădeam sculat. Cred că eram tare obosit. Azi tata l-a tăiat pe prevestitorul vremii – cucoșul cel alb. După ce m-am sculat n-am făcut mare brînză Am adus apă, am păzit puii și… gata! M-am apucat însă de engleză pentru a recupera lecțiile pierdute. Scriind mult, am reușit ca în cursul zilei de azi să fac trei lecții (dar încă n-am ajuns la zi). Am socotit că dacă fac zilnic cîte o lecție ajung să termin pe 1 septembrie.

Dimineața am cules vreo 3 kg de vișine – desert la masă. Tata a fost la o stînă și a adus 10 kg de brînză (dar a păstrat bonul și mai poate cumpăra 10 kg…). Pînă la amiază atmosefera era fierbinte și parcă totul frigea. Azi am stat mai mult cu pielea (de căldură). Azi mama mi-a arătat că a găsit Jurnalul pe care eu îl dosisem sub ”salteaua” patului meu din bucătărie. M-a întrebat de Lia și de ocupațiile mele ”extrașcolare”. M-a dojenit un pic și, văzînd că eu nu mă prea sinchisesc și că-mi cam iau nasul la purtare m-a amenințat că-i spune tatei. Știu că pe asta n-o va face. Acuma mama îmi citește aproape regulat Jurnalul și m-am obișnuit cu asta. Rîndurile ce le scriu acum le va vedea peste cîteva zile, dacă nu chiar mîine dimineață pînă a mă scula eu…

La amiază m-am întins pe canapeaua din sufragerie și m-am prefăcut că dorm. Mama, sigură de lucrul ăsta s-a dus în bucătărie, la valiză (pe care o țin descuiată) și a început să se delecteze cu lectura Jurnalului (vol. 8). Deodată am deschis ușa. Abia a reușit să-l arunce în valiză și să se prefacă că aranjează un țol. Am rîs un pic pe chestia asta…

La amiază, după ce-am prînzit ne-am adăpostit imediat în sufragerie din cauza căldurii toride. Azi m-aș fi putut duce la scăldat dar nu mi-a dat prin cap. Mama și tata au ațipit un pic iar eu am scris la limba engleză. Pînă seara am tot avut ocupații. Pînă să se trezească tata eu am ieșit în verandă și m-am bărbierit (mustața și fața) pentru a doua oară. M-am simțit foarte bine după asta. Mai ales după ce m-am spălat și am dat cu piatră acră.

Azi n-am reușit să citesc niciun rînd și-mi pare rău. După amiază am făcut o tăbuiață de crupe. Coca + Ileana (fetele Ostinei) + Ostina aproape că m-au rugat să  merg mîine cu ele la bureți, dar le-am refuzat categoric. Mi-e greu să umblu așa prin păduri (cînd n-am cu cine de teapa mea).

(Am 32 de lei. Îmi mai trebuie 13 pt a-mi cumpăra un cuțit de 45 lei, frumos, cu multe lame).

Dupămasă a plouat zdravăn cu descărcări electrice și cu un pic de vînt spre marea frică a mamei. Am fost nevoiți să ne închidem în casă, să mîncăm pe la vreo 19 și nu mult după asta să aprindem și lampa (cu gaz). Eu am terminat de scris și de învățat cele trei lecții, mama a citit, apoi s-a culcat, iar eu m-am dat pe ”însemnat”. Am scris pe ieri și pe azi pînă la ora 0.20.

Vineri 8 iulie 1966. Aseară, după ce m-am cărăbănit în bucătărie am mai stat în pat pînă pe la 1. Tata a venit să bea apă și aproape s-a supărat pe mine (”Ăsta-i program? Mîne dimineață n-o să te poți scula”). Și chiar așa a fost. Dimineață aș fi dat mult să mai stau un pic în pat. Tata s-a sculat de dimineață și – cît singur, cît cu mama – a curmat o grămadă de lodve de un metru pe care apoi le-a despicat. A trebuit să ies și eu pe la 8.30 să curm lemne cu tata, cu toate că bătătura pe care o căpătasem tot de la fierăstrău încă nu-mi trecuse.

Dimineața era cald și un pic de soare. Treptat treptat s-au adunat nori, apoi a început o ploaie sîcîitoare care ne-a cam zădărnicit planurile. Cu toate astea am lucrat o vreme și pe ploaie, bine îmbrăcați. Lemnele despicate le-am clădit lîngă peretele dinspre răsărit al bucătăriei, între doi pari prinși pînă-n grindă. Pînă seara, cu un pic de efort am reușit să curmăm tot, tata le-a despicat, iar eu le-am clădit pînă sub streașină. O rezervă bună pentru iarnă. Aseară am pus Jurnalul sub somiera mamei și am pus și-un semn să văd dacă-i umblat. Dimineață, mama mi-a spus că a măturat în sufragerie și deci a dat peste el. Și-a dat cuvîntul că nu l-a citit. De fapt, n-au rămas prea multe zile. Cunoaște aproape tot conținutul acestui caiet.

Azi tata m-a luat cu lama pe gît și mi-a reînnoit bordura. Mi se pare că tata nu știe nimic de existența Jurnalului meu.

Mama a făcut azi la ”muncitori” două tăvi cu plăcinte (cu brînză și cu vișine). Spre seară a plouat zdravăn, ca ploile de vară, iar în restul zilei – cu țîrîita. Am umblat mult prin ploaie, desculț și mai trebăluind cîte ceva. Ziua n-am reușit decît să învăț cuvintele de la Lesson 12 care-s foarte  grele și în majoritatea lor necunoscute.

Am cinat pe la 19. La 20.30 mama și tata s-au culcat. Eu am rămas și mi-am scris lecția la engleză, apoi mi-am scris Jurnalul pînă la 22.30. Afară ploaia a încetat. Apoi am stat și-am mai citit în pat încă o jumătate de oră. Mă ustură ochii.

Sîmbătă 9 iulie 1966. Dimineața m-a sculat mama pe la 8. Totul era inundat de lumina puternică a soarelui ce încălzea pămîntul proaspăt și ud. Tata începuse să taie lemne. M-am spălat și m-am înființat și eu ”la datorie”. După ce-am tăiat o mică stivă de lemne, am venit în casă, am mîncat, apoi – iar la lemne. La 9 am ascultat puțin Moscova. Cu lemnele pe care le-am curmat și despicat astăzi am acoperit întreg peretele de la bucătărie pînă sub strașină. După ce-am terminat cu lemnele care alcătuiau cei doi steri jumate aduși nu de mult am început să tăiem un ster pe care-l aveam de anul trecut și care este uscat bine. Lemnele curmate și despicate le-am așezat la găini ocupînd jumătate din peretele de lîngă săliță. Cu un pic de efort am terminat cam cu toate lemnele. Mai avem o stivă de stejar pe care le-om hăcui luni. Apoi tata va aduce altele și vom proceda la fel. Tata vrea să se asigure pe vreo două ierni. E sigur că din toamnă va fi un singur salar(iu) în casă și e bine să existe provizii. Așa face omul gospodar: vara sanie și iarna car. Cu ocazia asta fac și eu un pic de sport. Dar mîinile neantrenate și neînvățate mă ustură binișor în urma beșicilor sparte și a zgîrieturilor de la lemne și ferăstrău. În acțiunea noastră entuziastă a intervenit iar ploaia. O negură care aducea și spaimă pe lîngă ploaie a venit pe neașteptate de peste Cudrina, acoperind cerul și trăgîndu-i o ploaie zdravănă. (L.D.: Cudrina era dealul care domina întreg satul. Casa noastră era la poalele acestui deal. Toponimia este incertă/ necunoscută/ neatestată, dar avansez aici o ipoteză, mai exact o filieră silvică ce ține de ”codru” (nume de băiat Codrin, nume de fată Codrina, pronunțat de unii Cudrina). După o jumătate de oră însă soarele strălucea iar și noi ne-am reluat activitatea.

Aseară ascunsesem Jurnalul în sobă, dar nu de teamă că mi-l va citi mama. Vreau să fac puțin jocul șoarecului cu pisica. Oricum, nu e prea plăcut să ai în casă un polițai care e în același timp și moralist. Bine că nu apelează și la serviciile ”judecătorului” (The Father) care ar aplica și pedepse…

Azi mama a spălat rufe și a trebuit să-i aduc mai multă apă. Termosul pe care l-a cumpărat mama de la București (37.5- + 17) a intrat în folosință. De fiecare dată cînd aduc apă rece, îl umplu și răceala se menține și 24h. E f bun.

Azi am citit în ziarul ”Munca” textul ”Declarației cu privire la agresiunea SUA în Viet-Nam” adoptataă de Conferința de la București (În punctul 3 al Declarației se scrie: ”Se declară gata ca la cererea exprimată de guvernul RDV să ofere voluntarilor posibilitatea de a pleca în Viet-Nam pentru a ajuta poporul vietnamez în lupta împotriva agresorilor americani”). În cazul ăsta, lupta se va duce între cele două ”lumi” existente și se va transforma într-o luptă cu caracter mondial…

Azi n-am mai făcut lecția la engleză.

Seara, după ce pe la ora 18 am terminat toată treaba, ne-am strîns în casă constrînși fiind de vîntul și vremea rece de afară.

Mama și tata s-au culcat pe la vreo 9, iar eu am stat și am citit încontinuu din ”Întunecare”, apoi mi-am scris ”Jurnalul”. Acum e ora 0 și 15 minute. După o pauză de cîteva zile am reintrat în programul de culcare la ore tîrzii. Avînd în vedere vremea cam năbădăioasă am amînat excursia de la Putna pe care urma s-o fac mîine.

Duminică 10 iulie 1966. Azi se împlinesc 500 de ani de la zidirea mînăstirii Putna, eveniment discutat în toate ziarele. De asemenea, s-a vorbit mult despre asta și la radio. La Putna au avut loc mitinguri și serbări. Platon Pardău a deschis festivitățile. Odinioară, exact acum o sută de ani Eminescu, Porumbescu, Slavici ș.a. se agitau manifestîndu-se tot acolo, la Putna, cu ocazia împlinirii a patru veacuri. Acum îmi pare rău că n-am mai mers la Putna cu bicicleta.

Ziua de azi n-a fost umbrită de absolut de niciun nor aducător de ploaie. Au plecat de la Grămești peste o sută de oameni, cu camioanele. Fiind o zi frumoasă am simțit cu adevărat că e duminică. Mai ales că n-am depus niciun efort fizic și nici intelectual.

Dimineața nu m-am sculat decît atunci cînd am constatat că-s sătul de somn și nu mai pot dormi. Pe la 11 a venit și poștașul Amorăriței care ne-a adus ”Munca” și ”Magazinul”  (”Femeia nu găsește niciodată că e de vină, ci întotdeauna e di-vină”).

Am citit ”Declarația cu privire la întărirea păcii și securității în Europa”.

Pînă la ora 13 am jucat cu mama încontinuu table. Am jucat pe bani: un leu linia, doi lei marțul. Am jucat mult și cîștigurile și pierderile erau cînd de o parte cînd de cealaltă. La sfîrșit, i-am rămas dator mamei cu doi lei, iar mai tîrziu am rămas chit. Am jucat o zi întreagă fără să cîștigăm nimic! Tata a fost după lemne și s-a întors după amiază. Eu am mai citit, mai ales spre seară. După cină am citit încontinuu pînă la ora 23.30. (”Cine a plantat în viața lui un pom, acela n-a trăit degeaba”, ”Ordine, contraordine, paraordine și dezordine”, ”Era foarte scund și cu mustăți de uriaș; așa că părea nu un vizitiu cu mustăți, ci o pereche de mustăți cu vizitiu anexă”, ”Verigheta – simbol al sclavajului conjugal”, ”De multe ori iubirea nu se mai întreține decît prin acest parazit galben – gelozia”, ”consum fiindcă mă consum” – M.V., ”O femeie nu-și poate frînge niciodată capul pentru că nu poți frînge ceva ce ai pierdut de mult”, ”A fost odată un mic copilaș/ Ce nu știa/ Ce nu știa să dea din mîini/ Această poveste dacă v-a plăcut/ Eu pot s-o spun de la-nceput/ A fost odată un mic copil/ Ce nu știa…” .

Seara, tata s-a culcat, ca de obicei devreme, iar mama a stat pînă la 23.30 și a citit ”Magazinul”. După ora asta, de față cu mama care se pregătea pentru culcare, am început să-mi scriu Jurnalul. Acum e ora 23.50. Începînd din seara asta voi dormi în dormitor, pe canapea. Un loc de dormit de cel puțin zece ori mai bun decît patul improvizat din scînduri din bucătărie. La 23 am ascultat Radio Novi-Sad. Ca de obicei a dat un buletin de știri, starea vremii, recomandări din program, apoi o frumoasă muzică populară românească. Toată ziua de azi posturile noastre de radio au transmis muzică populară și în special ușoară. Azi a fost ultima zi a Campionatului Categoriei A la fotbal: Campioană – Petrolul Ploiești. CSMS Iași – pe locul 5! Retrogradează: Crișul Oradea și Siderurgistul Galați.

Luni 11 iulie 1966. Începînd de azi culegem vișinile. Avînd în vedere acest nou sport, nici azi n-am scris și n-am citit nimic. De dimineață și pînă la amiază, și de la amiază pînă la înserat am stat prin copaci. În planul nostru a figurat culegerea primului vișin de la poarta mare. Cam cu greu ”planul a fost îndeplinit”, reușind să culegem dintr-însul cinci căldări. Greutatea a constat în faptul că crengile erau crescute mult în afară și din copac era periculos de cules. Așa că am recurs la alte metode. Am luat o scară lungă de la tanti Lucreția, am pus-o în picioare și-am sprijinit-o cu scara mică. Tata o mai ținea (pentru orice eventualitate) iar eu m-am suit cît mai sus (în unele cazuri chiar pe ultima treaptă și, ținîndu-mă de crenguța de pe care culegeam, îmi făceam astfel echilibrul. O altă metodă descoperită tot acum: punem scara sub una din crăcile lăturalnice, o leg bine cu cureaua acolo, și mă sui apoi pe scară și chiar pe craca de deasupra culegînd și vișinile de prinprejur. Metoda asta am aplicat-o chiar și în copac. Am suit scara cea mică în copac, am legat-o, de asemenea, cu cureaua și am putut să mă agăț de crengi fără grijă. La cules ne mai ajutăm și de cîrlig, cu care tragem creanga pe care apoi o culegem mai ușor. Ceea ce-i greu la culesul vișinilor e că e cam migălos, vișinile fiind mici în comparație cu celelalte fructe. Apoi, stînd o zi în copac, într-o continuă încordare, obosești grozav. Anul ăsta avem vișine din belșug și-s și mari și frumoase. La amiază am dormit o oră în bucătărie, dar din cauza căldurii m-a durut capul cînd m-am trezit.

Azi Zîna a anunțat-o pe mama că a telefonat de la Rădăuți să merg mîine la școală și să duc o completare de 75 de lei! Spre seară, după ce am alcătuit o listă de cumpărături pentru mîine, m-am culcat pe la vreo 23.30 și-am adormit la 12.

Marți 12 iulie 1966. Aseară am ascultat în premieră emisiunea satirică ”Ora veselă”. A fost bine alcătuită și s-a putut rîde. Pe lîngă că m-am culcat tîrziu astă noapte m-am trezit pe la 2.30 și pînă la 3.30 n-am mai putut adormi.

O semilună foarte albăstruie stăruie pe cer la această oră: puțin mai tîrziu a început să se lumineze de ziuă. La 5.30 tata m-a sculat. M-am îmbrăcat cu ”uniforma” cu care-am fost și data trecută în Rădăuți. Am mîncat, mi-am pus cele necesare în servietă (pelerina, pompa, mîncare) și la 6.20 am plecat. Pe la poartă a trebuit să mă întorc căci văzusem că s-a desprins mînerul la servietă (ghinion!). La 6.30 am plecat pe răcoare. Soarele e destul de sus, dar aerul răcoros stăruiește. Prin sat m-am întîlnit cu Huienii. Ostina Huianu: ”Ia te uită ce flăcău fain!”. Cînd am ajuns la tei am făcut un mic popas ca apoi să pornesc cu forțe noi. Ca de obicei, am făcut exact o oră și jumătate pînă în orașul Rădăuți. Deci, la 8 fix am fost în centru. M-am îndreptat direct spre Școala Veche să-mi iau de-o grijă cu plata excursiei. Aici o mulțime de profesori tineri își dădeau examenul de definitivat. N-am găsit pe nimeni și a trebuit să mă întorc în oraș. Am trecut pe la autogară în speranța că-l voi întîlni pe Toader. Nu l-am întîlnit însă. Am stat apoi în parc lîngă tutungeria lui Goraș. În timp ce stăteam așa pe bancă l-am văzut pe Mircea Ungureanu cu bicicleta. Imediat am încălecat și l-am ajuns prin dreptul Casei de Cultură. Mergea la școală unde are preparații la matematică cu Bondor (Toți corigenții fac un astfel de ”antrenament”). Am mers cu el la școală. Școala întreagă e în reparație capitală aș putea zice. În fiecare an se investesc sume mari pentru astfel de lucrări. La școală m-am întîlnit cu Zăicescu. A vorbit frumos cu mine și mi-a spus că dacă mă întîlnesc cu Gherasim să-l trimit la el. După asta m-am întîlnit cu Costică Lungu, venit tot pentru ”antrenament”. N-a mai putut pleca la Timișoara din cauza asta. Am vorbit o mulțime de lucruri. Ne-am povestit unul altuia programul de vacanță. A fost și el la Putna duminică și n-a fost chiar grozav. A fost extraordinar de multă lume. Cică au fost 2900 mașini și tot atîtea motociclete. Popor: 40 000 de oameni. S-au întîmplat multe accidente. Cu bicicleta n-a fost chip de mers. De la ora 4 dimineața circulația era blocată de mașini. La 9.30 ne-am despărțit: eu m-am dus la școală și-am plătit excursia (primind și cîteva ”indicații pentru călătorie”. Plecarea la 5 dimineața, luni 18 iulie. Va trebui să vin duminică la Rădăuți. ”Completarea” m-a costat 65 de lei (la telefon s-a auzut 75). Din afacerea asta m-am făcut cu 10 lei. M-am întîlnit cu Rodica Moroșan care a plătit și ea. Mi-a spus că Toader a fost ieri și a plătit. Am ieșit apoi în oraș. În dreptul magazinului de Autoservire m-am întîlnit cu Halip Floria și Halip Neculai. Am stat și-am discutat cu ei mai bine de o oră. Neculai a intrat ca paznic la un SMT (L.D.: SMT = Stațiune de Mașini și Tractoare). Primește 700 lei pe lună: ziua citește lectura suplimentară, iar noaptea le doarme 100%. A intervenit apoi și Gavril Magopăț cu care n-am discutat decît cîteva cuvinte (avea o întîlnire). După cîteva minute apare și Țuca Vlonga, foarte tinerește și zveltă. Parcă s-a mai transformat. Nu mai este așa de disprețuitoare ca înainte. După ce-am epuizat sacul de impresii ne-am despărțit: Eu mi-am făcut cumpărăturile: 6kg de zahăr (54 lei). Am plecat apoi înspre internat și-am cumpărat un pachet de margarină care în realitate costă patru lei. Pe mine însă m-a costat nu mai 2 (I-am dat 4 lei, mi-a dat margarina și doi lei… rest). Astăzi m-am ales cu un cîștig de 12 lei. După asta m-am dus pe pășunea de lîngă hipodrom și-am mîncat (vișine și pîine). Am mers apoi pînă la autobază să văd dacă s-a soluționat cu uniformele de taxator ale lui Mircea. Dar contabila era plecată la bancă și n-am putut afla nimic. M-am dus la internat să las acolo bicicleta. Doamna Florea și Lucreția erau în bucătărie. Lucreția: ”Ai ieșit ”curat”? Eu: ”Da!”. Doamna Florea:Așa un băiat frumos să iasă ”murdar”?”. Dna Florea mi-a închis bicicleta în lemnărie și astfel mi-am luat de-o grijă.

Am ieșit în oraș. Mi-au mai rămas mai bine de 50 de lei. M-am hotărît să-mi cumpăr un cuțit bun, așa cum de mult mi-am dorit. Mi-am luat astfel un cuțit de 45 de lei, cu plăsele de sidef, două lame, destupător de sticle de bere, tire-bouchon, cuțit pentru deschis conserve și un fel de cui ascuțit pentru făcut găuri. E o comoară pentru mine!

În parc m-am întîlnit cu Costică și cu un consătean de-al lui Popovici Neculai. Am stat cu ei aproape o oră și m-am distrat de minune cu cîteva fete. A venit apoi Lucescu și Martinescu (doi ”prieteni” proaspeți de la veterinară). Lucescu ăsta-i un băiat frumos, solid și f. nostim la vorbă. Cu Martinescu am făcut o tablă și mi-a dat două linii. De la 14 la 16 am fost cu Costică la film (i l-am plătit eu). În sală m-am întîlnit cu Vulpe și Dobroghiu (din a XI-a E) și cu Popescu Felica (X D). Pe lîngă jurnal am văzut o minunată completare în culori despre un savant francez, mare iubitor de animale. Apoi a rulat filmul ”Femeia fidelă” (interzis pentru copiii pînă la 16 ani. Eu am 16 și1/2). Un film f bun cu învățăminte. De la 16 m-am mai plimbat cu Costică prin oraș. Am mers apoi cu el la Pold (a lui) care însă nu era acasă și ne-a făcut să așteptăm o jumate de oră în fața cazărmii. Am revenit în oraș. Ne-am întîlnit cu Marcela Larionescu. Costică a intrat în vorbă cu ea, iar eu m-am dus la internat și mi-am luat bicicleta. La 19 fără 10 am pornit și de pe loc i-am dat bătaie. Azi am avut numai vișinele la stomac plus mai multă apă, drept pentru care pe drum m-a apucat o diaree ca aceea… (am pățit-o!). La văile din Gropeni și Grămești am mînat nebunește. Totuși am ajuns acasă exact după o oră și jumătate.  Pe la C.A.P. m-am întîlnit cu Vasile Amariei; am schimbat numai cîteva cuvinte, din mers. Acasă am ajuns la 20.20.

Astăzi tata a mai cules singur trei găleți cu vișine. În bucătărie e o adevăraă fabrică. Se face vin și compot în cantități mari. Provizii pentru iarnă…

Seara am fost mort de oboseală, nu alta. Cu greu am rezistat să mai ascult și meciul de la Londra. Totuși, spre sfîrșit am adormit.

Aseară am ascultat meciul de deschidere a campiooanelor mondiale la fotbal, Anglia și Uruguay. Scor surpriză: 0-0. În seara asta s-a jucat la Liverpool meciul dintre Brazilia și Bulgaria. Scor 2-0 (au marcat Pele și Garincha). Spre mirarea mea fotbaliștii bulgari au fost mai buni decît mă așteptam. Brazilienii au cîștigat din două lovituri libere. S-au comis foarte multe faulturi. Eu prezic că campiona mondială va fi Brazilia urmată de Anglia, Italia, RFG și celelalte. U.S. a pierdut cu 0-3 în fața coreenilor (plus o palmă…). Seara am adormit înainte de 22…  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 368 Miercuri 3 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (96).


Duminecă 1 Mai 1966. Dimineața s-a dormit cît s-a putut, dar pedagogul a dat deșteptarea la 6.15. Eu m-am sculat odată cu excursioniștii care au plecat și ei pe la 7. Noi am luat masa pe la 8, apoi am plecat în oraș. Cu toate că se cerea să mergem în uniforme, eu am mers în pantalonii bej și în canadiană. Pe drum m-am întîlnit cu Mircea care mi-a dat ”janta” (L.D.: = geanta) lui de taxator și mi-a promis că la 11 merg cu el acasă.

Toate coloanele de manifestanți s-au adunat în fața tribunei, blocînd orice circulație. Liceul nostru a fost reprezentat printr-un nr. destul de restrîns de elevi. Halip ținea și el o pancartă în mănă; Atănăsoae și unul de-a 9-a erau în față susținînd o lozincă. Eu m-am ținut la distanță plimbîndu-mă cu Gherasim prin jurul lor cu geanta pe umăr. Pe tribună și-au făcut apariția șefii de partid, directorii de licee și destul de mulți invitați. Pentru început s-a rostit o conferință. La unele intervale s-au scandat lozinci și am strigat ura! Toader a ridicat în sus aparatul și a făcut cîteva fotografii asupra mulțimii. L-am ridicat o dată în brațe și el a fotografiat tribuna. După cuvîntare, coloanele s-au împrăștiat și la difuzoarele instalate prin copaci a început să cînte muzica. Apoi m-am îndreptat spre internat și Toader s-a schimbat. Eu cu geanta ”mea” și Toader cu aparatul de fotografiat parcă eram doi reporteri. Chiar așa ne și prezentam: ”Noi sîntem reporteri la ziarul Cutare și Cutare. Vă solicităm un mic interviu”. Pe drum, Toader mi-a făcut o fotografie cu mine reporter. Ne-am îndreptat apoi spre autogară unde ne-am întîlnit cu Mircea. Nu prea aveam chef să merg acasă, dar în fața insistențelor lui Mircea, n-am mai putut rezista. Am stat pe scaunul lui de taxator, iar el a stat în picioare. O mică discuție, în cursă: ”Parcă-l cunosc pe taxatorul ăsta – E din Grămești – Nu-i a lui Cojocaru? – Nu, a lui Druguș! Taică-su-i profesor de matematică. Ai văzut? El profesor și fecioru taxator!”). Eu m-am mulțumit să ascult și apoi să reflectez asupra celor discutate. Am ajuns acasă înainte sau după ora 13. Cursa s-a oprit la poartă. Mama și tata erau prin ogradă. Totul era înverzit, înflorit. În fața casei era o mică florărie îngrădită cu nuiele albe, de răchită; în spatele casei, în dreptul grajdului au făcut un gard nou, sănătos. Găinile albe împodobeau curtea. Livada tînără era plină de floare. În casă, liniște și curat. Nu s-au prea bucurat cînd le-am spus că plec la 13 și 15. Pînă atunci m-am mai uitat prin ziare, cărți și-am discutata cu părinții. Cu toate au fost de acord, numai cu noua mea situație la învățătură – nu! Le-am promis că voi încerca să îndrept lucrurile. Am mîncat și ceasul arăta și 15 minute cînd mi-am luat canadiana în mînă ca să mă îmbrac. Tata stătea la geam și mi-a spus că-mi va spune cînd oprește cursa. Cum a spus asta – cursa a și trecut prin fața casei ca un glonte. Pînă la poartă am luat canadiana pe mîneci, n-am mai încheiat-o și mi-am pus în gînd să ajung cursa, dar pe la Sfat eram mort deja. Am făcut un efort imens și mi-am impus să continui să fug. Printr-un efort de voință am ajuns la cursă cu sufletul la gură. Mă ustuura gîtul și eram foarte obosit. Cînd am ajuns lîngă cursă, i-am ars un pumn lui Mircea și n-am mai putut zice nimic. M-am urcat apoi în cursă și m-am așezat pe scaunul lui. Pînă la Siret am stat cu ochii închiși și mi-am revenit. La Siret m-am suit într-o altă cursă și am luat direcția Rădăuți. Mircea mi-a aranjat biletul și drumul ăsta nu m-a costat nici cinci bani. Din contra, m-am ales cu 25 de lei pe care mi i-a dat tata. În Siret, Mircea a prăpădit cleștele. (”Prostu ista di taxator o prăpădit cleștili…”). Am ajuns la 3 în Rădăuți. M-am întîlnit cu Toader, Bădeliță și Popovici Neculai. Am luat azi, pînă pe la 6 de vreo patru lei sîmburi (L.D.: sîmburi = semințe de bostan/ dovleac) și de vreo 10 lei înghețată. M-am plimbat mult și m-am ”distrat”. M-am întîlnit cu Gică Andrișan, apoi l-am părăsit și-am mers cu Petru Hudema pînă la el acasă. Pe la 6 am simțit că mi se face rău. După atîta înghețată avea și stomacul meu dreptul să se revolte. M-am dus la internat, m-am dezbrăcat și m-am vîrît în pat. Peste cîtva timp a venit Babii și pedagogul. Acesta din urmă s-a interesat de soarta mea și mi-a spus să-mi cumpăr niște pastile. După asta am dormit vreo oră pînă pe la 7.30 cînd au venit o serie de băieți și pedagogul. Apoi ei au plecat și eu m-am culcat de-a binelea. M-am trezit pe la 10.30 cînd a venit Toader. Am aflat, mai tîrziu, c-a făcut-o pentru a doua oară în viață. (L.D.: adică a doua beție).

Luni 2 Mai 1966. Ziua tineretului din R.S. România. Zi liberă pentru toți.

Dimineața m-am sculat destul de devreme și tot fără uniformă m-am îmbrăcat. Sînt sătul de ea. Măcar în zilele de sărbătoare s-o mai schimb. Masa s-a dat pe la 8, apoi am plecat cu Toader pînă la Casa de Cultură, apoi la Școala Veche și retur la internat. Aici nu s-a făcut azi meditație. Totuși, am mai rămas vreo patru băieți în sala de meditație să ne pregătim pentru mîine. Unii s-au mai pregătit. Alții au făcut plajă în grădină. Ca și ieri astăzi a fost o zi minunată. Cerul ca sineala și soarele strălucitor erau de o frumusețe unică. De aceea am mai ieșit pe afară și mi-am pierdut astfel timpul pînă pe la 10.30 cînd am luat-o cu Toader înspre Casa de Cultură. Azi are loc aici ”Concursul Cultural Artistic” care s-a tot amînat de atîta vreme și care are în sfîrșit loc azi. Sala era plină și cu greu mi-am făcut loc în față. Nu bine am ajuns cînd simt că mă trage cineva de mînecă. Era diriginta. A început imediat să tolocănească să mă sui pe scenă. Eu: ”Tovarășă dirigintă, dar n-am uniformă…”. Ea: ”Nu-i nimic, suie pe scenă”. M-am dus pînă acolo și cînd a venit baba i-am spus din nou că ce să fac fără uniformă. Ea: ”De ce n-ai? Eu ți-am spus să vii în uniformă. Vei avea nota scăzută la purtare”. M-am dus apoi în sală și am găsit și locuri. Am văzut cîteva programe artistice. Raif Ingrid dintr-a 10-a F a anunțat: ”Liceul nr 2 se prezintă la concursul cultural artistic cu un montaj literar muzical”. Acesta a ieșit destul de bine, împreună cu corurile și cu dansurile. Pe scenă era și ea (B.M.). Am stat acolo pînă la 12 făr-un sfert cînd am revenit la internat ca să luăm masa. Aceasta s-a dat abia la 12.30. Pentru seară ni s-a dat hrană rece. Cred că dacă am avea o săptămînă liber la școală ne-ar da seara tot hrană rece. După ce-am luat masa m-am dus la Casa de Cultură crezînd că voi mai putea vedea cîte ceva. Dar a fost imposibil. Am ieșit în oraș și mi-am cumpărat de vreo 3 lei sîmburi și am avut ce ronțăi pînă pe la vreo 4.

Vremea s-a menținut mereu caldă, dar partea proastă a fsot că a bătut vîntul și stîrnea grozav praful.

Iată un alt obicei al meu, destul de prost, pe care – cred că după întîmplarea de azi – îl voi abandona: îmi place să sar gardurile. De multe ori, la internat, este poarta deschisă, dar eu îmi fac vînt peste gard, sărind cu mare ușurință. Azi însă mi s-a înfundat. Mîncam sîmburi și vroiam să traversez din piață în parc. Era gărdulețul mic de la parc, urmat de gardul viu. Am vrut să-l sar prin foarfecă, dar n-am fost atent, m-am împiedicat și am căzut cu capul în gardul viu. M-am julit la picior și mi-am făcut o zgîrîietură de toată frumusețea de la sprînceană pînă în dreptul nasului, pe obrazul stîng. M-am sculat imediat, m-am șters de sînge, dar n-a fost chip să merg mai departe. O băbuță a început să se lege de mine și să-mi facă teoria chibritului: ”Dacă nu ești atent, vezi, dacă ai vrut s-o faci pe grozavul… nu-i frumos… mata ești elev și nu ți se șade” și multe altele. Noroc c-au apărut de undeva Toader și Piecniță (un personaj nou în albumul vieții mele – elev în clasa X-a F, lic 2, repetent în clasa X-a). S-a împrietenit cu Toader în urma chestiei cu Doina Hlinschi). Acesta m-a salvat, luînd-o tare pe babă și mai dînd-o la dracu. După întîmplarea asta ne-am mai plimbat o vreme, apoi eu m-am dus în piață unde, la pompă, mi-am spălat sîngele de pe față. A rămas însă un semn ”frumos”… I-am dat lui Costică Grigorean să-mi ia bilete la film (”ești tînăr, poți să stai la codiță…”) și am mers la cinema 7N de la 2.30 la 4.30. Am văzut filmul argentinian ”În pustiul Patagoniei”. Sala a fost plină dar era cît pe ce să rămîn fără loc, dar am avut noroc cu Drohobițki care ținea un loc liber și mi l-a pasat mie. A fost și o completare cu o vînătoare de balene (R.S. Cehoslovacă). Filmul a fost destul de bun și nu m-a dezamăgit. După film am mers cu Radu Teleagă (cl X Lic 1) și-am mers împreună la Stadionul ”23 August” unde a avut loc meciul de categoria C dintre Rapid Mizil și Metalul Rădăuți. M-am întîlnit cu Rusu Ilie (cl IX-a Lic 2) și împreună am sărit gardul înalt din spatele tribunei ajungînd și în tribună și avînd locuri foarte bune. Prima repriză: 0 – 0, repriza a II-a 2-1 pentru Metalul Rădăuți.  Putea să fie un scor mai mare în favoarea noastră, dar n-au putut din cauza vîntului care rata orice ocazie. Oricum, ai noștri au presat mereu. După meci aveam de gînd să vin la internat și să-mi scriu Jurnalul. Pe drum însă m-am întîlnit cu Toader și cu Telucu Piecnița. Aceștia nu m-au lăsat să merg la internat și am fost nevoit să merg cu ei. Am fost pînă la blocuri unde ne-am întîlnit cu Teodora, Rodica, Ileana Popescu care i-au făcut lui Telucu rost de vreo 20 de lei. Pentru ce, nu știu. După ce ne-am îndepărtat de ele am intrat la ”Plăcintărie”. Aici, ca și atunci cînd am făcut-o prima oară-n viață, am început-o cu-n aperitiv tare de 13 lei + o șocolată. După asta am mai mers pe stradă, cam ”grăbiți” bineînțeles, și căutam bani cu împrumut. L-am întîlnit pe Pușcașu și cu un pic de lămureală, l-am făcut să-mi dea mie 5 lei și lui Toader 5 lei. Atît eu cît și Toader am pus cîte zece lei (adică am pus mînă de la mînă și-am băut de pleașcă). Apoi, cu toate că se făcuse ora închiderii am mers la ”Plăcintărie” și-am cumpărat încă un aperitiv mic. Atît ne-a trebuit. Eram foarte foarte dispuși. Deodată, Toader a zărit pe ”restul lumii” (compus din Ieșan Natalia și Teodora). L-a trimis pe Telucă să mai facă rost de bani, dar acesta s-a întors cu mîna goală. Natalia și-a exprimat dorința de a-l vedea pe Toader cum e cînd e ”pilit”. Am intrat apoi în cîrdul lor și pe neașteptate am ajuns în fața blocului din fața Casei de Cultură, unde locuiesc ele. Aici s-a făcut un cerc mare format din: eu, Toader, Telucu, Rodica, Lucia Hasna, Felicia și Ileana Popescu plus Theodora. S-a făcut un colț vesel și nu ne mai oprea nimeni din cîntat. ”Cei care se iubesc – mai aproape!) (L.D.: era un șlagăr care începea cu ”Cei care se iubesc, fac viața mai frumoasă”). Toader a ieșit un pic la plimbare cu N., iar noi ne-am făcut de cap cu ”restul lumii”. Nu pot scrie toate cîte s-au întîmplat pentru că m-aș compromite prea mult. Pe la 9.30 a trecut pedagoga Zăicescu. Fetele s-au speriat că le cunoaște, dar noi nu ne temeam de nimic. Cum a trecut de noi, ne-am trîntit la pămînt și dă-i cu refrenul: ”Cei care se iubesc…”. Hasna a fugit la ușă și apoi, cît a mai stat acolo, zicea: ”Măi! Mîine parcă văd că ne citește eliminarea la toți…”. Eu: ”Ei și…?” Ea: ”Mai mare rușinea!”. Seara întreagă am fost bine dispus și prea îndrăzneț. Am gavarit (L.D. vorbit) mult și chiar peste măsură. Cred că arătam tare urît cu fața belită (ele-or fi crezut c-am dat cu capu-n gard, fiind… cald). (Poezii de Goga: ”Ne cheamă pămîntul! Ieșan N.: ”Ți-o dau mîine!”) (L.D.:Probabil era vorba despre cartea de poezii a lui Goga). Am mai stat cît am mai stat apoi ne-am îndreptat spre Grădina de vară prin spatele blocurilor. Aici, eu (B) v5 c3   a4 b4 d2 d3 c4 – e3  d1 e1   c3 d2 e2  b3 e3 c1   pe Hasna Lucia. Am mers în grădină. Aici Telucu s-a dus să mai ia ”ceva” dar noi – nimic! Ne-am trîntit jos și ne-am corcolit unul într-altul, parcă ne pregăteam pentru somnul de veci. Pămîntul mi se părea tare moale. La un timp, lui Toader i s-a făcut rău și-a vărsat. Piecniță a trecut pe lîngă noi, nu ne-a văzut și a luat-o înainte. Noi ne-am mai odihnit o vreme și-apoi hai-hai am ajuns cu greu la internat pe la 10.30 (A doua zi, Telucu ne-a povestit ce-a pățit cu Prandea: ”Dom pedagog, luați 50 de rom!” Pedagogul: ”Nu se poate, măi, nu se poate!”. Apoi l-a luat și după un minut – gogîlț – l-a vărsat: ”Măi, nu-mi suferă la stomac”). Noi am ajuns foarte fericiți în dormitor (L.D.: pe atunci nu știam că în latinește fericire se spune: beatus, – a, -um), ne-am dezbrăcat, am pus hainele grămadă pe unde-am apucat (eu m-am culcat cu șosetele). Cam în halul ăsta ne-am serbat noi ziua noastră, a tineretului și-am făcut-o lată. Dacă se află ceva e prost de tot. Așa am făcut-o eu pentru a doua oară-n viață, iar Toader pentru a treia oară-n viață. Ne-a ieșit însă pe ochi. De-ar fi numai atît și să nu se întindă mai departe.

Marți 3 Mai 1966. Zi, de asemenea, minunată.

M-am sculat la 5.30, mi-am periat hainele de glod și de praf, mi-am ordonat lucrurile, m-am spălat și pînă la la 6.30 am reușit să le scot pe toate la capăt. Toader a strîns cămășile la spălat. (P.S. Și Costică a făcut ieri boacăna. A ”tras” serios, a dormit o bucată în parc, a vărsat și era mai rău ca o cîrpă.). Pe la 6.30 Toader ne-a chemat afară și-am mers amîndoi în grădina din spatele internatului unde am stat pe o piatră scăldați de razele soarelui binefăcător. Toader era încă mahmur. Pînă la 7.30 cînd s-a sunat masa am stat acolo și-am povestit din cît ne-am mai adus aminte de aseară. Ne-am stricat de rîs cînd am mai reprodus cîte o scenă; una mai stupidă ca alta. După cum mă așteptam, toți au început să mă întrebe ”ce-am pățit la ochi?”. La fiecare dădeam alt răspuns: 1) am căzut jos; 2) m-am bătut, dar și eu i-am dat; 3) m-a zgărîiat aia cînd am vrut s-o… 4) m-a zgîrîiat mîța etc. La școală, aceeași poveste: ”Vaaai! Dar ce-ai pățiiiit?” Am fost printr-a X-a D  și toți au fost de părere că m-am bătut.

Azi Piecnița a lipsit prima oră (probabil și-a împlinit somnul).

Prima oră: limba română. Nici un pericol! După ce a ascultat o elevă a predat restul orei. Din cînd în cînd îmi venea un somn groaznic, și-un leșin de la stomac. Fetele rîdeau de zgîrietura mea. Nenati Lucia, ca să se distreze, mi-a trimis un bilețel: ”Negruș! (…) Probabil că te-a pedepsit pentru îndrăzneala ta. Ți-a plăcut prea mult. Ți-a plăcut cum am recitat ieri?”). La o asemenea ironie n-am mai vrut să răspund cu toate că azi am mai fost dispus, și toată ora am făcut-o pe supăratul.

În pauză m-am întîlnit cu Toader, Piecniță și Hasna Lucia plus Theodora care au venit după carte (care parcă a  fost în Vietnam: boțită și făr-un colț…).

La limba rusă a ascultat mai bine de jumătate de oră (dacă vorbiți vă dau 5 lei amendă) apoi ne-a citit o dată lecția ”Cehov” și ne-a dat ca temă să scoatem cuvintele.

Azi dimineață a venit Horodincă la mine și mi-a dat 50 de lei de la Mircea. Bine că nu mi i-a dat aseară..

În pauza mare a fost Mircea pe la mine (cin-te-a bătut?) și mi-a lăsat vreo 8 lei de cheltuială și ”ordinul” să aduc butelia de la Amariței.

La ora de diriginție n-a fost Ruscior Ana și nici alt profesor așa că am fost de capul nostru. Halip a cîntat din frunză iar eu din degete. Am fost iar dispus, împărțeam răspunsuri și vorbe în toate părțile și rîdeam ca-n cea mai fericită zi. B.M. a discutat cu Magopăț și sper să se împace bine. Eu m-am mulțumit să privesc prin niște ochelari cu oglindă și să mă împac cu gîndul că mi-a luat-o înainte.

La trigonometrie ne-a fixat teza la matematică printre ultimele: la 27 mai! Toată ora a predat despre teorema sinusurilor dar eu eram în lumea viselor (nu a sinusurilor). După asta am avut corul și profesoara iar n-a fost, iar noi am fost liberi. Pe la jumatea orei am ieșit afară avînd înaintea mea pe B.M. (Ea: ”Stai! Plătește vamă!” Eu: ”Nu zău?” și am prins-o de mijloc, trăgînd-o spre mine. Am simțit o împotriveală formală). La cealaltă ușă ne-a cerut vamă o floare de măr: i-am adus-o: ”Mulțumesc”. ”With pleasure”. Apoi am stat afară. Eram toți băieții, plus ”ea”. M.G. către ”ea”. (L.D.: adică Magopăț Gavril): ”Am să mă duc odată la tine!” Ea: ”Ce să fac eu cu tine? N-am destui?”. El: ”Păi nu faci tu cu mine, fac eu cu tine”. Ea: ”Măgarule” (prea slab avertismentul; am început să-i cunosc caracterul de  (A). a3 d3 d2 e1 a1…). Intervine H.N.: ”Cît costă de la Rădăuți pînă la Liteni?” Ea: ”15 lei”. El: ”Dar de la Liteni pînă la Rădăuți?”. Ea: ”ha, ha…”

După ora asta am avut șt naturale. Veselia din pauză a mai continuat în oră. O dată (”ea”) mi-a zîmbit foarte insistent. După puțină ascultare ne-a predat o lecție despre ”hormonii glandelor sexuale”. În clasă a fost rumoare mare. La sfîrșitul orei m-a pus să citesc o dată lecția, iar în acest timp s-a uitat la notele mele și la situația de acasă, funcțiile părinților etc. (cam suspectă această căutare…).  Pe drum am mers cu ”ea” pînă la colț. La internat, după ce am luat masa, m-am dus în grădină, unde erau tolăniți în trifoi toți elevii de la internat cl. X-a, Lic. 2. Aici am început să trăim iar din amintiri (eu cu Toader). Toader a mirosit ceva ce nu-i a bine! Zăicescu știe! A interogat-o pe Felicia-n public. La ce oră s-a culcat, cu cine a stat etc. etc. Acuma am înțeles de ce s-a uitat și la situația mea. Am intrat la belea dacă se-ntinde… Partea proastă e că știe tot internatul și jumătate de școală… Acuma, ce-o fi, o fi…

La 3.30 ne-am adunat toți în meditație dar n-a venit pedagogul  și pe la 4 am  tulit-o în oraș, cu gîndul să mă întîlnesc cu Mircea. Nu l-am găsit și mi-am făcut treburile mele. Mi-am pus iar blacheuri la tocuri, am luat o înghețată și… roiu! Am venit la internat. În pauza de 5 am fost cu Toader la asfalt. Pe la 6 făr-un sfert a venit și Prandea beat! Nu știu cum s-a făcut că a căzut difuzorul de pe geam și s-a spart tot. Asta l-a enervat mult și a început cu teoriile. Nu ne mai dă voie să avem difuzor de-acu înainte. A zis că pentru că noi n-avem nevoie de difuzor o să taie firele de la stîlp și o să trăim ca niște sălbateci. Apoi: ”De ce nu-s toți ca Druguș și Popovici?!” (aici a nimerit-o…). Pe la 6 tocmai scriam în Jurnal cînd văd că se apropie de mine. Am făcut o mișcare instinctivă să acopăr ce am scris și am rămas cu stiloul în aer…. Prandea: ”Ia stai! Ce-i asta?” Eu: ”Nimic”. El: ”Cum nimic? Chiar nimic?”. A răsfoit foile de la început și a dat de cîteva date: ”Aaa! Un jurnal?!”. Eu: ”Dddaaa, un jurnal, ceva personal, intim…” am început eu să mă bîlbîi. M-am înroșit ca focul și m-am temut foarte tare că mi-l ia și-l citește. Apoi el a continuat: ”Ha ha! Impresii de pe băncile școlii și ale internatului…”. Eu: ”Dddaaa… Sînteți împotrivă?” El: ”Nnnuuu…” și s-a cărat. Eram rece că se boldește-n-trînsul și nu mi-ar fi prea moale dacă s-ar întîmpla așa ceva…

După cină am ieși mai mulți băieți la lac (eu, Toader, Costică, Popovici Neculai, Lungu Arcadie, Lungu Dragoș și C. Grigorean). Acesta din urmă avea un soi de undiță și a încercat să prindă pește. S-a făcut însă de rîs. Pe la 8.30 a fost un profesor de la Liceul 1 (Becheru). Seara am stat după ora 9 în meditația de clasa XI-a și-am scris nebunește îm Jurnal pentru zilele de 2 și 3 mai. Am ieșit ultimul din meditație. Cînd m-am culcat a sunat de 11. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 367 Marți 2 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (95).


Joi 28 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la 5, conștient fiind că ieri n-am învățat nimic și azi am patru obiecte la care am serios de învățat. Totuși, de la 5.15 m-am hotărît să învăț, și de la 7.30 am ieșit în grădină unde, pe o piatră, am stat la soare și am citit de două ori lecția la istorie. Apoi am venit în meditație și am scris la limba rusă.

Prima oră am avut limba română. Cum am ajuns la școală, împreună cu Gherasim am confiscat cîte-o narcisă de la Geta Broască (pe care mi-a luat-o apoi ”neneaca” de Cupșan). La română a ascultat puțin și a predat restul operei lui Șt. O Iosif. Ora a trecut ușor, pe nesimțite, mai ales că eu am fost visător. La istorie a ascultat toată ora vreo 7 eleve și n-a mai predat lecție nouă, considerînd că se cunoaște din clasa VII-a. La limba rusă profesoara a ascultat, de asemenea, toată ora fără să mai predea. Azi s-au pus note frumoase și profesoara s-a bucurat mult. La naturale a ascultat pe cei care nu aveau încă notă. Fetele care erau la montaj și la dansuri au fost învoite de la oră. Zăicescu a început iar cu vorbele lui ”minunate”: ”hîrjoneală măi”, ”te hîrjonești”. I-a făcut o observației lui B.M. cam pe nedrept și ea s-a supărat; avea și dreptul. Aici mi-a plăcut. Ca o caracterizare generală a celor întîmplate între noi, ieri și azi: o răceală și o indiferență aproape totale. După cîte mi s-a părut mie, ea încearcă să-mi caute privirile, dar eu mă uitam într-adins pe alături. De ce fac asta? (”Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit toată viața, iartă!”). Eu pot considera asta o răzbunare. Dar pentru ce asta? Mi s-a părut că se uită mai mult la Gavril Magopăț. Dar ce? N-are voie? Păcat că-mi pun aceste întrebări abia acum. Am avut un sentiment trecător de gelozie. Cred că voi avea multe de pierdut din cauza asta, dar nu mă mai pot transforma. Aș avea aici de scris mai multe foi în legătură cu asta, dar se mai benoclează tîmpiții. Toader mi-a spus că-mi va părea rău de ceea ce fac. Asta o știam și eu și chiar așa-i.

Azi n-am mai stat la ora de franceză, deoarece am avut…. treabă. I-am dat geanta lui Toader să mi-o ducă la internat și eu m-am dus cu Mariana Nasadniuc la ea acasă unde locuiește Horesciuc – taxatorul și unde a lăsat Mircea butelia de aragaz. Am crezut că voi găsi un cărucior s-o transport și cum n-am găsit am luat-o înainte. Deodată mă văd strigat și cînd mă întorc îl văd pe Mircea cu Mariana la poartă. M-am întors, am luat amîndoi butelia și direcția: Amariței. În oraș ne-am oprit pe la ospătărie și am luat cîte o supă.

Pe dracu ne-am întîlnit cu Amariței care ne-a spus să ducem butelia acasă și să-i dăm 50 de lei. Mircea s-a supărat cînd a auzit asemenea măgărie. Cu 50 cine nu poate schimba?… Am dus-o totuși și-am lăsat-o la el acasă. Ne-am întors în parc și Mircea ne-a cîntat din muzicuță. M-am îndreptat apoi spre internat unde am jucat tenis, am luat masa și apoi iar tenis pînă la 15.30. După mai puțin de o oră din meditație, Arcadie a făcut un bilet de voie pentru toți elevii de la Lic.2 și a plecat la școală. Am rămas în meditație numai eu cu Halip și Atănăsoae. (Acuma vorbesc iar cu el; el își păstrează locul de lîngă ușă; nu am amintit niciunul despre cele întîmplate). Noi am mai stat zicînd că-i prea devreme la 16.15 și să mai stăm pînă la și jumătate. Cum a ieșit Haiuță din meditație, am înhățat paletele și mingea și dă-i drumul la sala de valize unde am jucat un pic. A venit însă pedagogul, mi-a cerut să-i dau mingea; aceasta era la Mafteian și n-aveam de unde să i-o dau. Drept pedeapsă mi-a dat ”mergi în meditație și nu mergi la Casa de Cultură”. Am fost imediat de acord. Un motiv mai bun să scap de o conferință nici că există! Dacă mă va întreba la școală de ce am lipsit aveam motiv: nu m-a lăsat pedagogul. Așa că am suit în meditație și am stat singur-singurel cu pedagogul. La început am citit o dată lecția la limba latină. Apoi m-a cuprins o plictiseală de moarte. Pînă la 5 am stat cu capul pe masă apoi, în pauză, m-am învîrtit prin curte ca un leu în cușcă, turbînd de singurătate. (Greu e să fii om…) (ușor e să fii măgar). De pe la 6 am tras un pui de somn în meditație apoi am ieșit afară. Era o negură cum nu s-a mai văzut anul ăsta și curînd a început ploaia. Eram la wc cînd au căzut primii stropi și m-am hotărît să aștept pînă trece ploaia. Dar s-a întețit din ce în ce. A tunat și fulgerat mult și-a plouat cu stropi mari care stîrneau praful cînd cădeau jos. A plouat și cu ghiață. Pînă aproape de 7 am stat aici cu Grămadă Neculai (cl X-a Lic 1).

După ce a dat masa celor ce au mai rămas în internat am ieșit în oraș să mai iau aer. Aerul era foarte curat și călduț după ploaia asta binevenită. Din oraș am cîrmit-o spre Casa de Cultură. Aici mi-am găsit cu greu un loc lăngă ușă. Sala era arhiplină. Acum se prezenta programul artistic dat de liceul nostru. Mulți dintre colegi erau pe scenă. Au fost cîteva cîntece, un montaj ”Te cîntăm partid” și cîteva dansuri simple. Cînd a intrat să joace hora, a fulgerat undeva și s-a făcut un scurtcircuit pe rețea. S-a stins lumina și… ține-te fluierături și țipături. În sf. s-a terminat și Pop a anunțat că elevii pot să plece acasă și să se pregătească pentru mîine. Mulți au plecat prin  ploaia destul de mare. Eu cu Costică și mulți alții am rămas acolo. Într-un moment cînd Pop a intrat în sală, am țuștit-o cu Costică la balcon. De aici am auzit cîteva cîntece date de Fabrica de spirt. Erau însă niște golani de elevi care, neavînd ce face, au început să urle și să biseze. După treaba asta a venit Bejan (prof Lic 1) și ne-a scos frumos afară. Aici am mai stat un pic pînă a stat și ploaia, apoi am pornit-o cu Costică, Vlonga și Vatamaniuc spre casă.

Costică a luat masa și eu m-am dat imediat pe scris.

În seara asta au dormit la internat cățiva elevi navetiști care au trebuit să vină la Casa de Cultură dar nu au mai avut cu ce pleca spre casele lor (Grămadă Cezar, Puha Vasile, Mafteian Vasile, și încă unul din C care n-a mai fost pe la internat).

Seara, în dormitor, Toader mi-a povestit una din pățaniile sale de peste zi.  … Se plimba cu Natalia prin parc, cînd hodoronc-tronc s-a întîlnit cu ”moșu” (Zăicescu) și a trebuit să o lase. Pe drum, moșu s-a interesat: ”ai fost cu ea la film?”, ”de unde-ai găsit-o?”. Asta a fost una. Principalul e că îl știe toată școala și a ajuns și la urechile profesorilor (l-a văzut și ”baba” Bucătaru (Ruscior) Ana. Alta i s-a întîmplat în clasă cînd era vesel nevoie mare și era și dirigintele acolo. În dormitor, după un pic de program sportiv ne-am culcat. Noaptea, toate geamurile de lîngă mine au stat deschise. Cezar a dormit singur, iar eu – cu Toader.

Vineri 29 aprilie 1966. Dimineața Toader s-a sculat la 5 iar eu după 6. În timpul meditației de dimineață m-am stricat învățînd – am scris tot timpul Jurnalul.

Prima oră am avut limba română, oră care a fost folosită în întregime pentru gramatică (sintaxă). N-a avut ce asculta azi. La fizică tot n-a ascultat și a trecut la lecția nouă, explicînd pe larg, iar la sf orei am făcut probleme. La limba latină toată clasa a spus că n-a învățat din cauza activităților de ieri și profesoara ne-a crezut. Azi mi-a adus teza, n-ar mai fi adus-o!, și mi-a comunicat rezultatul. Numai 4. Teza era pe trei, dar mi-a dat patru: ”Băiete, ai dat o teză mizerabilă. Tu-ți bați joc de latină, băiete.”. Eu: ”Mă pregătesc pentru sîmbătă să dau diferență la oral”. Toată ora a ascultat elevi fără să noteze. A cerut să se facă schema versurilor din poezia ”Imn vieții și păcii”. Cum s-a întîmplat azi a scos pe toți băieții.  Încă din pauză Halip a adus schemele de la Mafteian și ni le-am copiat pe maculator. Cînd am simțit că-mi vine rîndul (la rîndul 6 din poezie) mi-am scris frumușel toată schema pe degetul arătător de la mîna stîngă și treaba a mers de minune… Mai greu a fost la intonație…

În pauza următoare Toader m-a anunțat că-l vor elimina pe Olenici Dragoș pentru trei zile pentru că l-a prins Economul că în ora lui citea o altă carte. La geometrie trebuia să avem azi teză, dar ținînd cont de evenimentele de ieri – s-a amînat. În ora asta ne-a predat sfera și am făcut și o problemă.

În pauză a fost diriginta și ne-a anunțat că astăzi se prezintă piesa ”Arcul de triumf” de Aurel Baranga – 3 lei. Diriginta n-a vrut să ne oblige să luăm bilete pt a ne nu mai avea discuții (Albu). Cîteva eleve au făcut o mică mobilizare și biletele s-au luat fără nici un fel de presiune.

La limba rusă profesoara a întîrziat cca 10 min. A venit grăbită de-acasă și, cum a ajuns în clasă, a început să facă aranjamente și să schimbe elevii din bănci. Pe mine m-a mutat în banca II-a de lîngă ușă, împreună cu Oltea Lungu. De-abia după ce a completat mai bine de două rînduri de bănci în fața mea, ne-a explicat despre ce-i vorba. Un fel de extemporal. Fiecare dintre cei 10 – 11 elevi a primit cîte o lecție din trim II sau II pe care trebuia să o traducă. Mie mi-a căzut ”Jeleznaia doroga”. Am știut-o și am terminat primul de scris. Pe la sf orei a venit și dirig care ne-a mai ținut cîteva minute în plus.

Cîteva cuvinte despre ”ea”. Am vrut să-mi continui încăpățînarea mea și să nu-mi îndrept privirile ”en gauche”. Toată ziua am fost foarte trist. De-abia vorbeam și-am rîs doar de cîteva ori. Ea: ”Druguș, anunță-te la latină, hai!”. Eu: ”Las pînă îmi zice profesoara”. În pauză au dat drumul la difuzor. Am vrut să-l scot din priză pe cel din sală, dar ea a intervenit: ”Lasăăăă!”. Eram foarte apropae de ea și am privit-o. Cînd a ieșit la ascultat la limba latină privirile ei erau numai spre mine. La limba rusă am observat că ”mă spiona”. Azi a fost îmbrăcată cu o flanea neagră și mi s-a păut că este și mai frumoasă. Dar tot nu vreau să-i vorbesc…

După ce-am luat masa la internat am mers pe teren toți treu (eu, Costică și Toader). Neavînd ce face am început să strigăm fetele din clasa IX-a (Sanda și Oltea din Rădăuți și Beșleagă Ortansa din Siret). Pe la ora două am plecat în oraș. Am colindat așa, împreună cu Toader, tot orașul și la 3.30 am ajuns la internat. Ne-am schimbat cărțile și am plecat la Casa de Cultură. Am intrat pe la 4.30. Am avut locul 199, Toader 198 și Costică 190. Toader a aranjat cu Felicia Popescu să aibă 200. Și a avut, dar numărul meu nu era alăturea, ci în celălalt stal… Toader a fost destul de bine dispus și a stat înconjurat de toate fetele de la el din clasă. Natalia stătea cîteva rînduri mai în față și cînd s-a uitat odată… Piesa a avut ca temă lupta comuniștilor la sf celui de-al doilea război mondial. Mie mi-a plăcut numai în parte (”Ceaiul e un element fără pretenții; dacă vrei îl bei cu zahăr, dacă nu – și cum noi n-avem – îl bei fără zahăr”; ”Ceaiul încălzit e ca o mireasă bătrînă”; ” – ”Idiotule!” – ”Idiot, să trăiți!”). Ca de obicei, Viorica Teleagă a luat foarte multe autografe de la artiști. Aproape toți artiștii care au jucat în piesa asta au jucat și în ”Marele fluviu”: ziaristul, Caterina, muncitorul tipograf – alias ”doctorul”, Mihai, socrul Caterinei – aici un simplu țăran împilat). Teatrul a durat pînă după ora 7. Cînd am ajuns la internat am luat masa cu ceilalți. După asta am ieșit ccu Toader la asfalt. S-a învățat să fluire și el un pic. Eu unul pot bine și-i dau drumul mereu. De la 8 la 9 am scris în Jurnal. În seara asta Lungu Arcadie n-a venit decît după ora 8. Prandea s-a enervat grozav și i-a spus că-l dă sigur afară din internat: ”Pleacă de-aici măi nerușinatule!”. Lungu A.: ”Nu vreau…”. După ora 9 Prandea l-a luat în cabinet. Mai mulți băieți s-au dus în stradă și de acolo au văzut că l-a tras de păr. Cînd l-am întrebat ce i-a făcut, și-a dat cuvîntul de onoare: ”Nimic!”. S-a întîmplat însă că tocmai atunci pedagogul a intrat în dormitor și a auzit tot. Lungu A. a roșit și noi l-am prins cu ”mîța-n sac”.

Sîmbătă 30 aprilie 1966. De la 6.30 la 7.30 am avut timp să citesc o dată la istorie și o dată la chimie. Am vrut să citesc și la fizică, dar n-am luat maculatorul și cartea la mine, așa că…

Prima oră: istoria. A lipsit Ursaciuc și m-a ascultat, după cum mă și așteptam. La început, ca să rîdă de mine, a întrebat: ”Ești la balet?”. Eu: ”Nnnnuuu”. M-a ascultat la grevele din România între cele două războaie mondiale. Ne-a prezentat desfășurarea celui de-al doilea război mondial și apoi ne-a dat lecțiile pentru teză: doar trei lecții. Primul și al doilea Război Mondial + MRSO. La latină, baba a început cu o glumă: ”Azi e 30 aprilie și să fiți sinceri…”. A ascultat cele 5 versuri și pt ele a pus și note celor care le-au spus cu intonație latinească. Eu le-am cam încurcat și profesoara mi-a spus să mă mai străduiesc. Azi trei fete din clasă s-au tuns crezînd că sînt mai interesante: Vulpe, Dobroghiu și Șcheianu. Toate s-au sluțit nuami.

În pauza mare a fost Ghiță Tănase pe la noi în clasă și a făcut cîteva scamatorii cu mine, în spatele clasei. B.M. a răs și a zîmbit: Mie? Lui?

Ora următoare am avut chimia și-am rupt-o. La început a ascultat-o pe B.M. care s-a mai descurcat. I-a pus patru. M-a luat apoi pe mine. I-am mai spus cîte ceva din amintiri, dar la un moment dat m-am împotmolit: ”Druguș, tu mai înveți pentru azi. Du-te la loc!”. Nu știu de ce, dar cînd am ajuns în bancă mi-a venit să zîmbesc. Rebca a observat și mi-a făcut observație: ”rîzi de rezultatul pe care l-ai obținut. I-a dă-mi carnetul de note”. I l-am dat, s-a uitat prin el și m-a întrebat: ”De unde ești?” (Grămești), ”Unde stai?” (Internat). La acest răspuns s-a lămurit că n-are rost să-mi umple carnetul cu observații pt că  părinții nu vor putea lua la cunoștință și s-a mulțumit să mă amenințe că-i va comunca dirigintei și mi-a trecut ”catîrul” (quatre): 4! În carnet.

(”Porombela fripta-n gura”).

La sf orei, Pop a anunțat prin stația de radiodifuziune programul activităților ce vor avea loc azi, duminică și luni.

Pentru ora de fizică cineva a trombonit că facem lucrare de laborator și toți am urcat sus ca apoi să ne întorcem în clasă. La întoarcere, am prins-o de umeri: ”Îmi dai voie?”. Ea a rîs. Ora de fizică am făcut-o fără cele 6 fete plecate să facă repetiție la dansuri și la montajul literar. Ora asta n-a ascultat, ci a predat și apoi s-au făcut probleme. Acum reușesc să fac orice problemă la fizică: știu toate formulele și transformările și mă descurc minunat, nu ca la Teleagă…

După ora 12 am venit la internat cu băieții din D și apoi am mers la Școala Veche unde s-au adunat aproape toți elevii. Tov inspector Moscalic ne-a citit conferința ”1 Mai”, după care s-au împărțit cinci premii elevilor reușiți la olimpiada de matematică, chimie și limba română care au reușit la faza de la Suceava și care urmează să plece și la București. A urmat programul artistic, apoi – liberi!

În timp ce se desfășura programul artistic, era o fată în fața mea care se tot ridica pe vîrful degetelor, scoțîndu-și călcîiul din pantof. Într-un moment din ăsta i-am vîrît un creionaș în pantof și cînd s-a lăsat jos l-a simțit cam tare și dureros și a început să-l pocnească pe un coleg din clasa XI-a.

La 2.30 am terminat cu ”meeting”ul și eu m-am dus glonț la ”7N” la film. Am văzut ”Procesul alb” (Cu: Iurie Darie, Marga Barbu, Lica Gheorghiu, Colea Răutu ș.a.). Filmul l-am mai ”văzut” o dată la Iași, dar cred că atunci am dormit serios că de-abia la urmă mi-am adus aminte cîte ceva. La film a fost cam puțină lume. Cînd am ajuns, filmul începuse. În cazul ăsta m-am tupilat în spatele ultimului rînd și-am văzut că e aproape liber, apoi mi-am făcut un vînt și-am aterizat pe un scaun. Foarte practic!…  (Dialoguri din film: – ”Lasă janta jos! – ”Așa che-nvață parchidul, să lași janta jos și să fuji? Ia stai!” sau: ”Eu cînd îmi dau cuvîntul de onoare, mint regulat”).

După ce-am luat masa la 7 am stat cu Toader într-o tufă de trifoi. Toader mi-a povestit de pățaniile sale cu Natalia. Din cele spus am înțeles că el nu dă drumul la toată sfoara, ci numai cîte-un pic. Așa-i bine!

Am venit în meditație pe la 8.30. Aici se asculta de zor muzică ușoară și vai de capul meditației ce s-a făcut pînă la ora 9. Eu mi-am mai notat cîte ceva prin Jurnal.

În seara asta au venit la noi la internat un autobuz cu profesori din Galați și Iași și au ocupat dormitoarele 4 și 5.

În cinstea zilei de 1 Mai s-a  reparat pompa și a venit apă la spălătorie. Asta a ținut foarte puțin și s-a terminat imediat.

Seara am fost foarte veseli fiind fără griji că vom mai avea degrabă de învățat. Nu e rău să mai dea liber cîte o zi-două pe la mijlocul trimestrului.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 361 Miercuri 27 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (89).


Duminecă 10 aprilie 1966.  Dimineața m-am sculat pe la 7, am mîncat bine, apoi am făcut vreo două poze cu tata. El a plecat apoi la școală unde a avut un concurs de matematică cu elevii lui și ai lui Panțir (care a desfăcut plicul cu subiecte). După ce a plecat el, m-am dus cu mama în dormitor și mi-am făcut o mustață hoață și o bărbuță respectabilă (cu creion negru) după care am mai făcut eu vreo două fotografii în felul ăsta. A făcut și mama una cu mustață. După asta, mi-am dat mustața jos cu aparatul de ras. Mi-am ras și mustața și favoriții.

Azi ziua e minunată și e foarte nimerit pentru fotografii. Pe la 12.15 a venit și Mircea cu cursa (mi-a  dat 5 lei într-un plic). La 1.15 am ieșit cu toții la poartă, iar Mircea a oprit cursa. M-a luat și pe mine, dar mi-a dat un bilet fals pînă la Bălinești (n-am zis nimic; sînt și eu din familia lor…). În stație la Grămești nici n-a mai oprit. La Siret a trebuit să schimb cursa. Taxatorul de la cealaltă cursă n-a vrut să ia cîțiva călători printre care și eu. N-am avut încotro și a trebuit să aștept cursa de 4. Am stat în stație la Siret și m-am plictisit destul de mult, mai ales că era tare cald. Am ajuns la 5 la Rădăuți și am luat-o la pas spre internat. Aici m-am schimbat imediat, mi-am făcut pantofii și la 5.30 eram în fața cinematografului ”Unirea”. Aveam de gînd să intru dar m-am gîndit să mai stau și să văd cine iese. Deodată l-am văzut pe Toader și nu m-am mai dus la film, ci m-am întors cu el la internat. Și-a lăsat aici sacoșa și-am venit înapoi în oraș. M-am plimbat cu el pînă am amețit și chiar mă durea capul. Am mai fost o dată la internat, pe la 7, și a trebuit să ne urcăm cu scara, pe balcon. Am intrat în dormitor, am mîncat bine și-am ieșit din nou în oraș. Ne-am plimbat pe răcoare și-am vorbit de toate: ce-am făcut pe-acasă, întîmplări mai vechi etc. Am venit și ne-am culcat pe la 9 ca să putem să ne sculăm dimineață. Hristos a-nviat! Just!

Luni 11 aprilie 1966. Dimineața m-a trezit Atănăsoae la 5.30. M-am sculat imediat cu gîndul să mai învăț la chimie (pt extemporal). Dar n-aveam cărțile schimbate și pînă la 7.20 am scris jurnalul pt sîmbătă. Ca să nu mai stăm la mîncarea lui Țopa (bucătarul) m-am dus la dormitor, am halit dintr-al nostru și apoi am ”hușchit-o” la școală. În clasă am fost mai vesel și mai vorbăreț. Prima oră – latina. Toți s-au scuzat și profesoara – bună! –  a înțeles că au fost acasă și n-au avut cum să învețe (L.D.: În fond, era  a doua zi de Paște!). A controlat restul de caiete și a predat lecția nouă. La economie politică era pericol de extemporal. A ascultat vreo 6-7 eleve și-a pus numai note mici. Ne-a spus să luăm o lecție înainte și cu asta, basta! A trecut ora!

În pauza mare, mă plimbam cu Toader pe coridor și deodată a apărut Doina H. L-a luat pe Toader și l-a dus la etaj unde s-a întîlnit și a vorbit cu Natalița. Azi m-am intersectat de mai multe ori cu ”lungana” (Teodora), dar am ocolit-o. Toader a aranjat ceva pentru azi.

La muzică, diriginta ne-a spus despre ”genurile muzicii populare românești” exemplificînd bogat cu plăci. Eu am avut grijă să citesc o dată la chimie (tot Aluminiul) și să-mi scriu ceva formule pe o ”fițană”. La chimie profesoara a întrebat cine nu vrea să dea extemporal. Cei doi care s-au scuzat, n-au dat. Eu m-am încrezut în ”sursa” mea și am strigat ”dăm!”. Dar a dat tocmai cel mai tîmpit subiect (”Aluminotermia. Sărurile aluminiului”). Noroc c-am scris două formule din ”sursă”, dar asta-i prea puțin. L-am făcut f slab. Restul orei a predat Sb. M-a scos și pe mine la tablă (tocmai cînd mă ridicasem să închid geamul). După chimie am mers la ed fizică. Aici am ales o minge (am fost la Școala Veche și-am făcut ora pe teren), am umflat-o. Băieții și cîteva fete au jucat handbal, iar restul voley. Eu am jucat cu Cîmpan, Geta Nichiforiuc (good!) și Halip (portar) + Gaby Șcheianu. Am fugit și-am obosit mult. La sf orei m-a durut șoldul stîng. Am venit tot o fugă înapoi la școală; o bucată de drum am venit cu Albu. După veselia și sprinturile de la ed fizică m-a apucat o tristețe și o melancolie grozave.

La limba engleză am făcut două exerciții și ne-a predat lecția nouă. La sf orei m-am dus după Pop și i-am dat ”Labour Monthly” (revistă pe care am găsit-o în valiză). L-am întrebat dacă nu poate comanda două dicționare, dar nu mi-a promis nimic zicînd că va scrie și va vedea dacă se poate. La internat ne-a dat o supă cam rea, și felul II – macaroane. Felul III – rahat! După asta, am ieșit cu Toader la asfalt, povestind multe. La 3.30 eu cu H.N. am plecat la Atelier. Aici am venit doar băieții (cei patru). Azi am instalat două prize mici la parter. Am terminat la 5.30. Azi m-au enervat tare mult Gozec și cu Magopăț. Făceau niște gesturi tîmpite și Gozec avea chef de harță. M-am hărțuit cu el azi și nu știu ce se va întîmpla dacă nu se astîmpără. Am fost la Frizerie și m-am tuns, apoi am fost pe la autogară și am întrebat de Mircea.  ”A plecat cu Șerbăuțiul”, vine mîine dimineață la 7.

Am ajuns la internat pe la 6.20. Pînă la 7 am stat cu Toader de vorbă; mi-a povestit ”șusta” de astăzi. A mers cu Doina H., Ieșan Natalia și Theodora în parc, au făcut mai multe fotografii, au discutat ”cîte și mai multe” apoi ele ”l-au condus” pe el la internat. Aici, ghinion: Haiuță stătea la poartă. Toader stătea la cîțiva pași mai încolo cu spatele la el (Coca Maria!!). Păreri despre mine: multe complimente din partea Teodorei; multe salutări din partea Nataliței Ieșan, căreia i-a plăcut de mine pentru că sînt serios și i-a plăcut și numele meu.

La masă a fost directorul Botez care ne-a ținut un ”cuvîntelnic”. Azi mi-am pierdut șapca. În oraș am fost cu capul descoperit.

După masă am fost cu Toader și Costică ”la asfalt”. Seara asta a fost o seară distractivă. Teatru: eu eram mama, Toader – tata, Costică – copilul. Seara am stat pînă la 10 și mi-am scris jurnalul pe azi. La școală, B.M. a adus un pix cu două poze curioase: două femei dezbrăcate.

Marți 12 aprilie 1966. Se împlinesc 5 ani de ka zborul lui Gagarin în Cosmos.

Ieri vremea a fost foarte urîtă. Cerul – întunecat și plin de nori; la amiază a încercat să bureze, dar s-a oprit. Bătea și vîntul. Azi dim. m-am sculat la 5 fără 10. Visasem urît: luasem un 3 la economie politică și încă unul nu mai știu la ce. În acțiune a intrat și B.M. Cînd m-am trezit mi-era tare somn și n-aș fi vrut să mă scol, dar aducîndu-mi amunte de situația mea din vis am sărit imediat în picioare, m-am îmbrăcat, m-am spălat și la 5.10 am fost gata. L-am sculat și pe Atănăsoae C. (convenția noastră: cine se trezește primul îl trezește și pe celălalt). Am venit în meditație și prima grijă a fost să-mi completez jurnalul.

Afară e din nou mohorît și nu e nici un petec de cer senin. Mă mir cum n-a plouat încă pînă acum, dar mă aștept la ceva ploi, după care reumatismul meu va avea de suferit (și va trebui să port galoșii de cauciuc).

Aseară Șcheul Dragoș (cl. XI-a Liceul nr 1) și Caunii Vasile au pus un pariu: Șcheul nu va fuma nici o țigară pînă la 25 mai; în caz contrar – un kil de țuică sau 25 de lei.

Dimineață, Atănăsoae vine la mine și-mi spune: ”Știi că Gherasim s-a împăcat cu aia?”. Eu: ”Zău? N-am știut!”. El: ”Le-a adus ieri la internat”.

Pe la 7 m-am dus la Haiuță, i-am cerut cheia de la valize și mi-am pus majoritatea cărților în valiză, plus vreo două caiete la Halip N.

Am plecat în oraș fără să mai stau la masă (eram sătul încă de-aseară). Fără cărți, cu capul descoperit m-am dus la Mircea la Autogară: acolo făcea contul într-un birou. Mi-a arătat scrisoarea de la Radio-Moscova, venită pe adresa lui. În plic am găsit o vedere din Moscova, un calendar mic, iar pe verso era Piața Roșie și Kremlinul, cîntecul ”Katiușa” în limba rusă și… scrisoarea (23 aprilie – Al. Beliaev). M-am bucurat foarte mult de ”Katiușa”. La școală am mers tot așa sprinten, cu mîinile-n buzunare. Azi, a treia zi de Paști, fetele stropesc băieții. Ieri trebuia să stropim noi, dar am omis. Fetele n-au uitat însă. Numai bine am intrat în clasă și l-am văzut pe Halip Neculai ud ciuciulete. Eu nu știam care-i motivul și l-am întrebat, foarte bine dispus: ”Ce-ai pățit mă, ai făcut baie?”. Deodată a venit Dobroghiu și m-a udat cu parfum pe față. Asta încă a fost bine. Dar cînd a venit Vlonga Aurora și Băimăcean cu două cornete de apă și m-a îngrămădit la colț. Degeaba m-am apărat; Vlonga a trimis un șuvoi de apă drept în ochiul drept și pe gît. Noroc că eram bine dispus și nu m-am supărat. Toți ceilalți băieți au pățit ca mine. I-am promis lui Vlonga ca la anul, în a doua zi de Paști, s-o murez bine. Înainte de ora de română cînd toți stăteam în bănci a venit Lucia Nenati și ne-a trimis la toți patru cîte-un șuvoi de colonie după gît. Într-o pauză m-a udat și Geta Nichiforiuc. B.M. s-a distrat pe seama noastră. La limba română n-am prea fost atent, am avut de învățat prima strofă de la ”Katiușa”. La limba rusă – de asemenea. Azi s-a făcut o lecție de gramatică: cazul Acuzativ cu prepoziție și fără prepoziție.

În pauză am cerut pixul de la B.M.; l-am admirat în toată splendoarea lui. Avea înăuntru o soluție de glicerină cu apă și zahăr (roșie) care le îmbrăca și le dezbrăca. L-am arătat imediat și în D…  Ea cere 60 de lei pe el și s-ar fi găsit Magopăț să-l cumpere.

La diriginție, Ruscior a motivat întîi absențele, apoi a ținut o prelegere despre ”comportarea elevilor”. Azi, aproape în fiecare oră, m-am uitat la B.M. și mi s-a părut că și ea se uită la mine.  La trigonometrie a ascultat-o pe B.M. Mi-am dat seama că habar n-are de nimic și m-am mirat foarte mult cum a ajuns în clasa X-a. Este frumoasă, are picioare faine, dar glagorie …ioc. Azi a venit în costum de Paști și este și mai frumoasă. După ora de trigonometrie am coborît cu toții la cor. Gozec a vrut să-i tragă scaunul lui B.M. dar aceasta i-a răspuns prompt și cam… tare: ”Îți dau peste ochi!”. La cor m-am chinuit cu cîntarea și, ca de obicei, diriginta mi-a făcut numeroase observații să cînt. După ore am revenit sus, în clasă. Am continuat să o privesc pe B.M. care învăța la Zoo. Mi s-a părute că rîdea și am rîs și eu. Apoi am continuat să ne uităm unul la celălalt. Brusc, mă întreabă: ”Ce te uiți la mine, mă?” Eu: ”Mă uitam alături…”, apoi m-am simțit foarte prost și nu mi-am mai aruncat privirile într-acolo. La științe naturale a ascultat o serie apoi a predat despre ”metabolism”.

După ore, n-am mai discutat cu nimeni; am pus mîinile în buzunare și am plecat la internat. Am luat masa, apoi, pînă la 3.30 am fost cu Toader la plimbare (dincolo de ”Rădăuți”). Mă mir cum găsim atîtea subiecte de discuție! Cînd m-am întors la internat, mi-am schimbat cărțile și, deodată, m-am trezit cu Mircea. Mi-a adus ultimul număr din ”M.N.”. I-am dat ceasul ca să vină la 4.30 la Casa de Cultură. Azi rulează ”Trei comedii” de Sean O Casey (3 lei) (un leu comedia…). Cînd m-am dus în meditație, Prandea m-a pus să liniez un registru. Am făcut asta pînă la 4.30 cînd am plecat la Casa de Cultură. Aici am cumpărat un bilet pentru Mircea (207). Am intrat înăuntru și am avut loc foarte bun (133). Eu luasem biletul prin Toader, de la cei din D. A fost (curios!) și B.M. Dar nu i-am mai dat atenție. Am hotărît să termin cu asta și… să-mi iau de-o grijă. Mai bine așa. La teatru am fost destul de bine dispus. Cele trei comedii au fost prezentate de Teatrul de Stat din Bacău. Am rîs pe ruptele (te-ai stricat la cutiuță, somnambulii, vreau o liră sterlină la cerere, oficiul poștal, gospodăria celor doi bărbați – asta din urmă a fost cam grosolană, dar am rîs cu poftă). La internat, după cîteva tratative, am luat masa. De la 8 la 9 am învățat la engleză și-am citit f superficial la economie. Am rămas apoi după ora 9 în meditația de-a XI-a. În loc să învăț la o latină sau economie am stat o oră (pînă la 10) și-am scris în Jurnal (trei foi pentru astăzi).

Miercuri 13 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit singur la 4.30. Deoarece nu era încă deschisă meditația am mai stat culcat pînă pe la 5 fără 10. În acest timp am visat că mi-am găsit șapca. La 5 eram deja echipat și-am mai sculat și pe alți 5 care m-au rugat să-i trezesc dimineața.

Cerul s-a menținut, în continuare, mohorît și afară e un pic cam rece. Deoarece umblu mereu cu capul descoperit, am răcit și le tușesc iar, ceea ce nu-mi place deloc.

Aseară la spectacol am făcut schimb de locuri cu Călina Pînzar: eu am trecut lăngă Tănase, iar ea lîngă Toader. Lui nu i-a convenit deloc deoarece Natalița era mai în față și cred că s-a simțit prost.

Dimineața, de 5.20 la 7 am citit la economie și latină. La 7 am plecat cu Toader la școală fără să mai stăm la masă (mîncasem bine în dormitor). Florea și cu nevastă-sa au plecat zilele trecute în U.S. (în Moldova).

Pînă acum, Toader n-a știut cum o cheamă pe B.M. Ieri eram destul de pornit împotriva ei și eram hotărît să încetez cu admirațiile mele. Toader: ”Bine că nu-i vacă”. Eu: ”Ba-i vacă!”.

La școală m-am cam plictisit pînă a sunat. Cînd ea a intrat în clasă nu m-am uitat la ea, cu toate că parcă simțeam nevoia și eram obișnuit cu asta…

Înainte de limba latină am văzut ce-i poate gura lui Băimăcean. De fapt, poate să se ia de mînă cu Albu, Grijincu, Geta ș.a. (dmumnecarea voastră, crucea….).

La ora de latină am tăcut toată ora chitic. La sf orei am tradus și eu vreo două propoziții și m-am descurcat destul de bine (cu un pic de ajutor). A fost ascultat Halip care a luat 7 (foarte bucuros). La limba română au fost ascultate cîteva eleve și Halip (tot 7). Apoi ne-a predat, cu mult patos, despre simbolism, După asta am avut ed fizică. Pînă la școala veche am alergat și m-a durut piciorul. Nici n-am vrut să mă echipez și nici să fac ed fizică zicînd că-s ”bolnăv” (cu accentul pe prima silabă). Profesoara m-a însemnat în caiet și văzînd așa am pornit-o încetișor înapoi la școală. Pe drum am mers cu Broască. La școală i-am arătat la limba engleză. Nenati plîngea și cineva mi-a spus că e foarte supărată pentru că a picat la Suceava, la Olimpiadă.  Prin pauze, astăzi am fost foarte ”activ” și isteț. Rîdeam, mă hîrjoneam, parcă să-i fac în ciudă. Din joacă i-am făcut ”o gaură” lui Grijincu în spate (”trebuie consultat un medic veterinar”) (Îmi dă ea mie – ceva!). În ora de fizică am suit cu toții la laborator unde Ciobanu, după vreo 20 de minute de morală în privința baticurilor – ne-a făcut cîteva experiențe. Cea mai interesantă a fost aceea cu releele. Restul n-au prea fost izbitite și m-au enervat. La ec politică a fost cam greu pentru mine pînă a anunțat profesorul că trecem la lecția nouă. În ora asta mi s-a năzărit că ea vroia să-mi prindă privirea, dar eu am evitat-o și pînă la sf orei nu m-am uitat în acea direcție. La engleză a ascultat majoritatea orei, apoi a predat. A pus iar note mici (5) și în clasă se observă o somnolență și o pasivitate totală.

După ce-am luat masa am vrut să-mi aleg cărțile. Mi-am adus aminte că cheile mele erau în dulap în dormitor. Dar atît dormitorul cît și dulapul erau închise și ar fi însemnat ca eu să mu învăț la nimic pînă la 9. L-am luat pe Halip Neculai, am adus scara, am așezat-o pe balcon și m-am urcat la etaj de unde mi-am luat cheile li astfel problema s-a rezolvat. Toader a avut întîlnire cu N. și a venit după 3.30. Eu am stat în meditație și am ațipit pînă pe la 4 și ceva. Mi-a prins foarte bine deoarece în ultimul timp nu mă mai prinde ora 6 prin dormitor. La 5 am vrut să ies cu Toader în oraș, dar m-a reținut Haiuță și mi-a dat să-i fac un mic serviciu. Mi-a dat balonul lui negru să i-l duc la boiangerie. Acum mi-a dat cheia de la dormitor și mi-am luat canadiana, căci ploua. (am mers iar cu capul ”gol”). Am fost cu Toader pe la ”Sport” apoi el a fost cu mine la Boiangerie și am lăsat balonul (39 lei, mîine dimineață). Am ajuns pe la 6 la internat. Aici se împărțeau mere și era mare năvală. Am mers apoi pe la Liceul 1 să văd dacă n-a ajuns șapca mea pe-acolo. Brînzei m-a asigurat că n-are așa ceva cum cer eu. Vroia însă să-mi dea una pe gratis, dar nu avea margină la spate și m-am lipsit.

Întors la internat, am început să învăț la istorie și am terminat scriindu-mi Jurnalul.  După cum văd eu îmi răpește cam mult timp această operație, dar nici eu nu vreau să fac economie și să scriu mai restrîns. Am făcut socoteala că dacă voi scrie în fiecare an trei caiete din astea (de cîte 400 de pagini) peste vreo 50 de ani voi avea o bibliotecă de vreo 150 de astfel de caiete ceea ce mi se pare cam neverosimil. Haiuță mi-a spus că cineva i-a ”șutit” caietul lui cu însemnări în care-și scrisese viața de la început, războiul, armata și continuarea cu jurnalul ținut la zi. Îmi pare rău. M-a întrebat dacă am scris la ”Cartea prin poștă” ca să-i comand ”Limba italiană fără profesor”. I-am spus c-am scris și m-am gîndit ca în pauză poate voi avea timp să scriu (pînă acum n-am avut). În pauză, după ce-am luat masa am plecat cu Toader și cu Costică (cu care mă cam trag de șireturi și ne adresăm epitete cam grosolane). În oraș am ajuns la chioșcul lui Goraș. Am cumpărat două c.p și două cutii de chibrituri. Una din ele am terminat-o încercînd să împușcăm  cu foiță de staniol, iar una am consumat-o trimițînd ”rachete” prin meditație. Era foarte comic cînd i se aprindea chibritul la unul pe umeri și se speria. Eu i-am dat una lui Popovici Gavril, care citea, drept pe carte. Am făcut în meditație numai chibrite și miros de catran. După 8 am scris scrisoarea pentru Haiuță și după ce-am scris jurnalul (pînă pe la ș-un sfert) m-am apucat să mai citesc cîte ceva, că-i de rău. Ieri am observat că Toader e aproape sur după cap. Pe la 20-25 de ani va fi alb cu totul!   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 360 Marți 26 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (88).


Joi 7 aprilie 1966. Dimineața m-a sculat Atănăsoae la 5.30 și, venit în meditație, am scris încontinuu în Jurnal pînă la 7. În d.4 și d.5 au dormit niște delegați membri de partid.

Dimineața e tare frumoasă, și azi nu iau paltonul. Pe la 7 am scris o c.p. acasă. Azi s-au plantat molizi în marginea de lîngă drum a viitorului părcușor.

The first class hour: Romanian. Au fost ascultate cîteva eleve după care ne-a predat ”Opera” lui D.Z. La istorie mă așteptam să mă asculte, dar a luat numai pînă la Buhai inclusiv. Azi ne-a predat sf primului război mondial. La limba rusă ne așteptam la un extemporal, dar n-a fost. Toată ora a ascultat, și fiindcă a ascultat și cîteva eleve mai bune a părut că sit. la învățătură s-a mai ameliorat. Dar cei care n-au învățat pentru marți, n-au învățat nici pentru azi. Azi n-am deschis gura la nici un obiect. Cam așa se întîmplă cînd stai în ultima bancă. La șt. nat.  a ascultat cam vreo 10 min. din A.L.A., apoi a predat două lecți din ”Respirație”. Pentru data viitoare ne-a dat să ”repețim” la A.L.A. Ne-a lăudat că azi s-a știut mai bine ca în D.  Albu Dorina mi-a spus ce a pățit ieri cu diriginta și cu Pop. A scăpat destul de ieftin, cu condiția să-și ceară scuze. Mi-a mai spus că s-a hotărît să meargă și ea la engleză. Pînă acum sîntem trei candidați din clasele a 10-a. Tatăl ei a vorbit deja cu Pop. Azi b.m. a fost tot timpul bolnavă și a fost tot timpul liniștită. Eu am revenit, azi, la toanele mele și din nou sînt posomorît și încruntat. M-a întrebat o dată Albu de ce-s mereu supărat.

Am descoperit o metodă de jucat table fără … table. E de ajuns să cumperi de 2 lei Mentosan și ”tablele”-s gata! Cînd voi avea suma respectivă (2 lei)  îmi voi aplica invenția.

După ora de naturale am plecat cu Toader și Costică la internat, am luat masa la 12.15, apoi am luat-o razna prin oraș și pînă la 3.30 nu ne-am mai întors. În oraș ne-am întîlnit cu Simionesi Virgil (Gigi). Acesta și-a făcut operația, acum e sănătos și a rupt-o cu școala. Va merge la Bacău unde va face ucenicie la un atelier de stilouri și ochelari. Apoi a venit și Costică cu prietenul său Ardeleanu cu care ne-a făcut cunoștință. Am stat apoi, numai eu cu Toader, timp de vreo oră în parc. Toader și-a descărcat necazul și mi-a spus ce-l apasă pe suflet. Era foarte nemulțumit că – nu se știe cum – au aflat colegii lui de I.N.. Unul ca Olenici și-a permis să-l sîcîie: ”Ce-ți mai face Natalița?”. Acum cînd știe atîta lume, nu-i convins că să mai continue  și m-a întrebat pe mine ce să facă. Eu nu l-am sfătuit în niciun fel. Iată ce plan și-a făcut: 1. se va lipsi de Atănăsoae zicîndu-i că a rupt orice legătură cu I.N.  2. Va înceta să scrie și să citească bilețele în clasă. 3. Va reduce corespondența la două scrisori pe zi (o scrisoare și un răspuns). 4. Legătura o va ține Doina H., cea mai bună prietenă a ei. Toader a și intrat în subiect și îi este cam greu să o rupă acum. Mi-a plăcut faptul cum a judecat și a luat măsuri. Cred că se va descurca foarter bine în viață avînd o judecată abilă. Încă de pe acum se capătă experiența, descurcîndu-te în situații mai dificile. Dar eu…

Pe la 2.30 am luat-o spre internat, dar am trecut cu totul de el și ne-am oprit pe hipodrom unde ne-am tolănit pe iarbă, la soare. Ne cînta ciocîrlia și noi ne simțeam minunat în singurătatea și întinderea cîmpiei. Cred că dacă nu m-ar mai îndemna Toader n-aș mai ieși în natură și nu i-aș cunoaște frumusețile. Timp se găsește. Nici Sadoveanu, cred, n-a regretat timpul petrecut în locuri ca ”Nada Florilor” sau în alte locuri pitorești.

Acum sînt mult mai legat de Toader – ca prieten. De cînd am plecat din clasă (X-D), ne vedem aproape în fiecare pauză și ne plimbăm discutînd pe coridor. Restul timpului ni-l petrecem mereu împreună. Avem cam aceleași idei (în ultimul caz nu se prea potrivesc, dar nu-i nimic grav), amîndoi gîndim la fel. Cel puțin de vreo cinci ori am fost în același gînd pronunțînd aceleași cuvinte, cu toate că nu era vorba de ele.

De la 3.30 la 4 am scris în Jurnal. A venit apoi Mircea, care mă mai căutase azi o dată.  Am împrumutat 10 lei de la Halip Neculai și i-am dat să cumpere două pîini și să ducă acasă. Eu eram grozav de flămînd, dar nu mi-am cumpărat nimic. Am mers cu el la Autogară unde la 5.30 a plecat cu (autobuzul de) Zamostea, acasă. Mi-a lăsat ochelarii. Are de gînd să treacă pe la o Ilenuță la Hîrlău.

Am sosit pe la 6 la meditație. Haiuță mi-a spus, mai mult în glumă, că de ce-am plecat de la meditație fără să spun. Eu: ”Altă dată am să spun…”.

Acum Atănăsoae crede că Toader a stricat legăturile cu aia, și – din motive de securitate – l-am asigurat că așa e: ”am spus eu că asta nu are un sfîrșit bun…”.

De la 6.30 am scris problemele la fizică și am învățat la limba rusă și la fizică. La 7 ni s-a dat masa, dar m-am sculat numai cu puțin mai sătul de cît m-am așezat.

Am mers apoi cu Toader și Costică pe asfalt, fiind o seară minunată. În seara asta n-am mai vorbit despre fete, ci am spus bancuri, ne-am încercat puterile în ale flueratului.

La meditație, de la 8 la 9, am învățat la limba rusă și am mai scris în Jurnal. Toader a rămas după ora 9 și a scris o scrisoare mai secretă. Băieții de la internat (Lungu Arcadie, Costică Lungu) cred că ”aia a lui Toader” e Teodora din clasa XI-a D. Eu m-am dus în dormitor, mi-am spălat ciorapii, picioarele, apoi mi-am cusut buzunarele în părți (țin mereu mîinile în buzunare și de asta se rup mereu) și un nasture la haină. Cînd făceam treaba mai cu spor, hop! S-a stins lumina și nu s-a mai aprins. M-am dus, înjurînd, să văd cine se joacă la lumină. Era Haiuță, care a venit să facă ”inspecții” pe întuneric. Eu am ieșit cu catrafusele pe coridor și m-am băgat într-un dulap și-am cusut. Haiuță: ”Druguș, după ce termini, te duci să scrii în Jurnal că s-a stins lumina și că te-ai vîrît în dulap.”. Eu: ”Da. Și-am să mai scriu că tov. pedagog rîdea de mine”. Am văzut că în seara asta Haiuță mai scria în caietul negru pe care i l-am vîndut eu. Mi-a spus că-l ține la zi. Pentru azi a scris o pagină.

Vineri 8 aprilie 1966.  M-a sculat Atănăsoae la 5.30. Am venit apoi în meditație și pînă la 6.10 am scris în Jurnal. Soarele răsare la 5.41 și acum meditația e scăldată de soare. Dimineață, Haiuță a colectat de la fiecare cîte 25 de bani (pentru punerea unui geam și să cumpere 2-3 căni de sticlă). Pe mine și pe Toader ne-a strigat la un loc, apăsînd pe fiecare literă: ”Gherasim Toderică și Druguș Liviu să poftească la mine”. Pînă la 7.30  am scris la geometrie și – pentru că n-a avut cine să mă mai îndemne, deoarece Halip plecase la masă – n-am mai pus mîna pe latină, rămînînd cu ceea ce am învățat data trecută (ba am mai și uitat).

Azi fiind o zi splendidă am mers la școală foarte sprinten; cred că de-acum încolo nu va mai fi nevoie de palton. Mi-aduc aminte că așa o zi călduroasă și senină a fost și prin februarie. Lumina e destul de puternică și soarele aproape că frige.

Am crezut că prima oră am latina, dar mi-am făcut emoții degeaba. Prima oră a fost limba română. Nu s-a făcut ascultare, ci s-a predat în continuare despre ”Viața la țară. Tănase Scatiu”. Nici a doua oră n-am avut latina, ci fizica. Profesoara a ascultata toată ora probleme. Ora a treia: moartea-i cît capra!! Toată clasa mă îndemna să mă anunț ca să scape ei de ascultare. M-am anunțat și imediat m-a scos la ascultare. M-a ascultat de la lecția de la pg. 94 și m-a pus să traduc prima frază formată din trei propoziții. Le-am mai nimerit și la început totul mergea bine. Am tradus o propoziție cu ”Acuzativ cu infinitiv” și-am știut-o. Pe la conjugarea în diateza pasivă am cam încurcat-o și am cam tăcut. Colegele m-au ajutat cît au putut. Eu însă nu mă speriam cînd nu știam, ci îmi venea să zîmbesc (înspre banca unde stăteau Nenati Lucia și Buhai Melexina). Am răsuflat ușurat cînd m-a trimis la loc și nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit că mi-a pus 7. Diriginta se va bucura. Trebuie să mai dau și teza. Am avut apoi geometria. Victoria obținută la limba latină m-a copleșit și – de bucurie – am dormitat toată ora. (Cînd mă asculta la latină, b.m. se străduia să-mi sufle. Odată am întors capul spre ea, dar n-am auzit ce-mi spunea și am ridicat o sprînceană. Ea a făcut la fel, dar mult mai delicat). La  limba rusă a fost ascultați la aceeași lecție – L.N. Tolstoi –  elevii rămași fără notă. Nici ora asta n-am deschis pliscul. Am luat masa la 1 și la 2 am plecat cu Costică în oraș. Toader a plecat mai înainte c-un frate de-al lui. Eu m-am dus să-l întîlnesc pe Mircea pe la autogară. În parcul din fața autogării l-am întrebat pe Mafteian Vasile dacă nu l-a văzut. ”Acu cîteva minute a fost în locul ăsta” mi-a spus. Deodată apare Gherasim și mi-l arată pe Mircea: stătea pe-o bancă, cu spatele și mînca. Cînd l-am observat, s-a ”bucurat” și ”m-a chemat” la el, cu degetul. Mai tîrziu, cînd am reflectat un pic la cele întîmplate, mi-am închipuit astfel: Mircea m-a văzut cînd am venit, dar n-a vrut să dea ochii cu mine și s-a mutat pe-o bancă mai dosnică, întorcîndu-se cu spatele. Mi-a adus de-acasă ultimul nr. de ”Moscow News” cu un supliment foarte bogat: ”Raportul lui Brejnev la Congresul XIII” plus o scrisoare de la Sandu. Cînd am ajuns la internat, i-am și răspuns: (L.D.: Sandu era un coleg de șantier de-al lui Mircea (oltean), aflat la București, un băiat cu bun simț și foarte muncitor. Era elev la seral și am auzit mai târziu că a ajuns profesor de limba română – visul vieții lui). Mircea n-a adus banii cum promisese și acum mi-e jenă de Halip Florea căruia i-am dat cuvîntul că-i aduc sîmbătă. M-am bazat pe cuvîntul lui Mircea și m-am înșelat urît. Mama i-a dat vreo 17 lei de-acasă și el și-a cumpărat altele. De asta nu vroia el să dea ochii cu mine. A venit cu mine pînă la internat și de aici s-a întors. La 5 are cursă spre Brodina. Nu mi-a adus de-acasă ”Labour Monthly”.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 5 mi-am schimbat cărțile și a venit și Toader din oraș. Cum ne-am întîlnit am și consumat pauza de 5 – la asfalt. Mi-a povestit ultimele noutăți. Acum schimbul de bilețele se face în pauza mare, la et. II, prin Doina H. Am și eu un răspuns. Toader i-a scris că eu nu-s prea îndrăzneț și să facă bine și să spună despre cine-i vorba. Răspunsul a venit foarte mirat. Părerea ei era că-s mult mai îndrăzneț și înfipt, față de cum m-a caracterizat Toader. De fapt, au amîndouă dreptate: o dată-s așa, o dată-s altfel. Depinde de chef…   De la 5.30 la 6.30 am scris un pic în Jurnal, dar mai mult am citit din ”Moscow News”. La 6.30 s-a sunat masa, apoi s-a dat drumul la dormitoare. Ne-am luat prosoapele și paltoanele, apoi am mers, în rînd, la baie. Au mers aproape toți de data asta. La baie însă ne-a făcut o gafă: a dat de la început un abur extraordinar de fierbinte, așa că nimeni n-a stat pe scări mai mult de 5 minute. Din cauza asta n-a prea avut farmec baia de azi. Toți eram opăriți și speriați. N-a mai venit responsabilul băii să ne întrebe: ”a fost buna baia, baieți?” că-i răspundeam noi. După baie m-am simțit foarte bine și ușor, dar mi-am pierdut cheful pe care-l aveam azi la școală și-am devenit iar mut pentru o vreme. De la 8.15 la 9 am scris numai bine în Jurnal pe ziua de azi. Degeaba mi-am ales cărțile – pînă la 9 n-am deschis nici una. Mîine-i prăpăd la cele patru obiecte!

Astăzi am zărit-o pe prietena lui B.M.  Este o fată elegantă și sprintenă. Nu se prea potrivește la caracter cu M.

Seara am stat cu Toader în meditația de cl XI-a. El a dat un răspuns la un bilețel, iar eu am citit la istorie. Au fost Prandea și Botez în ”inspecție” pe la 9.15. Eu am plecat la dormitor la 9.15, mi-am făcut pantofii și m-am culcat. Chifan Ștefan povestea din întîmplările lui de la lupte. Toader a venit pe la 10. Cred c-a scris mult.

Sîmbătă 9 aprilie 1966. M-a sculta iar ”Tanasă” la 5.30. (L.D.: adică Atănăsoae). M-am spălat, mi-am cusut un nasture la cămașă, apoi am urcat sus în meditație.

Afară e o vreme splendidă. Nu există epitete să exprime o asemenea frumusețe și plăcere. Aerul răcoros al dimineții, lumina soarelui ce sta gata-gata să răsară, cîntecul vesel al păsărilor, toate înfrumusețează tabloul natural de azi dimineață.

Prima oră a fost istoria. După ce a ascultat trei eleve a predat începuturile M.R.S.O. Între timp profesoara ne-a ținut o teorie despre fetele și băieții din ziua de azi, ce fel de elevi și profesori sunt etc etc. A spus că a avut-o dirigintă pe Repca, și că Badac (latină), Barbu (fizică) Șuler etc. i-au fost profesoare. A terminat liceul în 1953 și, după socoteala mea, este născută în 1936 și acum are 32 de ani. Ne-a mai spus că fetele noastre n-au pic de prestigiu și permit prea multe băieților. A numit asta ”o familiarizare precoce cu băieții”. Pe aceștia i-a făcut grosolani și multe altele.  Se mai lăuda că în timpul liceului n-a vorbit cu niciun băiat și n-a fost la nici o reuniune. La amiază, cînd m-am întîlnit cu Gherasim, mi-a spus ce fel de teorie a făcut la ei în clasă. Cînd Gherasim a spus că nu știe să danseze s-a mirat: ”Cum? Băiat mare în cl. X să nu știe să danseze?”. A mai lipsit să spună că în liceu ea era cea mai mare dansatoare (…).

La limba latină a ascultat și a predat fără să se mai atingă de mine. La chimie, Repca a vrut să dea extemporal. Eu nu apucasem să citesc măcar o dată și, împreună cu alții, am început să strigăm că să nu mai dăm azi extemporal (cu speranța că nu ne va asculta chiar pe noi). Nu ne-a dat, cu condiția ca luni să dăm sigur extemporal. Ne-am învoit f. bucuroși. După ce a ascultat vreo patru fete, ne-a predat ”Grupa a III-a: germaniul”. În pauza mare a fost Mircea pe la mine; mi-a dat 19 lei (ciubucul de la Brodina). I-am spus să meragă la 11 acasă, iar la 3 să vină înapoi și să-mi aducă de toate (adică să nu mai merg eu azi acasă). La fizică a ascultat numai un pic, apoi ne-a predat ”Aplicațiile electromagneților”. Toată ora m-am distrat cu Halip Nicolai. DE fapt, mai mult eu rîdeam de el cînd înjura de Paști, Hristoși, Cruci, Dumnezei, Biserici etc.

Cu astea am terminat orele pentru astăzi  după care am ieșit pe poartă împreună cu Toader. Pe trotuar ne-am întîlnit cu Zăicescu. Eu l-am salutat destul de tare, dar n-a răspuns. Toader s-a alăturat lui, iar eu am ”fugit” pe trotuarul opus, mergînd mai în urmă. Pe la poarta casei lui l-am ajuns din urmă, iar el mi-a spus cu dojană: ”Ce-ai fugit măi Druguș, măi? Ai crezut că dacă nu ești în clasă la mine, gata?…”. Eu am tăcut. Pe drum pînă la internat Toader mi-a povestit cum a vrut să ceară bilet de voie să meargă acasă, iar Zaiciu i-a spus: ”Măi Gherazim, măi; eu nu-ți pot da în scris, dar tu mai dăi dracului (pe pedagogi) și hușchește-o mă, hușchește-o!”. De asta l-am plăcut și chiar l-am admirat pe Zăicescu.

După ce-am luat masa, am mai stat pe la internat, apoi am plecat cu Toader în oraș. Am stat și-am discutat cu el pînă pe la două cînd el a plecat la cursă și-a ”hușchit-o acasă”. (L.D.: probabil termenul uzual era ”ușchit”, de la italianul ”uscita” = ieșire, plecare). Eu m-am plimbat de unul singur pînă pe la vreo trei, Am observat că baba Oanea stă pe str. Speranței la nr.6 (lîngă nr. 8, unde stă B.M). M-am întîlnit cu Tifiniuc. Acesta era în clasa XI-a cînd noi eram într-a 8-a. (L.D.: Tifiniuc Gheorghe era un munte de om, un fel de Ilarion Ciobanu în plină glorie…). El a terminat armata și acum e în învățămînt. S-a mirat f mult cînd m-a văzut tot elev: ”Hai mă urîtule, n-ai mai terminat?” Eu: ”Mai am un an!”. La 3 a venit Mircea cu cursa de Siret și mi-a adus o veste proastă. Nu mi-a adus nimic, ci a spus că tata l-a certat pe el că de ce nu mi-a zis să vin acasă? Așa că să fac bine și la 5.30 să vin neapărat la cursă. Eu m-am supărat și m-am dus la internat. Aici nu era absolut nimeni. M-am dus la meditație, am pus capul pe masă și cît pe ce să adorm. Pe la 4 a venit Mircea și m-a mai întrebat o dată dacă nu merg acasă. Eu: ”Nu!”. El: ”O să-ți pară rău!”. Eu: ”Nu merg!” și m-am dus în dormitor cu gîndul să mă culc. Pe la 4.30 – 5 am ieșit în oraș să mă mai destind. În parc m-am întîlnit iar cu Mircea: ”Hai mă acasă, ce ești prost?”. Eu: ”Merg!. Imediat m-am suit în cursă și la 5.30 s-a dat plecarea. Mircea era cu taxatul biletelor și mi-a permis să nu plătesc (10 lei). La Dornești, cursa a ajuns supraaglomerată și Mircea i-a zis lui ”Nea Popescu” (șoferul): ”Nu mai opriți aici, că eu mor!” Șoferul: ”Ai să mori dacă ești căscat și ai luat peste măsură”. În seara asta a mers și Achihăii la Zamostea și mi-a spus despre Mircea că ”este un taxator foarte bun”. Cînd am ajuns acasă, Mircea mi-a dat 15 lei (din ciubuc), apoi el s-a dus mai departe la Zamostea.

Acasă, mama și tata erau într-o febrilă pregătire. Eu am căzut ca din cer și ei s-au bucurat. De la Rădăuți am venit numai în uniformă, fără servietă, cu mîinile în buzunar. Acasă mi-am deșertat traista cu povești și am stat pînă destul de tîrziu. Cînd s-a făcut întuneric de-a binelea, au apărut pe Cudrina băieții cu rachetele. Acesta-i obiceil satului. În alte părți nu se procedează așa, ci se împușcă cu carbid și altele. (L.D. Cudrina este un deal în mijlocul satului Grămești).

După ce-am mîncat bine (de frupt) am ascultat la radio pînă pe la 11. Am vrut să citesc ceva din ”Aventurile lui Gordon Pym” sau din ”Biblia pentru credincioși și necredincioși”, dar n-a fost chip. M-am culcat, dar n-am putut adormi imediat. Mama a pregătit pentru băieții lui Puiu Marian (L.D.: adică Petrică și Paulică, frați gemeni, nepoți de-ai mamei mele și vecini) o beșică mare umflată cu aer (din gușa curcanului). Eu am umflat-o bine cu pompa, aplicînd principiul ventilului.

De dimineața și pînă seara a fost foarte cald.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 359  Luni  25 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (87)


Marți 5 aprilie 1966. Aseară Marcel Hrincescu (cl. X-a Lic.1) a venit pilit cu doi ”prieteni” de la IPROFIL, și a făcut ”vizite” prin dormitoare. La noi în dormitor a stat mai mult și i-a povestit lui Zaharia o traistă întreagă de povești pe care ar fi vrut ca noi să le credem (”Am ciocnit cu Botnar”, ”am avut un conflict cu Haiuță în Restaurantul Central”, ”în gașca noastră sînt trei Nicu”, ”Vasile e căpitanul găștii noastre”. Ne-a distrat Marcel în felul ăsta pînă la ora 10.

Azi dimineață m-a sculat Atănăsoae la 6 făr-un sfert. Ieri n-a fost niciun pedagog pe la meditație, toată ziua.

Azi a sosit, în sfîrșit, Prandea, după o lipsă de patru zile. Marcel și ”prietenii” lui aveau chef aseară să-l ”muștruluiască”.  La 6 am fost în meditație. Nu știu de ce mă doare f. tare degetul mare de la piciorul stîng (dedesubt) și trebuie să merg cu piciorul pe-o parte sau șchiop. Cred că e vorba despre vechiul meu reumatism. Ținînd cont că ieri n-am învățat nimic, de dimineață și pînă la 7.30 am citit de cîte două ori la limba romînă și limba rusă, dar n-am reușit să rețin prea multe.

Prima oră: româna. S-au consumat vreo 20 de minute cu discuțiile dintre Nenati și profesoară (despre Olimpiadă). Apoi a început ascultarea la  ”Însemnătatea operei lui G. Coșbuc – lecție de sinteză”. Ca un făcut, m-a ascultat și pe mine la prima parte a lecției. Pe cît am mai știut eu mi-a pus un cinci.  Eram sigur că diriginta nu va fi prea bucuroasă de această notă și chiar așa a fost.  Pînă la sfîrșitul orei ne-a dictat despre ”condițiile de dezvoltare ale literaturii în secolul 20” (condiții istorice). După ora asta aveam limba rusă. Cineva mi-a adus aminte că aveam de răspuns la întrebări și în fugă am copiat cele cîteva întrebări, cu Nenati și B.M. Chiar am stat lîngă B.M. … Cînd veneam de-afară era cît pe ce să mă ciocnesc cu ea. M-am dat într-o parte, zîmbind îngăduitor. La limba rusă n-am mai învățat zicînd că oricum nu prind prea mult acum, ”de Ignat”. Profesoara a ascultat-o pe Broască care a mai știut ceva. Apoi a ascultat zece eleve la rînd: fiecare se scula și mărturisea că n-a învățat. Toate au primi 3 și 4. Vreo cinci s-au scuzat și nu le-a pus notă, iar la urma orei m-a ascultat și pe mine. Cînd m-a ridicat în picioare mă gîndeam pe cît voi ști astăzi (4 – 5). Datorită faptului că am fost mereu atent în clasă și cu un pic de ajutor m-am descurcat onorabil: 8! Așa pleașcă mai zic și eu! La rusă doar în trim I am învățat serios și am activat mereu, în timp ce în trim II și III profesoara a rămas cu aceeași impresie cu toate că nu mă prea sfărm pt rusă.  Începînd de la sf orei de rusă azi am fost nespus de vesel. În pauza următoare s-au adunat băieții și mai multe fete la catedră și s-au spus tot soiul de bancuri cu olteni sau fără olteni. Știu c-am rîs bine. La diriginție a venit profesoara de rusă care a ”reclamat” atitudinea elevelor față de l rusă. Asta însă putea să se întîmple la orice alt obiect, ținînd cont că ieri a fost o zi așa de frumoasă! După plecarea profesoarei de rusă, dă-i cu morala. Cînd au mai rămas 15 min. din oră, s-a trecut la subiectul orei de azi. Diriginta ne-a sfătuit cum să învățăm la o limbă străină (trebuie să gîndim în limba respectivă). A întrebat cine a citit ceva în original. La engleză m-am ridicat eu, iar la franceză Nenati.  Diriginta ne-a sfătuit să facem un proces literar al unui roman și să judecăm personajul  analizînd calitățile și părțile slabe. La matematică a predat toată ora despre ”Rezolvarea triunghiurilor dreptunghice”. Azi am început să ne privim din nou îndelung și reciproc. După ora de matematică ar fi trebuit să avem cor, dar dirig. ne-a spus categoric să stăm în clasă și să nu iasă nimeni afară. Ne-am gîndit că poate vrea să ne cedeze ora ei de cor să învățăm pr extemporal la a.l.a (Șt. Nat.). Noi am aflat, totuși, secretul de la cei din D.: se fac injecții. Fetele s-au speriat grozav, mai ales cînd au auzit că se dă în omoplat. Nici mie nu mi-a prea convenit, dar n-am vrut să mă arăt. După ce a sunat n-a venit nimeni în clasă și fetele noastre-și cam făceau de cap că a trebuit să vină Kamil și să ne apostrofeze. În sf a venit și doctorul cu sora și cu injecțiile. Cîțiva – care suferă de anumite boli – au fost scutiți sau au fost amînați. Mai întîi am făcut noi, băieții. Eu am făcut pocinogul, dar nici n-am simțit cînd mi-a făcut-o. Fetele au fost obligate să se uite în altă parte. Apoi noi am ieșit afară și-am stat în sala de cor pînă au făcut și fetele.  Acestea însă n-au vrut să asculte de îndrumarea doctorului și au făcut injecțiile în mînă (e mai dureros). După asta diriginta ne-a anunțat că Zăicescu lipsește. Deci – liberi!

La internat, după ce-am luat masa, n-am vrut să ies în oraș, cu gîndul să învăț la limba latină. Dar… am început să-mi scriu Jurnalul pe ziua de azi. Apoi, Atănăsoae care, în continuare, transportă regulat scrisorelele, mi-a spus că cineva vrea să mă ”agațe”. Am mai vorbit noi despre asta (l-am asigurat că nu-i răspund) apoi a venit Gherasim și mi-a arătat bilețelul de la ”Natalița”. Iată de ce mi l-a arătat. Ea îi scrie lui că dacă eu nu am o prietenă, o fată ar vrea să mă cunoască. Am mers apoi cu Toader pe asfalt pînă pe la 3.30. În timpul plimbării am discutat numai despre fete. Eu i-am garantat că în niciun caz n-am chef de de-alea, însă totuși să întrebe mai clar despre cine-i vorba. Toader a încercat să mă lămurească că să fac corespondență, măcar spre distracția mea. Dar eu, pe lîngă că-s timid și mai puțin umblat, mai sînt și încăpățînat și nu mă las ușor convins. De la 3.30 la 4.20 am scris Jurnalul. Pe la 4 am simțit efectul injecției de azi. Am dureri destul de mari și locul de sub omoplat s-a umflat.

La 4.20 Prandea m-a pus pe mine și pe Toader să măturăm meditația. Prandea a ținut cont că data trecută am măturat coridorul, dar a uitat c-am măturat și jumătate de meditație și mi-a dat mie meditația și lui Toader coridorul. Am făcut toată treaba în mare viteză iar la urmă i-a atras atenția lui Toader că am măturat mai mult ca el și nu m-am supărat (așa ca chestie). El mi-a spus că ”de ce nu i-am spus, că mătura și el”?

După discuția asta am mers amîndoi  pe asfalt (pauza de 5), discutînd în special despre Atănăsoae și concepția lui despre femei. Ne-am distrat un pic pe socoteala lui.

Azi vremea n-a fost așa călduroasă, însă nici rece: cerul a fost acoperit și peste tot se simte prezența primăverii. Azi am mers foarte sprinten la școală (fără palton și galoși).

Pînă pe la 6 am scris în jurnal, apoi am terminat de tradus cîteva exerciții la limba engleză cu ajutorul dicționarului. Tot amînînd mereu latina, am învățat la fizică și-am citit cîte o dată (să fie citit) la limba română și economie.

Seara n-am mai vrut să ies la plimbare cu Toader (i-am spus că din cauza asta nu mai am timp să învăț). De la 8.30 am învățat pînă la 9 aproape la perfecție toate conjugările formate de la tema prezentului și perfectului. Halip Neculai m-a ascultat și-mi creștea inima de bucurie cînd zicea că spun bine. M-a certat însă, că de ce nu învăț eu mereu așa, că acum știam latină nu glumă. Dar eu, pînă n-am simțit funia la gît nu m-am apucat de învățat. Azi m-am transformat cu totul. Din pesimismul meu n-a mai rămas nimic și acum mă gîndesc cît de bine e cînd ai un succes și te bucuri. Dar, pentru a avea succes trebuie să muncești. Seara am mai stat o jumătate de oră după 9 și apoi am mers la culcare.

Miercuri 6 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat singur, dar fără să vreau, la 5. M-am îmbrăcat, m-am spălat și am venit în meditație. De-abia aici mi-am adus aminte ce visam. Am visat că primisem o scrisoare de-acasă prin care mă anunța că a murit Mircea într-un accident cu autobuzul (”va avea un mormînt alături de secretarul de partid…”). Plîngeam grozav și probabil de asta m-am trezit. De-abia cînd am ajuns afară m-am trezit bine și mi-am dat seama – bucuros – că-i doar vis.

Afară, peste noapte, a plouat; prin curte mai sînt băltoace, dar pietrele s-au uscat.

Piciorul meu mă supără tare acum și trebuie să-mi răsucesc stîngul în așa fel încît să nu mă doară lîngă degetul mare.

Mi-am adus aminte de o strofă ce i-o repetă Atănăsoae lui Toader de cîte ori vine discuția despre femei și acum mi-o spune și mie: ”Femeia te ridică, femeia te coboară/ Femeia te învie, femeia te omoară”. Asta numai pentru Atănăsoae e valabil.

Timp de o oră am tocit conjugarea la diateza activă și cînd m-a ascultat Halip am știut. Cînd am ajuns la școală am anunțat clasa că mă anunț la latină și mi-am arajat și cîteva ”puncte suflătoare”. Cînd a sunat am întîrziat un pic pe coridor și profesoara era deja intrată în clasă. Cînd am intrat, Lia mi-a zîmbit. I-am spus tov prof că vreau să dau diferența, iar ea mi-a spus să mai aștept un pic. Mai întîi a ascultat vreo trei eleve, apoi a predat și lecția nouă și cînd credeam că mă ascultă și inima-mi începuse să bată tare, baba ne anunță că ”facem extemporal”. Mi-a spus să dau și eu. Nu-mi va pune notă, vrea doar să vadă dacă am mai prins ceva. Ne-a dat o frază de tradus din latinește în românește și două propoziții de tradus din română în latinește. Am încercat un pic la prima și-am scris un rînd jumate – și acela complet greșit. Eu mă pregătesc pentru trimestrul întîi și ea-mi dă extemporal pe trim. III. La urma orei mi-a sous: ”Pe tine te ascult ora viitoare; acuma vezi că n-am putut”. Eu nu m-am supărat; pînă vineri mai învăț cîte ceva.  La română am fost complet pasiv. Am privit mereu în stînga… Azi ne-a predat ”Viața și activitatea lui D. Zamfirescu”. La fizică a ascultat trei eleve, apoi a mai predat un pic și apoi am făcut probleme. La ed fizică am stat toată ora în clasă și fiecare a făcut ce-a vrut. Eu cu Neculai m-am distrat în ultima bancă. (El o făcea pe beatul: ”Na, tu-i crucea măsi-i, iar m-am îmbătat”). Am avut de gînd sî învăț ceva la ec pol dar n-a fost chip. La ec pol a ascultat vreo patru eleve și cu excepția lui Nenati (9) a pus numai 3 și 4. Apoi a predat ”industrializarea socialistă”. Ora asta am fost ”ocupat”. Am văzut că ea nu-mi prea acordă atenție și – într-un rînd – uitasem cu totul de ea. Ora asta în schimb m-am uitat numai ”a la sinistra” (L.D. ”la stînga”, it.) și… am fost răsplătit. Mi se pare că e tare frumoasă. De fapt, e! După ora de ec politică a venit și diriginta cu ”politica” ei: de ce s-au luat note rele, de ce nu s-a învățat, ce-am făcut acasă etc. etc etc. M-a întrebat pe mine dacă Nichiforiuc a știut. Eu: ”A știut un pic, apoi s-a încurcat”. Ne-a ținut diriginta cam mult și am întîrziat la ora de engleză. Toată ora a ascultat și în afară de un 8 a pus doar 3 și 4. Dezastru! Pop chiar are de gînd să facă o selecție bună și la anul să ajungem numai jumătate. După oră m-am dus la el în sediu și mi-a explicat ce-i cu foaia aia. Era vorba despre o reclamă a dicționarului respectiv – care-i foarte bun – dar e valabil numai pentru Anglia. Cum Pop are o cunoștință în Anglia a spus că-și va face rost de el. Mi-a reținut ”fițuica” pînă mîine. Cînd i-o voi cere am de gînd să-l rog să-mi facă și mie rost de unul. După discuția noastră, Pop a mai avut de vorbit cu diriginta Ruscior și Albu Dorina. Motivul discuției e destul de serios. Acum o săptămînă, cînd diriginta a vrut să împartă bilete la teatru, Dorina a făcut gălăgie și a ridicat tonul în fața dirigintei. Aceasta i-a făcut observație, a batjocorit-o bine, apoi a mai lăsat-o pînă azi (aștepta ca Albu să-și ceară iertare), dar ea susține sus și tare că-i nevinovată. Drept pentru care diriginta a adus-o în fața lui Pop – secretar UTC – și probabil că va cere vreo sancțiune pe linie de UTC.

Am venit foarte repede la internat. Pe drum am observat că în jurul fostului stadion s-au plantat într-o linie perfectă puieți. Se zvonește că se va crea aici un parc. Ar fi foarte bine, dar cred că noi nu vom ajunge să ne bucurăm de el.

Imediat cum am luat masa am ieșit cu Toader la plimbare, pe asfalt. Aceasta se repetă aproape în fiecare zi: cînd e frumos afară merg cu el pe asfalt și e foarte plăcut să mergi tot înainte, să discuți, aerul fiind înmiresmat și plăcut. Azi am vorbit mereu despre el și Ieșan Natalia. Aceasta, în urma ”cererii” lui Toader de a fi mai explicită, n-a vrut să-și ”vîre capul” și n-a spus. Degeaba am încercat noi să ghicim – nu se poate ști. Eu unul aș vrea s-o știu numai din simplă curiozitate. Pe urmă, cine știe… Toader mă îndeamnă mereu să fac un pas mai îndrăzneț și să încep și eu o prietenie cu… somebody. Acum am al treilea prilej de a mă împrieteni cu o fată, dar…. n-am chef. Toader a avansat destul de mult acum în corespondența cu prietena lui și au făcut și schimb de fotografii. El îmi spune mie tot ce-i de spus și ce nu-i de spus și asta-mi place. Eu unul – cleiosul de mine – aștept să găsesc în ales și dintr-o dată – serioznîi! (L.D. devin serios) ceea ce ce acuma nu prea se poate.

De la 3.30 la 4 am mai scris în Jurnal. Apoi a venit Prandea care m-a rugat ca în cazul în care nu am de învățat să vin pînă la el la cabinet și să-l ajut la ”niște lucrări”. Cînd am ajuns acolo am aflat despre ce-i vorba. Prandea a fost cu recensămîntul și a greșit toată mapa (De refăcut). Acum a făcut verificarea cu mine. L-am ajutat destul de mult. M-a reținut numai pînă la cinci: ”Du-te măi și te recrează, că eu am amețit!”. Cît am stat cu el am mai auzit o serie de expresii demne de rîs, după cum le rostea, dar și prin conținutul lor: ”Măi băiatule, măi! Aici e chestie de pușcărie, măi”, ”Măi ce cap sec sînt”, ”Tare prost am fost; probabil eram pilit”, ”Nu se poate măi, e fantastic, e absurd, absurd cu plus!!”, ”Măi ce chestie, măi ce chestie..”.  În pauză am jucat un tenis apoi am venit în meditație unde am scris la limba rusă și am citit o dată la istorie.

După ce am luat masa – pe întuneric – am ieșit iar cu Gherasim și cu Costică la asfalt. Acum seara e mult mai plăcut și aș merge așa la nesfîrșit, fie singur, fie… cu cineva. Am vorbit acum despre altele deoarece el nu are voie să știe despre corespondența lui Toader. De asta știu doar eu – ca prieten – și Atănăsoae – ca poștaș. În seara asta am spus ceva bancuri. Toader mi-a spus unul pe care l-a spus profesorul de economie: nu numai aici – cap/ minte, dar și aici (mușchi) (era vorba despre ridicarea unui geamantan. Apoi: Nu numai aici (mușchi), ci și aici (cap/ minte) (era vorba despre cineva care a tras semnalul de alarmă din tren).

La 8 am venit la Prandea și am mai ajutat și eu împreună cu Radu Adochoței și Lorin Vasilovici. Apoi a sosit și Tanța cu Haiuță. Prandea: ”Măi ce grea e viața asta în învățămînt!”.  Ceea ce nu e deloc permis, am sustras dintr-un formular P1 datele personale ale profesoarei de limba rusă: Savin Ana (L.D.: simpatia mea din clasele anterioare). Str. Grănicerului nr 7, n. 03 12 1931. A absolvit Institutul pedagogic Maxim Gorki, soțul contabil șef (născut la Baineț). Ea locuiește în casa părinților fiind născută în Rădăuți. Am aflat și adresa lui Prandea: Tineretului 35 A. Seara m-am culcat pe la 10, după ce-am avut o mulțime de discuții cu Toader – tot despre alea.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 358  Duminecă  24 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (86).


 

Sîmbătă 2 aprilie 1966. Spre deosebire de ziua rece și posomorîtă de ieri, la care s-au adăugat zăpada și fleșcăiala, azi a fost (din păcate numai pînă la amiază) o zi minunată. Dimineața era totul înghețat, dar cerul era foarte albastru și – după atîtea zile negre – a strălucit soarele. Pînă la amiază s-a topit o mare parte din zăpadă, iar drumurile pietruite și trotuarele s-au uscat. După masă însă, s-a înnourat, s-a făcut iar frig și a început să bureze.

Azi dimineață, Țopa M. (pedagogul) a venit la mine și, văzîndu-mi caietul, a zis: ”Măi, tu trebuie să-ți faci o bibliotecă cu jurnale din astea”. Eu: ”Mi-oi face”.

În urma hotărîrii Consiliului pe internat și a aprobării de către direcțiunea Liceului nr 1, a luat ființă în internat un fel de club. Acesta s-a amenajat în sala de valize. Toate valizele s-au aranjat pe margine, iar în mijloc s-au adus două mese de tenis și trei mese din meditație + 6 scaune pentru a se juaca remy și alte jocuri (se mai joacă și kuțki). Pereții sunt pavoazați cu fotomontajele din dormitorul 5, geamurile au fost camuflate cu ziare și ne simțim cu toții bine aici.

În clasă, la școală, schimbul de priviri n-a mai fost așa de intens ca ieri. Deci, am avut motiv de întristare. Totuși… (nu prea). La istorie n-a ascultat, ci a predat jumătate din lecția ”Primul război mondial”. Este o lecție tare frumoasă și interesantă și cu cît am ascultat din clasă și cu cît mai citisem înainte, aproape am învățat lecția din clasă. Trimestrul acesta urmează un șir de lecții – toate importante și foarte interesante și am de gînd să le învăț bine pe toate. (Revoluția din Octombrie și Al doilea război mondial le-am citit deja de cîteva ori, din plăcere.). La chimie, profesoara a ascultat trei fete după care ne-am continuat lecția cu Aluminiu. La fizică – ultima oră – a asistat diriginta. A ascultat-o pe Nenati, dar ea nu s-a pregătit (a avut de învățat pentru olimpiada la limba română care are loc mîine la Suceava) și a luat 4. Pînă la sfîrșitul orei ne-a mai predat un șir de formule, dar pe care – în parte – deja le știam de la reală și mi se pare ușor.

La sfîrșitul orelor, a venit secretara în clasă și a dat bilete pentru spectacolul de duminică ”Ana Christie”. Au luat tare puțini elevi – și eu (3 lei).

La internat am luat masa la 12.15, apoi am pierdut timpul prin ”Club”. Am jucat un pic tenis, apoi au venit cei dintr-a XI-a și a trebuit să le cedez locul. Un trimestru mă mai desparte de clasa XI-a… Cînd eram într-a opta nu-mi închipuiam cum și cînd voi mai ajunge în clasa XI-a. Tare ușor au trecut acești ani.

Pe la 1.30 m-a luat Atănăsoae la un film la ”Unirea”. Aici am intrat din banii lui (1,50). Am văzut filmul gruzin ”Tatăl soldatului” (Ghiorghi și Goderzi Maharașvili). Filmul mi-a plăcut prin întreaga lui acțiune, dar mi-a plăcut mult și prin concepția lui Ghiorghi despre război și fascism. Întîmplarea de la vie îmi va rămîne vie în minte. Pe lîngă jurnal am văzut și un supliment satiric care a fost destul de … satiric. După ce-am ieșit de la film am luat direcția internat. Aici am stat în dormitor pînă după 5 discutînd despre fete. Eu m-am închis în mine și n-am prea luat parte la discuții. Apoi am venit în meditație. Am venit apoi în meditație unde Costică Lungu ne-a arătat o ”metodă” de a afla dacă te iubește cineva. A înfipt un chibrit în cutie, perpendicular, că scăfîrlia (gămălia) în sus. Apoi, unul oblic așezat cu fosforul așezat pe primul. Îi dai foc celui de-al doilea, pe la mijloc. După ce se termină totul de ars trebuie ca bețele să fie lipite la capete și cel de-al doilea ridicat, paralel cu cutia. Asta în cazul în care te LOVEște. Dacă nu, ți se strică totul. (Vorbe…). Mie și lui Costică ne-a arătat că e  bine. Meditația a început după ora 6. Acum Adochiței se poartă frumos cu mine, îmi spune pe numele mic și cînd vrea ceva, mă roagă. Eu îi răspund la fel.

Pînă seara am scris încontinuu în jurnal pe ziua de ieri și de azi. Pe la 8.30 a venit ped. Haiuță (Hamza-i plecat la Vatra Dornei cu șahiștii) și ne-a povestit o mulțimne de lucruri pînă la ora 9. Ne-a povestit ăn special din viața lui de sergent tanchist (cum a făcut ”ungerea” de la iarnă la primăvară, apoi o mulțime de de aventuri și întîmplări de prin locurile unde a făcut armata sau chiar de prin Rădăuți). După ora 9 ne-a dat drumul la dormitoare. Am făcut o baie generală foarte sănătoasă după care m-am și băgat în pat. A venit pedagogul prin dormitoare și pînă la 11 nu s-a dus. A fumat 6-7 țigări și ne-a povestit o mulțime sau mai făcea bancuri pe seama noastră. Azi l-a prins pe Costică cu țigara-n gură și nu i-a făcut altceva decît i-a confiscat-o.

Duminică 3 aprilie 1966. Ne-am sculat cam greu pe la 7 și ceva. Am dormit foarte bine și am visat frumos.

Vremea se menține mohorîtă, dar nu mai ninge. Zăpada s-a topit în cea mai mare parte și acum predomină trei culori ce contrastează: albul zăpezii, negrul pămîntului și verdele crud al ierbii ce are deja cîțiva centimetri.

Masa s-a servit după ora 8, iar meditația s-a sunat la 8.30. Pînă la 9 am scris în jurnal, iar de la 9 m-am apucat serios de învățat. După ce-am mai citit la chimie și ec. politică, plictisindu-mă, m-am dus pînă la Gherasim. Aici am discutat un pic. Pe atunci se ocupa de liniște burleanul Caunii Vasea – gras ca un bivol și prost ca o cizmă. Mi-a zis să mă întorc la banca mea, dar eu mi-am luat un scaun și m-am așezat alăturea. Deodată îl văd venind ca o furtună, clătinăndu-se și nervos nevoie mare mi-a împușcat două palme pe care, dacă nu le-aș fi barat, le-aș fi simțit multă vreme. Nu m-au durut cele două palme, dar mi-era ciudă că un ticălos ca el a dat în mine. Numai faptul că era în clasa XI-a și că avea mulți apărători m-a împiedicat să nu-i răspund. Așa că am tăcut și-am strîns din dinți pînă mi-a trecut. În pauza de 10, Haiuță m-a trimis să-i cumpăr un pachet de țigări ”Aroma” și l-am servit cu plăcere.

Odată, Haiuță-i zicea lui Toader: ”Mă Gherasime, de ce nu-l înveți pe Druguș, așa mai altfel, să meargă și el cu o fată la film…?”. Gherasim: ”Și ce să-i fac dom pedagog dacă el îi rușinos?…”. Haiuță: ”Nu-i asta, mă!, dacă ești profesor bun…”. A fost o discuție cam neserioasă, dar Gherasim a spus un adevăr. De sînt așa (timid) nu știu. După ce-am servit masa la 12 am împrumutat 5 lei de la Atănăsoaie C. Și m-am dus la film la ”7N” împreună cu Costică și Toader. Spectacolul a început la 2 și s-a terminat la 5. N-a avut jurnal și a durat fix trei ore. A rulat filmul american pe care profesoara Luchian ni l-a impus să-l vedem: ”Procesul de la Nurenberg”. Filmul m-a impresionat foarte mult prin dovezile aduse de acuzare. Am văzut și eu – nu pentru prima dată – cum se ține un proces.

(L.D.: Nu mă pot abține să nu comentez aici simulacrul de proces, unul tipic bolșevic, făcut dictatorilor Ceaușescu, făcut la comandă sovietică, cu execuție românească – un caz tipic de lovitură de stat după principiul ”scoală-te tu, ca să mă așez eu”. Faptul că România a trecut – în timp – totuși la un regim democratic nu scuză cu nimic asasinatul făcut în numele ideii de ”justiție”. La aproape trei decenii distanță, după ce regimul ”democratic original” al lui Ion Iliescu s-a instaurat cu prețul unor alte asasinate – de data asta de oameni nevinovați – rămâne întrebarea: de ce n-a existat un proces Nurenberg pentru nomenclatura comunistă din România postceaușistă, unde Iliescu însuși ar fi fost acuzat? Simplu: pentru că acuzații au preluat  – prin lovitură de stat – frâiele puterii. Soarta României a fost ca după un regim bolșevic instaurat în 1947 să avem, în 2017, tot un regim bolșevic care își promovează puterea prin dictatura majorității. Personal am scris de cel puțin 20 de ani în articole în presa scrisă și pe forumuri că nu a existat nici o revoluție, ci doar o lovitură de stat, bine pregătită de cca 3-4 ani, reușită. Are valoare de adevăr afirmația că  ”toate loviturile de stat reușite se numesc revoluții”. Deși am fost printre puținii care am susținut acest lucru, Parchetul Militar confirmă, în aceste zile, (ipo)teza mea: nu a existat vid de putere în 1989, ci a fost doar o schimbare de persoane.  http://adevarul.ro/news/eveniment/lovitura-stat-decembrie-1989-1_5a3965235ab6550cb85fac15/index.html ).

De la film, imediat am luat direcția Casa de Cultură și, întinzînd bine compasul, n-am întîrziat mult.  Spectacolul deja începuse, locurile au fost ocupate de armată (soldați). S-a jucat piesa lui J. O Neille ”Ana Christie” în interpretarea artiștilor de la ”Teatrul de stat” din Bacău. Piesa mi-a plăcut ca acțiune, mi-a plăcut cum au jucat actorii și concluzia ce se desprinde în final. Nu mi-a plăcut că am stat în picioare… Piesa s-a terminat la 7.25. Am luat-o singur spre internat, reflectînd cele văzute și avînd un pietroi pe inimă. Aveam niște gînduri negre de nici nu știu cum am putut gîndi așa ceva. Eram plictisit de orice, de carte, de viață, de toate. Mă gîndeam: ce rost are să-mi tocesc creierii învățînd, ca apoi – cînd voi ajunge la salariul meu – să fiu un biet slujbaș ca profesor sau altceva. Și ce rost are? M-am gîndit apoi că o scoți mai bine dacă muncești brut și-ți cîștigi astfel pîinea. Dar apoi iar am întors-o. Ce rost are să muncești – și încă din greu, să te epuizezi ca apoi să te ramolești – apoi mori – și n-ai înțeles nimic din viață. În ambele cazuri eram revoltat că m-am născut și că trăiesc degeaba. De fapt nu e prima dată cînd gîndesc așa. În săptămîna care a trecut m-am gîndit de mai multe ori. La internat l-am găsit pe Halip N. care s-a făcut sănătos. După ce-am mai pălăvrăgit, m-a ascultat un pic la latină și apoi mi-am mai descărcat sufletul, și parcă m-am mai înviorat un pic.

Luni 4 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la făr-un sfert, m-am spălat, m-am îmbrăcat și-am sosit în meditație. Aici era pedagogil și timp de jumătate de oră am discutat. La început m-a întrebat dacă fumez și l-am asigurat că nu. Cred că dacă aș fi fost fumător i-aș fi spus. Apoi am vorbit despre limbi. Mi-a spus că lui îi place italiana (și mie) și c-ar vrea s-o învețe. M-a rugat să-i fac comandă la Cartea prin poștă  pentru un manual de ”Limba italiană fără profesor”. Mi-a spus că-i displace foarte mult germana și franceza. Mie unul îmi plac toate și aș vrea să știu din toate măcar cîte ceva. (Începînd cu engleză, rusă, franceză, germană, italiană, spaniolă ș.am.d.). Mi-ar plăcea și mie să învăț italiana. Ascult de multe ori Roma și-mi rămîn multe citate-n cap. Aseară s-a mai făcut o tragere la sorți, cu ocazia venirii lui Halip Neculai. A căzut păcatul pe Moscal care trebuie să se care în d 8.

Azi ar fi trebuit să dau diferență la limba latină pt trim I, dar n-are cine s-o dea. Dacă ieri pînă la 12 am învățat la celelalte obiecte, apoi de la 1 la 7.30 am fost în oraș – cînd să mai învăț? Mă cam îngrozesc la gîndul că aș putea rămîne corigent la latină pe vară, dar totuși mai sper. Azi în niciun caz nu mă pot anunța. Mîine…

De dimineață era un cer înnorat și destul de frig. Peste noapte o mare parte din zăpada rămasă a dispărut, făcînd loc unei ierbi verzi și fragede care în unele locuri are 5 cm. Pe la 10 tot cerul s-a înseninat complet, zăpada a dispărut în întregime și pînă seara pămîntul s-a uscat. Numai pe alocuri mai sînt mici băltoace, dar restul pămîntului e uscat. Și tocmai acum s-a făcut vremea mai frumoasă cînd am de pregătit materia pe două trimestre la limba latină…

Pentru astăzi n-am fost pregătit bine decît la engleză și un pic la limba latină. Am început să intru mai adînc în materie, dar știu totuși prea puțin. Prima oră chiar am avut latina. Profesoara a controlat caietele și a ascultat cîteva eleve. La ascultare m-a întrebat o mică construcție și, din întîmplare, am știut-o. La predare am fost foarte atent fiind numai ochi și urechi la ceea ce spunea profesoara. La sîrșitul orei m-a pus să traduc textul și m-am descurcat binișor. Profesoara m-a avertizat că săptămîna aceasta să termin cu primul trimestru și dacă pot, și cu al doilea.  La ec politică toți ne așteptam la un extemporal deoarece a dat clasa X-a A, dar ne-a făcut o fentă și nu ne-a dat. Nenati s-a scuzat pentru că a fost la olimpiadă (”Delavrancea”) iar Halip c-a fost bolnav. A ascultat vreo trei eleve apoi ne-a predat lecția nouă. La muzică, diriginta n-a mai ascultat, ci de la începutul orei a predat despre ”Muzica populară românească”. Fiecare cuvînt a fost exemplificat prin cîntece de pe placă și toată ora a fost mai mult o audiție muzicală și ne-am distrat toți foarte bine. Aveam de gînd să învăț la chimie în această oră, dar am putut? La chimie, ora s-a desfășurat foarte normal: ascultare-predare. La predare am scris și eu o ecvație la tablă. La ed fizică am stat cu toții în clasă și ni s-a citit din ”Jocurile Olimpice – istoric”. Broască Geta a venit cu mine-n bancă și i-am arătat traducerea și cîteva exerciții la engleză. La engleză, spre marea noastră mirare Pop n-a întîrziat defel și a intrat în clasă chiar în timp ce suna. Toată ora a făcut ascultare, dar din cîâi a ascultat n-a pus niciun cinci (numai de patru). Pop a hotărît să fcaă o serioasă selecție. Ora asta am mai răspuns eu cîte ceva dar n-am fost la înălțime. După ore, am rămas la urmă și l-am așteptat pe Pop la poarta școlii. I-am arătat foaia cu ”Dicționarul de familie”. Mi-a tradus el cîte ceva pe drum și mi-a promis că mîine sau poimîine îmi va arăta totul. Foaia a rămas la el. M-a impresionat cînd am auzit că are pe cineva în Anglia care îi trimite reviste și cărți. După ce-am luat masa la internat, am ieșit cu Costică și Toader prin oraș. Era cald și plăcut. O adevărată desfătare să te plimbi pe la umbră. Numai să ai chef. Azi, muzica veselă, populară din ora de muzică m-a adus la realitate și m-a trezit din visările mele.

Am venit la 3.30 la internat, mi-am ales cărțile și-am jucat un pic de tenis cu Pitic și Costică.

La 4 m-am dus la Atelier unde au venit numai ceilalți trei băieți, azi fetele fiind scutite de (ora de) atelier. Totuși, din greșeală, au venit Ica și M(elexina). Cînd le-am anunțat că-s libere M. a zis că-i ”mișto” și-a făcut stînga-mprejur. Nu știu de ce, azi am văzut-o pe M. într-o lumină f proastă și nu mai simțeam nici un fel de ”atraction”; îmi părea egală cu celelalte. La atelier, de la 4 la 5.30 am mers în fostul sediu U.T.M. unde acum e atelier de radio. Ceilalți trei au instalat difuzoare noi (95 lei) prin clase, iar eu am schimbat niște ștechere mai mari cu altele mai mici.

După ce-am ieșit de la atelier am mers toți patru în oraș. Aici m-am întîlnit cu Bida Ioan care acum e la București la o școală de contabilitate și acum a terminat vacanța.

Am ajuns la internat la 6.30, am scris în Jurnal pînă la 7, iar la 7 am coborît la masă. Începînd de azi am intrat într-o mare criză (alimentară și financiară). După ce m-am jucat un pic cu macaroanele am ieșit afară și-am mers tustrei (Toader, Costică și eu) în oraș. Am patrulat un pic fiind foarte voioși seara asta, apoi ne-am întors la internat. Pe la 8.10 s-a stins lumina și s-a aprins abia la 8.30, cînd am început să mai scriu în Jurnal. Numai bine am terminat pînă la 9 și pe azi am terminat cu nici o lecție învățată. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 338. Luni 4 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (71).


Duminică 6 martie 1966. După cîte îmi aduc aminte azi Rodica Ruscior împlinește 19 ani.

Dimineața m-am trezit pe la vreo 5.30 și pînă la 7.30 cînd a venit Haiuță să ne scoale am dormitat și-am visat visuri dictate de mine așa cum aș vrea eu să se întîmple. Cum am deschis ochii, imaginația mi-a dispărut și m-am trezit la realitate. A fost și tata pe la mine prin dormitor și mi-a spus să vin la Casa de Cultură pe la 2 – 2.30. M-am dus în meditație, dar n-am scos nici o carte. Am vrut să învăț la economie, dar m-am hotărît să risc. Am băgat economia la loc și-am scos engleza. Pînă la 10.30 am învățat la engleză, dar bine!, iar de la 10.30 la 12 am tradus mult din ”Moscow News” și-a înțeles mai multe. Pedagogul a avut azi chef de glume și a glumit cu mine și cu Toader pe seama ”gagicilor” noastre. La 12 am luat masa după care ne-am suit cu toții la dormitoare. Eu am făcut o baie bună pe tot corpul, mi-am ras puful de pe mustață, m-am schimbat și-am început să împachetez lenjeria murdară în plasă. La ora 2 am terminat cu toate astea m-am îmbrăcat și m-am dus la Casa de Cultură. Aici am întrebat cînd ies sindicaliștii. Acesta m-a îndrumat să merg prin față, că ei sînt în pauză. Am avut noroc și l-am întîlnit pe tata pe scări. Mi-a spus că s-a întîlnit cu diriginta, i-a dat consimțămîntul pentru transferul meu și au mai discutat cîte ceva despre mine. Mi-a mai dat 15 lei (pentru mîncare). De data asta tata a fost mai darnic. Avînd în vedere că încă pot să prind filmul de la ”Unirea” am plecat lăsîndu-i plasa cu bagaje la el. Mi-am cumpărat de 5 lei napolitane și eugenii. M-am grăbit spre film, dar toată graba a fost în zadar. Mai erau vreo 5 minute pînă la începere, sala era plină și coada la bilete era lungă. M-am lăsat păgubaș și m-am hotărît să mă duc la Gigi. Prin oraș m-am întîlnit cu Ion Beldianu, clasa IX-a. L-am convins să vină cu mine la spital pentru ca apoi să mergem împreună la meci. Am mers acolo și mergînd prin coridoare și uși multe am găsit salonul 2 (la parter). El stătea în pat iar în jurul lui era plin de vizitatori: Cezar, Truță Simionesi, un prieten și o rudă de-a lui. Ei au plecat și le-am luat noi locul. Am stat mult și-am discutat cu el și cu vecinul de pat. Am povestit mai multe, apoi am jucat cu Beldianu o 21-a. Am rîs de un băiat de 19 ani căruia îi ziceau ”recrutul”. Dormea tot timpul, nu vorbea cu nimeni, doar surorii îi zicea să-i dea mai repede injecția. Am ieșit de la el pe la trei și-un sfert. M-am dus cu Beldianu la stadion, dar am fost și-am așteptat degeaba. Ne-am întors încet-încet înapoi. Pe stradă ne-am întîlnit cu Gozec Victor și-am mers cu el pînă la linia ferată. De aici am venit singur pînă la internat. Am ieșit pe teren. Băieții jucau mingea. Cînd s-au mai adunat fotbaliști am făcut două echipe și am jucat pînă la 6 făr-un sfert. La pantoful drept mi s-a dezlipit talpa în față. După ce-am jucat, ruptura s-a mai extins. N-am avut chef de joc. Stăteam mai mult cu mîinile în buzunare și mai fugeam cînd și cînd. Cu toate acestea, după ce-am jucat acest ”meci” m-au durut picioarele. Am venit apoi la 6 în meditație. Pedagog de serviciu: Prandea Aristide. De la 6 la 7.15 – cînd s-a dat pauza – am scris în jurnal pentru ziua de sîmbătă, iar de la 7.15 la 8.30 am scris pentru azi. Cum s-ar zice n-am scos nici o carte să învăț pentru mîine. Și am teză la fizică… În timp ce scriam jurnalul Halip N. m-a bătut la cap cu ”Ziua femeii” (aluzie la B.M.). Și-a dat seama că îmi place de ea. Mi-a sugerat să-i cumpăr un slip cu mînecă scurtă… La dormitoare lumina a stat aprinsă pînă la 9.30 (pedagogul e foarte punctual). În acest timp am avut mai multe distracții… Am avut o ciocnire cu Andriciuc (cl IX Lic 1) și pentru că nu vroia să tacă l-am cam muștruluit. După ora 8 m-am dat pe lîngă Arcadie Lungu și-am ospătat bine (a fost omul acasă).

Azi ziua n-a fost chiar atît de călduroasă ca-n alte dăți; totuși a fost plăcut.

Luni 7 martie 1966. Gîndurile și propunerile noastre cu privire la programul de înviorare s-au înfăptuit azi dimineață. Haiuță ne-a sculat la făr-un sfert și după ce-am luat ceva haine pe noi am mers pe teren unde fiecare dormitor cu șeful lui a făcut înviorarea. Noi am făcut exerciții bune cu Babii. Pentru început am făcut înconjurul terenului de două ori. Am făcut apoi cîteva exerciții de respirație după care am făcut exercițiile de la școală urmate de tracțiuni la bară (doar 6 am făcut). Directorul Florea a avut (iar) grijă să ne spălăm toți la pompă. Am venit în meditație înviorat și cu mintea limpede. Pînă aproape de 7 am scris în Jurnal. În jumătatea de oră care mi-a răams am citit o dată ”Electroliza” și o dată ”Energia și puterea curentului electric”. Fără să mă uit la probleme și cu doar atîta învățătură voi da azi teză. Parcă niciodată n-am fost așa de nepregătit.

Dimineața a trebuit să-mi iau paltonul. Cerul era acoperit și vremea era destul de rece.

Înainte de prima oră am vrut s-o aștept pe profesoara Ciobanu la ușa cancelariei. A ieșit însă profesoara Bondor și am rugat-o să-mi aducă caietul de teză la matematică. Mi-a promis că dacă nu va uita mi-l va aduce mîine. M-am dus apoi în clasa IX-a A cu caietul de teză. S-au găsit și cîteva miștocare: ”Dați tezăăă?…” dar nu m-am sinchisit. Am stat în prima bancă de lîngă ușă într-o bancă cu un băiețel foarte isteț (Alexandru Sencovici). A mai dat cu mine și o fată dintr-a X-a F. Ne-a dat la amîndoi același subiect: ”Energia și puterea curentului electric” și cîte-o problemă diferită de a celuilalt. Partea teoretică am mai tras-o de coadă, dar la problemă – tufă! Dacă știam măcar formula vitezei și totul ar fi fost în regulă, dar nici pe aceea n-am învățat-o… Am observat că o fată se uita la mine… Eu am privit-o și-am observat că era foarte drăguță și avea ochi frumoși. Mai tîrziu am aflat că o chema Luța. Profesoara mi-a semnat teza și s-a uitat dacă nu aveam cartea de fizică în bancă. Pe la jumătatea orei am terminat cu teza și cred c-am făcut-o pe-un 4 sau 5.  Prima oră am avut  latina și nu m-a pus absent. Ora a doua am avut economie politică. Ca de obicei în ultima săptămînă n-am mai citit și la economie. Am avut noroc că-s la sfîrșitul catalogului și nu m-a ascultat. De fapt, absolut nimeni nu știa lecția și la toți cei cinci ascultați le-a pus 4. A predat apoi lecția veche și a început un pic din cea nouă.

Cînd am ieșit pe coridor mă aștepta o bucurie: a venit Mircea. M-a întrebat cum mă simt în noua mea calitate de umanist, note și… alte fete. Mi-a spus că a venit să se intereseze de serviciul de taxator. A rîs de mine cînd a auzit povestea cu al doilea pachet de la bunița care era de fapt tot primul. Mi-a spus că tata e mulțumit de mine, după cum m-a lăudat diriginta: bun, modest, …. viitor ambasador!! Am mai povestit diferite întîmplări și astfel a trecut pauza mare. Cînd a plecat mi-a spus că poate ne mai întîlnim azi.

Ora următoare am avut muzica. Pentru început, s-a făcut jumătate de oră de diriginție cu analize și altele. Cei care nu fac cor au fost ascultați și s-au încheiat mediile fiind ultima oră de muzică din trimestrul II. Diriginta a scris ceva la catedră și a pus-o pe Nenati Lucia să citească despre compozitori germani (din manual). Eu m-am îndeletnicit un pic cu chimia, cînd deodată s-au terminat compozitorii germani și au venit cei englezi și americani. Diriginta m-a pus pe mine să citesc zicînd că nu oricine poate citi englezește. Am citit frumos primele nume dar cînd am ajuns la un oarecare Purcell m-am gîndit că nu poate fi englez și-am pronunțat ”purcel”. Clasa și diriginta au izbucnit în rîs. De fapt se citea ”parsl”și diriginta m-a corectat. La sfîrșitul orei Lucia Nenati a venit la mine și m-a rugat să-i spun cum se citește ”Foote”. Mi-am dat seama ce vrea și i-am zis: ”Lasă că știi și tu” (a rîs și ea înroșindu-se).

În pauză m-am întîlnit pe scări cu vecinul de pat al lui Gigi. Ne-am salutat. Azi, după ora de fizică am luat o mutră supărată pe care am menținut-o aproape în toate orele. Nu m-am uitat în stînga decît de puține ori. Astăzi ea (B.M.) a venit îmbrăcată cu un pulover alb, de lînă. Mi-a restituit cei trei lei, cu mulțumiri.

Ora a patra am avut chimia pe care o-ndrăgesc ca sarea-n ochi. Cred că de asta e vinovată și profesoara Luța prin felul ei de a fi. A întrebat cine n-a dat extemporal la chimie și am fost singurul. Mi-am dat seama că mă ascultă și-am început să citesc cîte ceva și să fiu atent la tablă. Spre sfîrșitul orei a început să mă întrebe și pe mine. Din fericire am știut primele întrebări. Mi-a pus însă și niște întrebări aiurea: cu cine se combină NaOH și să-i scriu ”ecvații”. Le-am încurcat un pic la ultima reacție. Mi-a pus 6, dar după cum am văzut că notează ea de obicei și comparînd cunoștințele mele am fost bucuros și de-atît. Pt data viitoare ne-a dat de învățat metalele alcaline și alcalino-pămîntene (două capitole). După cîte văd, asta-i mai pretențioasă la materie și mai zgîrcită la note și explică mai bine decît Luța (din a X-a D). După ora de chimie am avut educație fizică. Deoarece sala a fost ocupată, a trebuit să stăm în clasă cu profesoara. În ora asta ne-a făcut mediile iar noi ne-am distrat cu ce-am vrut. Pe mine m-a încheiat cu 8. Profesoara a fost bună cu noi și ne-a promis cam multe. După ora asta pe care o pot considera liberă am avut limba engleză. Ca de obicei, Pop a întîrziat un pic, timp în care am mai citit sau tradus cîte vreo propoziție celor care mă rugau. Azi s-a făcut toată ora ascultare. La început Pop ne-a făcut atenți asupra cîtorva fapte (cum salutăm pe stradă și alte norme de comportament în societate). A ascultat-o pe Albu Dorina (f ușor) și i-a pus 10. Pe alții mai slabi i-a ascultat la exerciții (ceva mai greu). După cum am mai spus, nu sînt de acord cu sistemul de notare a lui Pop. Pe elevii pe care-i consideră buni îi ascultă puțin și ușor, pe cînd pe restul îi bîzîie pentru fiecare greșeală. Mi se pare că se fac unele deosebiri între unii care-s membri de comitet (Gherasim, Albu) și alții care nu-s. El ne spune că este exigent, dar nu-mi place o astfel de exigență.

După ce-am luat masa la cantină l-am luat pe Toader și-am făcut cu el o plimbare pînă pe la cinematograful ”Unirea” și înapoi. Clasa X-a D are un secret în legătură cu ”Ziua femeii”. Oricît l-am tras de limbă pe Toader, nu mi-a spus. Am ajuns la 3.30 la internat. Începusem să scriu în jurnal cînd a venit Mircea la mine. Am ieșit pe coridor și-am discutat. Mi-a spus toate întîmplările lui de azi. Cu mare greu l-au încadrat taxator. A dat și un examen scris (cele patru operații). Ceea ce-i mai prost e că i-a dat trimitere la policlinica din Pașcani să-și facă acolo examenul medical, care-i destul de serios. Unii l-au speriat că acolo îl pică. Acum se pune problema banilor de drum. Am plecat cu el în oraș să împrumutăm bani. Mai întîi ne-am dus la autogară. Aici Mircea a încercat să împrumute de la Amariei, de la Truță și Hărăluță Cojocaru dar nimeni n-avea. Eu m-am întîlnit cu Stelu Ruscior. Am vorbit cu el ca două vechi cunoștințe (Rodica vine în vacanță pe 22 martie  66. Negăsind nicăieri nimic am venit cu elș la internat. Aici – ultima speranță – l-am rugat pe Toader să mă împrumute cu 50 de lei. Cu anumite condiții (pînă vineri) mi-a împrumutat 40 de lei. Cu banii mei de cursă i-am făcut lui Mircea de-un dus și-un întors. El mai avea 8 lei pe care i-a ținut pentru mîncare și treaba e făcută. Am mers cu el pînă în oraș, am intrat la librărie și am scos cei 23 de lei pe care-i țineam pentru vederi. Am luat o mapă cu 10 vederi de la Vatra Moldoviței care mă costă 16 lei. Restul de 7 lei i-am dat lui Mircea să-mi cumpere – dacă poate – vederi din Pașcani. Am venit apoi iar cu el la internat și i-am dat cartea de l română să-și omoare timpul citind. Ne-am despărțit pe la 6.30. Mircea avea de gînd să tranșeze ceva cu controlorii de la trenul de 7 sau să meargă cinstit cu cel de 8. Cînd m-am întors în meditații l-am surprins pe Halip Neculai că-mi citea din jurnal. M-am supărat foc și l-am certat urît. De la 6.30 la n7 și de la 8 la 9 fără 20 am scris în jurnal. Despre învățat nu pot zice prea multe. Cu toate că e ultima săptămînă am f mult de învățat și eu mă sinchisesc cam puțin. În curînd vor apărea și faimoasele rezultate.

Zilele sînt mai mult sau mai puțin frumoase. Primăvara a venit încă din februarie. Pe la 1 martie apăruseră deja ghioceii și brîndușele.

Spre seară am mai citit o dată la trigonometrie. În dormitor i-am zis lui Cezar că le știu secretul clasei. Am început să-i zic că vor cumpăra o floare naturală apoi, fără să-și dea seama, a continuat el: ”și-o vom pune în cancelarie dimineața la ora 7. În glastră vom pune cîte o felicitare pentru fiecare profesoară”. Cam ăsta era secretul pe care l-am obținut – din curiozitate – atît de ușor. Tot așa am făcut și cu Toader de mi-a spus că primește bursa. Pînă să mă culc am făcut o baie bună și exerciții (flotări). (va continua)

Liviu Druguș

Pe curând!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 334. Joi 30 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (67).


Joi 24 februarie 1966. Aseară deja era înnourat și peste noapte a plouat binișor; dimineața mai bureza încă. Ne-a sculat tot Haiuță – era bine dispus în dimineața asta. S-a învîrtit și azi dimineață prin jurul meu. I-a făcut lui Toader observație că scrie urît și mie mi-a spus că scriu frumos nu numai ca aspect dar și ca formă (se referea la jurnale). A zis că poate, odată, va apărea o carte de Druguș Liviu, ”Viața la internat”. Cezar, care va fi muncitor calificat va citi în ziar despre mine și cărțile mele! Văzînd că citesc la română despre Coșbuc m-a întrebat: ”Poate scrii și versuri?”. Eu: ”Nu, tovarășe pedagog”. El: ”Să nu scrii măi că pe urmă te mai și înjură ăștia. N-proză-i mai ușor!”. Nu știu ca ce chestie pedagogul ne-a mai spus azi dimineață două bancuri destul de tari. După ce-am luat masa am plecat la școală fără coloană. Deoarece era înnourat (frig nu prea) ne-am luat paltoanele. Străduța noastră era prea înfundată și împreună cu alți băieți am înconjurat pe str. Petru Rareș și Bogdan Vodă ca apoi să ieșim în Tudor Vladimirescu.

La școală am început să mă obișnuiesc cu noii colegi. Prima oră am avut limba română. Am tăcut chitic tot timpul, dar mi-am luat notițe cu sîrg la predare. Pentru că nu s-a știut lecția, a răspuns Nenati Lucia. Am observat că a vorbit foarte frumos și că se exprimă liber ușor. Nu știu cît i-a pus dar merita 10. Ora doua – istoria. După ce a ascultat pe toți cei fără notă (în afară de mine care încă nu-s înscris în catalogul clasei a X-a E) profesoara mi-a spus să-mi cumpăr caiet de teză și să învăț de la Internaționala I-a încoace.

În pauza mare am fost printr-a X-a D. Toader mi-a luat un bilet la teatru pentru mîine (3 lei). La limba rusă a adus tezele celor din E.  Halip are 7 (B.M. are 4!!! Sînt deziluzionat!). Mie îmi va aduce teza atunci cînd le va aduce și tezele celor din D. Toată ora s-a făcut corectarea tezei iar eu am stat degeaba. La științele naturale Zăicescu nu s-a atins deloc de mine și nici nu m-a întrebat nimic. (I look at B.M. all day log! L.D.: Mă uit mereu înspre B.M.). Lucru curios, numai la chimie a întrebat de ce m-am mutat. Matematica tace chitic. După ora de anatomie, secția franceză a avut teză (Buculei) iar eu am plecat în oraș. Am fost la Librăria de cărți și mi-am cumpărat limba latină și trigonometrie (pentru umanistică) – 11 lei. Geometrie nu mai avea. M-am dus apoi la ”librăria noastră” și mi-am luat caiete de teză și de l. latină + o vedere din Fălticeni (Casa lui Mihail Sadoveanu). Mi-au rămas ochii la cîteva mape cu vederi a cîte 12, 13 și 16 lei (Vatra Moldoviței, Voroneț și Muzeul de artă al RPR). M-am mai învîrtit un pic prin oraș și din cei 25 de lei am mai rămas cu 2,10. După asta m-am dus alene către școală unde de la ora 1 are loc adunarea generală a organizației UTC a cl. X-a E. A asistat și diriginta care a stat în locul meu, iar eu am stat cu Magopăț Gavril în prima bancă (i-am spus cîteva bancuri). La masă a luat loc comitetul de conducere format din Albu Dorina – secretar (îmi spune că la anul voi fi eu, dar nu se va putea), Nenate Lucia – locțiitoare de secretar și Vîntu Maria – cu învățătura. Înainte de adunare am stat cu Albu pe coridor și-am vorbit d-ale noastre (limba aleasă pentru ex. de maturaitate, viitor etc.). Mi se pare că s-a făcut mai serioasă de-o bucată de vreme. Albu a declarat adunarea generală deschisă, iar Nenati a citit referatul ”Despre prietenie”. Referatul l-a făcut Aparaschivei + Broască Georgeta dar numai pe-o simplă pagină dublă… După ce-a terminat de citit referatul au urmat discuții. Nenati a vorbit și ea mult, chiar mai mult decît Albu. Nenati l-a pus pe Halip să vorbească despre prietenii lui, ce înțelege el prin prietenie etc. Halip m-a dat exemplu pe mine, însă n-a vorbit prea frumos.. În fine, s-a epuizat punctul 2, s-a trecut la pct ul 3 – primirea de noi membri în organizație. Aici au rămas numai uteciștii. (B.M. is a UTC-ist!). Am aflat de la Magopăț că e căzută la 5 obiecte pe primul trimestru și că a venit de la Liteni – Săveni. I-am pus și eu o întrebare lui Voroniuc și anume: ”Să ne spună care-s îndatoririle unui utecist”. Adunarea a ținut cu toată ceremonia asta pînă la 2.20. Diriginta a felicitat-o pe Voroniuc (pentru primirea în organizație). Mi s-a părut ceva suspect la B.M. dar am ieșit eu mai întîi și-am venit la internat.

Aici cu greu ne-a dat masa. Au mai mîncat și un număr de profesori de pe la sate veniți aici pentru un instructaj în privința recensămîntului și vor dormi aici. S-au elberat dormitoarele 5 și 11 (+ d.4). Ne-am luat toate catrafusele și-am migrat în d. 8. (în pauza de 5). La rugămintea lui Costică  Lungu, m-am mutat din banca în care stăteam și acum eu stau cu Halip N. și Costică stă cu Toader. Pînă la 6.30 n-am reușit decît să fac o problemă la fizică și să scriu aici. Azi am fost de serviciu și am măturat scările (ped. Prandea). Nu știu de ce dar azi am fost destul de supărat (au obs. și alții). Eu nu-s supărat, ci îngîndurat și …poate un pic trist (B.M.?).

Azi dimineața vremea a fost înnourată, dar pînă la amiază s-a răzbunat și s-a înseninat. Pînă seara însă s-au adunat iar nori și-a burezat un pic. A bătut vîntul și cărările-s din nou uscate. E primăvară… Magazinele au vitrinele pline de mărțișoare și reclame pentru îmbrăcămintea sezonului de primăvară.

Cu toate că-s abonat la Scînteia Tineretului nu mai sînt la curent cu nicio știre din lume. În vacanță știam toate pe de-a rostul și toate știrile le ascultam regulat la radio. Dar aici…

Seara, cînd ne-a dat drumul la dormitoare m-am dus în d. 8 unde m-am culcat într-un pat cu Buliga Gh. (cl. X-a). Acesta mi-a descoperit o slăbiciune (gîdileală) și ne-am jucat așa mult timp după ce s-a stins lumina. În dormitor fiecare dormea cu cineva așa că nr. băieților era dublu acum. Mulți n-au adormit decît tîrziu de frica poștelor. Totuși a trebuit ca cineva să adoarmă primul: acela a fost victima celorlalți. Au vrut să-mi pună și mie, dar nu i-a lăsat Simionesi Gigi care a spus că am fost prieteni și nu mă poate lăsa așa. Eu nici habar n-am avut.

Vineri 25 februarie 1966. Dimineața era vreme frumoasă dar cu toate acestea ne-am luat paltoanele.

Prima oră am avut limba română. Avînd în vedere că miercurea viitoare avem teză profesorul ne-a fixat temele ce le avem de învățat. M-am mirat foarte mult cînd am auzit că ne dă  numai trei teme din Coșbuc (primele trei teme) cu condiția ca să le învățăm bine. A pus-o apoi pe Nenati să citească lucrarea de-acasă. Mie mi-a plăcut cu toate că profesorul i-a mai găsit unele lipsuri. A ascultat cîteva eleve apoi a predat o lecție care nu intră la teză. Îmi pare rău că am dat teza în D. Aici aș fi dat-o mai bine. La fizică, după ce a ascultat un pic, a predat lecția ”Ionizarea gazelor” – lecție cu care am început noi (L.D.: adică cei din D) trimestrul II. La l. latină, după ce a ascultat a început să predea lecția nouă. Cînd nici nu mă așteptam am auzit: ”Elevul nou, ia încearcă să traduci tu propoziția asta”. Propoziția nu era grea, dar nu știam cuvintele și de-abia auzind suflînd, i-am spus-o… La sf orei m-am dus la profesoară să-mi spună ce să fac. Profesoara mi-a spus să învăț materia trimestrului I pînă la pagina 100; să învăț declinarea, conjugarea și cuvintele. Mi-a spus că poate voi reuși să învăț materia trimestrului I singur, dar pe II nu mai merge și va trebui neapărat să mă ajute cineva.  La geometrie nu se făcuse de mult niciun pic de teorie și Hrișcă a scris toată ora pe tablă formulele de paralelipiped, prismă, con, trunchi de prismă și de con și de la cilindru. La sf orei m-am dus repede la el și l-am întrebat ce să învăț pentru teză. S-a mirat că încă n-am dat și m-a luat la întrebări: de unde vin, de ce vin ș.a. Cineva a șoptit că știu bine la engleză. Hrișcă, după ce s-a gîndit un pic, mi-a zis: ”învațî tăti formulili iestea pi englezăști, ș-ai distul”. Toți au început să rîdă și m-am amuzat și eu… La limba rusă a ascultat-o pe Gherasim (în spatele ei stă B.M.). Aceasta știa ea ceva, dar B.M. i-a suflat și profesoara a sculat-o în picioare și a certat-o. Încep să-mi fac impresii din ce în ce mai proaste despre B.M. La jumătatea orei a început să ne predea despre viața lui Necrasov și ne-a dat toată lecția. Am răspuns și eu de două ori… După aceste cinci ore trebuia să avem ed fizică, dar a venit tov prof Băncescu și ne-a spus că sala e ocupată iar noi sîntem liberi. Într-o atmosferă de entuziasm general ne-am îmbrăcat și a pornit-o fiecare spre casă.

După ce-am luat masa am ieșit afară, pe buturugă, și-am început să citesc cartea ”Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet. Cum a sunat meditația am  intrat înăuntru și am început să învăț cu sîrg la istorie. Nu știu ce mi-a venit și-am pus capul pe masă. Deodată m-a cuprins un somn și-am dormit f ușor pînă la 5 cînd m-a sculat ceasul deșteptător al lui Țopa pe care l-a ”înființat” azi. În pauză am mîncat zdravăn pe la prieteni, iar la 5.30 am plecat cu Toader spre Casa de Cultură. Aici ne-am întîlnit cu mulți prieteni din D și din E.; am stat pe-afară pînă aproape de ora 6 cînd am intrat în sală. Am avut niște locuri ”grozave” (penultimul rînd din spate, nr 365  și 366). Am stat cu Toader pînă la prima pauză. A prezentat ”Ansamblul de muzică populară al orașului Bacău” (3 lei).  Au fost prezentate cîntece populare interpretate fie de orchestră fie la cîte-un instrument sau vocal. Iată artiștii care-au prezentat: Geta Alexandrescu, Mișu Rusu, Maria Enache, Marcel Budală (acordeon), Artemiza Bejan și Sabin Drăgoi (vioară). Au cîntat cîntece destule (cam vreo 5-6 cîntece de fiecare, dacă nu și mai multe). Marcel Budală, Artemiza B., Mișu Rusu ș.a. au fost bisați grozav. Am bătut și eu la nebuie din palme… În pauză Teleagă Viorica (X-a E) a fost în culise și s-a întors cu vreo trei autografe. Aproape de încheierea spectacolului, Sabin Drăgoi a interpretat cu foarte mare măiestrie ”Ciocîrlia” (I liked it very much!). În pauză, Cezar a venit în locul lui Toader, iar Costică a aterizat și el în spate. I-a șoptit apoi lui Cezar că Popescu D + încă un gașcău din oraș au de gînd să-l bată. Cezar s-a înarmat la moment cu un cuțit și s-a hotărît să se apere; eu l-am asigurat că-l voi ajuta. Pînă la sfîrșitul spectacolului lui Cezar nu i-a mai ticnit nimic. În sfîrșit, s-a terminat și spectacolul (care mi-a plăcut foarte mult) și-am pornit-o cu Cezar, Toader și Costică spre internat. Din fericire nu s-a întîmplat nimic și-am ajuns în liniște pînă la internat. Cînd am ajuns aici era 8.30 și Țopa bucătarul era plecat. A trebuit să mai răbdăm și un pic de foame. Cred că el anume s-a grăbit să plece știind că are băieți plecați la Casa de Cultură. Dar nu-i nimic… Cum am ajuns în meditație am început să învăț la istorie, dar am citit numai două lecții pe care deja le mai știam: Internaționala” și ”Comuna”. Aveam de gînd să stau după ora stingerii în meditație și să învăț pt teză la istorie și extemporal la chimie (zic băieții). La 9 însă mi-am luat geanta și m-am dus în dormitor. Am vrut să mă spăl, dar din grija administratorului Florea nu era apă în spălătorie și m-am culcat așa… În seara asta au fost eliberate aceleași dormitoare (4, 5 și 11) și a trebuit să dorm iar în 8 cu Buliga Ghe. Noaptea trecută  am dormit destul de bine cu el. Alături de patul ”meu” a dormit Toader cu un elev de-a IX-a. Și în seara asta s-au pus poște serioase. Toader a stat în meditație și a făcut probleme la geometrie pînă la o oră destul de înaintată.

Sîmbătă 26 februarie 1966. Dimineață Buliga era supărat pe mine că am tușit toată noaptea și nu l-am lăsat să doarmă. M-am îmbrăcat f repede și în 10 min eram deja în meditație și-am început să învăț la istorie. Pînă la 7.30 numai la asta am învățat și-am reușit să învîț cele două lecții. Pedagogul ne-a promis că de-acuma va pedepsi pe cei care pleacă la școală cu papucii nefăcuți. Acum e primăvară, totul s-a uscat, nu mai sînt bălți și noroaie și e urît așa. Eu umblu tot cu ”motăneii” mei și e tare cald. La școală am mers tot cu Toader și Costică vorbind despre obiectele nostre, teze etc.

Ieri la școală mi s-a întîmplat ceva foarte neplăcut. Nu știu de ce, cînd scriam la limba română au început să-mi fugă rîndurile din fața ochilor și, după ce-am terminat ora, în pauză am constatat că văd foarte greu cu stîngul. M-am gîndit că poate ar trebui să port ochelari și m-am îngrozit. După cîteva ore mi-a trecut și-am fost foarte fericit (m-am gîndit la B.M. și la alte fete…).

Azi am avut prima oră istoriua. Încontinuu am învățat la istorie crezînd că voi da teză, dar vai!, profesoara n-a venit la oră, deoarece se schimbase orarul, iar ea n-a știut. Așadar, oră liberă. Pe la jumătatea orei am lăsat istoria la o parte și-am început să învăț  pe la l latină. Cu ajutorul colegelor (Teleagă mi-a dat un carnet cu cuvinte) am învățat primele două lecții și primele două declinări. La latină, regulat, se scuză 2-3 elevi, ca și la celelalte obiecte de altfel. În ora asta profesoara l-a ascultat pe Gozec (5) și Magopăț (6). Restul orei a predat iar eu am ascultat foarte cuminte… A surprins-o pe Nenati Lucia ocupîndu-se cu altceva și s-a supărat grozav pe ea zicîndu-i că n-are cei șapte ani ș.a. Primele ore au trecut cum au trecut dar ce să fac eu la chimie că nici n-am deschis cartea?

În pauză a fost diriginta în clasă și m-a întrebat ce fac cu latina, cîte teze mai am și m-a sfătuit să mă anunț să termin și eu odată. Nemaiavînd ce face m-am hotărît să-i spun dorigintei că n-am învățat la chimie; probabil că motivele au fost considerate bine întemeiate că diriginta m-a crezut și mi-a promis că va vorbi cu domnișoara Repca să mă scuze. Fericit, m-am gîndit că am scăpat și cu asta. A venit însă diriginta înapoi și mi-a spus rezultatul: trebuie să învăț. A venit și ora de chimie și după ce-a pus absențele a glăsuit: ”scoateți cîte o foaie de hîrtie și dăm un extemporal de 10 minute”. Eu m-am schimbat de mai multe ori la față, dar n-am avut încotro: am scos și eu o ”foi” și-am scris titlul: ”Carbonatul de sodiu”, apoi am închis stiloul și-am stat. Repca m-a întrebat: ”Tu nu dai extemporal?” Eu: ”Nu tovarășa profesoară, eu n-am știut că avem recapitulare și-am pregătit teza la istorie”. Repca: ”Bine, dar de ce-ai venit aici?” Eu: ”Am vrut să urmez engleza și… ” Repca: ”Bine, cum te cheamă?” Eu: ”Druguș Liviu”. Și n-am dat extemporal, am scăpat de un trei sigur. Repca a predat despre metalele alcalino-pămîntene. Cînd predă, lucrează cu toată clasa și n-ai cum să ”dormi”. M-a întrebat și pe mine ce-i ”valența” și – un pic greșit – am răspuns. Totuși a fost bine. Uf, chimia asta urîtă-mi este; dar am observat că aici se face o chimie mai serioasă ca la reală!!! În această oră femeia de serviciu a venit cu condica în clasă și a anunțat eliminarea elevei Irimescu E. cl. XI-a E cf art 33 pt atitudine necorespunzătoare. Termen: două zile. Șto delati? (Ce să-i faci?).  Ora următoare am avut fizica. În pauză am reușit să citesc o dată lecția și-am reținut destul de ușor (e materie prelucrată o dată). Profesoara a anunțat că facem la laborator ora aceasta și-am mers cu toții la laborator la etajul II. Aici am stat cu ceilalți trei băieți în rîndul doi din față (stînga). În bancă am găsit o scrisoare: Grămești pentru Lica (?!?!?!).  Pentru început profesoara a ascultat două eleve: Cîmpan (4) și Broască (9). După mine aici s-a făcut o nedreptate destul de mare: niciuna n-a meritat aceste note. Înainte de a preda lecția nouă, profesoara ne-a făcut experiențele cu tuburile Crookes, experiență pe care am făcut-o cu Teleagă, dar mult mai reușită și atrăgătoare. It seems to me that B.M looks at me very… strange! (L.D.: Mi se pare că B.M se uită la mine cam ciudat). Tare mă tem că voi păți ca ”Fiul lui Monte Cristo” și-i cam urît. După această oră m-am întîlnit cu Zaharia E pe coridor și mi-a dat extemporalul la istorie (only 7). M-am întîlnit cu Toader și mi-a spos cîteva păreri ale lui Teleagă despre mine: 1. ”și-a greșit cariera” 2. ”să-l scoatem din porție” ș.a.

La ora 12 am plecat de la școală cu toate că s-a anunțat că la ora 1 este o ședință. Am venit în oraș să-mi cumpăr ultimul număr din ”New Times” dar n-a apărut încă și mi-am cumpărat 3 c.p.

Am venit tot o fugă la internat și am prins masa de la 12.15. Pe drum m-am întîlnit cu Cojocaru Haralambie (vecinul nostru de la Grămești, șofer – zis și Hărăluță) care era foarte bine îmbrăcat și stătea de vorbă cu o fată foarte drăguță. La început nici nu l-am recunoscut, apoi am schimbat vreo două vorbe.  După ce-am luat masa, prietenii s-au împrăștiat prin oraș, dar eu am rămas lefter și n-am avut nici cu ce și nici unde să mă duc. Așa că am stat de la 1 la patru jumate singur cuc în meditație și-am scris jurnalul pe ieri și pe azi.  Stiloul meu nu mai vrea să-mi scrie, și-am scris cu vreo două stilouri pînă acum.

Azi dimineață am sosit primul în meditație, am dat drumul la difuzor. La ”Emisiunea pentru sate” am auzit despre C.A.P. Grămești. (L.D.: CAP = Cooperativa Agricolă de Producție, modelul bolșevic de ”organizare” a agriculturii sub forma ”cooperării” benevole a micilor producători, obligați/ șantajați să se asocieze. Cred că din perioada colectivizării au rămas expresiile: ”a face uz de abuuz„ și ”convingere prin constrîngere”). A vorbit și președintele Ionel Mircea (bravo nouă!).

Azi vremea a fost, ca și ieri, foarte frumoasă. Cerul a fost – în majoritatea timpului – senin. Din cînd în cînd se înnourează dar asta ține puțin. În curte iarba a apărut deja și firele plăpînde de iarbă încîntă ochiul.

Pe la 4.30 am scris o carte poștală acasă, comunicîndu-le vestea cea mare, apoi am mers și-am pus c.p. la cutie. Odată ieșit din meditație, n-am mai intrat; soarele apunea și aerul era călduț. M-am întîlnit cu Toader și Cezar și m-am plimbat un pic cu ei. M-am întîlnit apoi cu Simeria și-am discutat cu el o mulțime de lucruri despre ”girls” (fete) și în încheiere am avut o părere unanimă: niciodată nu-s atrăgătoare fetele care vin la tine din proprie inițiativă (Andrișan D., Ungureanu C.). Îmi place de B.M. pentru că nu face așa. M-am plimbat apoi cu el pe trotuarul din fața internatului și-am revenit la meditație la ora 6 (pedagog Prandea). De la 6 la 7 am învățat la engleză și latină.

După ce am servit cina, am plecat cu Toader în oraș. Cu toate că nu mai sîntem în aceeași clasă ne leagă aceeași prietenie. Am luat aparatul lui pe spate și-am luat-o la pas prin oraș. Am făcut de vreo două ori înconjurul Sfatului Popular, apoi Toader s-a dus la atelierul foto să-și scoată clișeul. Eu l-am așteptat afară pînă s-a făcut 8 fără 5. Am mers în cel mai rapid ritm și am intrat înaintea pedagogului în meditație. Pînă la 8.30 am învățat la limba engleză și la limba latină. Un lucru destul de rar: Prandea ne-a dat drumul la 8.30 la dormitoare. În seara asta sînt mulți plecați acasă (vreo 30) și n-a mai fost nevoie să dormim cîte doi. Mi-am găsit și eu un pat lîngă perete și după ce mi-am spălat ciorapii și tot corpul m-am culcat adormind destul de repede. Deodată am simțit o arsură grozavă la picior și-am sărit în sus c-un urlet… Îmi puseseră golanii o poștă. Autorul era Lungu Arcadie. În usturime mi-am zis că am să i-o întorc, dar altfel… Era ora 12.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 333. Miercuri 29 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (66).


Marți 22 februarie 1966. Aseară, pînă la stingere, am citit poezii din Coșbuc. Parcă abia acum le descopăr frumusețea. Sînt versuri calde, atrăgătoare.

Pentru noaptea asta s-a eliberat dormitorul 11 și a trebuit să merg în alt dormitor să dorm. Am găsit în d. 5 un pat fără pernă și plapomă, numai c-un cearșaf. Toader și-a găsit un loc cu Simeria, dar cînd am adus eu plapoma din d. 11 a venit și el lîngă mine. La început am dormit amîndoi cu capul pe servietă. Apoi am luat o pernă de la Halip Florea care s-a sacrificat și a adormit la orizontală. Noaptea am dormit destul de prost; am asudat, m-am dezvelit și-am răcit.

Dimineața, Haiuță a practicat noua-i metodă. În ora de meditație, de la 6.30 la 7.30 am făcut ce-am făcut și ieri: n-am învățat nimic, ci am citit din ”balade și idile” de g. coșbuc (L.D.: așa este scris, cu litere inițiale mici, probabil din spirit de frondă). Pînă acum am citit următoarele poezii: ”Noapte de vară”, ”Mînioasa”, ”Nu te-ai priceput”, ”Fatma”, ”Nunta Zamfirei”, ”Rea de plată”, ”Fata morarului”, ”Crăiasa zînelor”, ”Puntea lui Rusu”, ”Rugămintea din urmă”, ”Ex ossibus ultor”, ”Poet și critic”, ”Rada”, ”Vîntul”, ”Vestitorii primăverii”, ”Pe lîngă boi”, ”Rada”, ”Trei Doamne și toți trei”, ”La oglindă”, ”De pe deal”, ”El-zorab”, ”Supțirica din vecini”, ”Numai una!”, ”Regina ostrogoților”, ”Brîul Cosînzenii” și ”Dușmancele”. Îmi plac poeziile lui Coșbuc și le citesc mereu cu plăcere.

M-am dus cu Toader la școală. Pămîntul era uscat și-am mers ușor. Cum am ajuns la școală n-am suflat la nimeni nimic despre hotărîrea pe care am luat-o și i-am rugat pe cei care știu să nu trombonească… Eu m-am dus și pe sus și pe jos să-l caut pe dirigintele ori pe directoarea, să nu mai stau la reală, ci să merg chiar de azi dincolo. N-am găsit însă pe niciunul și a trebuit să stau în D primele două ore. Prima oră am avut chimia. Cînd i-am dus stiloul, m-am scuzat pretextînd că ieri am fost bolnav și n-am putut învăța. N-avea rost să încasez astăzi un 3, să am amintire… Azi sigur mă asculta… După ce-a ascultat vreo trei elevi a predat tot K și la sf orei a făcut o experiență cu praf de pușcă. Ora doua am avut geometria. N-am făcut nimic deosebit cu toate că-mi venea fie să nu mai iau notițe fie să rup o bucățică din carte… Am luat totuși notițe foarte sîrguincios și-am încercat să mai dau un răspuns bun, dar am îndrugat prostii. Pe la sf orei (mai erau vreo 5 minute) am avut un acces de tuse de nu se auzea nimic din ce se vorbea. Profesoara s-a uitat urît la mine și mi-a spus să ies afară. Am ieșit. Pe coridor m-am întîlnit cu dirigintele care mi-a spus să vorbesc totuși cu părinții… Am mai așteptat un pic, i-am ajutat tovarășei profesoare Ruscior să ducă magnetofonul în Sala Profesorilor. Deodată, cum vorbeam eu cu viitoarea mea dirigintă, a venit directoarea. Am discutat aceleași chestiuni pe care le-am discutat ieri în cancelarie și, pe deasupra, mi-a spus că de azi mă pot muta. Ruscior a zis: ”cu dragă inimă”, iar eu m-am bucurat. M-am dus în clasă, m-am îmbrăcat, Simeria mi-a luat servieta și în ochii mirați ai colegilor mei am părăsit clasa. M-am dus în clasa a X-a E. Eram amețit, emoționat, de-abia mă țineam pe picioare. M-am așeezat în ultima bancă din rîndul de lîngă ușă. Stau în bancă cu Halip Neculai. Diriginta m-a întrebat unde vreau să stau și eu am fost mulțumit cu locul. (Rîzînd, B.M. a spus să stau cu Geta Nichiforiuc). Imediat, ora următoare am făcut prima oră de diriginție. Tema acestei ore a fost: ”Dragostea de patrie – sentiment…”. A avut un material foarte bogat, ne-a citit versuri, a pus clasei întrebări din istorie și geografie, despre patria noastra. A cîntat cîteva cîntece la magnetofon și ora s-a terminat. Eu am ascultat cu atenție și m-iam luat și ceva notițe. În pauză am început să mă mai acomodez cu noii colegi (mai bine zis noile colege, că pe colegi îi cunosc deja). Acum clasa are 39 de elevi, dintre care patru băieți: Magopăț, Gozic, Neculai și eu).

În locul meu, în D, a fost pus locțiitor de secretar Bădeliță Toader, iar Zahariei Ecaterina i-am predat caietul de absențe. Acum Toader stă cu Rusu Anton în bancă.

Ora de la 11 la 12 am avut matematica (trigonometrie). Facem acest obiect cu profesorul Hrișcă. Cum a intrat în clasă ne-a dat extemporal. Eu m-am speriat și nu știam ce să fac: să dau ori să nu dau. Halip mi-a spus că-i foarte ușor și m-am hotărît să dau și eu. Eu am fost grupa A și cînd am auzit subiectul mi-a venit pur și simplu a rîde. Ne-a dat două exerciții. Primul suna cam așa: sin (alfa + beta) + sin (alfa – beta) totul supra sin (alfa + beta) – sin (alfa – beta) = ? Al doilea exercițiu: tg (alfa – beta) cînd se dă tg de alfa și tg de beta. Am lucrat totul în 5 minute și-am dat primul lucrarea. Profesorul s-a uitat la ea apoi mi-a arătat nota: 10. Cred că n-am s-o duc eu rău aici. Ceilalți au terminat mult mai greu. Au mai fost de 10; Halip însă a luat numai 5. În restul orei ne-a mai predat cîteva formule simple și – minune! – nu ne-a dat niciun exercițiu pentru acasă. În pauză m-am întîlnit cu colegii și-am fost prin D. Prietenii mi-au spus că dirigintele ”m-a criticat” zicînd că-s șovăielnic și fug de greu. La ora de rusă profesoara s-a mirat destul de tare cînd a auzit că-s plecat cu totul în E. Profesoara: ”Cine lipsește?”. Un elev: ”Druguș, da-i dus la umanistică”. Profesoara: ”Da de ce nu mai vine?” Un elev: ”Păi s-a dus cu totul! ”Profesoara: ”Cum, cu totul…?”.  În ora a 5-a am avut corul, dar am făcut audiție muzicală în clasa noastră împreună cu D-ul. A cîntat Angela Moldovan un cîntec, apoi: Internaționala, Privesc din Doftana și altele. Eu am citit poezii de Coșbuc. Prin pauze mă simt stingher: atîtea fete și numai 2-3 băieți pe lîngă mine! (Gozic vorbește golănește absolut cu toate). Ultima oră am avut anatomie și, lucru curios, Zăicescu nu mi-a adresat nici un cuvînt. A ascultat toată ora  și pentru data viityoare a rămas aceeași lecție. Cînd a ascultat, a făcut teatru; a ascultat-o pe B.M. I-am auzit glasul și i-am observat toate gesturile. Azi am primit manualele de economie politică de calsa X-a. Cam tîrziu, dar totuși e bine… Vatamaniuc mi-a dat 3.50 lei zicînd că m-a abonat la Scînteia Tineretului și-mi va trimite regulat ziarul.

La ora 14 am venit singur la internat…

Pămîntul s-a uscat cu totul. Pe alocuri doar mai sînt pete umede. Azi e un soare foarte frumos. Nu-l pot numi de primăvară, ci de vară…

La internat am stat mult pe-afară, sorindu-mă. În meditație am observat că avem difuzor nou și l-au agățat tocmai de tavan, întreruperea făcîndu-se de la fire. (Haiuță-i autorul). Băieții din D îi dau zor cu învățatul la fizică: au mîine teză. Eu pînă la 5 fix am scris jurnalul pe azi. În pauza de 5 am stat aproape tot timpul pe-afară admirînd natura renăscută. Au apărut mîțișorii.  În orele de   meditație de la 5.30 la 7 am citit lecțiile la limba română (aproape toată opera lui Coșbuc) și-am început să învăț la engleză. Am citit cuvintele de la 1 la 700 pe care le știu bine. De la 700 la 1049 am găsit cuvinte necunoscute pe care le-am învățat în parte. În pauza de 8 , după ce-am luat masa am pornit cu Toader; Costică, Cezar și Gigi să ne plimbăm prin ”oraș”. Am luat-o pe la cazarmă apoi am continuat excursia cam pe 1 km de asfalt. În timpul ăsta am vorbit mai multe about girls (Costică looks at B.M.) (L.D. : despre fete (Costică o place și el pe B.M.). Am fugit apoi  o bucată de i-am ajuns pe Simeria și Halip. Înapoi am venit înapoi numai cu el, la braț; ne-am povestit unul altuia diferite întîmplări ”vînătorești” – cu ursul la cules de zmeură etc. Azi a fost Prandea de serviciu, dar seara a venit Haiuță prin dormitor și-a discutat c-un fost absolvent, veteran al internatului care pleca la armată. Am adormit în povestirile lui Haiuță din cătănie.

Miercuri 23 februarie 1966. Azi dimineață ne-a sculat Prandea. S-a purtat mai blînd cînd  avăzut un străin în dormitor.

Dimineața e minunată. La 6.30 se lumina de ziuă, iar pe cer a mai rămas luceafărul de dimineață. Cerul e aproape senin și soarele și-a făcut o apariție frumoasă printr-o fîșie de nor de la orizont. Considerînd că e destul de cald nu mi-am luat paltonul. Nimeni nu și l-a luat, numai Babii ne-a zis că ”vremea e înșelătoare” și el și l-a luat.

Prima oră am avut latina. A venit o profesoară bătrînă și blondă. A ascultat trei eleve. Eu am stat liniștit în bancă și-am ascultat latineasca lor. Profesoara nu mi-a spus nimic. Probabil o fi vorbit diriginta cu ea. Diriginta a asistat la oră și a copiat mereu ceva într-un caiet. Clasa X-a D a avut teză și Tănase Gheorghe mi-a adus caietul de teză și extemporalul (numai 6). Ora doua am avut româna. Facem acest obiect cu profesorul Scurtu. M-a întrebat: ”Cine e elevul nou de lîngă Halip?”. A ascultat mult și mi-am dat seama că cere destul. La predare ni se dictează. Dacă la Cornea umpleam o pagină de maculator într-un trimestru, aici am scris trei pagini într-o oră. Am luat despre ”G. Coșbuc – cîntăreț al naturii” și ne-a caracterizat fiecare poezie în parte. Fizica am făcut-o cu tovarășa profesoară Ciobanu. Am mers după materiale. Am adus cîteva elemente galvanice și-am intrat cu eschibiții în clasă fără să știm că diriginta a stat, ca și în primele două ore, în ultima bancă; a zîmbit dar nu ne-a făcut observații.  Celor care au dat extemporal le-a adus azi rezultatele: Halip N. – 7, Albu D. – 6. A ascultat foarte ușor și sper să fac ”fizică bună” aici (adică să obțin o medie acceptabilă). Pe la sf orei, profesoara m-a întrebat: ”Tu de unde-ai venit?” Eu: ”Din D”. Profesoara: ”Și cît ai avut la fizică, 4 nu?” Eu: ”Nu tovarășa profesoară! Am avut…”  A intervenit diriginta: ”Nu tovarășa profesoară. Este un elev bun”. Profesoara: ”Daaa? Și de ce s-a transferat?”. Diriginta: ”Vă explic eu în cancelarie”. Mi-a fost cam ciudă că m-a luat de rău, dar sper să-și schimbe părerea.

În pauza mare Rusu Anton mi-a adus ziarul și de acum înainte îl voi primi din D. Am fost la Bibliotecă și-am luat G.C. ”Poezii”.

În ora de educație fizică sala era ocupată și a trebuit să rămînem în clasă (cu profesoara Bauman). Profesoara a încheiat mediile, iar noi trebuia să învățăm la economie. Da numai asta n-am făcut… Fiecare avea altă ocupație. Una făcea mărțișori, alta copia o traducere la latină sau la limba engleză. Eu – cu ceilalți trei băieți – m-am distrat. (Ica Grijincu, Viorica Teleagă ș.a.). B.M. a învățat tot timpul la economie politică. Nici n-a ridicat ochii de pe caiet. În ora de economie nu s-a legat nimeni de mine. Profesorul a ascultat pe ultimii care nu aveau notă, dar probabil că era în toane rele c-a pus numai 3 și 4. A ascultat-o și pe B.M. După trei vorbe a așezat-o jos și 3!. În gîndul meu mi-a părut rău, dar ea nu știe. La ec politică ne-a predat iar noi am scos notițe; ne vom ajuta (la învățat) și de manuale. După ora asta am avut limba engleză și-am intrat în D. S-a întîmplat că în timp ce discutam cu foștii colegi a intrat Zăicescu în clasă: ”Ce faci Druguș? Ai venit înapoi?” Eu: ”Nnnuu”. Profesorul Zăicescu: ”Atunci ce cauți aici?”. Eu: ”Am venit la ora de limba engleză”. Îmi pare rău că s-a supărat. Vorbește rece cu mine și-a vrut să mă dea afară. Nici așa nu-i așa… La engleză prof Pop a întîrziat iar noi am sperat că ne aduce tezele, dar n-a adus nimic.  A ascultata jumătate de oră apoi a predat lecția ”Mistaken Ideals” în întregime. A tradus-o cu ajutorul meu, dar m-a așezat jos zicîndu-mi să ”vorbesc ca la facultate”.

Cînd am venit spre internat vremea se stricase. Cerul era perfect acoperit de nori, dar atmosefera nu se răcise încă.

De la 3.30 la 5 am învățat tot timpul la limba română. În pauză am stat pe-afară cu băieții. Au început cîteva intrigi pe direcția umană-reală, dar nu le dau importanță. În pauza de 5 am găsit niște ”mesteacă” de brad, f. bună; o mestecam cu plăcere iar unii, care n-au văzut așa ceva, au rîs. După ce m-am săturat de ea (se amărîse) am făcut un zar frumos, cafeniu. De la 5.30 la 7 am învățat numai la istorie, dar n-am reținut așa bine deoarece eram atent al w (lucrul mecanic) făcut de Puha Vasile pentru a-mi scărpina mîna stîngă. După ce-am luat masa (cam zgomotos) am plecat cu ”gașca” (Toader, Gigi, Cezar, Simeria) pe aceeași rută ca aseară. De data asta am avut altă temă de discuții: am jucat teatru. Eu eram mama, Gigi tata, Cezar era băiatul meu și-al lui Gigi, Simeria ( = Rodicuța) era sora lui Cezar, Toader – un vagabond, pețitorul Rodicuței. Am făcut destul tămbălău pe asfaltul pustiu, dar am jucat (nici nu știu cum îmi veneau replicile în gînd!).

Înapoi am venit foarte înveseliți și ne-am agățat de trei tanti (tinerele) cu care-am avut un schimb de cuvinte nu prea plăcute. În meditație ne-am întors fix la 8; Haiuță ne-a făcut mie și lui Toader o fotografie la lumina becului. Pedagogul se învîrte pe lîngă mine și rîde văzînd că scriu în jurnal: se gîndește că dimineață îmi va citi tot; dar eu voi lua geanta și-o voi încuia în dulap. M-a văzut că citesc la istorie, s-a uitat la carte și l-a văzut pe Lenin: ”Cine-i ăsta?”. Eu: ”Nu știu, poate îmi spuneți dumneavoastră?” El: ”Ăsta avea un jurnal, ca tine”. Eu: ”Avea dom pedagog, dar lui nu i-l citea nimeni”. A strîns din buze și n-a mai zis nimic. Cum ne-a dat drumul la dormitoare m-am dus în dormitor, m-am dezbrăcat imediat și, cu chef de hîrjoană, m-am dus la spălătorie. De cînd am fost bolnav n-am ami făcut baie. În seara a sta a început o nouă serie de băi generale, urmate de program sportiv. După asta mă simt tare bine și fortificat. Nu știu de ce dar pedagogul Țopa vine cam des prin dormitorul nostru. În seara asta a venit și-a stat mult după 9.30 fără să stingă lumina. A stat și-a povestit o mulțime de întîmplări din armată (nu le-am putut stabili veridicitatea, dar le-am ascultat cu atenție și cu plăcere). Apoi, cu concursul lui Boghian a început să povestească întîmplări de pe la Sucevița unde a funcționat trei luni de zile ca profesor la școală. Au fost discuții despre ce e mai bine să fii: pedagog sau muncitor calificat într-un oraș mare. În încheiere ne-a spus un banc (cu concursul de leneși: un român s-a dus la un film, dar și-a prins coaiele sub scaun, însă i-a fost lene să se mai scoale și a stat așa tot filmul…).   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!