liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Haiuță Mihai Țopa

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 387  Luni 22 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (115).


Marți 14 iunie 1966. De fapt, o parte din cele scrise pentru ziua de ieri erau valabile pentru ziua de azi, dar fie… Rîzînd de aventura noastră pe la 5 am sosit la internat. Haiuță tocmai descuia dormitoarele. Cînd m-a văzut, a început să rîdă și-mi zice cu ironie în glas: ”Acu se vine la internat? Ați dormit bine astă noapte?”. Mie mi-a fost cam ciudă și i-am răspuns: ”Nu-i prea bună gluma dom pedagog!”. ”Ca să ai ce scrie în jurnal” mai completează el. Eu: ”Las dom pedagog că vă-ncondeiez eu; vă trag o critică…”. Am intrat în dormitoare, dar ce să mai dormim?; m-am spălat, i-am sculat și pe ceilalți apoi mi-am făcut restul de bagaje (plapoma, pătura albastră) și mi-am împachetat cele ce trebuie să le dau la magazie. Astă-noapte, Simeria a dormit și el cîteva ceasuri la soră-sa, iar la 5 era și el la internat. Toader a stat cu N. în același loc pînă la 4.30, apoi a venit și s-a culcat pe o masă în meditație. L-am trezit, apoi a venit și a mai tras un pui de somn în dormitor. Pe la 7 am predat cele două cearșafuri, cutia și pătura mea, cea arsă la mijloc, în locul celei bune. Apoi i-am dat lui Mircea bagajul pe care l-a dat la autobuz, mai tîrziu. I-am dat doi lei (ultimii bani) să-și ia niște pîine și 10 lei să-mi ia bilet pentru diseară la 5.30. La 1.30 am luat masa și-am plecat la școală. N-am mai avut ”timp” să mergem să luăm taxiul și să ne punem planul în aplicare.

La școală, ca-n ultima zi, fiecare discuta de vacanță, excursii iar alții de cîteva medii. În orice caz, problema învățăturii nu se mai punea. Am plătit cei 60 de lei la excursie. Data excursiei se va anunța prin telegramă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a primit flori și ne-a mai dat unele indicații pentru vacanță. Lia (într-un bilețel): ”Liviu, să-mi dai albumul să completez pe pagina aceea. De ce ești indispus?”. I-am dat albumul (în care ea a mai scris o serie de cîntece de muzică ușoară) și i-am explicat cauza indispoziției mele (aventura mea nocturnă). În restul orei am jucat șeptica cu ceilalți trei băieți sub ochii blînzi ai profesoarei care nu ne-a făcut observație. După părerea mea profesoara Scurtu este o profesoară foarte bună. Pe lîngă o pregătire excelentă are niște calități demne de admirat. Este foarte explicită la predare, severă la notare și nu se ocupă cu ”chichițe” ca alți profesori (adică să-și piardă vremea cu prostii ca: ”de ce n-ai panglică?”, ”ce-i cu frizura asta?”, ”unde ți-e uniforma?” ș.a.

La limba rusă am stat un timp în clasă, apoi am ieșit în fața școlii și am făcut o fotografie cu toată clasa plus cîțiva profesori (Zăicescu, Hrișcă, Dranca, Buculei și Diriginta Ruscior Ana. Aceștia au ținut în brațe buchete de flori. Nicu Bujdei – ”ginerele nostru”, cum l-a numit diriginta – a fost fotograful. Eu am stat în partea dreaptă, lîngă Lia, foarte apropiați unul de altul. Restul orei am stat cu diriginta în clasă. Lia mi-a înapoiat albumul și m-a rugat să nu-l mai dau la alte fete să copie cîntece. Despre cele scrise de Lia, pe pagina rezervată ei, vorbesc chiar cuvintele ei: ”Aceste rînduri vor rămîne o mică amintire în viața ta. Lia”. Iată care sînt acele cîteva rînduri:

Liviu

Din tot sufletul îți mulțumesc

Pentru amabilitatea ta

Și pentru faptul că mi-ai oferit

Albumul tău și… inimioara ta.

M-am bucurat nespus de mult

C-am avut prilej                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                să-ți scriu

Gîndurile mele pe hîrtie

De tine mai aproape-aș vrea să fiu.

Cu drag, Lia

M-am bucurat foarte mult cînd am văzut rîndurile de față…. În restul orei am mai jucat de cîteva ori șeptica…

În ora de dirigenție am plecat, cu clasa și cu profesoara de fizică Ciobanu în frunte, la uzină. Azi mi-am luat cu mine, la școală, numai Albumul și Jurnalul. Din motive lesne de înțeles le-am luat cu mine la uzină. Aici am vizitat cîteva hale în care era să rămînem fără auz din cauza zgomotului infernal. Cînd ne-a dus pe la transformatoare eu cu Gozec am dispărut. Am mers pe porțiunea de teren de lîngă ștrand și-am jucat fotbal și volei (în doi). Cînd a trecut clasa înapoi înspre școală, hop și noi în coloană!

Ora următoare am avut matematica, singura oră mai ca lumea care s-a făcut astăzi. I-a ascultat pe poți cei cărora nu le ieșea media. Lia i-a dat, din partea clasei, un frumos buchet de trandafiri. La urmă a ascultat-o și pe ea. I-a pus doi de 10 și i-a șters doiul, dîndu-i media cinci. Acesta era al patrulea obiect căzut. Acum mai are de scos la chimie. Mai are speranțe să-i dea media în Consiliu. Altfel rămîne… În această oră, Lucia mi-a trimis una dintre poeziile pe care mi le-a recitit în noaptea aceea, poezie compusă în urma ultimei furtuni care s-a abătut asupra orașului. Cu mare greu am descifrat-o și o trec aici, deoarece mi-a plăcut.

Furtună de vară

Te-ai liniștit sălbatecă natură/ Ți-ai potolit ieșirea de furie/ Și nu mai urli înzecit, scoțînd din gură/ Dezlănțuitul urlet de hurie// Era un iz de liniște eternă/ Și funigei pluteau deasupra noastră/ Naturo! Toate le priveai paternă/ Și pacea stăpînea pe zare-albastră// Fiindu-ți parcă ciudă pe pacea asta blîndă/ Invidiindu-ne pe noi că stăm în sînul ei/ Ai răbufnit deodată, c-un strigăt de osîndă/ Și ți-ai trimis pedeapsă, deasupră-ne nori grei// Dar te-ai convins, de-odată, că nu ne poți învinge/ Și te-ai retras înfrîntă, părîndu-ți parcă rău/ Hai! Bucură-te iară natură, nu mai plînge/ Împacă-te cu noi și rîzi, că nu e greu!”

Mi-a cerut să-i dau părerea mea, dar nu i-am mai scris: iar ar fi ieșit vorbe… Mi-a mai scris în Jurnal o poezie pe care, de asemenea, am găsit-o foarte bună (în ea se oglindește crezul ei literar).

Motto

Nu poți cînta/ De vocea nu ți-e plină/ Nu poți picta/ De n-ai în jur lumină// Și tot așa nici literare zămisliri/ Nicicînd nu vor ieși de sub condei/ Dacă puternice simțiri/ Nu stau alături de idei// Nici gîndul, deci, sili nu-l poți/ Să se îndrepte undeva/ Dacă, așa cum știm cu toți/ Nu ți-i acolo inima.”

Păcat că nu-și trimite aceste poezii la vreo publicație literară. Ar avea sigur succes. Eu unul mă simt obligat să le învăț pe de rost, și le voi învăța…

În ora de cor am stat în clasă și diriginta a făcut din această oră oră de dirigenție. Ne-a dat o sumedenie de sfaturi pentru vacanță și ne-a arătat o serie de fotografii de pe vremea cînd era dînsa elevă. Nu era urîtă băbuța. Ne-a spus să mai așteptăm cîteva minute și ora viitoare (care era de naturale). Am așteptat, apoi a venit și ne-a urat vacanță plăcută și …. gata! Încă un an am dat la spate! Parcă mă văd la anul ăsta în preajma examenului de maturitate. Chiar așa ne spunea și diriginta. Cînd mă uitam la ea mi-am adus aminte că tot așa a spus și cînd a venit în clasa 8-a, în prima zi de școală…

Se făcuse ora 1.15. Am mers cu Lia în parc. Nu știu de ce, cînd am adus vorba de fotografia făcută azi, a zis: ”Cînd o să fii tu om mare, căsătorit, și-o să vezi fotografia asta o să zici: Uite, cu moaca asta am discutat eu”. Mi-a părut rău de cele spuse de ea. Am stat în parc pe o bancă de pe aleea principală, în văzul lumii. În cazul în care voi vrea să-i scriu mi-a dat o adresă ”falsă” (a unui vecin, prin intermediul căruia primește scrisorile). Mă tem să nu fie o plasă. (Hrițcu Savel, Sat Bănești, Com. Fîntînele, Of. Poștal Liteni, raionul Fălticeni, regiunea Suceava). Am stat așa pînă la 2.15 (i-am spus să mai vină la 3). Am plecat la internat și am ajuns la 2.30. Țopa mi-a făcut un pic de scandal: ”Uni-ai fost, mă nibunuli?”. Eu: ”La școală, dom Țopa. Ce-s eu vinovat dacă ne-a ținut atîta?”. După ce-am mîncat am înșfăcat servieta și am mers în parc. M-am întîlnit cu Telucu, dar, făcîndu-se ora 3 m-am dus la locul stabilit. Aici m-am întîlnit (întîmplător) cu Toader și cu Costică Atănăsoae. Am umblat prin parc și m-am întîlnit și cu Gavril Magopăț. Am mîncat împreună niște cireșe, apoi, pe la 3.30 am zărit-o de departe pe Lia. A trecut și pe la Lucia, apoi s-a îndreptat spre parc. Am ajuns-o cînd s-a așezat pe-o bancă. Era într-o rochie verde, înflorată. Am stat aici pînă a venit și Lucia. Tustrei am înconjurat o dată parcul, apoi ne-am îndreptat spre cabinetul dentar, unde au ele treabă. Pe drum am discutat tot felul de fleacuri. Lucia a știut să țină tot timpul o discuție vie, să nu lîncezească. O! Dacă s-ar uni într-o singură făptură inteligența și calitățile Luciei cu frumusețea de zînă a Liei, ar ieși o făptură minunată, în fața căreia m-aș închina… Dar așa…

La dentist, în sala de așteptare, am stat pînă la 5, cînd au intrat ele înăuntru. În acest timp iar am avut mai multe discuții. Lucia mi-a spus că am nasul drept, ascuțit și că asta denotă un anumit caracter: încredere în sine, chiar îngîmfare. N-am fost de acord cu asta! Ce are comun nasul cu caracterul cuiva? Absolut nimic!

Cînd m-am trezit că-i 5, n-am mai avut timp să-mi iau rămas bun. I-am spus Liei că mă car și-am plecat. Servieta am găsit-o în parc la Gică Andrișan care mă aștepta cu cîțiva colegi. Mi-am luat rămas bun de la toți și pe la 5.20 eram în fața autobuzului. Aici trebuia să mă aștepte Mircea și să-mi dea biletul. Îl văd că iese din cursă (L.D. cursă = autobuz), vine la mine și-ncepe să-mi spună cum a dat la limba rusă și dacă vreau să stau pe mîine să-i mai arăt cîte ceva. Eu: ”Nu! Dă-mi biletul și plec acum acasă!”. Mircea: ”Păi… nu ți-am scos bilet; am cheltuit banii.”. Cînd am auzit de trebușoară asta m-am enervat, l-am batjocurit un pic (”Pe chestia asta ești un porcălan”), mi-am luat servieta și m-am învărtit prin oraș să găsesc bani de bilet. Da de unde să iau acum, în ultima zi? M-am întors, foarte grăbit, la autobuz. Mircea a crezut că am bani și că am venit să-mi scot bilet. Vine la mine: ”Dă banii să-ți scot eu bilet!”. L-am dat dracului și, foarte nervos, am trecut pe lîngă cursă, îndreptîndu-mă spre internat. În criza de nervi pe care-o aveam am luat o hotărîre ambițioasă: Să merg acasă pe jos! Zis și făcut! În loc s-o iau pe V.I. Lenin, am luat-o pe Calea Prieteniei, spre Dornești. Pe drum – mergeam destul de repede, cum îmi place mie – am socotit că fac un km în zece minute; deci 6 km pe oră. Cu viteza asta am mers cei 22 de kilometri. Cînd am ajuns în Dornești încă nu mă ajunsese oboseala. Aici cînta muzica la căminul cultural și totul mi-a reamintit de Grămești. În general, satele se aseamănă destul de mult între ele, în special prin atmosefera care domnește în ele. Dincolo de Dornești am luat-o pe un drum de țară care tăia în două un lan de grîu înalt, frumos și cu mirosul lui specific. Am trecut apoi prin Bălcăuți. Cînd am ieșit din Bălcăuți era 8 fără 10. De aici, după tabla indicatoare mai erau 6 km pînă la Grămești. Deci la 9 fără 10 minute voi fi acasă! Bucurîndu-mă la gîndul ăsta, am pornit-o cu forțe noi și nici nu m-am oprit să beau apă. Cînd am trecut de Gropeni soarele a apus. Silind mereu am intrat în Minigeni, apoi în Grămești. Am luat-o peste dealul Cudrina și… la 9 fără 10 am intrat, prin spatele grădinii, în ogradă.

I-am explicat mamei motivul sosirii mele atît de neașteptate și m-am așezat pe-o bancă. Abia atunci mi-am simțit piciorele de plumb și o durere mare mi le străbătea. Pe lîngă toate mi-am făcut la piciorul stîng niște bătături de toată frumusețea. Seara, după ce m-am odihnit un pic, am ieșit să inspectez grădina și să văd ce transformări s-au mai petrecut primăvara aceasta. În spatele casei sînt carofi. Dincolo de grajd sînt popușoi. În fața bucătăriei doi butuci de vie se aburcă și anunță că vor face un umbrar minunat. Merii n-au deloc mere. Perii și prunii însă sînt încărcați de fructe. Vișinii au și ei, dar mai puțin. În fața casei este o florărie; două tufe de bujori, apoi alte flori. Pînă la gard e semănată iarbă. Cei trei brăduți din fața casei parcă au mai crescut. Lîngă malul din spatele casei, tata a plantat niște lilieci. Lîngă gardul dinspre tanti (Lucreția Marian) sînt tufe de trandafir. Muț s-a făcut un cîine rău care păzește bine.

În casă au avut loc discuțiile despre învățătură la care mă și așteptam. Tata mi-a spus că încep să calc pe urmele lui Mircea.

După ce-am făcut o baie generală, care mi-a prins foarte bine, am mîncat și m-am culcat în bucătărie. Acasă am găsit o vedere de la Sandu. Mă roagă să-i scriu. M-am culcat pe la vreo 10.30.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 367 Marți 2 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (95).


Joi 28 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la 5, conștient fiind că ieri n-am învățat nimic și azi am patru obiecte la care am serios de învățat. Totuși, de la 5.15 m-am hotărît să învăț, și de la 7.30 am ieșit în grădină unde, pe o piatră, am stat la soare și am citit de două ori lecția la istorie. Apoi am venit în meditație și am scris la limba rusă.

Prima oră am avut limba română. Cum am ajuns la școală, împreună cu Gherasim am confiscat cîte-o narcisă de la Geta Broască (pe care mi-a luat-o apoi ”neneaca” de Cupșan). La română a ascultat puțin și a predat restul operei lui Șt. O Iosif. Ora a trecut ușor, pe nesimțite, mai ales că eu am fost visător. La istorie a ascultat toată ora vreo 7 eleve și n-a mai predat lecție nouă, considerînd că se cunoaște din clasa VII-a. La limba rusă profesoara a ascultat, de asemenea, toată ora fără să mai predea. Azi s-au pus note frumoase și profesoara s-a bucurat mult. La naturale a ascultat pe cei care nu aveau încă notă. Fetele care erau la montaj și la dansuri au fost învoite de la oră. Zăicescu a început iar cu vorbele lui ”minunate”: ”hîrjoneală măi”, ”te hîrjonești”. I-a făcut o observației lui B.M. cam pe nedrept și ea s-a supărat; avea și dreptul. Aici mi-a plăcut. Ca o caracterizare generală a celor întîmplate între noi, ieri și azi: o răceală și o indiferență aproape totale. După cîte mi s-a părut mie, ea încearcă să-mi caute privirile, dar eu mă uitam într-adins pe alături. De ce fac asta? (”Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit toată viața, iartă!”). Eu pot considera asta o răzbunare. Dar pentru ce asta? Mi s-a părut că se uită mai mult la Gavril Magopăț. Dar ce? N-are voie? Păcat că-mi pun aceste întrebări abia acum. Am avut un sentiment trecător de gelozie. Cred că voi avea multe de pierdut din cauza asta, dar nu mă mai pot transforma. Aș avea aici de scris mai multe foi în legătură cu asta, dar se mai benoclează tîmpiții. Toader mi-a spus că-mi va părea rău de ceea ce fac. Asta o știam și eu și chiar așa-i.

Azi n-am mai stat la ora de franceză, deoarece am avut…. treabă. I-am dat geanta lui Toader să mi-o ducă la internat și eu m-am dus cu Mariana Nasadniuc la ea acasă unde locuiește Horesciuc – taxatorul și unde a lăsat Mircea butelia de aragaz. Am crezut că voi găsi un cărucior s-o transport și cum n-am găsit am luat-o înainte. Deodată mă văd strigat și cînd mă întorc îl văd pe Mircea cu Mariana la poartă. M-am întors, am luat amîndoi butelia și direcția: Amariței. În oraș ne-am oprit pe la ospătărie și am luat cîte o supă.

Pe dracu ne-am întîlnit cu Amariței care ne-a spus să ducem butelia acasă și să-i dăm 50 de lei. Mircea s-a supărat cînd a auzit asemenea măgărie. Cu 50 cine nu poate schimba?… Am dus-o totuși și-am lăsat-o la el acasă. Ne-am întors în parc și Mircea ne-a cîntat din muzicuță. M-am îndreptat apoi spre internat unde am jucat tenis, am luat masa și apoi iar tenis pînă la 15.30. După mai puțin de o oră din meditație, Arcadie a făcut un bilet de voie pentru toți elevii de la Lic.2 și a plecat la școală. Am rămas în meditație numai eu cu Halip și Atănăsoae. (Acuma vorbesc iar cu el; el își păstrează locul de lîngă ușă; nu am amintit niciunul despre cele întîmplate). Noi am mai stat zicînd că-i prea devreme la 16.15 și să mai stăm pînă la și jumătate. Cum a ieșit Haiuță din meditație, am înhățat paletele și mingea și dă-i drumul la sala de valize unde am jucat un pic. A venit însă pedagogul, mi-a cerut să-i dau mingea; aceasta era la Mafteian și n-aveam de unde să i-o dau. Drept pedeapsă mi-a dat ”mergi în meditație și nu mergi la Casa de Cultură”. Am fost imediat de acord. Un motiv mai bun să scap de o conferință nici că există! Dacă mă va întreba la școală de ce am lipsit aveam motiv: nu m-a lăsat pedagogul. Așa că am suit în meditație și am stat singur-singurel cu pedagogul. La început am citit o dată lecția la limba latină. Apoi m-a cuprins o plictiseală de moarte. Pînă la 5 am stat cu capul pe masă apoi, în pauză, m-am învîrtit prin curte ca un leu în cușcă, turbînd de singurătate. (Greu e să fii om…) (ușor e să fii măgar). De pe la 6 am tras un pui de somn în meditație apoi am ieșit afară. Era o negură cum nu s-a mai văzut anul ăsta și curînd a început ploaia. Eram la wc cînd au căzut primii stropi și m-am hotărît să aștept pînă trece ploaia. Dar s-a întețit din ce în ce. A tunat și fulgerat mult și-a plouat cu stropi mari care stîrneau praful cînd cădeau jos. A plouat și cu ghiață. Pînă aproape de 7 am stat aici cu Grămadă Neculai (cl X-a Lic 1).

După ce a dat masa celor ce au mai rămas în internat am ieșit în oraș să mai iau aer. Aerul era foarte curat și călduț după ploaia asta binevenită. Din oraș am cîrmit-o spre Casa de Cultură. Aici mi-am găsit cu greu un loc lăngă ușă. Sala era arhiplină. Acum se prezenta programul artistic dat de liceul nostru. Mulți dintre colegi erau pe scenă. Au fost cîteva cîntece, un montaj ”Te cîntăm partid” și cîteva dansuri simple. Cînd a intrat să joace hora, a fulgerat undeva și s-a făcut un scurtcircuit pe rețea. S-a stins lumina și… ține-te fluierături și țipături. În sf. s-a terminat și Pop a anunțat că elevii pot să plece acasă și să se pregătească pentru mîine. Mulți au plecat prin  ploaia destul de mare. Eu cu Costică și mulți alții am rămas acolo. Într-un moment cînd Pop a intrat în sală, am țuștit-o cu Costică la balcon. De aici am auzit cîteva cîntece date de Fabrica de spirt. Erau însă niște golani de elevi care, neavînd ce face, au început să urle și să biseze. După treaba asta a venit Bejan (prof Lic 1) și ne-a scos frumos afară. Aici am mai stat un pic pînă a stat și ploaia, apoi am pornit-o cu Costică, Vlonga și Vatamaniuc spre casă.

Costică a luat masa și eu m-am dat imediat pe scris.

În seara asta au dormit la internat cățiva elevi navetiști care au trebuit să vină la Casa de Cultură dar nu au mai avut cu ce pleca spre casele lor (Grămadă Cezar, Puha Vasile, Mafteian Vasile, și încă unul din C care n-a mai fost pe la internat).

Seara, în dormitor, Toader mi-a povestit una din pățaniile sale de peste zi.  … Se plimba cu Natalia prin parc, cînd hodoronc-tronc s-a întîlnit cu ”moșu” (Zăicescu) și a trebuit să o lase. Pe drum, moșu s-a interesat: ”ai fost cu ea la film?”, ”de unde-ai găsit-o?”. Asta a fost una. Principalul e că îl știe toată școala și a ajuns și la urechile profesorilor (l-a văzut și ”baba” Bucătaru (Ruscior) Ana. Alta i s-a întîmplat în clasă cînd era vesel nevoie mare și era și dirigintele acolo. În dormitor, după un pic de program sportiv ne-am culcat. Noaptea, toate geamurile de lîngă mine au stat deschise. Cezar a dormit singur, iar eu – cu Toader.

Vineri 29 aprilie 1966. Dimineața Toader s-a sculat la 5 iar eu după 6. În timpul meditației de dimineață m-am stricat învățînd – am scris tot timpul Jurnalul.

Prima oră am avut limba română, oră care a fost folosită în întregime pentru gramatică (sintaxă). N-a avut ce asculta azi. La fizică tot n-a ascultat și a trecut la lecția nouă, explicînd pe larg, iar la sf orei am făcut probleme. La limba latină toată clasa a spus că n-a învățat din cauza activităților de ieri și profesoara ne-a crezut. Azi mi-a adus teza, n-ar mai fi adus-o!, și mi-a comunicat rezultatul. Numai 4. Teza era pe trei, dar mi-a dat patru: ”Băiete, ai dat o teză mizerabilă. Tu-ți bați joc de latină, băiete.”. Eu: ”Mă pregătesc pentru sîmbătă să dau diferență la oral”. Toată ora a ascultat elevi fără să noteze. A cerut să se facă schema versurilor din poezia ”Imn vieții și păcii”. Cum s-a întîmplat azi a scos pe toți băieții.  Încă din pauză Halip a adus schemele de la Mafteian și ni le-am copiat pe maculator. Cînd am simțit că-mi vine rîndul (la rîndul 6 din poezie) mi-am scris frumușel toată schema pe degetul arătător de la mîna stîngă și treaba a mers de minune… Mai greu a fost la intonație…

În pauza următoare Toader m-a anunțat că-l vor elimina pe Olenici Dragoș pentru trei zile pentru că l-a prins Economul că în ora lui citea o altă carte. La geometrie trebuia să avem azi teză, dar ținînd cont de evenimentele de ieri – s-a amînat. În ora asta ne-a predat sfera și am făcut și o problemă.

În pauză a fost diriginta și ne-a anunțat că astăzi se prezintă piesa ”Arcul de triumf” de Aurel Baranga – 3 lei. Diriginta n-a vrut să ne oblige să luăm bilete pt a ne nu mai avea discuții (Albu). Cîteva eleve au făcut o mică mobilizare și biletele s-au luat fără nici un fel de presiune.

La limba rusă profesoara a întîrziat cca 10 min. A venit grăbită de-acasă și, cum a ajuns în clasă, a început să facă aranjamente și să schimbe elevii din bănci. Pe mine m-a mutat în banca II-a de lîngă ușă, împreună cu Oltea Lungu. De-abia după ce a completat mai bine de două rînduri de bănci în fața mea, ne-a explicat despre ce-i vorba. Un fel de extemporal. Fiecare dintre cei 10 – 11 elevi a primit cîte o lecție din trim II sau II pe care trebuia să o traducă. Mie mi-a căzut ”Jeleznaia doroga”. Am știut-o și am terminat primul de scris. Pe la sf orei a venit și dirig care ne-a mai ținut cîteva minute în plus.

Cîteva cuvinte despre ”ea”. Am vrut să-mi continui încăpățînarea mea și să nu-mi îndrept privirile ”en gauche”. Toată ziua am fost foarte trist. De-abia vorbeam și-am rîs doar de cîteva ori. Ea: ”Druguș, anunță-te la latină, hai!”. Eu: ”Las pînă îmi zice profesoara”. În pauză au dat drumul la difuzor. Am vrut să-l scot din priză pe cel din sală, dar ea a intervenit: ”Lasăăăă!”. Eram foarte apropae de ea și am privit-o. Cînd a ieșit la ascultat la limba latină privirile ei erau numai spre mine. La limba rusă am observat că ”mă spiona”. Azi a fost îmbrăcată cu o flanea neagră și mi s-a păut că este și mai frumoasă. Dar tot nu vreau să-i vorbesc…

După ce-am luat masa la internat am mers pe teren toți treu (eu, Costică și Toader). Neavînd ce face am început să strigăm fetele din clasa IX-a (Sanda și Oltea din Rădăuți și Beșleagă Ortansa din Siret). Pe la ora două am plecat în oraș. Am colindat așa, împreună cu Toader, tot orașul și la 3.30 am ajuns la internat. Ne-am schimbat cărțile și am plecat la Casa de Cultură. Am intrat pe la 4.30. Am avut locul 199, Toader 198 și Costică 190. Toader a aranjat cu Felicia Popescu să aibă 200. Și a avut, dar numărul meu nu era alăturea, ci în celălalt stal… Toader a fost destul de bine dispus și a stat înconjurat de toate fetele de la el din clasă. Natalia stătea cîteva rînduri mai în față și cînd s-a uitat odată… Piesa a avut ca temă lupta comuniștilor la sf celui de-al doilea război mondial. Mie mi-a plăcut numai în parte (”Ceaiul e un element fără pretenții; dacă vrei îl bei cu zahăr, dacă nu – și cum noi n-avem – îl bei fără zahăr”; ”Ceaiul încălzit e ca o mireasă bătrînă”; ” – ”Idiotule!” – ”Idiot, să trăiți!”). Ca de obicei, Viorica Teleagă a luat foarte multe autografe de la artiști. Aproape toți artiștii care au jucat în piesa asta au jucat și în ”Marele fluviu”: ziaristul, Caterina, muncitorul tipograf – alias ”doctorul”, Mihai, socrul Caterinei – aici un simplu țăran împilat). Teatrul a durat pînă după ora 7. Cînd am ajuns la internat am luat masa cu ceilalți. După asta am ieșit ccu Toader la asfalt. S-a învățat să fluire și el un pic. Eu unul pot bine și-i dau drumul mereu. De la 8 la 9 am scris în Jurnal. În seara asta Lungu Arcadie n-a venit decît după ora 8. Prandea s-a enervat grozav și i-a spus că-l dă sigur afară din internat: ”Pleacă de-aici măi nerușinatule!”. Lungu A.: ”Nu vreau…”. După ora 9 Prandea l-a luat în cabinet. Mai mulți băieți s-au dus în stradă și de acolo au văzut că l-a tras de păr. Cînd l-am întrebat ce i-a făcut, și-a dat cuvîntul de onoare: ”Nimic!”. S-a întîmplat însă că tocmai atunci pedagogul a intrat în dormitor și a auzit tot. Lungu A. a roșit și noi l-am prins cu ”mîța-n sac”.

Sîmbătă 30 aprilie 1966. De la 6.30 la 7.30 am avut timp să citesc o dată la istorie și o dată la chimie. Am vrut să citesc și la fizică, dar n-am luat maculatorul și cartea la mine, așa că…

Prima oră: istoria. A lipsit Ursaciuc și m-a ascultat, după cum mă și așteptam. La început, ca să rîdă de mine, a întrebat: ”Ești la balet?”. Eu: ”Nnnnuuu”. M-a ascultat la grevele din România între cele două războaie mondiale. Ne-a prezentat desfășurarea celui de-al doilea război mondial și apoi ne-a dat lecțiile pentru teză: doar trei lecții. Primul și al doilea Război Mondial + MRSO. La latină, baba a început cu o glumă: ”Azi e 30 aprilie și să fiți sinceri…”. A ascultat cele 5 versuri și pt ele a pus și note celor care le-au spus cu intonație latinească. Eu le-am cam încurcat și profesoara mi-a spus să mă mai străduiesc. Azi trei fete din clasă s-au tuns crezînd că sînt mai interesante: Vulpe, Dobroghiu și Șcheianu. Toate s-au sluțit nuami.

În pauza mare a fost Ghiță Tănase pe la noi în clasă și a făcut cîteva scamatorii cu mine, în spatele clasei. B.M. a răs și a zîmbit: Mie? Lui?

Ora următoare am avut chimia și-am rupt-o. La început a ascultat-o pe B.M. care s-a mai descurcat. I-a pus patru. M-a luat apoi pe mine. I-am mai spus cîte ceva din amintiri, dar la un moment dat m-am împotmolit: ”Druguș, tu mai înveți pentru azi. Du-te la loc!”. Nu știu de ce, dar cînd am ajuns în bancă mi-a venit să zîmbesc. Rebca a observat și mi-a făcut observație: ”rîzi de rezultatul pe care l-ai obținut. I-a dă-mi carnetul de note”. I l-am dat, s-a uitat prin el și m-a întrebat: ”De unde ești?” (Grămești), ”Unde stai?” (Internat). La acest răspuns s-a lămurit că n-are rost să-mi umple carnetul cu observații pt că  părinții nu vor putea lua la cunoștință și s-a mulțumit să mă amenințe că-i va comunca dirigintei și mi-a trecut ”catîrul” (quatre): 4! În carnet.

(”Porombela fripta-n gura”).

La sf orei, Pop a anunțat prin stația de radiodifuziune programul activităților ce vor avea loc azi, duminică și luni.

Pentru ora de fizică cineva a trombonit că facem lucrare de laborator și toți am urcat sus ca apoi să ne întorcem în clasă. La întoarcere, am prins-o de umeri: ”Îmi dai voie?”. Ea a rîs. Ora de fizică am făcut-o fără cele 6 fete plecate să facă repetiție la dansuri și la montajul literar. Ora asta n-a ascultat, ci a predat și apoi s-au făcut probleme. Acum reușesc să fac orice problemă la fizică: știu toate formulele și transformările și mă descurc minunat, nu ca la Teleagă…

După ora 12 am venit la internat cu băieții din D și apoi am mers la Școala Veche unde s-au adunat aproape toți elevii. Tov inspector Moscalic ne-a citit conferința ”1 Mai”, după care s-au împărțit cinci premii elevilor reușiți la olimpiada de matematică, chimie și limba română care au reușit la faza de la Suceava și care urmează să plece și la București. A urmat programul artistic, apoi – liberi!

În timp ce se desfășura programul artistic, era o fată în fața mea care se tot ridica pe vîrful degetelor, scoțîndu-și călcîiul din pantof. Într-un moment din ăsta i-am vîrît un creionaș în pantof și cînd s-a lăsat jos l-a simțit cam tare și dureros și a început să-l pocnească pe un coleg din clasa XI-a.

La 2.30 am terminat cu ”meeting”ul și eu m-am dus glonț la ”7N” la film. Am văzut ”Procesul alb” (Cu: Iurie Darie, Marga Barbu, Lica Gheorghiu, Colea Răutu ș.a.). Filmul l-am mai ”văzut” o dată la Iași, dar cred că atunci am dormit serios că de-abia la urmă mi-am adus aminte cîte ceva. La film a fost cam puțină lume. Cînd am ajuns, filmul începuse. În cazul ăsta m-am tupilat în spatele ultimului rînd și-am văzut că e aproape liber, apoi mi-am făcut un vînt și-am aterizat pe un scaun. Foarte practic!…  (Dialoguri din film: – ”Lasă janta jos! – ”Așa che-nvață parchidul, să lași janta jos și să fuji? Ia stai!” sau: ”Eu cînd îmi dau cuvîntul de onoare, mint regulat”).

După ce-am luat masa la 7 am stat cu Toader într-o tufă de trifoi. Toader mi-a povestit de pățaniile sale cu Natalia. Din cele spus am înțeles că el nu dă drumul la toată sfoara, ci numai cîte-un pic. Așa-i bine!

Am venit în meditație pe la 8.30. Aici se asculta de zor muzică ușoară și vai de capul meditației ce s-a făcut pînă la ora 9. Eu mi-am mai notat cîte ceva prin Jurnal.

În seara asta au venit la noi la internat un autobuz cu profesori din Galați și Iași și au ocupat dormitoarele 4 și 5.

În cinstea zilei de 1 Mai s-a  reparat pompa și a venit apă la spălătorie. Asta a ținut foarte puțin și s-a terminat imediat.

Seara am fost foarte veseli fiind fără griji că vom mai avea degrabă de învățat. Nu e rău să mai dea liber cîte o zi-două pe la mijlocul trimestrului.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 366 Luni 1 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (94).


Marți 26 aprilie 1966. Aseară, cum ne-a dat drumul la dormitoare am ieșit afară, la pompă și m-am spălat pe picioare + șosetele. În dormitor n-am mai făcut nimic altceva și m-am vîrît în pat. A venit însă Evuleț (cl. XI-a Lic 2) care nu prea-i cu toate acasă. A început să vorbească cu noi și fiecare-l lua în zeflemea, bineînțeles cu o măsură, că altfel te distruge nebunu. Are o forță imensă. A fost și la lupte. Se făcea că iese afară, dar rămînea în dormitor, iar noi ne făceam că nu-l vedem și începeam să-l ponegrim. Odată am întrecut măsura și l-am luat tare de tot, că rîdea tot dormitorul. A venit la mine, s-a suit cu genunchii pe pieptul meu și vroia să mă lovească cu mîna. Dacă nu mă opuneam și nu-l țineam de mîini, tot mă pocnea. Apoi: Salut, la revedere, ieși afară! Seara trecută am fost foarte vesel și distrat și-mi reușeau toate glumele. Halip Neculai mi-a spus povestea cu calaicanul (sulfat de fier). În loc de calaican cineva a cerut ”ca la cal” (emoticon foarte zîmbăreț).

Azi dimineață m-am trezit o dată la 5, apoi m-am sculat din pat la 5.30. Mi-am pus taban de hîrtie în pantofi, m-am spălat, apoi mi-am cusut nasturele de la haină (care mi-a căzut ieri) și unul la cămașă. La 6.15 am sosit în meditație. Pînă la 7.15 am scris lucrarea la limba română: ”Analiza literară a poeziei ”Cor de robi” de D.Th. Neculuță”. Am scris vreo 3 foi și sper să fie mai bună ca precedenta.

Și azi e o zi minunată. Cerul e perfect curat de nori și soarele strălucea de la 5.

Dimineața cînd am ajuns la școală, majoritatea fetelor stăteau pe coridor. Abia după ce mi-au spus, mi-am adus aminte că azi era meditație la limba rusă. Din curiozitate, m-am uitat pe gaura cheii, dar – ghinion! De-abia am pus ochiul și am și simțit cum se mișcă clanța. Dintr-un salt caraghios am ajuns între fete. Totuși profesoara m-a zărit și mi s-a părut că a zîmbit chiar.

Prima oră: limba română. Însă înainte de oră cineva a adus în clasă vreo 6-7 cărăbuși. Pînă a sunat și apoi toată ora de l română m-am distrat cu ei. I-am făcut să zboare, i-am așezat pe nas, am legată ață la piciorul unuia și multe altele. Am dat cu ei pe la nas la fete și sînt cîteva care se tem de moarte de ei. Cel mai mult se tem Omelcenco și Dobroghiu care țipă ca din gură de șarpe numai la simpla lor vedere. E lesne de înțeles ce era în clasă cînd i-am vîrît lui Omelcenco unul în sîn. B.M. îi suferă și nu s-a supărat cînd i-am pus unul lîngă ureche.

Șa limba română, după obișnuita ascultare ne-a predat ”Viața lui Ș.O. Iosif” prezentînd o mulțime de date personale despre poet și familia lui. La limba rusă l-a ascultat pe Halip (7) apoi am făcut planul lecției și s-a prelucrat de vreo două ori rezumatul. Profesoara m-a pus să povestesc prima parte, dar eram prea cleios ca s-o pot face. Am început să le îngîn și nici nu mai știam ce spun. La un moment dat am zis ”Diaciok Vasilisa…”. Cînd Albu era la tablă eu mă uitam la B.M. Mi se pare că Albu m-a surprins și a zîmbit… La dirigenție am stat mai bine de jumătate de oră liberi, fără dirigintă, care a întîrziat. În acest timp n-am mai fost așa vesel și dispus ca pînă atunci. M-am așezat în bancă și am tăcut aproape tot timpul. Am încercat să o privesc în ochi, dar ea se uita în altă parte, așa că am mai avut un motiv de întristare. Apoi a venit diriginta și după obișnuitul control la uniforme a trecut la subiect. Ora asta s-a vorbit depre ”perspective de viitor”. După puțină prezentare a subiectului diriginta a început să întrebe pe cîte cineva ce perspective are. Unii aveau numai terminarea liceului. După cum m-am așteptat, m-a întrebat și pe mine. Am spus că după terminarea liceului vreau să termin și facultatea de limba engleză și să obțin un post în legătură cu aceasta. Nu știu dacă voi intra în învățămînt. Înainte de ora de cor buna dispoziție mi-a revenit și-am stat la masă făcînd glume cu fetele. Ea stătea în bancă și cred că s-a simțit prost. Pe masă era un pahar cu două narcise albe. Una a luat-o B.M. și pe cealaltă am luat-o eu. Am considerat asta ca fiind ceva semnificativ cu privire la eu și ea. La cor, profesoara a pus băieții să scoată afară toate materialele fieroase existente în sală, apoi toate scaunele au fost date deoparte iar noi am fost aranjați în picioare, pe voci. Nici azi n-am prea cîntat și diriginta s-a cam enervat și ne-a făcut de vreo două ori observații. Eu și cu Tănase eram însă bine dispuși. Nu știu ce este cu această bună dispoziție a mea. Mi se pare cam suspectă. Aci rîd și glumesc pentru ca apoi să devin cît se poate de posomorît. Mă tem să nu fie ceva nervos (ca la Evuleț). (L.D.: un amic medic mi-a explicat, peste ani: ”toți suntem ciclotimici. Mai mult sau mai puțin vizibil”. După această re-încadrare a mea în general-umanul numit convențional ”normalitate”, trecerile mele bruște de la veselie la tristețe nu au mai apărut…). La șt naturale citisem o dată lecția, dar n-am avut timp să aprofundez. Ora asta am fost chiar prea dispus, pînă la obrăznicie. Cupșan tot îmi răpea floarea, iar eu – cînd o vedeam că nu-i pe fază – mă repezeam și i-o luam. Odată m-am repezit mai cu zgomot și Zăicescu a ridicat-o în picioare. Ea n-a vrut să mă pîrască, dar profesorul știa cine-i vinovatul. Mi-a pus data în catalog și pînă la sfîrșitul orei m-a ascultat. Pînă atunci am mai citit și i-am dat un răspuns satisfăcător. Mi-a pus o notă, dar cît – nu știu. Apoi a predat lecția nouă. Spre sfîrșitul orei a venit sora medicală și a făcut o serie de injecții celor care n-au făcut cu noi (i-a făcut și lui B.M.; aproape că plîngea, dar se schimonosea într-un mod drăgălaș…).

După ore am venit cu băieții la Casa de Cultură, apoi singur pînă la internat. Ica a intrat în conflict cu Magopăț. Ar merita s-o pună la punct, s-o sature să se agațe de toți.

La internat, după ce-am luat masa am jucat tenis cu Arcadie (9-7). De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. În acest timp m-am ”hîrjonit” cu Halip și ne tot pocneam sub bărbie. În pauza de 5 am jucat tenis cu Costică Lungu. L-am bătut cu 8-0. După ce a început meditația, am început iar să mă zbengui cu Halip. Am început să ne prindem de mîini și apoi cosaci, pocneală sub barbă. La un moment dat m-am enervat și i-am spus s-o termine. El a găsit de cuviință să-mi mai dea un cosac. M-am înfuriat și i-am dat o palmă. Am început cu cuvinte tari și într-un minut ne-am și luat la bătaie. N-am avut timp decît să ne împingem și să ne dăm cîteva directe la cap, căci a venit pedagogul și ne-a despărțit. În învălmășeală, Halip N. mi-a rupt cămașa deasupra buzunarului, în stînga. Drept pedeapsă pt cele întîmplate pedagogul Țopa ne-a despărțit din banca unde stăteam împreună. Pe el l-a trimis în ultima bancă de lîngă ușă, iar pe mine în prima bancă de la geam, lîngă masa pedagogului. A fost o încăierare prostească, soldată cu o supărare. Cred că n-o să țină mult asta, dar nici n-o să mai fie ce-a fost și fiecare o să țină cont de asta. Pînă pe la 6.20 am scris Jurnalul. În prima bancă stau cu Cotleț de la fără frecvență (f.f.) (cu care tot am avut conflicte). Ca idee, nu-mi place să fiu supărat cu cineva, să nu vorbesc și să ne ocolim. Dar nici nu-mi place să mă ia de bleg. Am ținut și țin întotdeauna la prietenie și colaborare, dar asta în limita posibilităților. Pînă aici a fost una. Acuma e alta.

Mi-am adus aminte de toate fetele care mă plăceau de cînd eram mic. Prima – eram la grădiniță și făceam în așa fel încît să fiu mereu în vecinătatea ei. N-o mai țin minte deloc cum arăta. O chema Lidia. În clasele I-IV, în clasa IV-a, mă plăcea o fată numită Muraru. La Cîrlibaba, în clasa I-a, am ”făcut dragoste” cu fata unui vecin, căruțașul Bîrzu, care ne-a și prins în plină faptă… În ciclul V-VII îmi plăcea (și, cred, mă plăcea) Scripcaru Melozina, care era cea mai drăguță fată din clasă (minionă). În ciclul VIII-XI – B.M. Sper să rămînă ca și celelalte, în amintire, și abia în ciclul anilor de facultate să-mi găsesc pe cineva. (L.D. s-a întîmplat în anul IV, la banchetul de final de facultate, în mai 1971). Dar pînă atunci mai e timp și, deocamdată, sînt singur și n-am parte de asemenea prietenii. Cauzele sînt binecunoscute și mă condamn pe mine pentru ele.

Pînă la 7 am scris tema la limba engleză. În acest timp Cotleț mi-a povestit despre o rudă de-a lui din Canada, care l-a vizitat timp de o lună în România. Mi-a spus că vrea să plece și el acolo, dar se pare că nu se poate.  Cam ușor vorbește el să părăsească familia și țara.

După ce-am luat masa am plecat cu Toader și cu Arcadie la plimboi (L.D. = plimbare). Am avut destul timp și am ajuns iar la placa ”Rădăuți”. Arcadie mai spune cîte-o vorbă minunată de te umple rîsul (Să moară mortul…). Cîn am venit înapoi spre internat începuse să se însereze  și cărăbușii au ieșit cu miile și zecile de mii. La lumina farurilor unei mașini se vedeau roind unul lîngă altul. Tare mulți au mai fost anul ăsta, și abia au început să iasă. Ce va fi mai tîrziu? Pînă la internat am venit fugind după cărăbuși și am prins destui. Cu cîți mi-au fugit am mai rămas cu vreo 10 bucăți. Cam fiecare aveam cam atîția (eram vreo 7 băieți) și i-am adus în meditație. Aici, comedie mare: toți au dat drumul la cărăbuși și ei roiau grozav. Erau pe puțin 50. Becurile se mișcau de foiala lor. Haiuță însă a fost mai deștept ca Prandea. Nu s-a enervat prea mult din pricina lor și a scăpat de ei foarte simplu. Cum a sunat meditația a făcut liniște, apoi a stins lumina. Majoritatea au căzut pe jos, apoi Haiuță i-a cules și i-a dat afară. Așa a scăpat aproape de toți. A fost directorul Botez pe aici și nu ne-a făcut o caracterizare prea frumoasă în legătură cu asta. Mai tîrziu a început să se lanseze cărăbuși separați. Zaharia i-a pus o bucățică de ață în coadă și era foarte comic – parcă era un șoricel; apoi i-a legat o bucățică de hîrtie. Spre seară m-am mutat iar în banca mea din fund și acum stau singur.

Miercuri 27 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit la 5.15 și l-am sculat și pe Toader. Ieri a fost în parc cu Natalia pînă pe la 4, apoi i-a făcut fotografii lui Haiuță și a pierdut o mulțime de timp, pe care vrea să-l recupereze. Azi ne-a sculat Haiuță. A venit cîntînd în dormitoare, foarte vesel. Ieri au fost niște maiștri și au reparat pompa de la bucătărie, dar pe a noastră, de la spălătorie, au neglijat-o. Continuăm să ne spălăm afară. Avem noroc de zile frumoase și călduroase și ne priește. De la 6.30 la 7 am scris în Jurnal cu toate că azi dimineață aveam programat să învăț la limba latină și limba engleză. Dar, de data viitoare…

Prima oră: latina. Profesoara Badac n-a ascultat la lecția ”Caracterizarea operei lui Cicero”, ci a chestionat numai cîțiva elevi ca apoi să putem trece la ”Noțiuni de metrică și prozodie”, lecție frumoasă și interesantă în care profesoara a pus multă pasiune. La limba română, după obișnuita ascultare a predat ”Opera lui Iosif” prezentînd-o pe larg. În timp ce preda lecția, Albu a lansat un cărăbuș care, după cîteva rotocoale prin clasă a aterizat forțat lîngă catedră. Profesoara nu s-a supărat, ci a spus ca dojană: ”sînteți mai rele ca cele din clasa V-a”.

Azi am avut și eu cîțiva cărăbuși la mine și i-am lansat într-o pauză. Am vrut să-i pun unul pe umeri lui B.M., dar ea a strîns din umeri cu un gest de fină gingășie.

În primele ore n-am vorbit deloc cu Halip. Apoi, în celelalte ore, am mai schimbat cîte-un cuvînt-două. La internat iar n-am vorbit și am stat separați. Aseară am discutat cu băieții despre asta și toți au spus că nu-i frumos ce-am făcut, iar eu le-am dat dreptate. Colegi de bancă la școală și la internat și să stăm bosumflați!

Noaptea am avut vise aiurea. Am visat-o pe Hasna Lucia (ieri i-am făcut un gest de politețe și mi-a spus ”mersi”). I-am atins sînii care erau foarte, foarte tari. Apoi am visat-o pe ”ea” (B.M.). Se făcuse mult mai matură și era și mai drăguță. Se plimba cu Rezuș Adrian de la Liceul 1. Cînd i-am văzut, mi-a părut tare rău. Dar ăsta-i visul…

La ed fizică am împrumutat tenișii de la Costică Lungu și-am făcut ora și în pantaloni scurți. Azi e ziua cînd mai au educație fizică două clase de-a VI-a. Fetele au făcut flotări pe un teren ”neutru”, iar nouă băieților ne-au dat o minge de baschet să jucăm fotbal… Am jucat în curtea școlii unde era plin de fete de la internat. Gozec le trăgea cam în plin; reproșurile era prea slabe ca să ne sinchisim. În general în ora asta m-am plictisit de-a binelea și după cheful pe care-l aveam… mai bine o-ntindeam cum am făcut prezența și scăpam de plictiseală. Pînă la școală am luat-o la trap și am ajuns înainte de a suna. Am făcut o ”baie” și m-am răcorit foarte bine pe mîini și pe obraz. Gherasim a încasat și el un 6 la economie. Mi-a spus c-a știut destul de bine, dar probabil Economul nostru ne-a ținut minte din ziua cînd am ieșit amîndoi de la film și… ne cam făceam loc. Ora de fizică am făcut-o în laborator. Aici, după ce a ascultat o elevă a făcut o experiență cam de jumătate de oră. Asta m-a enervat grozav. Mocăită și înceată, profesoara a repetat-o de cîteva ori, dar cu o încetineală și o neîndemînare grozave. După asta am făcut ceva probleme; am făcut și eu una la tablă și m-am descurcat binișor. La eco politică profesorul a întîrziat vreo 20 min și eram aproape siguri că ne dă extemporal. Dar ne-am speriat degeaba. A vfost chiar dispus și a ascultat restul orei. A pus note foarte mari de ne-am speriat. Lui Halip N. i-a pus un 9 și pot zice că a știut cam cît mine. Magopăț – 8 etc. Azi s-a anunțat cu condica prin clase că la ora 13 se face repetiție la cor. Am considerat că toți vor merge la cor și nu se va face engleza, iar la cor n-aveam chef să merg i-am luat pe Toader și pe Costică și-am plecat la internat. Mai tîrziu am aflat că s-a făcut și engleza, iar noi și încă unul au fost puși absenți.

La internat am jucat cu Costică tenis pînă la 2.30 cînd a venit Mircea și am plecat în oraș. Am luat flaneaua lui Costică fără matricolă și așa, în această ”uniformă” am patrulat tot orașul. Mircea a fost acasă și mi-a adus 125 lei pentru pantofi, 25 de lei să plătesc o butelie și o sută de lei să o pun la cec (asta, mai mult pentru el). Și-a cumpărat o muzicuță ”Weltmeister” de 66 lei și cîntă destul de bine. Am avut de făcut mai multe drumuri pentru un singur lucru: butelia. Am mers mai întîi la Amariței (Str. Școlii Noi). Nu l-am găsit acasă, i-am lăsat caietul de matematică de la tata, apoi am luat-o la pas spre școala unde predă el. Din om în om am întrebat și am găsit imediat, pe strada Horia, Școala de 8 ani nr. 2 unde a trebuit să mai așteptăm 20 min pînă cînd a sunat de ieșire. În acest timp am luat-o pe niște străduțe lăturalnice și am ajuns în str. Putnei și retur. Tot timpul Mircea m-a distrat cu muzicuța. Cînd a sunat, m-am dus la ușa de la Sala profesorilor și am așteptat pînă a sosit și profesorul Amariței. A spus că azi nu ne poate servi, dar să vin mîine la amiază cu tot cu butelie la el. Apoi m-am reîntors cu Mircea în oraș (pe drum m-am întîlnit cu Economul). Aici am pus suta pe un cec nou, apoi mi-am cumpărat o pereche de pantofi ca ai lui Gherasim, bej, cu găuri false – 108 lei. I-am luat un pic mai mari (nr 43) și mă simt bine în ei. Cei vechi și rupți i-am dat acasă prin Mircea care a plecat cu Zamostea de la ora 5.30.

La internat, Hamza m-a luat la rost: că unde-am fost? I-am explicat că a trebuit să-mi iau pantofi. N-a mai făcut gălăgie, dar m-am ales cu o absență. Toader, și el a fost cu N. în parc pînă pe la 4, apoi au schimbat locul și au stat prin oraș pînă la 5. Toader și-a justificat absența cu-n bilet de cînd era bunica fată semnat de Zăicescu. Dar absența tot absență rămîne. Toader intră din ce în ce mai adînc în ”subiect”. Mi-a mai spus și mie cîte ceva… De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal, am măturat coridorul și m-am uitat printr-un Album de cîntece și amintiri” a lui Adochiței Radu. Mi-au plăcut amintirile și aș vrea ”să-mi construiesc” și eu așa ceva, dar eu să nu scriu nimic în el; sînt destule fete la mine în clasă. După ce am luat masa, am plecat cu Toader pe hipodrom. Pe drum m-am întîlnit cu profesoara de limba rusă care venea dinspre Milișăuți cu bicicleta. Totdeauna ne răspunde foarte respectuos la salut și parcă rîde… Pentru Toader, trimestrul ăsta s-a mai înăsprit la rusă, dar la mine toarnă cu kilogramul.

Pe hipodrom am admirat amurgul. Azi a fost o zi grozav de caldă. Soarele frigea și azi am fost cam mereu asudat. Cînd ne-am întors de pe hipodrom n-am mai prins din cărăbușii care zburau cu miile. Totuși, în meditație au fost aduși cîțiva. Hamza se atacă văzîndu-i și-i creștea inima cît un bostan cînd găsea cîte unul pe jos. În dormitor, Popovici Neculai mi-a făcut o morișcă. A vîrît acul unei agrafe în jumate de picior, apoi agrafa pusă pe un cui se învîrtea ore întregi dacă ții bine cuiul în mînă.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!