liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Gherasim Toader

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 417. Miercuri 21 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (140).


Luni 27 decembrie 1965. Aseară m-am culcat la 1.30. Totuși, azi dimineață am reușit să mă scol la 7.30 (singur). La ora 9 am ascultat la radio compoziția scriitorului ”Negru”, ”250 de pagini de bărbăți”, scrise în 1943. (Moscova). Am să încerc să fac o caracterizare a clasei a X-a D: Tănase Gh., Gherasim Toader, Țibu Silvia, Buliga Margareta, Tanasiciuc G., Petrovici Margareta, Andrișan Gh., Lungu C., Gușul Ghe., Lavric Ghe., Pînzar Cătălina, Zaharia Elena, Gafencu Marcel, Rusu A., Lupășteanu Elena, Lăpăștean Margareta, Vatamaniuc Ștefania, Popovici Aurelia, Grămadă Cezar, Toader Bădeliță, Ungureanu Mircea, Larionescu Marcela, Sîrghie Elena, Voca Viorica, Avram M., Luchian R., Popescu Felicia, Galan Elena, Simion V., Moisuc Maria, Popescu Dumitru, Olenici Dragoș. Din totalul de 34 elevi 14 sînt băieți și 20 fete; 19 sînt uteciști și 15 neUTC; 13 sînt la secția de engleză, iar 21 la franceză. În clasa a VIII-a  eram aprox. 40 la engleză. Rămînînd mereu (repetenți) am ajuns să fim numai 25. Pînă la anul sigur rămîn numai 20. Clasa formată anul ăsta nu-i chiar așa de bună ca acelea din care am făcut parte într-a 8-a (atunci eram pe locul I între toate clasele a 8-a și pe locul II pe școală. Asta s-a datorat tovarășei diriginte Ruscior Ana care a insistat pe lîngă profesori să-i asculte pe elevi pînă în ultima oră. Din clasa a 8-a și pînă acum cei mai buni din clasă au fost Gherasim și Gafencu. Anul ăsta s-au adăugat și Zaharia E. + Bădeliță Toader.

După ora 10 Mircea s-a dus la poștă. Nici o scrisoare. Mi-a adus însă un pachet de patru buletine ”Cărți Noi” trimise gratuit de ”Cartea prin poștă”. După cele citite în Buletinul Cărți Noi am alcătuit o scrisoare (c.p.) la Cartea prin poștă. Am lipit un cupon din buletin cu numele, profesia (profesor!) și adresa. Mai jos am făcut o comandă de cinci cărți, prospecte, cataloage, recenzii și material bibliografic din domeniul limbii engleze, ruse și al matematicii. Mircea a cumpărat și trei felicitări, un plic și timbre. Felicitările însă-s grozave: un greier și un  măgar fistichiu reprezintă o felicitare de Anul Nou!! Desenele și poeziile astea moderne nu fac doi bani. Pînă pe la amiază am citit mereu buletinele ”Cărți noi”. După masa de prînz am început să fac exerciții la trigonometrie. Din cîte-am încercat (8) toate mi-au ieșit. Pentru asta tata s-a mai bucurat. Nu-i place însă că-s străin cu totul de fizică (Se mai întîmplă, și încă destul de des).

Azi la Vorbește Moscova a transmis ”Emisiunea pentru tineret”. În facultățile tehnice din Moscova se fac cursuri de cosmonautică. A amintit despre ”Clubul internațional Globul din Krasnoiarsk” (Siberia) unde se adună tinerii, învață limbi străine, fac schimb de insigne. A transmis o relatare despre un doctor tînăr care-și iubea cu pasiune meseria și oamenii (Pescăruș în munți – RSS Tadjică). A cîntat cîntecul de muzică ușoară ”Frumoase sînt serile pe fluviul Oko”. R.P. Chineză emite emisiuni pentru U.(R.S.)S. (77 ore săptămînal). Seara am scris și eu două felicitări (”Primiți, vă rog,, cele mai sincere urări de bine cu ocazia anului nou. La mulți ani!” Semnat: Druguș Liviu, clasa a X-a D), una pentru tov diriginte Zăicescu Mihai și una pentru tov prof Pop Mihai.

Mircea a stat azi mai mult pe la tanti Lucreția. În casă se mai petrec unele scene de violențe, cu ceartă și strigăte. Apoi totul se limpezește, se împacă și… se ia de la început. Spre seară, după ce-am făcut exerciții (la matematică) cu tata, am făcut un pic de sport (22 flotări la podea). Fiind încălzit tare, am făcut o baie generală după care m-am simțit excelent. Seara, după o masă minunată (friptură, vin fiert) am lungit discuțiile și poveștile. Mircea a povestit cum a ajuns la Dorna, cu bicicleta, astă vară. (După calculele noastre a avut o viteză de 30 Km/ h. Mama și tata s-au culcat mai devreme (pe la 9), fiind ”obosiți”. Mircea pica și el de somn. Eu, ca de obicei, am stat pînă la 11.35, am scris în Jurnal și-am citit din cartea începută nu de mult. Mircea mi-a lipit prima copertă care se rupsese și amenința să cadă.

Azi dimineață a fost mai frig. Pe la 10 dimineața era un cer senin și un soare minunat. A ținut asta pînă a apus soarele. Apoi s-a instaurat din nou frigul.

Îmi place f f mult să ascult la radio, să aud diferite limbi și să-mi notez lungimea de undă a postului respectiv. Am un caiet făcut încă de astă vară în care am trecute 30 de emisiuni, transmis de diferite țări și în alte limbi. De multe ori ascult nu din plăcerea de a ști conținutul emisiuneii, ci să văd ce stat și în ce limbă transmite pentru a le putea trece în Caietul de ”trigonometrie”. Îmi place foarte mult să am totul scris (”documentat, măi, documentat! La dosar, măi!” – cum ar zice Zăicescu). Încă de mic îmi plăcea să adun hărți, fotografii, tăieturi din ziare ș.a. apoi am început să țin un caiet cu evidența cărților citite (pe care le-am scris pînă în clasa VII-a). Începînd din martie 1963 am început să țin aceste însemnări. La început mai greu (scriam laconic și destul de prost) apoi, odată cu vîrsta și cu înmulțirea cunoștințelor mele, am început să le dezvolt.

Acum pot spune că am cîteva pasiuni: 1) limbile, 2) radiofonie (în legătură cu limbile), 3) colecții de vederi; 4) corespondența (în legătură cu limbile, cu radiofonia și colecția de vederi). În corespondență majoritatea scrisorilor le țin în dublu exemplar din care unul îl țin ”la dosar”. Îmi plac mult aceste obiceiuri ale mele și n-aș vrea să mă dezbar de ele căci țin de unul din caracterele omului: a fi ordonat.

Marți 28 decembrie 1965. M-am sculat după ora 8 fiind obosit. Tata a scris la bătrîni și s-a dus de dimineață la poștă să ducă toate scrisorile. (L.D. ”Bătrînii” erau bunicii mei de la Cuizăuca, Orhei. Bunicul meu, Alexei Druguș, a plătit – împreună cu întreaga familie, mai puțin tata – vina de a fi fost primar ”sub români”, fiind deportați cu toții în Siberia timp de 20 de ani). Cartea poștală n-am putut să i-o dau pentru că tata s-ar fi supărat de cele comandate de mine (sînt sigur că nu se mai găsește nici o carte). La 9 am ascultat ”V.Mo”. După ”jurnalul presei” a transmis în cadrul rubricii ”La prietenii noștri” date în legătură apropiatul An nou în țările socialiste. Zilele astea are loc ”Sesiunea filmului R.P. Polone” (Varșovia). A spus apoi de Cuba (care serbează trei evenimente în prima săptămînă a noului an). Cu această ocazie a transmis cîntecul ”Trei continente” de Carlo Poeblo. Anul acesta a fost pentru U.S. un an de vizite, tratative, schimburi de delegații și noi acorduri comerciale. A rostit apoi cele 6 cuvinte pe care le dorește omenirea: Pace, Muncă, Libertate, Egalitate, Fraternitate, Fericire. În încheiere a transmis pentru Florin Negoiță din comuna Jariștea, regiunea Galați, cîntecul din timpul celui de-al doilea Război Mondial: ”Noapte întunecată” (”Teomnaia noci”). Pe la 10 am început să scriu o scrisoare pentru o școală medie-internat. Întîi am făcut o ciornă, apoi o copie în l română, apoi una în moldovenește (românește cu litere rusești). Cu astea mi-am pierdut timpul pînă la ora 14. Mi-am mai scris cîteva maxime din  ”Nansen” apoi am scos într-un caiet majoritatea orașelor din U.S. Am reușit să scot, cu ajutorul Dicționarului politic, 194 de orașe dintre care 33 sînt capitale. Nădăjduiesc să cer la ”R. Mos” cîte o vedere din aceste orașe. Mircea a fost la poștă și a dus cartea poștală. Iar nimic la poștă. Azi a fost pentru ultima dată Jana la consultații (a făcut două ore). Din aceste ore au ieșit 600 lei. Tata și Mircea sînt împotriva fleacurilor pe care le practic eu (orașele, vederile, corespondența) considerîndu-le ca inutile și copilărești. Un rol cît de mic au și ele.

Mircea a reparat azi bicicleta și a făcut-o să meargă bine. A mai avut azi o discuție cu tata despre viitorul lui (…). Am ascultat la 76 la ”V.M”. Azi i-a fost conferită lui Dolores Ibarurri (președinta Partidului Comunist din Spania) ordinul Lenin cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Azi U.S. a mai lansat doi sateliți din seria Cosmos (102 și 103). Azi a fost prezentată rubrica ”Carnet cultural” și, în încheiere ”Sport”. La 8 am ascultat din nou ”R.M.”: a anunțat că a fost prins un spion pe teritoriul R.D.G. fiind instruit de americani și avînd în programul său de spionaj obiectivele militare ale RDG și URSS și de a instiga tehnicienii. El primea informații în pachete de jucării și în unele emisiuni muzicale transmise la radio și care păreau ”inofensive”. Spionul a recunoscut toată activitatea sa. La Moscova, la Casa prieteniei a avut loc ședința festivă închinată împlinirii a 18 ani de la proclamarea RPR, Ziua Republicii, sărbătoarea/ ziua națională a poporului român. Din partea sovietică a luat cuvîntul Ana Sukanova, vicepreședintă a Asociației de prietenie sovieto-română. V.M. și V.A (L.D.: evident, Vocea Americii) au transmis că R.D. Vietnam (F.N.E) a propus un armistițiu de 4 zile (20 – 23 ian 1966) cu ocazia Anului nou vietnamez. Azi a fost celebrată la Londra împlinirea a 900 de ani de la întemeierea Catedralei Westminster (28 decembrie 1085).

Azi am încercat să mă țin cu tot dinadinsul de programul meu. Cu toate acestea am reușit să-mi realizez doar o mică parte din el. După cină mi-am adus în sufragerie mai multe cărți printre care l rusă și l română. La l rusă am reușit să scot vreo 80 de cuvinte din partea a II-a a lecției Maxim Maxinici, să o traduc în întregime și să-mi fac cele două exerciții. Apoi am citit o dată, cu atenție, biografia și opera lui Slavici. În seara asta toți s-au culcat devreme. (Mama și tata fiind mai obosiți, pe la 8 și 15, iar Mircea pe la 10.

Tata, cu toate că e împotriva ”fleacurilor” mele, totuși mi-a spus că nu mă oprește să scriu, dar îmi spune că scriu degeaba (timp și bani pierduți). Eu însă vreau cu tot dinadinsul să-mi caut prieteni și  corespondenți (Dragi prieteni… din Lună!). La Chișinău am scris greșit cu g în loc de j (draghi în loc de draji). Acum e ora 23 și 20 min. După asta mi-am impus să stau și în seara asta ”un pic” mai tîrziu. Am început, deci, să citesc. Am citit din ”Bîlciul...” și m-a captivat tare mult. Am ajuns la pasajul din care este extras fragmentul din cartea de engleză (venirea dnei Sharp la Sir Pitt Crawley). La ora 0.30 s-a trezit și mama și m-a trimis la culcare. Totuși am reușit să mai stau încă 20 min și să ascult ”Glasul patriei”. La început a transmis un Buletin de știri (semnarea protocolului de mărfuri pe anul 1966 dintre RS România și Republica Cuba). A amintit despre festivitățile din lume cu prilejul celei de-a 18-a aniversări a Zilei Republicii (la Casa prieteniei popoarelor din Moscova, la Tokio și la Havana). Echipa de hochei a orașului București a reușit să cîștige ”Cupa Dunării”. A urmat apoi ”Azi în România” (Anul nou a început în fabrici și uzine: primul an din cincinal). La București s-a întrunit ”Comisia internațională pentru studierea și dezvoltarea ideilor”. După o pauză umplută cu muzică populară a transmis rubrica ”Cum trăim” în cadrul căreia dr I. Moraru – secretar general al sănătății și prevederilor sociale (L.D. probabil secretar de stat la Ministerul Sănătății) a vorbit despre asistența medicală în țara noastră, arătînd că țara noastră este printre țările cu cea mai bună asigurare medicală. În încheiere a transmis de la Sala Palatului recitalul de muzică ușoară al tinerilor cîntăreți francezi printre care și Michel Varene care a acordat un interviu. (Cînd am plecat să mă culc, mama a avut grijă să-mi spună să nu aprind chibrituri în verandă pentru că pot fi gaze de la butelie (f just!).

Azi vremea a fost tare frumoasă. Cerul a fost senin și soarele a încălzit puternic. Zăpada s-a topit și n-a mai rămas deloc.

Miercuri 29 XII 1965. Astă noapte m-am culcat la 1.30 (am stat să ascult ”Glasul patriei” crezînd că va fi Poșta Radio, ca în fiecare marți, dar m-am înșelat. Azi dimineață n-am reușit să mă scol decît la 9. Afară atmosfera încremenise, cu cerul acoperit și pe pămînt o ceață rară. Cu greu m-a lămurit mama să mă îmbrac și să merg în sat. Mi-am luat bicicleta și mai întîi m-am dus la Poștă și de acolo la Minigeni, la cooperativă (dar era închis). La poștă am avut două felicitări (de la bunița și de la Dănuț) și felicitare de la Moscova. Mi-a trimis, pe lîngă felicitarea f frumoasă (”Sincere felicitări de ziua Republicii și a Anului Nou. Vă dorim fericire și sănătate! La mulți ani!” Semnat: Radio Moscova.) am găsit în plic și programul emisiunilor pentru perioada octombrie 65 – aprilie 66 și obișnuita prezentare a postului de radio Moscova. (o folosește de cîțiva ani și ar fi cazul să o schimbe: scrie tot romînă în loc de română, RPR în loc de RSR). Am fost fericit că am primit această felicitare. Cu ocazia aceasta mi-am aranjat colecția de scrisori de la Radio Moscova. În total am 15 scrisori primite: 1962 – 1; 1963 – 2; 1964 – 4; 1965 – 8). Dimineața am ascultat emisiunea de la VM: La invitația RDV va pleca în această țară o delegație a US în frunte cu Al Șeleapin. Hidrocentrala Kuibîșev de pe Volga a împlinit 10 ani de la darea ei în folosință. A mai transmis cîteva date despre Venus  2 și 3 + Cuvîntarea lui Titov despre cosmonautica sovietică și americană. Seara n-am reușit să mai ascult pentru că bruia și mă enerva prea tare.

Tata s-a dus de dimineață la Sesiunea Sfatului popular și s-a întors după ora 17. (A luat cuvîntul și a vorbit pe ton ridicat despre ”mîncărimea” dintre salariații comunei: școala cu sfatul, cooperativa cu C.A.P. ul . Mulți l-au aprobat. În acest timp eu cu Mircea am tăiat cu fierăstrăul 20 de lodbe. În urma unei discuții de ieri, Mircea s-a hotărît să plece mîine la București să lucreze. Mama n-a fost de acord și, după aceea, și tata. (încă 18 zile să mai stea acasă). Mama a început să-mi lucreze mînecile la flanea. Pe la 16 a început să ningă și culoarea neagră a fost înlocuită cu albul zăpezii.

Joi 30 decembrie 1965. Ziua Republicii. 18 ani de la alungarea din țară a ultimului monarh. Aseară m-am culcat pe la 9.30, dar cred că am stat pînă pe la 12 vorbind cu Mircea. Adică mai mult a vorbit el, povestindu-mi basme, povești și alte întîmplări mai mult sau mai puțin adevărate (about girls). Azi dimineață m-am sculat la 9. Am ascultat V.M.. Azi a transmis la început o revistă a presei din Moscova: Pravda a scris despre ”Un drum măreț” (about 30th December). De asemenea și Izvestia. RSS Gruzină a fost decorată cu Ordinul Lenin pentru succese în construcția economică, socială și culturală. A făcut apoi o prezentare a Muzeului de istorie din Harkov și în special despre bustul lui Lenin amplasat acolo (din 1936). A transmis apoi reportajul ”Moscova de azi și de mîine” în care a transmis cam următoarele date f interesante. Moscova consumă zilnic 520 de litri de apă. (L.D.: probabil pe cap de locuitor, cu tot cu industria…).  Această cerință este satisfăcută de cinci stații de pompare (în 1966 se va mai construi una). Moscova are o suprafață de 900 de km 2  din care 1/5 sînt spații verzi. Pentru extinderea continuă a spațiilor verzi se plantează anual 250 mii de copaci. Există 3000 de șantiere. În prezent există 985 școli și pînă la sf anului viitor vor fi 1000. Tot în 1966 în Moscova se vor construi 6 cinematografe și 100 de magazine. În Moscova claxonatul este interzis. A prezentat apoi cîteva date despre familia lui Piotr Lobai din Magnitogorsk care a contribuit la ridicarea acestui oraș și a combinatului metalurgic. Tot el a elaborat și prima șarjă (1935). Are 5 fii dintre care unul a lucrat în India unde a elaborat prima șarjă la un combinat cosntruit de ei. A repetat apoi relatarea ”Ștafeta spre Venus”. În încheiere, a cîntat cîntecul ”Iarna” (săltăreț).

După ce-am mîncat, Mircea a făcut curățenie în sufragerie, iar mama a început să se pregătească pentru Anul Nou. Pînă la 6 n-am învățat nimic și nici n-am citit cum am crezut eu că voi face. Mi-am cusut bine servieta cu ață pescărească pe la colțuri, apoi mi-am cusut și cureaua. Pe la 12 am început să tai lemne cu Mircea; am curmat, am despicat și am adus cîteva lăzi cu lemne în casă. S-a completat cu lemne despicate un rînd din săliță.

De dimineață – un cer neobișnuit de senin. Puțina zăpadă ce a mai căzut ieri aproape a dispărut și predomină iar culoaea neagră a cîmpurilor încălzite. Soarele era destul de puternic și era o plăcere să stai pe-afară. De asta am stat și eu mai mult la aer. La 6 am ascultat Moscova. În primul rînd a transmis poporului român cu prilejul zilei naționale – 30 decembrie. După un radiojurnal a transmis comentariul lui Vladimir IlinDe ziua celei de-a 18-a aniversări”. A transmis apoi un reportaj despre orașul Sverdlovsk (Combinatul Uralmaș) și legăturile sale de prietenie cu orașul Timișoara. În încheiere a transmis ”Forța dătătoare de viață a ideilor comunismului” (Pravda). Pe lîngă asta a transmis multă muzică populară românească și rusească. Am ascultat și postul de radio Timișoara (397 m) de la 5.30 la 7. În continuare, ”Vorbește Bucureștiul” a transmis în mai multe limbi pe care nu le-am înțeles. De la 7 la 7.30 pentru Polonia și Bulgaria, De la 7.30 la 8 în indiană, arabă) De la 9.30 la 10 Parla Bucarest, Republica Socialista di Romania.   La postul nostru de radio se transmite o emisiune de cîteva ori pe zi: ”O zi din viața României Socialiste”. Din planurile arhitectonice ale orașului București: se vor termina cartierele Drumul Taberei și Balta Albă. În Balta Albă vor locui 120.00 locuitori, adică populația unui oraș de mărimea Sibiului, Galațiului sau Constanței. Se va construi Studioul de televiziune și Institutul PolitehnicGh. Gheorghiu Dej” cu o capacitate de 10 mii de studenți, ocupînd o suprafață de 200 ha.

Tata a luat azi salariul. Cu banii de la Jana (600) + completările de salar pe lunile trecute + 60 de lei o decontare (fără să plătească C.A. R ul) a adus peste 3000 lei, din care 2300 sînt datorii. În seara asta s-a discutat despre plecarea lui Mircea la București (probabil de luni). Mircea a început să se pregătească și să-și adune lucrurile lui. Mama a muncit cam mult azi și i–a fost rău (din cauza reumatismului). După un ceai și o pastilă i-a mai trecut.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 415. Luni 19 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (138).


A șaptea vacanță de licean prostuț. Vacanța de iarnă 23 decembrie 1965 – 8 ianuarie 1966. Clasa a X-a. Aveam 15-16 ani. Grămești, Siret, Rădăuți.

 

Joi 23 decembrie 1965.  Ieri a fost urît și a plouat. Spre seară a nins. Frig și îngheț. M-am sculat la 9. Mi-am pus corespondența în ordine și pînă la 10.30 am scris Jurnalul pe ieri. Mama și tata au plecat la școală. Mircea a avut grijă și mi-a pregătit dejunul. Avînd destul timp aș vrea să fac cîteva caracterizări profesorilor:

Zăicescu Mihai – profesor de științe biologice. Poartă părul în jos, cu cărare, și este mereu îngrijit și pieptănat. După vorbă pare a nu fi român. Folosește f f des cuvîntul ”măi”, repetat în mod exagerat. Ca profesor e bun și ca diriginte e și mai bun. Se pare că are multe ”unelte” și pîrîtori pt că a aflat multe din viața elevilor săi. Ține tare mult la elevii buni (Gherasim, Zaharia). Face totul pe bază de document (motivarea absențelor și cazurile de indisciplină). Elevii în cauză trebuie să dea declarații scrise. Știe să se poarte cu elevii. După mine, e destul de șmecher. Reușește să facă abonamentele 100%, trecînd abonamentul său pe numele lui Rusu, dar îl primește el. Cînd e supărat vorbește încetul și nu se uită în ochii noștri. Îi place să îndeplinească ”ordinele” tovarășei directoare și să fie corect în toate. După cîte ne-a povestit el se pare că are un suflet bun. Știe să ”ardă” elevul care a greșit, cu exemple foarte bune legate de anatomie,

Pop Mihai. – profesor de engleză. E tînăr, proaspăt absolvent de facultate de limba engleză. Noi am fost primii săi elevi. La început mai roșea cînd făcea cîte o greșeală. Pe atunci încă nu deosebea culorile (alt motiv de a roși pînă în vîrful urechilor). De altfel e un profesor destul de sever, secretar al org. UTC Liceul nr 2. Mic de statură, cu părul dat pe spate (negru) și destul de chipeș la față. Vorbește un pic peltic, ceea ce-l ajută la limba engleză. Are încredere în mine și știe că vreau să-i urmez cariera.

Pînă la amiază am scris Jurnalul pe ieri. După 12 a venit și tata de la școală (a avut ședință de analiză a învățămîntului pe trim. I). A avut iar discuții tari cu Panțir. Azi popa a umblat deja cu ajunul prin partea asta de sat. După masa de prînz (felul II l-am mîncat aseară) am început să scriu scrisori. Am scris, pînă seara următoarele scrisori: la (Radio) Moscova (eu), la Radio Moscova (pt Mircea; într-un plic aparte, cu scrisul lui), lui Puiu Florin  – toate în plicuri de mapă, cu timbru mic cu Harap Alb pe el (L.D.: Florin Petrovici, zis Puiu, era nepotul tantei Tinca, sora buniței, văr de-al doilea cu mine și cu Radu Costea, zis Dănuț – nume care au apărut în Jurnal în perioada șederii mele la București); buniței (scrisoare începută de mama și terminată de mine, o c. p. la Cartea prin Poștă (cărți de limba germană, italiană și spaniolă). (Pe 18 dec. Am primit două c.p. de la Cartea prin Poștă și-mi spune că în afară de Omul invizibil de Wells și de Trei într-o barcă de Jerome K Jerome, nu-mi poate găsi nimic altceva).  După prînz am ieșit cu Mircea afară, am curmat și-am despicat niște lodve. Azi Muț a rupt lanțul; s-a făcut tare rău. Mama a fost ocupată cu pregătirea porcului.

Vineri 24 decembrie 1965. Aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris vreo 10-15 maxime culese de Mircea din ”Europolis” sau din alte cărți (despre dragoste). Apoi, stînd în pat, am citit din ”Bîlciul deșărtăciunilor” de Thakeray. Azi dimineață m-am sculat la 7, am făcut înviorare, și-am început să citesc din ”Învățați limba engleză fără profesor”. Am reușit să citesc partea introductivă și primele două paragrafe din partea I. Mi-am însușit regulile de citire, dar mi-e mai greu să țin minte substantivele cu tot cu articol. Am citit și la limba engleză de două ori cele 300 de cuvinte puse în plan pe ziua de azi. Fiind ajunul crăciunului azi a fost treabă pînă peste cap. Eu am despicat lemne pentru bucătărie și dormitor și-am mai ajutat prin casă. Mircea a făcut curat în dormitor și sufragerie. Tata a fost în sat, a dus scrisorile la Poștă și a adus un sac cu boabe de porumb. A fost pe la noi Amăiestroaie (cu o sacoșă cu brînză). Am continuat să citesc ”Bîlciul” și a început să-mi placă. Neavînd ce face m-am mai uitat o dată la vederile din colecție, încercînd să fac o clasificare, dar m-am enervat și le-am amestecat iar. (total 180 lei). După masă mi-am scos cărțile și ziarele de engleză, uitîndu-mă prin ele și scoțîndu-mi pe hîrtie unele materiale care-mi vor folosi la ”îmbunătățirea emisiunilor de la Radio Moscova”. Azi a fost Jana la oră. Mircea a stat și el și au lucrat cu tata probleme la fizică. După asta Mircea s-a dus la prăvălie la Bălinești (și-a cumpărat ce nu trebuia: țuică) apoi la cooperativa din Grămești după gaz. Azi toată ziua s-a menținut un ger…. ca înainte de Crăciun.

Încerc să continui caracterizările profesorilor. Poate am să fiu nedrept spunînd unele lucruri despre ei, dar cel puțin așa mi s-a părut mie și așa-i caracterizez. N-am ce le face! Ăsta-i norocul lor. Mai tîrziu, să mă critice.

Prof Savin Ana – profesoară de rusă. Ne-a luat abia anul ăsta și datorită ei a început să-mi placă și rusa. Are o statură mică (chiar prea mică). Are ochii albaștri și blînzi (cum îmi plac mie). Se poartă frumos cu elevii în timpul orei și, la ascultat, încearcă să-l ajute pe elev, fără să-l încurce și fără să-i dea ”mură-n gură”. Vorbește mult pe rusește în oră și cred că e profeasoara cea mai bine pregătită în acest domeniu din toată școala. Am observat că e corespondentă la ”Zori Noi”. În general, îmi plac oamenii comunicativi și harnici la scris (ca mine…).

Prof Bucătaru Ana – profesoară de muzică și cor, iar de anul ăsta este dirigintă la clasa X-a E (umanistică). E profesoară în vîrstă și cu experiență. Din cauza staturii (mică) și a nasului ei, unii i-au scos supranume (”Rățușca”, ”dopul”, ”bombonica”). În clasele a VIII-a și a IX-a am avut-o ca dirigintă. În această calitate era foarte bună. Își menaja clasa și iubea elevii care o înțelegeau. De multe ori venea în clasă și întreba: ”Vreo supărare? Vreo durere?” Cînd se enerva (și asta numai cînd vorbea cineva în oră sau era obraznic) striga fortissimo: ”Vorbește, vorbește, taaaaci!!!”. Încă din clasa a VIII-a ținea tare mult la Gherasim.

Prof Croitoru Mihai – profesor de filozofie. Predă numai la clasele a X-a și a XI-a. De abia anul ăsta a venit de la Suceava. De la început s-a impus prin severitate. Ca trăsături fizice îl caracterizează o frunte lată și un păr frumos, ușor ondulat. Are cunoștințe vaste din toate domeniile, iar la orele de curs este foarte explicit. Consideră ca o datorie a profesorului să folosească ultima oră din trimestru pentru distracții și destinderi. Știe să șfichiuiască cu vorba; în clasă nu admite nici cea mai mică indisciplină. O (altă) caracteristică: are scrisul foarte asemănător cu al tatei.

Prof Luchian Ecaterina – profesoara de istorie. Ne-a luat de-abia de anul ăsta. Ca statură e zveltă și tare subțirică. Are de abia vreo cinci ani de servici. În anii trecuți era foarte îngăduitoare cu elevii. Acum însă, a ”îmbătrînit” și e severă (pune greu un 10; media 10 nu este în clasă). Își iubește tare mult obiectul.  Idolul ei în istorie e Napoleon. Cînd vorbește despre el declamă cu patos; odată, povestind, i-au dat lacrimile… la moartea lui. Îi admira curajul și inteligența acestui împărat. În unele ore ne povestea întîmplări din viața ei de elevă: neglija obiectele cu caracter real, deoarece îi plăcea grozav istoria și literatura. În general e o profesoară bună și o stimez.

Prof Băncescu…. – profesoară de sport. E cam între două vîrste (balanța atîrnă spre cea de-a doua). Ridurile de pe față nu-i dau o caracterizare foarte bună (și privirea). E o profesoară bună. Se poartă prea frumos cu elevii încît aceștia își poartă nasul pe sus (uneori, cl. X C). Totuși, în cadrul programei de educație fizică este severă (n-ai trening și teniși – absent). La note – de asemenea: le cam cîntărește (cred că nu prea are pentru ce). Ține la prestigiul școlii și al echipelor de sport ce ne reprezintă școala. Vorbește cu elevii de pe poziții de elev (medii, profesori, ascultări). Vrea ca elevii să o salute respectuos (dacă n-o saluți așa, mai bine n-o saluți).

Pricop….    profesoara de desen (singura din școală). E foarte voluminoasă, destul de în vîrstă și poartă ochelari. Vorbeșete foarte popular, moldovenește, de unde-și trage o binemeritată poreclă: ”Chirița”. În clasele anterioare obișnuia să dea extemporale. Anul ăsta facem ”lucrări în tuș”. Nu poate să mențină liniștea în clasă și totdeauna e veselie mare în clasă. Cînd îi displace vreun miros își toarnă cîte o jumătate de sticluță de parfum pe mîini și pe față, de strîmbi din nas. Cu toate că e obiect de mică importanță drămuiește notele și le dă cam la limită. Nimeni n-o poate înșela cu planșe străine.

Matkovski.…. profesorul de ”Atelier” (anul ăsta facem Automobil). E un bărbat solid (mi se pare că a fost muncitor la o uzină). E o fire tare spirituală și veselă. Tot timpul pare că rîde și zîmbește. Nici eu nu l-am văzut vreodată încruntat. Nu cere să fie respectat și de aceea în orele de atelier e bîlci mare. Folosește foarte des termeni și glume inspirate din tehnică. Pe vreme ce îmbătrînește a început să chelească. E un profesor bun și îl simpatizez.

Cornea Elena    – profesoară de limba română. De asemenea, ne învață pentru prima oară. Are o statură potrivită, dar voinică. Poartă părul în plete aiurea, care par că nici nu-s pieptănate. Cînd predă, ca și Momolu ( = prof Stavri) stă în fața clasei și-i dă drumul la lecție fără să antreneze clasa. E foarte pretențioasă și cam zgîrcită la puncte. Nu prea o am la inimă pe această profesoară, dar nu știu din ce cauză (în orice caz nu pentru că am media 6 la ea). Folosește unele expresii care nu cadrează unui profesor de l. română (exclamații).

Luția… – profesoară de chimie. Profesoară nu prea în vîrstă, dar îndrăcită. Probabil pentru a fi mai sigură pe ceea ce predă se uită mereu în caiet cu nerușinare. Dacă te prinde însă copiind sau șoptind e Jale (cu ”J”). La ascultat mai rău te-ncurcă cu întrebările ”ajutătoare”. N-o pot suporta numai pentru faptul că e destul de nepregătită și cere multe. Cîteodată începe să strige la cel ascultat că uită tot. În timpul predării, cînd aude un murmur în clasă spune: ”poftiiiim?” sau ”ceeeee?” și se uită de cîteva ori în caiet.

Cred că am scris destul pe ziua de azi, mai ales că e și tîrziu: 22.15.

Azi am mai despicat butuci și-am stat restul timpului în casă. De fiecare dată cînd cobor de la deal îmi place să mă urc în măr mai mult cu ajutorul mîinilor. Am ascultat la 6 ”Vorbește Moscova”. Mi-am notat două cîntece care mi-au plăcut și pe care le voi cere și eu: ”Katiușa” de Marcel B. și ”Am întotdeauna douăzeci de ani” de V. Seloviov Sedoi. La 25 XII în fiecare an în U.S se sărbătorește ”festivalul artistic Iarna rusească”. În luna decembrie se sărbătorește o săptămînă a prieteniei româno-armene. În U.S. sînt 300 de mineri Eroi ai muncii socialiste. Am ascultat azi la 8 la MoscovaTribuna ascultătorului” A vorbit Ilis Razina. Iarna pe la Moscova e deosebit de blîndă și zăpada se topește. Am ascultat la un post de radio (V.A.) despre cele 30 de ore de pace din Vietnam. N-ar fi rău dacă ar fi o infinitate de ore de pace, nu 30 (în cinstea Crăciunului). La Moscova s-a încheiat un tratat prin care U.S. se obligă să ajute Vietnamul democrat cu utilaje și armament (cf. principiului internaționalismului socialist). Azi am mai tradus cîteva texte din cartea ”English Reader – for Higher Technical Schools” – carte editată de ”Vîsșaia Șkola”, Moskva. Cartea e foarte interesantă și conține lecții de fizică, chimie, literatură, economie politică. Am citit despre ra-da-r, atomi, Universitatea Oxford, British Museum  (L.D.: muzeu pe care l-am vizitat în 1990 și am stat la masa la care a lucrat Marx; peste cîțiva ani, când am revenit în altă vizită, masa cu pricina dispăruse. Probabil ”masa lui Marx” se aducea și se scotea în funcție de succesiunea la putere ale celor două partide: laburist și conservator J ), Lenin Library și primii patru cosmonauți sovietici. Mama a fost ocupată azi și s-a culcat tîrziu. Eu am stat pînă la 23h.  Am ascultat la radio despre istoricul zilei de Crăciun. Aceasta s-a sărbătorit prima dată în sec XV în Italia. De acolo a migrat în Spania, Franța  și de unde a fost împrumutat la celelalte țări. Crăciunul este singura sărbătoare populară cu caracter religios care se serbează peste tot în lume la aceeași dată: 25 decembrie. La această dată se cîntă colinde și imnuri cu caracter religios. De la ora 12 (ora Vietnamului), de cînd a fost semnat ”acordul de încetare a focului pentru 30 de ore” nu s-a semnalat nimic deosebit.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 406 Sîmbătă 10 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (134).


Luni 26 iulie 1965. Zi toridă. În timpul amiezii căldura mă moleșește de tot. Acum citesc ”O mare prietenie” de L. Vidgop și I. Suhotin pe care am mai citit-o o dată în clasa VII-a. Am primit abia azi ”Magazinul”. Tata a adus cu remorca mai multe lespezi de beton și-am înjghebat un pod la uliță. În seara asta au venit doi oameni de la Cîndești să cimentuiască casa. Spre seară s-a înnourat tare urît și mama se teme de furtună. Pînă la 23.15 am citit despre K.Marx și F. Engels. (L.D. La ei se referă cartea amintită mai sus.)

Marți 27 iulie 1965. Astă noapte a plouat destul de bine și acum e tare închis de ploaie. Au venit cîndeștenii și au început să bată cuie în pereții exteriori ai casei.

Miercuri 28 iulie 1965. Zi frumoasă. La 1.30 (amiază) am plecat spre Suceava (20 lei). Am trecut prin o mulțime de sate: Șerbăuți, Botoșenița, Cuparencu, Călinești, Calafindești, Măreția. Am ajuns la patru fără ceva în Suceava de unde m-am dus la gara din Nord. Am cumpărat patru vederi cu Suceava. La 17.05 am luat autorapidul spre București. La 6 am fost în Pașcani, la 7 în Bacău, la 8 în Adjud. La 23.15 m-am dat jos în Gara de Nord. Cineva m-a îndreptat la linia troleibuzului 86. Aici însă nu mergeau troleibuze cu acest număr. Am apucat-o singur pe linia lui 86. M-a mai îndrumat o doamnă și un militar pînă am ajuns în Mihai Bravu. De aici, nemaiștiind și nemaiavînd ce face am luat un taxi (10 lei) care m-a adus pe Duzilor 15. Bunița nu era acasă și m-a întîmpinat sora ei, tanti Tinca. Tot acum am scris o scrisoare acasă. Acum e ora două după miezul nopții.

Joi 29 iulie 1965. M-am sculat la 7. Tocmai venise și bunița care fusese la spital și apoi la Gară. Pînă la 5 am lîncezit în casă, cotrobăind prin cărți, reviste căutînd vederi și felicitări. Titi Max i-a scris lui Călineanu. La 16.10 am plecat cu bunița cu troleibuzul 33 spre Parcul Libertății. Aici am vizitat Mausoleul (Monumentul Eroilor). Am intrat înăuntru și m-a impresionat tăcerea mormîntului și atmosfera de regret profund. Privirile tuturor erau ațintite în mijlocul sălii unde, sub o cupolă mare, opacă, se afla sicriul tov lui Gh Gheorghiu Dej. Deasupra se aflau buchete de flori și la colțuri erau cravate pionierești cu insigne. În primul cavou din stînga se afla sicriul lui Dr. Petru Groza. Interiorul sălii strălucește de pietre luciose care se află peste tot. La ușă stau de gardă doi militari. În jurul monumentului se află un alt număr de cavouri în aer liber. Primele trei: I și II sunt comuniști din ilegalitate și III Bujor Gh. m 1964. În jurul monumentului se află Lacul cu ape complet verzi. Apoi am plecat cu bunița și-am răscolit multe anticariate și librării căutînd cărți în limba engleză. Erau multe cărți acolo, dar fiind foarte scumpe tot acolo au rămas. Mi-am cumpărat f multe vederi (15 lei) și un bloc notes (5 lei). Seara, bunița, și așa destul de obosită, a mers la o gardă la spital, iar eu pînă la 22.30 am scris scrisori. Am trimis acasă o vedere cu ”Stadionul 23 august”, lui Stelu o vedere formată din ”4 vederi din București”, o c.p. lui Gherasim Toader (Grănicești) și una lui Olteanu Gheorghe (Nicu) de la Șar.

Vineri 30 – 7 – 65. Zi caldă, frumoasă ca și ieri. Bunița a venit azi dimineață de la spital și a plecat apoi la tanti Cocuța (L.D.: Cocuța  era fiica lui Emilia Oancea, (sora buniței) de la Buzău și sora lui Tanti Mica despre care am mai amintit. Bunița nu avea nici o calificare. Fusese bibliotecară la un spital, apoi a lucrat ”în gărzi”, ca infirmieră). Eu am plecat pe la 9 cu troleibuzul 89 spre centru. Am cumpărat de la Librăria ”Cartea Rusă” cărțile ”Words – How to use them” (10 lei) și ”English Reader”. De la Librăria Academiei am cumpărat ”București – Ghid” (carte cu preț redus de la 36 la 6 lei), carte care are o foarte bună hartă a orașului. De la un chioșc care vindea numai publicații străine am cumpărat ”Rumania Today” (4 lei)  și ”Moscow News” (0, 40 lei!). Am mai cumpărat vederi cu Piața Scînteii (vederi nocturne) și cu Ion Creangă. După masă am întins-o tot singur în oraș. Am mers pînă în capătul liniei 89, am luat-o pe bulevardul Geniului spre ”Librăria Cartea prin Poștă”, însă n-am nimerit și, luînd mașina 37 am ajuns în Piața Palatului. Am intrat la Librăria și la Anticariatul de aici. Mi-am cumpărat 24 vederi din U.S. (6 lei). M-am culcat la 12. Bunița a stat pînă după amiază la Cocuța, iar seara a plecat din nou la gardă. Am pierdut stiloul și tare-mi pare rău.

Sîmbătă 31 VII 1965. Zi toridă. Eu m-am sculat mai tîrziu. Dimineața i-am scris mamei o vedere și o ”vederică”. Am fost pînă la Grădina Botanică și am venit cu durere de cap. După masă m-am dus iar în oraș. Am cumpărat ”Moscow News” și ”Teach to speak English by Speaking”. Spre seară a venit nenea Aurel (soțul tantei Mica) cu mașina și am plecat cu el la ei acasă pe strada Chopin. Am văzut la televizor ”Cireșarii”. Seara, bunița a plecat la spital, iar eu am luat-o spre casă. Poarta era încuiată. Fusese nenea Ricu cu soția și copiii. (L.D.: Aurel sau nenea Ricu, băiatul tantei Tinca. Aceasta a mai avut o fiică (Eugenia) pe care n-am cunoscut-o niciodată. Eugenia  a avut un fiu, Radu, zis Dănuț, cu 6 ani mai mare ca mine, a lucrat ca economist la Fabrica ”Aversa” și care locuiește și acum în București). Am stat iar tîrziu și am citit din cele cumpărate azi. M-am culcat la 1.15.

Duminică 1 august 1965. Am scris o vedere acasă și un plic la ”Rumania Today”. 39 de grade căldură. Am mîncat turkestan. Am stat toată ziua în casă și n-am făcut nimic. Seara, bunița a plecat, ca de obicei, la spital.

Luni 2 august 1965. Dimineața – grozav de cald. La ora 14 s-au înregistrat iar 39 grade. Am fost în oraș și am cumpărat un carnețel (2,50 lei). După amiază a plouat tare și cu multe descărcări electrice. S-a menținut înnourat pînă noaptea. Bunița a fost iar la tanti Mica, unde era și tanti Miluța  și nenea Costel  de la Fundeni, Buzău.(L.D. tanti Miluța era sora buniței și mama celor două fete care locuiau în București: Mica și Cocuța: una era medic, cealaltă farmacist(ă). Nenea Costel era soțul tantei Miluța. Ambele lor familii ocupau un bloc cu un etaj într-un cartier select al Capitalei). Am fost cu tanti Tinca la sifoane. Noaptea la 12 m-am ridicat din pat și am scris o scrisoare la Moscova pentru a-mi trimite vederi și fotografii. Am semnat Dan Cocoșescu. Acum e 12.14 și nu mi-e somn deloc! Dan Cocoșescu

Marți 3 august 1965. (Spațiu gol. Lăsasem trei rînduri pentru a le completa ulterior, dar…)

Miercuri 4 august 1965. Dimineața m-am pornit prin oraș. Am cumpărat ”New Times” (un leu) și ”Korea Today” (un leu). Am pornit să-l caut pe Sandu. Am fost pe 13 decembrie, dincolo de Athenee Palace și de-acolo la Spitalul Colțea. Aici, cu mare greu l-am găsit. S-a bucurat și el. A terminat clasa a X-a. Au apărut manuale de limba engleză. I-am scris mamei o vedere și la Cartea prin Poștă.  (Str Lipscani nr 6, Tudor Vladimirescu, București) (am cerut Dicționar englez – român). A fost popa cu zi-ntîi. La 6 am fost la Colțea și m-am întîlnit cu Sandu. Am luat pe 88 și m-am dat jos la Călin Ion. Am ajuns la dormitoarele lui Sandu. Am mîncat, apoi am văzut la televizor ”Hipnoza” – o grozavă piesă polițistă. Am venit înapoi în oraș și am hoinărit pînă la 12.

Joi 5 august 1965. Zi caldă, ca și ieri. Mi-am cumpărat ”New Times” (nr 26 și 28). Adresa lui Sandu: Str Tunari nr 52, raionul 1 Mai, București. Manualele școlare nu se dau decît prin școli. Seara, bunița s-a dus iar la (z)gardă. Au fost Rodica (?)  și Jean (?). Seara i-am scris mamei. Am încercat să-mi fac mutația, dar m-am lăsat păgubaș. Am primit scrisoare de la mama. ”Dans modern românesc: Stop!” (L.D. Probabil reclamă la un cerc de dans). Azi se împlinește un an de la agresiunea americană în R.D. Vietnam.

Vineri 6 august 1965. 20 de ani de la bombardarea Hiroshimei. Se împlinesc patru ani de la zborul lui Titov în Cosmos. Mi-am petrecut toată ziua în casă. După masă m-am contrazis cu bunița și cu tanti Tinca în privința religiei. Seara, cu multe emoții, am ascultat ”Vorbește Moscova” la tanti Tinca la radio. Spre sfîrșitul emisiunii a dat ”Pentru Druguș Liviu din comuna Grămești scurte date biografice, apoi: transmitem pentru Druguș Liviu un cîntec de Seloviov Sedoi”. A ascultat și coana Steliana (prietena lui tanti Tinca). Bunița avea treabă. Seara am și răspuns la Radio Moscova. Am scris și părinților. A fost azi pe aici dom Budac și am vorbit cu el despre locuință (liceele noi oferă și spațiu locativ).

Sîmbătă 7 august 1965. Dimineața am primit scrisoare de la mama în care-mi spune că a venit Mircea de la Vatra Dornei cu o găleată de afine. Am fost în oraș și am cumpărat ”Moscow News” și ”Soviet Weekly” – printed in London. Am fost pînă la capătul lui 89 (Bdul Marelui Stadion) și am venit înapoi la 13. Seara am fost la televizor la madam Oranstein. Am văzut Teleenciclopedia, Retrospectivă umoristică (o vînătă bătrînă). M-am culcat tîrziu. Bunița a plecat iar la gardă.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 396  Miercuri 31 ianuarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (124).


Prima vacanță de licean. Vacanța mică (de iarnă) dintre trim I și II ale clasei a VIII-a 1964: 20 dec 1963 – 9 ianuarie 1964  (aveam 13 -14 ani). Grămești, Siret, Rădăuți.

Vineri 20 decembrie 1963. Începînd de azi am intrat în vacanță. Mama mi-a cumpărat cartea ”Ideile nu mor nici în sicriu” de Ion Popescu-Puțuri. Afară a fost ceață și cam moloșag. Am ieșit prin sat, dar nu m-am întîlnit cu nimeni.

Sîmbătă 21 decembrie 1963. A fost și frig și cald, însă n-a nins. Citesc ”Ideile nu mor nici în sicriu”.

Duminică 22 decembrie 1963. Mama și tata au plecat la ședințe. Am terminat de citit ”Ideile nu mor nici în sicriu”. (Ionel, autorul). Seara am văzut filmul ”Golful urșilor albi” (expediție la pol).

Luni 23 decembrie 1963. A fost frig, mai ales seara, cînd în verandă erau minus 9 grade. Am mai ieșit prin sat și m-am mai întîlnit cu cîțiva colegi. Popa merge prin sat cu ajunul (chiraleisa).

Marți 24 decembrie 1963. Mircea s-a dus la Siret să-și scoată un certificat medical pentru a-și motiva absențele ca să poată obține transferul.

Miercuri 25 decembrie 1963. Ziua de Crăciun mi-am petrecut-o în casă jucînd dame, ”toci” și ”popa-prostul”. A fost destul de frig. M-am întîlnit cu Ion Cantoreanu.

Joi 26 decembrie 1963. Mama și tata au fost la Siret la învățămînt politic. Cînd au venit, mi-au adus un aparat de fotografiat ”Fotolux” de 170 lei + 10 lei rolfilmul. Acest aparat mi-a fost promis de mama încă de astă-vară pentru ziua de 6 ianuarie care se apropie. A fost moloșag.

Vineri 27 ianuarie 1963. A fost cald și zăpada se topește. A fost pe la noi Mihai Horodincă (fratele mai mare al lui Gh. Horodincă,  din Grămești) și am montat rolfilmul. La școală este serbare și tata are de ținut o conferință. Mi-am adus o pereche de schiuri de la Aurelia. Am început să fac exerciții la algebră pe caietul de recapitulare.

Sîmbătă 28 decembrie 1963. M-am dat cu schiurile. Afară e cam cald și schiurile nu prea alunecă.

Duminică 29 decembrie 1963. 16 ani de la proclamarea R.P.R. La școală este serbarea Pomului de iarnă. Am primit și eu de acolo un raportor, un creion și cîteva bomboane. Am terminat de citit cartea scriitorului Papp FerencÎn fum și în lumină”. Personaje: Ketesz, Sarkadi, Takacs Laszlo (loci), Darko, Mihaly etc. În restul timpului m-am dat cu schiurile și am mai făcut probleme la geometrie. În timpul zilei a fost cald. Seara însă s-a mai răcit. Tata și mama s-au dus după salar(iu).

Marți 31 decembrie 1963. În ultima zi a acestui an nu am făcut nimic prea mult. M-am dat cu schiurile. Seara au fost cîțiva urători. Mircea s-a dus la 7 dimineața la Rogojești după baterie pentru radio și s-a întors seara la 10 de la Dorohoi cu pilă. (L.D.: Pila era mult mai puternică decît un set de baterii și avea o durată de folosire mai mare). Pe la 9.30 au venit la noi familiile Goraș și Zvolinschi (L.D.: profesori la Școala din Bălinești). După ce ne-au urat au stat un timp în casă, apoi au plecat cu plugușorul la ceilalți profesori. M-am culcat la 2.30.  LA MULȚI ANI!

Miercuri 1 ianuarie 1964. Pînă spre ziuă au umblat urătorii și apoi semănătorii. A fost călduț. Azi e zi liberă pentru toți.

Joi 2 ianuarie 1964. De asemenea, zi liberă. A fost chiar cald. M-am dat cu schiurile și cu sania.

Vineri 3 ianuarie 1964. A început recensămîntul animalelor la care participă și tata în calitate de recenzor. La amiază e cald, dar cum apune soarele, îngheață imediat. I-am făcut fotografii lui Muț.

Sîmbătă 4 ianuarie 1964. Am făcut vreo patru fotografii cu mama, Mircea și bunița. Vremea s-a mai răcit. Mama s-a dus cu tata la familia Panțir.

Duminică 5 ianuarie 1964. A fost friguț. Popa umblă prin sat cu ajunul Bobotezei.

Luni 6 ianuarie 1964. Azi împlinesc 14 ani. Dimineața am plecat cu cursa spre Rădăuți. Aici mi-am făcut buletin, iar funcționarii m-au felicitat pentru aniversare și pentru faptul că buletinul meu este primul pe anul 1964. Apoi mi-am găsit o gazdă pe strada Sf. Maria (Nikos Belaianos) nr 43. I-am scris lui Gherasim. Seara mi-a fost rău și am vomat.

Marți 7 ianuarie 1964. Am terminat un rolfilm (12 poziții). Azi este Sf. Ioan și e hram la Zamostea. Ieri a fost la noi Vasile Diaconu de la Gorbănești cu gineri-său și au adus 10 kg de vin pentru 100 kg de cartofi. Mi-am mai făcut cîteva rezumate. Bunița mi-a făcut cadou o învelitoare de buletin și un pieptene care s-a rupt.

Miercuri 8 ianuarie 1964. A fost călduț. Am mai învățat puțin declinarea la limba rusă.

Joi 9 ianuarie 1964. Dimineața, cu cursa de 6 am plecat la Dornești, la nenea Grigore. Mi-am luat bagajul de aici și am venit la gazdă, la Rădăuți. Aici am stat pînă tîrziu și mi-am scris la matematică.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 388  Marți 23 ianuarie 2018. INTERMEZZO la Jurnal de licean prostuț (116).


Precizare. Conform intenției inițiale, după încheierea acestui ultim trimestru al clasei a X-a, ar fi trebuit să urmeze ultimul trimestru din clasa XI-a, apoi vacanțele anilor de liceu. În acest caz, încheierea jurnalului ar fi chiar cu vacanta care începe pe 15 iunie 1966. M-am gîndit însă să reiau Jurnalul chiar de la primele sale începuturi. Revenirea la perioada de dinaintea liceului și pregătirea pentru liceu va fi o antiteză contrapunctică între începutul diaristicii mele (1 martie 1963) și ultimele însemnări diaristice de la sfârșitul liceului (mai 1967).  Așadar, voi face și eu, împreună cu cititorii, o comparație (fie doar una mentală/ rapidă) între ”a fi elev acasă, cu părinții” și ”a fi elev la internat, cu băieții”. În ce mă privește, evoluția mea ar fi fost – probabil – alta dacă părinții ar fi locuit la Rădăuți, deși aș fi tînjit și eu, cum o fac mulți care n-au trăit la internat, după aventuroasa și tumultoasa viață de internat. Oricum, cei care au citit deja însemnările mele din primele două trimestre ale clasei a XI-a au constatat deja un declin serios în privința poziției mele față de învățătură, declin care a culminat cu eșecul de la admiterea la Filologia din București. Pregătirea pentru admiterea la ”Științe economice” din Iași s-a făcut acasă, în vara anului 1967, cu preocuparea maximă acordată pentru două discipline pe care nu le-am prea agreat în liceu: matematică și economie politică.

Așadar, continuarea transcrierii însemnărilor mele diaristice (nu memorialistice, deși tentația memorialisticii apare mereu, prin observațiile făcute de L.D.) va fi cu trimestrele II și III din clasa a VII-a, petrecute la Școla generală din comuna Grămești, unde tatăl meu era profesor de matematică și mama instructor de ”mîini îndemînatice”. Volens nolens, partea de ”vacanțe” a subserialului de față va începe cu vacanța dintre trimestrele II și III ale claei a VII-a.

Mamei îi datorez îndemnul permanent și insistent pentru lectură (încă din clasele I-IV) și apoi îndemnul de a scrie. Ținerea unui jurnal era aruncarea seminței numită ”plăcerea de a scrie/ compune/ povesti” care, pînă la urmă, conform celor susținute de acad. Eugen Simion, ține de literatură. Mama era o asiduă cititoare – poate și ca o compensare a faptului că nu urmase o facultate, ci doar o școală de meserii. Anticipez puțin și amintesc aici un fapt important: în anii premergători liceului am citit cu mult mai mult (extracurricular) decît am făcut-o în liceu. Transcriind paginile însemnărilor mele din liceu am rămas și eu consternat de cît timp am consumat cu filmele (doar unele meritau văzute) și cu plimbările (excesive în raport cu timpul alocat studiului). Și încă o observație de natură comparativă. În clasele V – VII am avut un prieten, Amariei Vasile, cu care am petrecut majoritatea timpului celor trei ani. Era prototipul și predecesorul viitoarei mele prietenii cu Toader. Interesant lucru, ca și Toader, Vasile a urmat (după absolvirea liceului din Siret) o facultate și o carieră pedagogică, fiind pentru toată viața activă un bun și apreciat învățător în comuna Grămești. Fără să vreau, am trecut (iar) de la diaristică la memorialistică. Personal am încredere mai mare în jurnale (oricum subiective și adesea incomplete) decît în ”Memorii”, fatalmente deformate de întîmplările ulterioare celor la care se face referire.

Asigur cititorii că nu am uitat deloc faptul că am inserat acest Jurnal de licean (prostuț bine) (completat cu un ”Jurnal de viitor licean prostuț”) în tema mare a reflecțiilor pe tema inteligenței și prostiei omenești/ românești. Sigur, este entuziasmant cînd ai profesori deosebit de inteligenți și de dedicați profesiei, dar nu poți trece cu vederea și contrariul acestora, unii fiind doar simpli salariați care cîștigau și ei o pîine. Părerea mea este că profesorii mei de la Liceul nr 2 din Rădăuți erau, în marea lor majoritate foarte dedicați profesiei și foarte competenți. Port și acum în suflet regretul că nu am avut minimul bun simț ca în timpul studenției mele și al vieții active să trec măcar o dată pragul liceului spre a sta de vorbă cu profesorii mei, unii dintre aceștia fiind chiar foarte atenți cu mine (diriginta, profesorul Pop, profesoara Savin de limba rusă, profesorul Zăicescu etc.). Aș putea ”scuza/ motiva” nevizitarea profesorilor mei și a Liceului care m-a format tocmai prin rateul de la București, rezultat contrar ”pronosticurilor” date de profesorii mei, și în special de profesorul Mihai Pop, că voi reuși, acolo, cu brio. Într-un fel, decizia de a publica acest Jurnal este legată și de această insatisfacție personală legată de atitudinea mea față de profesorii mei. Oricum, dacă acest Jurnal va fi citit și de elevi de gimnaziu sau de liceu, sper ca îndemnul meu de a-și revedea profesorii să fie nu doar o tentativă de stimulare a absolvenților de a face un gest de (eventuală) recunoștință, ci și benefică o re-poziționare a lor față de profesori după ce ”corsetul” obligativității atenției și respectului a dispărut.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 379 Duminecă 14 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (107).


Joi 26 mai 1966. Dimineața, cînd ne-a sculat Prandea, cerul era perfect senin și soarele învăluia totul în lumina-i aurie. Azi tot timpul s-a menținut această vreme frumoasă.

Pînă la 7.30 am scris în Jurnal și abia am ajuns la luni după amiază. La școală am citit din ”Ultima poveste” și dacă la început m-a plictisit binișor, acum mă pasionează și-mi plac ispărăvile celor patru copii, și ale lui Cazimir (telegraful, automobilul, șmecheria de la strînsul prunelor cu fundul de scîndură, ”pîn la anul ori moare măgarul, ori crapă sultanul”).

La limba română, cît a ascultat am citit mereu, iar cît a predat am fost destul de atent fără să uit să mă uit drept în ochii profesoarei (e o plăcere a mea de a mă uita în ochii oricui; deseori ochii spun multe…). La istorie, atît timp cît a ascultat, eu am citit (ce puteam să fac altceva?). În timpul ăsta am mai făcut un schimb de bilete mai tăioase cu Lia. Mi-a adus aminte să nu afirm ceva pînă nu-s convins: ”Chiar azi o să mă conving că nu chiorăște așa ușor”. Eu: ”În definitiv, ce mai vrei?”. Și-a cerut scuze, iar eu am întrerupt corespondența trimițîndu-i stiloul gol.

Azi e ultima zi de curs la clasele a VIII-a și a XI-a . Peste tot e veselie, flori, dar se simt în aer durerile despărțirilor. M-am pus și eu în situația lor. Nu-i prea ușor să te desparți de colegii cu care ai petrecut 3 sau 4 ani, de profesorii – unii mai mult îndrăgiți, alții mai puțin.

La limba rusă nici n-am putut citi și nici dormi. Profesoara a ascultat aproape toată ora și a trebuit să mă uit în ochii ei. .

În pauză, m-am întîlnit cu Gherasim și atîta timp cît am stat împreună am gavarit ”po ruskomu iazîku”. Dac-ar fi stat cineva să ne asculte se strica de rîs: vorbeam cu cuvinte românești cu terminații rusești; apoi mai vîram și ceva cuvinte rusești. Tot în această pauză vine Băimăcean la mine și-mi șoptește că am în bancă o carte de la Teodora și mi-a zis să-i scriu cîteva cuvinte. M-a cam mirat faptul. Pe lîngă că n-am vrut să-i răspund la primul bilet, nici n-am mai vorbit cu ea decît întîmplător, de cîteva ori.

În ora de naturale am avut, așadar, ocupații. Cartea de la Teodora era ”Îndreptar turistic – Iași” pe care-a luat-o cînd a fost la Iași în vacanța trecută. Am găsit un loc liber și am scris: ”Îți mulțumesc pentru faptul că mi-ai dat prilejul să-ți las o mică amintire. Mai sînt cîteva clipe și-ți iei rămas bun de la școală. Eu îți urez mult succes la examenele care te așteaptă și multă fericire-n viață” (Pentru Hanuseac Teodora, clasa a XI-a C). Ora de naturale s-a scurs pe nesimțite. După ascultare, s-a predat lecția ”Funcția de reproducere a organismului” – lecție care a dat prilej de veselie. Zăicescu: ”Nu rîdeți, măi, că nu-i de rîs…”. Dar n-avea cui spune. Fiștecare cu-ale sale.

După oră a venit diriginta și a comunicat situația elevilor amenințați cu repetenția și cu corijențe. Candidați la repetenție: Ivănuță (5 obiecte), Nasadniuc (4), Nichiforel (4), Omelcenco (6), Sfichi (4), Ungureanu Constanța (4), Buhai M. (5). Cînd a ajuns la Buhai, Zăicescu a completat: ”Lasă măi colacul ceala de pe cap. Ce folos dacă ai pe cap? Dacă n-ai nimic într-însul ești un animal, un animal”. Zăicescu s-a enervat chiar și a ieșit furios pe ușă. Diriginta a adăugat și ea: ”Da! Se vede o regină și de-acu-i gata!”. Candidați la corijențe: Cojocar, Gherasim Elvira, Gozec Victor, Nichiforiuc Geta, Pascar Ilarica, Pîrghie Rodica, Șcheianu Gabriela, Teleagă Viorica și Vlonga Aurora.

Am luat masa la 12, apoi Toader și Costică s-au dus înapoi la școală pentru că aveau ședință (adunare generală) la clasa lor (X-D).

Eu am plecat în oraș să-mi fac unele cumpărături (dar la librărie era închis). Am cumpărat doar o revistă ”New Times” nr. 19 + o înghețată. Pe lîngă asta am mai pierdut cinci lei nu știu pe unde. Din ultimii 10 lei pe care-i mai aveam am mai rămas cu trei. Am stat un timp cu Arcadie prin parc. B.M. a trecut, împreună cu Ieșan, elevul de-a XI-a, pe lîngă mine. M-am dus la autogară să mă întîlnesc cu Mircea să văd ce mai face. El tocmai venea înspre mine. Cineva îl întreabă: ”Unde pleci?”; Mircea: ”Nu plec nicăieri”. Apoi a început să vorbească c-un șef de-al lui. Eu m-am dat după gardul de la parc și-am ascultat: Șeful: ”Te joci cu banul statului?! Să predai banii și la noi nu mai ai ce căuta!”. Am văzut mutra pe care a făcut-o Mircea. Numai nu plîngea. Ce să-i fac dacă nu știe să se stăpînească și să chibzuiască. Văzînd asta am luat-o încetișor spre internat. Aici am jucat tenis pînă la 4.30 cînd a venit Haiuță și m-a chemat sus. Pînă la 5 am citit. În pauză – iar tenis. Acum m-am învățat cum să trag bombele și să le și barez. De la 5.30 la 7 am scris încontinuu în Jurnal și-am ajuns pînă marți. La masa de seară a dat orez cu lapte și am rămas flămînd. După masă am vrut să mai joc un pic cu Haiuță: să văd ce obraz gros are… Eu: ”Tovarășe pedagog, mai aveți creionul ăla?” El: ”Nu-l mai am!” Eu: ”Cum nu-l mai aveți?” am făcut-o eu pe supăratul: ”Atunci eu ce fac?” El: ”Lasă mă că ți l-oi da eu”. Vreau să joc așa teatru : mă distrez și eu și văd ce poate Haiuță. Mingea de tenis iar a făcut-o pierdută (noroc că era a lui Costică). În pauză am văzut o mică cafteală. Lungu Dragoș a luat-o pe coajă de la Grigorean, Zaharia, Bodale, Senegeac și Cucoș. Dacă nu intervenea Florea să-i despartă, o lua Dragoș urît. Nici așa nu se știe dacă n-o ia. Totul a pornit de la faptul că Lungu l-a pocnit în meditație pe Popovici Gavril (cl IX, Lic.1). Acesta fiind din Marginea are mulți consăteni și prieteni (Grigorean, Adochiței, Bodale  etc.).

În pauză am mers cu Toader pînă la ”granița” Rădăuțiului. Aproape tot timpul Toader mi-a povestit despre el și N., cum se împacă ei. Pînă acum Toader a simțit că ea ține enorm de mult la el. Nu vrea să-l vadă niciodată încruntat și supărat. De multe ori, Toader face cîte-o boață, fiind el și numai el vinovat. A doua zi tot el o face pe nervosul și imediat se reglementează. E foarte sinceră cu el și-i spune absolut totul. La banchetul de sîmbătă era cît pe ce să ne invite și pe noi (cică n-a fost nici un băiat!). Nu știu de ce nu-l are pe Costică la inimă. Nu-i place fudulia și îngîmfarea lui. Merge cu capul pe sus și nici una nici două se tot oglindește… În fine, mi-a mai spus el multe… De la 8 la 9 am scris în Jurnal și-am ajuns pînă ieri seara. Cu ocazia asta am terminat caietul pe care l-am început trimestrul ăsta. Am terminat și al doilea carnețel de însemnări (0, 80 lei).

Vineri 27 mai 1966.  Azi, cu greu m-am sculat la 5.30 ca să termin odată cu Jurnalul și să ajung la zi. De la 6 la 7.30 am scris aproape mereu. Am început caietul ăsta nou. Cum s-ar zice am ajuns la zi dar cu… sacrificii.

Cum am ajuns la școală m-am apucat și mi-am copiat exercițiul la rusă apoi m-am dat pe citit.

La l română am citit prima parte a orei, apoi n-am mai putut deoarece profesoara a început să predea.

La fizică a ascultat aproape toată ora apoi, într-un sfert de oră, a predat lecția nouă.

În pauză am împușcat grozav din petale de bujor. Răsuna școala-ntreagă. A fost Nelu Alexinschi (din X F) prin clasă și a vrut să ne dicteze ”Gaudeamus Igitur” dar n-a avut cui. Îl voi copia neapărat de la cineva. E un cîntec frumos ce se cîntă la absolvirea facultății; este închinat profesorilor.

În pauză am învățat să fluier ”Marșul metalurgiștilor” – din păcate numai refrenul (din filmul ”Finală buclucașă”). E foarte frumos și-mi place. Nu știu cum să fac să-l scriu pe caiet ca să nu-l uit. Dac cum să scrii o melodie fluierată?…

La l latină profesoara a ascultat numai pe cei ce s-au anunțat ca să-și îndrepte mediile. S-au anunțat Pîrghie și Gozec. Eu am citit pagina ”Sport” din Scînteia Tineretului și n-am observat cît de bine au știut. Lui Gozec i-a pus 7. Profesoara Badac: ”Vezi, Gozec, îți dau 7” Gozec: ”Da tovarășa profesoară, mai am un trei și îmi mai trebuie un 7”. Badac: ”Vezi băiete, îți mai trebuie unul...”. Profesoara a dat să explice ceva și era vorba despre ”recapitulare”. Profesoara a spus pe englezește ”rivijn” și m-a întrebat pe mine dacă-i așa. Eu m-am ridicat și nici nu știam despre ce-i vorba. Profesoara a zis, zeflemitor: ”El doarme...”. În ora asta de latină am primit un bilet de la „ea” (B.M.): ”Parcă vroiai să-ți scriu ceva într-un album; știu să scriu cîntece”. Eu: ”Ziceai că ne te pricepi” Ea: ”Dacă nu mi-ai dat caietul… Cu plăcere îți voi scrie, numai să mi-l aduci mîine căci am timp liber” Eu: ”Deocamdată, mulțumesc!”. În pauză, Ea: ”Liviu vrei să-mi dai caietul de l rusă?” Eu: ”Poftim” Ea: ”Mersi, Liviu”.

Ora de geometrie a fost a noastră. Hrișcă a lipsit toată ora + pauza și a fost veselie mare. A trebuit să vină Kamil să ne mai liniștească: era prăpăd! În pauză s-au făcut hore și s-a dansat: vals, rusească, sîrbă. Ah! Dacă-ar fi fost și-un instrument! (un fluier sau o muzicuță…).

La l rusă profesoara a întîrziat vreo 10 min. A fost la școala veche unde-a văzut un film la televizor; ni l-a povestit și nouă. Apoi i-a ascultat mai mult pe cei care se anunțau…

După ore, am luat masa, am făcut cîteva ture prin oraș, apoi am venit la internat și-am citit pînă la 3.20. Am găsit în această carte (”Ultima poveste”) o descriere despre primăvară care mi-a plăcut destul de mult, motiv pentru care o transcriu aici: ”O, primăvară, cine nu ți-a cîntat frumusețea! Cine nu ți-a adulmecat mireasma proaspătă și dulce ca apa izvorului, ca aerul dimineții, cine nu ți-a simțit seva amestecîndu-i-se în inimă cu sîngele vieții, cine n-a cunoscut tainicul foșnet cu care tu faci să crească din pămînt spicul ierbii, să se umfle mugurul, să se trezească glasul nou al omului și al păsării și toate înfrățite să cînte, suav și marțial, imn tinereții?!”   Pînă la 5 am citit în continuu și mă apropii de deznodămînt.

De la amiază a început să se înnoureze, iar pe la 5 făr-un sfert a început să plouă zdravăn cu stropi mari și deși. A fost o ploaie bună care a vîrît multă apă în pămînt.

La 5, adică imediat cum a contenit ploaia și s-a arătat ”o poartă de senin” pe cer, eu cu Toader am ”hușchit-o”, cu gîndul să mergem la Casa de Cultură și să vedem spectacolul ”Idei pentru o revistă”. Dar, spre dezamăgirea noastră, spectacolul nu se dădea și matineu, ci numai de la 8. Atunci am luat o hotărîre rapidă și ne-am îndreptat spre cinema ”7 Noiembrie”. Aici am văzut filmul englez ”Barcagiul” – foarte comic și destinzător.

În drum spre internat m-am întîlnit cu Mircea. S-a hotărît să rămînă în Rădăuți, să-și dea examenele și pe urmă va mai vedea. Diseară poate va dormi la mine. Și-a dat demisia de la Autogară. Am venit împreună la internat. Am mai vorbit așa pînă cînd s-a dat masa. El s-a dus în oraș și mi-a lăsat vorbă să vin la el la gazdă (Str. Volovățului, lîngă linie). Am mîncat repede și tot repede am fugit pînă acolo la gazdă. Dar, ușa era închisă, iar Mircea nicăieri! Mîhnit, am venit prin oraș la internat.

Pe stadion a staționat o mașină franceză avînd după ea un dormitor…

De la 8 pînă la 9 fără 10 am mai scris în Jurnal. La 8.50 a venit Mircea la mine: mi-a adus o cămașă albastră cu manșete duble (pentru butoni) și cu guler înalt, așa cum mi-am dorit eu. Mi-a spus că a avut dificultăți și cu Mihailiuc – gazda – din pricina chiriei. Trebuie să-i mai dea 40 de lei. A lăsat zălog un cearșaf… Și-a adus la mine restul de bagaje (pătura cea arsă de-acasă, un cearșaf și-o pernă mare – pe care o voi folosi eu). Am mai vorbit cîte ceva și i-am spus să vină la internat în jurul orei 10 ca să doarmă la mine și să nu știe niciun pedagog. Acum nu mai avem șef de dormitor și sîntem de capul nostru. Pînă la 10 n-am adormit, așteptîndu-l. Am adormit și n-a mai venit.

Sîmbătă 28 mai 1966. Astă noapte m-am trezit și Mircea era lîngă mine. La 5.30 l-am sculat și-a plecat fără să-mi mai zică ce are de gînd să facă. Aseară, mi-am strîns cărțile pe întuneric și stiloul a rămas în meditație. Dimineața nu l-am mai găsit. Îmi pare rău după el; era un stilou ieftin dar bun. Pînă la 7.30 am scris două fițuici la chimie (!) fiind sigur că ne dă extemporal.

La 7.30 au luat masa niște sportivi de la Siret și Botoșani și ne-a dat masa numai nouă (celor de la Liceul 2) adică ”băieții de la fete” (L.D.: Liceul nr 2 este continuatorul Liceului de fete; o reminiscență a acestui trecut o constituie ponderea majoritoară a profesoarelor în comparație cu profesorii).

Azi dimineață era foarte cald, cerul senin și mi-am luat bluza albastră. Cînd m-am pornit la școală deja se înnourase binișor.

Cum am ajuns la școală Lia m-a întrebat: ”Mi-ai adus caietul?” Eu: ”Era închis la librărie”. Ea a zîmbit. De ce – nu știu. Eu rămîn de-acum indiferent la orice ”cochetărie”. După cele întîmplate o tratez ca pe o simplă colegă.

La istorie nu m-am sinchisit că profesoară ascultă și pune 3 pe capete. Am citit aproape toată ora. La limba latină, baba nu mai scoate ea la ascultat, ci examinează numai pe cei ce se anunță. Și cum eu n-am de gînd să mă anunț, stau fără grijă și citesc în ultima bancă. Profesoara a observat acest lucru. Mi-a pus o întrebare și iar m-am sculat adormit. Văzînd atîta nepăsare, baba iar s-a enervat un pic: ”Da cu ce te ocupi acolo, băiete?”. Nu i-am mai răspuns și m-am mutat în prima bancă cu Gozec, unde mă mutase dînsa (ca să fiu mai atent). Pînă la sf orei mi s-a părut că trece un an…

În pauză, pe scări, mă întîlnesc cu Teodora: ”Auzi, măi! Îți mulțumesc că mi-ai scris”. Eu: ”With pleasure!” (m-am îmbujorat puțin).

La chimie am dat extemporal. Dar baba, șmecheră foc. Pe cei din fund i-a adus în față. Pe mine m-a adus în banca doua, lîngă geam (cu Cîmpan). Cele două fițuici pe care le-am scris azi dimineață nu le-am putut folosi, dar în timp ce le-am scris mi-au rămas în cap cîteva reacții și-am dat lucrarea pe-un 6 – 6. Restul orei, baba a predat ultima lecție.

În pauză, Gherasim a venit la mine cu-o veste; cică Istrătoaie din cl. XI-a (Dornești) umblă mort după Natalița. Aceasta, sinceră, i-a spus tot lui Toader și i-a promis că dacă-i scrie îi dă lui scrisoarea. Toader are de gînd să-i facă o fentă îndrăznețului băiat și să-i răspundă.

La fizică am terminat de citit ”Ultima poveste” de Radu Tudoran. Cartea mi-a plăcut pentru că povestește lucruri reale, adevărate.

La amiază, cînd am plecat spre internat (la 12) a trebuit să fug binișor ca să nu mă ude chiar de tot. Ploua zdravăn și avea de gînd s-o țină mai mult. Am luat masa în Sala de mese unde se pavoazează de zor și se fac pregătiri intense pentru banchetul de diseară.

La dormitoare am avut o surpriza. Au venit paturi noi, foarte bune (înalte, late, cu plasa dreaptă și elastică) colorate în verde, exact ca cele din infermerie. Ne-am aranjat fiecare cîte un pat. Nu se potriveau ”urechile” în ”orificii”. M-am enervat la culme și loveam cu toporul de mamă-mamă. Ori se rupea, ori intra. Și a intrat. După ce am instalat astfel cîteva paturi le-am dus pe cele vechi în pod.

Apoi am mers cu Simeria la film, la ”Unirea”: ”Oliver Twist” – producție engleză după romanul lui Ch. Dickens. Filmul mi-a plăcut (acțiunea filmului). Am mers cu Simeria prin oraș. Aveam două cecuri de 25 de lei la mine… Mi-am făcut o scurtă socoteală și am intrat la cec să lichidez ambele carnete. Funcționara de la ghișeu – cu o fantezie uimitoare – m-a strigat: Urcuș! (”Da, eu sînt…”). Cu cei 50 de lei în buzunar am avut curaj să mai stau prin oraș. Am hoinărit mult cu Saima prin tîrg, mi-am cumpărat o pereche de butoni negri (12, 60 lei).

Ne-am întors la internat să luăm masa, la ora 6, după cum s-a anunțat. Masa am ”servit-o” în sala de meditație unde fiecare a primit cîte o porție de pîine și o ceașcă de cafea. A trebuit să mîncăm în picioare, căci nu erau nici scaune, nici mese (toate au fost mobilizate jos, în sala de mese).

Am făcut un tur de oraș cu Toader, apoi am revenit în raza internatului, să ”adunăm” flori. Gherasim trebuie să meargă la banchetul de la Liceul nostru și să ofere flori absolventelor. Am făcut un buchet foarte frumos. Am furat (cît el, cît eu) flori de la Țopa (3 bujori), apoi tot 3 bujori din grădina vecină, un bujor alb (dăruit), flori de ismin și mulți-mulți stînjenei galbeni și albaștri de pe marginea șoselei. A alcătuit un buchet foarte frumos, învelit în celofan. Am mers și eu pînă acolo, dar m-a prins ploaia și m-am întors, mîhnit, înapoi. La internat, banchetul celor de la Liceul 1 era început. Pînă în dormitor se auzeau ropote de aplauze. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 358  Duminecă  24 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (86).


 

Sîmbătă 2 aprilie 1966. Spre deosebire de ziua rece și posomorîtă de ieri, la care s-au adăugat zăpada și fleșcăiala, azi a fost (din păcate numai pînă la amiază) o zi minunată. Dimineața era totul înghețat, dar cerul era foarte albastru și – după atîtea zile negre – a strălucit soarele. Pînă la amiază s-a topit o mare parte din zăpadă, iar drumurile pietruite și trotuarele s-au uscat. După masă însă, s-a înnourat, s-a făcut iar frig și a început să bureze.

Azi dimineață, Țopa M. (pedagogul) a venit la mine și, văzîndu-mi caietul, a zis: ”Măi, tu trebuie să-ți faci o bibliotecă cu jurnale din astea”. Eu: ”Mi-oi face”.

În urma hotărîrii Consiliului pe internat și a aprobării de către direcțiunea Liceului nr 1, a luat ființă în internat un fel de club. Acesta s-a amenajat în sala de valize. Toate valizele s-au aranjat pe margine, iar în mijloc s-au adus două mese de tenis și trei mese din meditație + 6 scaune pentru a se juaca remy și alte jocuri (se mai joacă și kuțki). Pereții sunt pavoazați cu fotomontajele din dormitorul 5, geamurile au fost camuflate cu ziare și ne simțim cu toții bine aici.

În clasă, la școală, schimbul de priviri n-a mai fost așa de intens ca ieri. Deci, am avut motiv de întristare. Totuși… (nu prea). La istorie n-a ascultat, ci a predat jumătate din lecția ”Primul război mondial”. Este o lecție tare frumoasă și interesantă și cu cît am ascultat din clasă și cu cît mai citisem înainte, aproape am învățat lecția din clasă. Trimestrul acesta urmează un șir de lecții – toate importante și foarte interesante și am de gînd să le învăț bine pe toate. (Revoluția din Octombrie și Al doilea război mondial le-am citit deja de cîteva ori, din plăcere.). La chimie, profesoara a ascultat trei fete după care ne-am continuat lecția cu Aluminiu. La fizică – ultima oră – a asistat diriginta. A ascultat-o pe Nenati, dar ea nu s-a pregătit (a avut de învățat pentru olimpiada la limba română care are loc mîine la Suceava) și a luat 4. Pînă la sfîrșitul orei ne-a mai predat un șir de formule, dar pe care – în parte – deja le știam de la reală și mi se pare ușor.

La sfîrșitul orelor, a venit secretara în clasă și a dat bilete pentru spectacolul de duminică ”Ana Christie”. Au luat tare puțini elevi – și eu (3 lei).

La internat am luat masa la 12.15, apoi am pierdut timpul prin ”Club”. Am jucat un pic tenis, apoi au venit cei dintr-a XI-a și a trebuit să le cedez locul. Un trimestru mă mai desparte de clasa XI-a… Cînd eram într-a opta nu-mi închipuiam cum și cînd voi mai ajunge în clasa XI-a. Tare ușor au trecut acești ani.

Pe la 1.30 m-a luat Atănăsoae la un film la ”Unirea”. Aici am intrat din banii lui (1,50). Am văzut filmul gruzin ”Tatăl soldatului” (Ghiorghi și Goderzi Maharașvili). Filmul mi-a plăcut prin întreaga lui acțiune, dar mi-a plăcut mult și prin concepția lui Ghiorghi despre război și fascism. Întîmplarea de la vie îmi va rămîne vie în minte. Pe lîngă jurnal am văzut și un supliment satiric care a fost destul de … satiric. După ce-am ieșit de la film am luat direcția internat. Aici am stat în dormitor pînă după 5 discutînd despre fete. Eu m-am închis în mine și n-am prea luat parte la discuții. Apoi am venit în meditație. Am venit apoi în meditație unde Costică Lungu ne-a arătat o ”metodă” de a afla dacă te iubește cineva. A înfipt un chibrit în cutie, perpendicular, că scăfîrlia (gămălia) în sus. Apoi, unul oblic așezat cu fosforul așezat pe primul. Îi dai foc celui de-al doilea, pe la mijloc. După ce se termină totul de ars trebuie ca bețele să fie lipite la capete și cel de-al doilea ridicat, paralel cu cutia. Asta în cazul în care te LOVEște. Dacă nu, ți se strică totul. (Vorbe…). Mie și lui Costică ne-a arătat că e  bine. Meditația a început după ora 6. Acum Adochiței se poartă frumos cu mine, îmi spune pe numele mic și cînd vrea ceva, mă roagă. Eu îi răspund la fel.

Pînă seara am scris încontinuu în jurnal pe ziua de ieri și de azi. Pe la 8.30 a venit ped. Haiuță (Hamza-i plecat la Vatra Dornei cu șahiștii) și ne-a povestit o mulțimne de lucruri pînă la ora 9. Ne-a povestit ăn special din viața lui de sergent tanchist (cum a făcut ”ungerea” de la iarnă la primăvară, apoi o mulțime de de aventuri și întîmplări de prin locurile unde a făcut armata sau chiar de prin Rădăuți). După ora 9 ne-a dat drumul la dormitoare. Am făcut o baie generală foarte sănătoasă după care m-am și băgat în pat. A venit pedagogul prin dormitoare și pînă la 11 nu s-a dus. A fumat 6-7 țigări și ne-a povestit o mulțime sau mai făcea bancuri pe seama noastră. Azi l-a prins pe Costică cu țigara-n gură și nu i-a făcut altceva decît i-a confiscat-o.

Duminică 3 aprilie 1966. Ne-am sculat cam greu pe la 7 și ceva. Am dormit foarte bine și am visat frumos.

Vremea se menține mohorîtă, dar nu mai ninge. Zăpada s-a topit în cea mai mare parte și acum predomină trei culori ce contrastează: albul zăpezii, negrul pămîntului și verdele crud al ierbii ce are deja cîțiva centimetri.

Masa s-a servit după ora 8, iar meditația s-a sunat la 8.30. Pînă la 9 am scris în jurnal, iar de la 9 m-am apucat serios de învățat. După ce-am mai citit la chimie și ec. politică, plictisindu-mă, m-am dus pînă la Gherasim. Aici am discutat un pic. Pe atunci se ocupa de liniște burleanul Caunii Vasea – gras ca un bivol și prost ca o cizmă. Mi-a zis să mă întorc la banca mea, dar eu mi-am luat un scaun și m-am așezat alăturea. Deodată îl văd venind ca o furtună, clătinăndu-se și nervos nevoie mare mi-a împușcat două palme pe care, dacă nu le-aș fi barat, le-aș fi simțit multă vreme. Nu m-au durut cele două palme, dar mi-era ciudă că un ticălos ca el a dat în mine. Numai faptul că era în clasa XI-a și că avea mulți apărători m-a împiedicat să nu-i răspund. Așa că am tăcut și-am strîns din dinți pînă mi-a trecut. În pauza de 10, Haiuță m-a trimis să-i cumpăr un pachet de țigări ”Aroma” și l-am servit cu plăcere.

Odată, Haiuță-i zicea lui Toader: ”Mă Gherasime, de ce nu-l înveți pe Druguș, așa mai altfel, să meargă și el cu o fată la film…?”. Gherasim: ”Și ce să-i fac dom pedagog dacă el îi rușinos?…”. Haiuță: ”Nu-i asta, mă!, dacă ești profesor bun…”. A fost o discuție cam neserioasă, dar Gherasim a spus un adevăr. De sînt așa (timid) nu știu. După ce-am servit masa la 12 am împrumutat 5 lei de la Atănăsoaie C. Și m-am dus la film la ”7N” împreună cu Costică și Toader. Spectacolul a început la 2 și s-a terminat la 5. N-a avut jurnal și a durat fix trei ore. A rulat filmul american pe care profesoara Luchian ni l-a impus să-l vedem: ”Procesul de la Nurenberg”. Filmul m-a impresionat foarte mult prin dovezile aduse de acuzare. Am văzut și eu – nu pentru prima dată – cum se ține un proces.

(L.D.: Nu mă pot abține să nu comentez aici simulacrul de proces, unul tipic bolșevic, făcut dictatorilor Ceaușescu, făcut la comandă sovietică, cu execuție românească – un caz tipic de lovitură de stat după principiul ”scoală-te tu, ca să mă așez eu”. Faptul că România a trecut – în timp – totuși la un regim democratic nu scuză cu nimic asasinatul făcut în numele ideii de ”justiție”. La aproape trei decenii distanță, după ce regimul ”democratic original” al lui Ion Iliescu s-a instaurat cu prețul unor alte asasinate – de data asta de oameni nevinovați – rămâne întrebarea: de ce n-a existat un proces Nurenberg pentru nomenclatura comunistă din România postceaușistă, unde Iliescu însuși ar fi fost acuzat? Simplu: pentru că acuzații au preluat  – prin lovitură de stat – frâiele puterii. Soarta României a fost ca după un regim bolșevic instaurat în 1947 să avem, în 2017, tot un regim bolșevic care își promovează puterea prin dictatura majorității. Personal am scris de cel puțin 20 de ani în articole în presa scrisă și pe forumuri că nu a existat nici o revoluție, ci doar o lovitură de stat, bine pregătită de cca 3-4 ani, reușită. Are valoare de adevăr afirmația că  ”toate loviturile de stat reușite se numesc revoluții”. Deși am fost printre puținii care am susținut acest lucru, Parchetul Militar confirmă, în aceste zile, (ipo)teza mea: nu a existat vid de putere în 1989, ci a fost doar o schimbare de persoane.  http://adevarul.ro/news/eveniment/lovitura-stat-decembrie-1989-1_5a3965235ab6550cb85fac15/index.html ).

De la film, imediat am luat direcția Casa de Cultură și, întinzînd bine compasul, n-am întîrziat mult.  Spectacolul deja începuse, locurile au fost ocupate de armată (soldați). S-a jucat piesa lui J. O Neille ”Ana Christie” în interpretarea artiștilor de la ”Teatrul de stat” din Bacău. Piesa mi-a plăcut ca acțiune, mi-a plăcut cum au jucat actorii și concluzia ce se desprinde în final. Nu mi-a plăcut că am stat în picioare… Piesa s-a terminat la 7.25. Am luat-o singur spre internat, reflectînd cele văzute și avînd un pietroi pe inimă. Aveam niște gînduri negre de nici nu știu cum am putut gîndi așa ceva. Eram plictisit de orice, de carte, de viață, de toate. Mă gîndeam: ce rost are să-mi tocesc creierii învățînd, ca apoi – cînd voi ajunge la salariul meu – să fiu un biet slujbaș ca profesor sau altceva. Și ce rost are? M-am gîndit apoi că o scoți mai bine dacă muncești brut și-ți cîștigi astfel pîinea. Dar apoi iar am întors-o. Ce rost are să muncești – și încă din greu, să te epuizezi ca apoi să te ramolești – apoi mori – și n-ai înțeles nimic din viață. În ambele cazuri eram revoltat că m-am născut și că trăiesc degeaba. De fapt nu e prima dată cînd gîndesc așa. În săptămîna care a trecut m-am gîndit de mai multe ori. La internat l-am găsit pe Halip N. care s-a făcut sănătos. După ce-am mai pălăvrăgit, m-a ascultat un pic la latină și apoi mi-am mai descărcat sufletul, și parcă m-am mai înviorat un pic.

Luni 4 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la făr-un sfert, m-am spălat, m-am îmbrăcat și-am sosit în meditație. Aici era pedagogil și timp de jumătate de oră am discutat. La început m-a întrebat dacă fumez și l-am asigurat că nu. Cred că dacă aș fi fost fumător i-aș fi spus. Apoi am vorbit despre limbi. Mi-a spus că lui îi place italiana (și mie) și c-ar vrea s-o învețe. M-a rugat să-i fac comandă la Cartea prin poștă  pentru un manual de ”Limba italiană fără profesor”. Mi-a spus că-i displace foarte mult germana și franceza. Mie unul îmi plac toate și aș vrea să știu din toate măcar cîte ceva. (Începînd cu engleză, rusă, franceză, germană, italiană, spaniolă ș.am.d.). Mi-ar plăcea și mie să învăț italiana. Ascult de multe ori Roma și-mi rămîn multe citate-n cap. Aseară s-a mai făcut o tragere la sorți, cu ocazia venirii lui Halip Neculai. A căzut păcatul pe Moscal care trebuie să se care în d 8.

Azi ar fi trebuit să dau diferență la limba latină pt trim I, dar n-are cine s-o dea. Dacă ieri pînă la 12 am învățat la celelalte obiecte, apoi de la 1 la 7.30 am fost în oraș – cînd să mai învăț? Mă cam îngrozesc la gîndul că aș putea rămîne corigent la latină pe vară, dar totuși mai sper. Azi în niciun caz nu mă pot anunța. Mîine…

De dimineață era un cer înnorat și destul de frig. Peste noapte o mare parte din zăpada rămasă a dispărut, făcînd loc unei ierbi verzi și fragede care în unele locuri are 5 cm. Pe la 10 tot cerul s-a înseninat complet, zăpada a dispărut în întregime și pînă seara pămîntul s-a uscat. Numai pe alocuri mai sînt mici băltoace, dar restul pămîntului e uscat. Și tocmai acum s-a făcut vremea mai frumoasă cînd am de pregătit materia pe două trimestre la limba latină…

Pentru astăzi n-am fost pregătit bine decît la engleză și un pic la limba latină. Am început să intru mai adînc în materie, dar știu totuși prea puțin. Prima oră chiar am avut latina. Profesoara a controlat caietele și a ascultat cîteva eleve. La ascultare m-a întrebat o mică construcție și, din întîmplare, am știut-o. La predare am fost foarte atent fiind numai ochi și urechi la ceea ce spunea profesoara. La sîrșitul orei m-a pus să traduc textul și m-am descurcat binișor. Profesoara m-a avertizat că săptămîna aceasta să termin cu primul trimestru și dacă pot, și cu al doilea.  La ec politică toți ne așteptam la un extemporal deoarece a dat clasa X-a A, dar ne-a făcut o fentă și nu ne-a dat. Nenati s-a scuzat pentru că a fost la olimpiadă (”Delavrancea”) iar Halip c-a fost bolnav. A ascultat vreo trei eleve apoi ne-a predat lecția nouă. La muzică, diriginta n-a mai ascultat, ci de la începutul orei a predat despre ”Muzica populară românească”. Fiecare cuvînt a fost exemplificat prin cîntece de pe placă și toată ora a fost mai mult o audiție muzicală și ne-am distrat toți foarte bine. Aveam de gînd să învăț la chimie în această oră, dar am putut? La chimie, ora s-a desfășurat foarte normal: ascultare-predare. La predare am scris și eu o ecvație la tablă. La ed fizică am stat cu toții în clasă și ni s-a citit din ”Jocurile Olimpice – istoric”. Broască Geta a venit cu mine-n bancă și i-am arătat traducerea și cîteva exerciții la engleză. La engleză, spre marea noastră mirare Pop n-a întîrziat defel și a intrat în clasă chiar în timp ce suna. Toată ora a făcut ascultare, dar din cîâi a ascultat n-a pus niciun cinci (numai de patru). Pop a hotărît să fcaă o serioasă selecție. Ora asta am mai răspuns eu cîte ceva dar n-am fost la înălțime. După ore, am rămas la urmă și l-am așteptat pe Pop la poarta școlii. I-am arătat foaia cu ”Dicționarul de familie”. Mi-a tradus el cîte ceva pe drum și mi-a promis că mîine sau poimîine îmi va arăta totul. Foaia a rămas la el. M-a impresionat cînd am auzit că are pe cineva în Anglia care îi trimite reviste și cărți. După ce-am luat masa la internat, am ieșit cu Costică și Toader prin oraș. Era cald și plăcut. O adevărată desfătare să te plimbi pe la umbră. Numai să ai chef. Azi, muzica veselă, populară din ora de muzică m-a adus la realitate și m-a trezit din visările mele.

Am venit la 3.30 la internat, mi-am ales cărțile și-am jucat un pic de tenis cu Pitic și Costică.

La 4 m-am dus la Atelier unde au venit numai ceilalți trei băieți, azi fetele fiind scutite de (ora de) atelier. Totuși, din greșeală, au venit Ica și M(elexina). Cînd le-am anunțat că-s libere M. a zis că-i ”mișto” și-a făcut stînga-mprejur. Nu știu de ce, azi am văzut-o pe M. într-o lumină f proastă și nu mai simțeam nici un fel de ”atraction”; îmi părea egală cu celelalte. La atelier, de la 4 la 5.30 am mers în fostul sediu U.T.M. unde acum e atelier de radio. Ceilalți trei au instalat difuzoare noi (95 lei) prin clase, iar eu am schimbat niște ștechere mai mari cu altele mai mici.

După ce-am ieșit de la atelier am mers toți patru în oraș. Aici m-am întîlnit cu Bida Ioan care acum e la București la o școală de contabilitate și acum a terminat vacanța.

Am ajuns la internat la 6.30, am scris în Jurnal pînă la 7, iar la 7 am coborît la masă. Începînd de azi am intrat într-o mare criză (alimentară și financiară). După ce m-am jucat un pic cu macaroanele am ieșit afară și-am mers tustrei (Toader, Costică și eu) în oraș. Am patrulat un pic fiind foarte voioși seara asta, apoi ne-am întors la internat. Pe la 8.10 s-a stins lumina și s-a aprins abia la 8.30, cînd am început să mai scriu în Jurnal. Numai bine am terminat pînă la 9 și pe azi am terminat cu nici o lecție învățată. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 355.      Joi 21  decembrie 2017.   Jurnal de licean prostuț (83).


Joi 20 mai 1965. Timpul – întocmai ca ieri. M-a ascultat la muzică. M-am întîlnit cu Hollinger (un pedagog nou, venit din Grănicești, care m-a pus să scriu la părinți). După masă am învățat la geometrie. Vasile Galan mi-a dat 70 lei. Am pus 6o la cec.

Vineri 21 mai 1965. Dimineața înnourat. M-am sculat la 5.30. A doua oră am dat teză la matematică (6 puncte). Constantin și Elena (trei Elene și un Costică). După masă s-a înnourat, iar spre seară a plouat. Am fost la film: ”Joe Limonadă” – studiourile Barandov, Cehoslovacia. Apoi am fost la atelier. În restul zilei am citit. Merii și perii sînt înfloriți, iar prin parcuri crește iarba. Laleaua pestriță și–a trecut timpul, iar narcisele sînt în toi. Unii copaci au început să-și scuture florile.

Sîmbătă 22 mai 1965. Toată ziua a fost înnourată. Am mers fără cărți la școală. După masă am cumpărat și am citit revista ”U.S.” (Uniunea Sovietică). A fost Mircea Ungureanu pe la internat. Aga Mihai mi-a spus că l-a văzut pe Mircea D. (ruguș) prin oraș. Seara am jucat fotbal și Juravle m-a lovit cu mingea drept în testicule.

Duminică 23 mai 1965. Dimineață a fost tata la mine. A vorbit cu Prandea (Hamza, Hamlet) despre faptul că am scris Hamza pe un perete.  Am fost cu tata la Mircea la Șc. Medie 1. Apoi am mers în oraș și am mîncat. După 12 am plecat la Stelu. M-am întîlnit cu Radu, Nicu, Stelu, Rodica și puncte puncte. (L.D.: Probabil era vorba, din nou, despre simpatia mea – Claudia. Ca să nu se afle despre ea, scriam ”puncte, puncte”…). Apoi am fost la film: ”Regina cîntecelor”, cu Sara Montiel. Apoi am venit la internat și am jucat volei. Mircea a trecut pe la mine. I-am dat 25 lei și ceasul de mînă. Seara am mers spre unitatea militară cu Simeria, Aga și Galan. Un soldat mi-a promis că-mi face rost de o trișcă.

Luni 24 mai 1965. Toată ziua cerul a fost acoperit de nori. A bătut vîntul. Mircea a trecut pe la mine și mi-a dat 15 lei. După masă am trecut pe la cazarmă. Soldatul mi-a adus fluierul promis. N-a vrut să-mi ia bani: tu ești elev și îți trebuie bani. Cînd am ajuns la internat am schimbat trișca pe un fluier adevărat de la Ilie Munteanu din clasa XI-a A, de la Medie 1.

Marți 25 mai 1965. M-am sculat la 5 și-am învățat la chimie. După 6 s-a înseninat și pînă pe la 11 a fost senin. Apoi a plouat zdravăn, cam jumate de oră, cu descărcări. După masă a plouat iar. Au fost ploi de vară, repezi, bogate și trecătoare. Am dat teză la chimie: ”Variația valenței în grupe și perioade” și ”Electropozitivitatea și electronegativitatea”. Nu m-am prea așteptat la acest subiect. La matematică, tov prof Bondor Aurelia m-a rugat să-i împărtășesc impresiile noastre asupra felului ei de a munci și asupra felului de notare (la sfîrșitul trimestrului trecut, prof Bondor m-a surprins făcînd scamatorii și a rîs). După masă am stat degeaba. A trecut Mircea pe la mine. A dat și el lucrare scrisă la limba romînă: ”Ciocoii vechi și noi” și ”Alexandru Lăpușneanu”. I-am dat lui fluierul. Seara am jucat fotbal și m-am bătut cu Lungu Arcadie (Cl IX C Medie 2). Apoi a venit și s-a împăcat cu mine. Am mai pățit la fel și anul trecut ci Romaniuc Ghorghe (de la Medie 1, clasa 8 D). Mircea cîntă frumos din muzicuța de 40 de lei. Merii și perii de toamnă sînt încărcați cu flori. Au înflorit lalelele. Seara m-am simțit obosit.

Miercuri 26 mai 1965. Însorit. Am venit la 12 și am plecat la film la ”7N”: ”Neamul șoimăreștilor”. Se aseamănă cu filmele franceze (Cartouche, de ex.). Mi-a plăcut figura și ochii lui Tudor. Pt seară s-a dat hrană rece. De la 5 s-a dat drumul la dormitoare. Azi a fost ultima zi de curs la clasele a XI-a. Se fac pregătiri intense pentru banchetul ce va avea loc în Sala de mese. Seara au venit toți profesorii și elevii precum și mulți invitați. În beci au depozitat vin. M-am culcat tîrziu.

Joi 27 mai 1965. Cald. Am luat un 7 la rusă. Ora doua trebuia să dau teză la fizică. Eu însă am lipsit gîndindu-mă că am să dau în altă oră. Nu mi-a mers și Teleagă m-a scris în condică (pentru prima dată). A trecut Mircea pe la școală. În ora de engleză am fost pînă la un geamgiu (Pop Mihai, str. 23 august Nr. 13). Am scos 25 de lei de la CEC apoia am fost la Mircea la gazdă. Seara a dat drumul la dormitoare pe la 6. În sala de mese a fost o reuniune.

Vineri 28 mai 1965. Întreaga zi a fost frumos. S-a aflat toată afacerea cu vinul (11 litri). După masă am început să citesc ”Micii sălbatici” de Ernest Thompson Seton. În pauza de 8 am fost cu Simeria Virgil, Atănăsoae C. la lacuri (Str. Plantelor pînă la Str. Prieteniei nr 70).

Sîmbătă 29 mai 1965. Dimineața – frumos, însorit. Am 6 în teză la rusă., 7 în teză la romînă și 2 în teză la fizică. În orele de geografie și naturale am avut liber. După masă am fost cu Aga la Iazuri și-am stat pînă la 5 seara.Seara am fost în plimbare cu Simeria Virgil, Popovici Neculai și Vasile Galan. Azi am avut Adunarea Generală pe luna mai.

Duminică 30 mai 1965. Dimineața a plouat puțin apoi s-a înseninat. Dimineața – bucurie! Au venit amîndoi părinții și au vorbit cu Hollinger. Dar n-a fost deloc bine. Nici nu m-am dus la masa de dimineață. Nu sînt prea hotărît pentru ”Liceul Militar”. Părinții mi-au spus că au aflat că s-a propus să primesc nota minimă la purtare. De ce? Pentru… Am plîns și am fost foarte supărat. Nu m-am gîndit că s-ar putea ajunge atît de departe pentru cele întîmplate. După cîtva timp a venit tata la mine. Am mers cu el în parc unde era mama și Mircea. Mi-a dat 135 de lei pentru internat. Mircea a dat examen scris și oral la zoologie (Originea omului). A știut foarte bine. Am ascultat la difuzor (în sala de meditație) meciul de fotbal dintre RPR și RSC : 1-0 (L.D. în traducere, meciul a fost între România și Cehoslovacia).

Luni 31 mai 1965. Toată ziua a fost cald. La zoologie a fost liber jumătate de oră. La istorie – recapitulare. M-am ales cu un 3. Am dat teză la engleză (5 întrebări din trei lecții și cinci propoziții de tradus). Cei de la Medie 1 învață acum de dimineață. Masa se servește la ora două. Am citit ”Micii sălbatici”. Seara facem raiduri prin jurul cazarmei, vorbim cu soldații. A plecat Neculcea de la internat. M-am obișnuit să dorm în fiecare noapte cu geamul de la căpătîi deschis.

Marți 1 iunie 1965. Ziua copiilor. Dimineață se anunța o zi minunată. La amiază, în timpul orei de latină și după aceea, a plouat strașnic. Stropii erau mari, grei și repezi. Cîtva timp a plouat cu gheață. Apa curgea șiroaie și s-au format bălți foarte mari prin curți. La ora 5 pămîntul era doar umed. La 7.30 am fost la Mircea. Era la dna Andronescu. Am stat și am vorbit acolo apoi m-am întors la internat.

Miercuri 2 iunie 1965. O zi frumoasă cu cerul limpede. Am luat un 8 la geografie și un 8 la cor. Cînt foarte bine… J . Am fost la Mircea la Școala Medie nr 1. Azi dă examen la franceză și era ocupat. Am scos 9 lei de la casierie. Mi-am cumpărat un creion automat de 3.50 lei și cartea ”Regiunea Suceava – îndreptar turistic”. Toată ziua am citit ”Ce-am văzut, ce-am aflat și ce-am priceput în cursul celor două călătorii făcute la Londra” de S. Obrazțov, actor sovietic. În limba chineză ”Sie, sie tai dien” înseamnă ”Mulțumesc și La revedere”. L engleză: How are you? – Cum te simți?. Limba rusă: Horoșo, spasibo (Bine, mulțumesc). ”Geniile nu se nasc, ele doar mor”. Seara m-am mutat în dormitorul 7 de cinci paturi (cu: Costea Mihai – Suceava, Iuraș Gh – Putna, Hudema Petru – Brodina și Juravle Petru – Straja. Mă simt mai bine.

Joi 3 iunie 1965.  De asemenea, zi frumoasă. Am terminat de citit ”Londra”. Am 6 în teză la matematică și minus 10 la l engleză. În ora de diriginție am lovit-o pe tovarășa dirigintă cu un ”glonte”. Pop M. a vorbit cu mine despre facultate și mi-a prezentat perspective frumoase. ”În cel mai rău caz, ajungi profesor în Rădăuți. Îți doresc să fim colegi!” Pe la 3 a fost tata la mine și apoi am plecat cu el la Mircea. A dat la franceză bine (Biletul 30 – inexistent). Tata mi-a lăsat 7 lei și a plecat cu cursa de 5.30. S-a trecut povestea cu vinul.

Vineri 4 iunie 1965. Cam înnourat. Am încercat să citesc ”Ultimul mohican” și nu mi-a plăcut. (Introducere la capitolul 1). Seara fac flotări cu un extensor și ajung chiar pînă la 30. A fost Mircea pe la mine și mi-a spus că a dat foarte bine la matematică.

Sîmbătă 5 iunie 1965.  De asemenea, după amiază a fost înnourat. Azi trebuia să se țină Adunarea generală a org. UTM cl 9 D. După masă am fost la Mircea. Nu l-am găsit acasă și m-am întîlnit cu el în oraș. S-a supărat că n-am vrut să scot bani de la CEC. Galan n-are de gînd să-mi dea datoriile. Seara am fost la lac (Str. 23 august).

Duminecă 6 iunie 1965. M-am sculat la 7.30. Aseară am stat de vorbă cu Costea M pînă la unu făr-un sfert. Mi-a povestit multe întîmplări plăcute și neplăcute din ultimii ani. Ziua a fost nouroasă și spre seară a plouat un pic (oleacă). Mi-am adus alt pat în dormitor (Iuraș Gh.).
Luni 7 iunie 1965. Mi-a încheiat media la zoologie (8) și la istorie (7). Am 9 în extemporal la engleză. Media 10. Mi-a pus notă la desen. Am 5 la educație fizică (prin neprezentare). Am copiat o adresă de engleză: ”Senorita Teresa Serradel S/ San Bonifacio nr 36, Piera Barcelona, Spania”. Colecționează vederi din toată lumea pe teme sportive, floră și faună. Cunoaște franceza și engleza. Spre seară a fost Mircea pe la mine. A fost acasă. A adus Fotobox ul și ”Capuri și picioare” + 2,50 lei. Am trimis o scrisoare pe 2 VI 65 de pe adresa: Dragoș Silviu, Gramiești. Către Karl Uhl Wien Breitgasse nr 8, Austria. Am fost la o expoziție la Casa de cultură.

Marți 8 iunie 1965. Dimineața – minunat. S-a menținut toată ziua senin. Galan mi-a dat 20 lei. Ultima oră am avut adunare generală pe iunie. Mircea a dat astăzi examen la fizică. Bine.

Miercuri 9 iunie 1965. Senin, minunat. N-am făcut cor.

Joi 10 iunie 1965. Nouros. După masă a plouat zdravăn și a prins bine. Aerul era curat și împrospătat. Am luat un 8 în oral la engleză. Gherasim și Gafencu au încasat cîte un 3 la rusă. În pauze mă distrez. Am început să citesc ”Acțiunea Gambit”. Sera a fost Mircea pe la mine. A dat foarte bine la chimie.

Vineri 11 iunie 1965. Vreme schimbătoare. N-a mai plouat. De marți nu mai iau cărți cu mine la școală. (N-are rost). Acum sînt ascultați elevii periclitați. Mi-am cumpărat ”Statutul P.C.R.” + ”Declarația” (proiect) și ”Descoperiri geografice în secolul 20”. Azi a avut loc Concursul FGPAS (Fii Gata pentru Apărare și Sport). Au participat Medie 1, Medie 2 și Siret. A cîștigat Medie 2. S-au împărțit multe insigne.

Sîmbătă 12 iunie 1965. Zi frumoasă. Am avut două ore libere. M-am făcut c-o insignă de polisportiv (de la Broască Geta din Dornești). După masă am fost la film la ”7 Noiembrie”: ”Salut, viață!” – sovietic. Nu s-a făcut meditație. Am aflat de la Tudor Burghele din Rădăuți o adresă a unei fete din Yugoslavia: Dusica Adic, Novi Sad, Skopljanska 2, Jugoslavia”. Am scris ”un proiect” de scrisoare. Seara a fost Mircea la mine. A dat totul bine și a terminat cu examenele. I-am scris buniței. O mare majoritate au plecat azi acasă.

Duminecă 13 iunie 1965. Dimineață însorită. De la 10 am jucat mingea. Pe la amiază a plouat în mai multe serii (cu soare). Pe la 3 am fost cu Orest Ungureanu la gazda lui și mi-am ales niște cărți: ”Mathias Sandorf”, ”Ivanhoe”, ”Europolis”, ”În ajun”. Biblia pentru credincioși și necredincioși”, ”Cea dintîi iubire”, ”Povestiri”, ”Trenul trebuia oprit”, ”Povestiri” și încă o carte (două carnete, fotografii). A fost Mircea pe la mine. Mi-a dat ceasul. Seara am fost cu Simeria prin oraș. M-am culcat la 10.

Luni 14 iunie 1965. Dimineața soare. Am plecat la școală de unde ne-am încolonat în direcția Dornești. Gafencu și Gherasim au venit cu bicicletele. Eu am mers cu Istratoaie Mihai și Ungureanu Mircea. Cînd am ajuns la Dornești ei au vizitat Topitoria de in, iar eu cu Mircea și Pușa (iepuraș) am păzit bicicletele. La întoarcere, bicicliștii au plecat înainte, iar eu cu Istratoaie și Mircea am rămas la gară. Ne-am suit în primul marfar și la 12.15 am fost în Rădăuți. Am fost pe la Orest apoi la internat. Aici m-am întîlnit cu bicicliștii. Am început să citesc ”Trenul trebuia oprit”. N-am fost la meditație, ci am stat în dormitor și am citit ”Doi ani de la Bikovski”.

Marți 15 iunie 1965. Ultima zi de școală. Azi cei de-a 11-a au examen de maturitate la romînă. Le-a dat ”Viața grea a țărănimii în opera lui Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu”. La școală s-au făcut comunicări pentru vacanță. La 9 ni s-a dat drumul acasă. Am fost cu Ungureanu Mircea prin oraș. Pîrghie Rodica – Brigitte Bardot. Am fost la Mircea. La 5.30 am plecat spre CASĂ. Ne-a așteptat tata la cursă. Mircea a rămas corigent la limba franceză. Acasă totul este plin de verdeață, imagine care-mi amintește de întoarcerea mea din tabăra de la Bucșoaia. Acasă am vorbit, am citit, povestit și ne-am culcat obosiți. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

 

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 353 Marți 19  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (82).


Trimestrul III din clasa a IX-a (1965) – 15 ani

Luni 5 aprilie 1965. M-am sculat dimineața și-am așteptat la poartă. M-am întîlnit cu Romică Butnaru care pleca la armată la Constanța. (L.D. Romică Butnaru – absolvent de liceu, mi-a fost profesor (suplinitor) de fizică la Școala din Grămești. El m-a inițiat în jocul de tenis de masă și mi-a rămas în minte stupoarea de pe fața lui cînd, după cca o oră de tenis în premieră absolută pentru mine, nu a mai reușit să-mi ia nici un set…). Cu greu am ajuns la Rădăuți la internat. Mi-am ales alt pat și un dulap apoi am plătit la casierie 225 lei. Am fost prin oraș, mi-am mai cumpărat cîte ceva și un ”Daily Worker” și-am avut de citit și tradus. De dimineață a bătut vîntul și era frig. Apoi s-a muiat un pic, ca apoi să înceapă să ningă. S-a înălbit totul, apoi zăpada a dispărut. Pînă acum (11.30 dimineața) au venit puțini elevi la internat. Am văzut filmul ”Cine-i criminalul?”.

Marți 6 aprilie 1965. Cam frig. La școală a fost normal, ca-n mijloc de trimestru, într-o luni. La internat a mai venit unul și-au plecat cinci.

Miercuri 7 aprilie 1965. De azi s-a încălzit. N-am stat la cor. S-au împărțit ziarele de pe vacanță. Am fost pînă la hipodrom, apoi m-am apucat de învățat. Am început să prind bine la tennis table (L.D.: = tenis de masă). Prandea elimină ”toți tîmpiții de la Medie 2”.

Joi 8 aprilie 1965. Zi frumoasă, călduroasă. Am lăsat paltonul și flaneaua pentru la anul. Facem fizica cu Drancă. În pauza de 8 merg 30 min. prin oraș. (ca un glob de aur luna strălucea). Mulți au mers la ”Atelier” (adică la film la Cartouche). Profesoara Bondor către Gherasim: Fumezi? El: Nu! Ea: ”Dar tu jignești oamenii!”.

Vineri 9 aprilie 1965. De dimineață cam înnourat și răcoare. Am avut oră liberă la istorie (a murit mama profesorului Kamil). După masă am fost și eu la ”atelier”. Am revăzut ”Cartouche” prod franco-italiană. Cînd am ieșit de la film ploua zdravăn și restul zilei a fost urîcios.

Sîmbătă 10 aprilie 1965. Trimestrul acesta m-am obișnuit să mă scol cu jumătate de oră mai devreme (înainte de a suna deșteptarea la 6). Azi, cînd m-am sculat, afară ningea serios și totul era acoperit cu un strat gros de zăpadă. Pînă seara s-a ridicat la 9 cm. Am luat un 10 la ext. la zoologie. Am fost invitat la reuniunea organizației de Comitetul UTM Șc.Medie 2 (un leu), dar n-am fost.

Duminecă 11 aprilie 1965. Iarna s-a instalat serios. Noaptea a nins. Pînă la 12 am învățat la engleză (”How got England its name”) și-am mai încercat să traduc. După masă nu m-am dus nicăieri  că era frig. Mi-am cusut buzunarele și am învățat să joc 21.

Luni 12 aprilie 1965. Ziua cosmonauticii. Patru ani de la Gagarin. Ziua a fost înnourat și zăpada a început să se topească pe neobservate. Am dat ext. la engleză: au fost trei întrebări. Posibil 9 sau 10. Am cumpărat revista ”Urzica” (L.D.: revistă de satiră și umor). La internat a fost Galan, locțiitor de secretar UTM pe Medie 2.

Marți 13 aprilie 1965. De dimineață ziua se anunța frumoasă și sperăm într-o primăvară frumoasă și timpurie. Am luat un 7 la fizică (I. Drancă), un 8 la chimie și un 6 la algebră. După masă s-a înnorat.

Miercuri 14 aprilie 1965. M-am sculat la 5. Am făcut 4 ore și-am făcut 2 ori 1 = 2 (Țopa, bucătarul). Tot timpul  a fost înnourat, dar drumurile s-au uscat. Numai pe acoperișurile mai dosnice stăruie un strat de zăpadă.

Joi 15 aprilie 1965. Timpul se menține ca și ieri. În ora de muzică am făcut algebră, iar în ora de diriginție am mers la ”Expoziția realizărilor economiei raionului Rădăuți”. Am scris în Cartea de impresii: ”Mi-a plăcut totul în afară de harta raionului care nu corespunde realității. În loc de satul Grămești este scris Grănicești. Rog să se rectifice”. În ora de engleză l-am întrebat pe Pop cîteva expresii. Am mers în sediu (UTM) și mi le-a explicat. Azi am primit scrisoare de la Radu Stelian. Mi-a trimis și fotografia sa.. După masă (5-7) am mers la Biblioteca raională cu Petru Hudema și-am citit colecția ”Scînteia” pe 1964. Am completat foaia de concurs ”R.P.R. – factor activ în lupta pentru pace” (am 10 răspunsuri). Seara la luat pe Costea pentru un fleac (căpit. de sec.). Zăpada nu mai este, însă primăvara nu se simte. Aerul e mereu rece și culoarea cerului e mereu cenușie. A fost o zi plină însă n-am prea învățat.

Vineri 16 aprilie 1965. Toată ziua (all day long) a fost foarte mohorîtă. Azi dimineață m-am sculat la 5. Am dat ext. la latină (prost). După masă am jucat fotbal.

Sîmbătă 17 aprilie 1965. M-am sculat trezit la 5 fără 10 însă nu m-am îndurat să mă scol. M-am sculat la 5.30 și-am învățat la geografie și rusă. După masă a încercat să se mai însenineze după atîtea zile mohorîte. Am început să citesc ”Bîrlogul lupilor”.

Duminecă 18 aprilie 1965. M-am sculat la 7.30. O zi senină, călduroasă, minunată. Dimineața a fost Mircea la mine (5 lei). După 12 am fost prin oraș, apoi am stat în dormitor și-am citit. Seara a fost ședință pe internat (proteste împotriva agresiunii din Vietnam) și Serată literară (Luceafărul).

Luni 19 aprilie 1965. Zi minunată. Am lăsat fular, mănuși, palton…. Am luat un 8 la zoologie. ”Robin Hood”. Am terminat de citit ”Bîrlogul lupilor” de C. Bărbuceanu.

Marți 20 aprilie 1965. M-am sculat la 5 și era tot cerul acoperit. După amiază a fost cald, dar a bătut tare vîntul. Am dat extemporal la fizică (două probleme și teorie). După masă am fost la film: ”Spărgătorul” – comedie engleză. Mi-a fost freza în pericol. (L.D.: adică era cît pe ce să mă prindă fără bilet de voie și să mă trimită la tuns). Acum sînt 9 becuri în meditație. Seara am fost în oraș (tot periculos) am cumpărat o c.p. și am văzut la televizor o emisiune de la Chișinău (pentru prima oară!). Am scris la ”Cartea prin poștă” și la Dorna Candreni (Radu Stelian).

Miercuri 21 aprilie 1965.  M-am sculat la 5 și-am mai învățat. Mohorît toată ziua. A încercat să ploaie (L.D. să plouă). De azi sînt de serviciu pe coridor cu Hudema Petru. Am stat 4 ore. După masă m-am mai uitat prin ”engleze”. Seara ploua încet. Totuși, după masă (19.30) am plecat 6 de la internat la televizor. Am văzut un film documentar despre Lenin. Cînd am venit înapoi ploua cu găleata și ne-a murat binișor. Am făcut 4 minute din oraș pînă la internat. Am schimat porecla (pedagogului Prandea ) ”Hamza” în renume (”Hamlet”).

Joi 22 aprilie 1965. După vremea de ieri, azi e ”o zi minunat de minunată”. Am dat ext. la rusă (bunișor). La diriginție am văzut un diafilm despre ”Rolul lui Lenin în M.R.S.O” (L.D.: M.R.S.O. = Marea revoluție socialistă din octombrie)

(Comentariu L.D.: MRSO a fost modelul leninist după care Gorbaciov a vrut să revigoreze comunismul sovietic bolșevic rus prin întoarcerea la origini. Lovitura de stat de la Palatul de iarnă al țarului a fost numită Revoluție. La fel s-a întîmplat și cu ”Marea Revoluție Kaghebisto-Securistă din Decembrie”, cînd lovitura de stat a fost botezată (cu anticipație de cca un an) ”Revoluție”. Ieșirea din marasmul fără sfârșit al minciunilor ”științifice” este împiedicată tocmai de ”propagandiștii” fără simbrie care, din comoditate, preferă să numească Revoluție actul de la 22 dec 1989 împiedecînd revenirea la normalitate și sprijinind regimurile autocarte/ iliberale care sunt un fel de comunism fără partid unic și fără conducători pe viață).

După masă am primit prin tov. Marianciuc (L.D. profesorul meu de limba rusă de la Școala din Grămești) o scrisoare de acasă și de la Radio Moscova. Mi-au trimis fotografia lui Șolohov. După cina pe care n-am mai luat-o m-am dus la poștă. Am primit un pachet de la bunița ”pentru mine, de Paști”.

Vineri 23 IV 1965. M-am sculat la 5.30 și-am învățat la istorie. M-a ascultat la istorie – 9. După masă am mers la atelier. Profesorul mi-a iscălit biletul de voie (L.D. pe care adăugam eu, ullterior, ora de plecare) și am mers la film: ”Mofturi 1900”. După ce am fost la Baie n-am mai învățat nimic.

Sîmbătă 24 IV 1965. M-am sculat la 5 și am învățat la geografie. M-a ascultat la rusă: 8. După masă, la internat a fost program special. Am jucat fotbal și handbal. De la 6.30 la 10 am fost la filmul ”Soții în oraș” – producție italiană. Au venit handbaliștii de la Siret și s-au culcat în dormitorul 5, iar eu m-am culcat în 11.

Duminecă 25 IV 1965. Prima zi de paști. M-am sculat la 6.45. Aproape toți ai plecat acasă; au mai rămas vreo 14 băieți. Ni s-a dat mîncare rece pe toată ziua. Pînă la 10 am jucat handbal și fotbal. Pe la 10 a venit Mircea. Mi-a adus 10 lei și ”Paști”. La amiază am mers la baza sportivă unde s-au desfășurat meciuri de handbal. La băieți, Siret – Medie 1: 16-7; la fete Vicov- Medie 2: 7-2. Spre seară am jucat fotbal. La 8 am mers la dormitor și am citit Daily Worker.

Luni 26 IV 1965. Vreme frumoasă ca și ieri. Am 9 în extemporal la algebră (au mai fost doi de 9 și trei de 8). După masă a venit Mircea și mi-a adus canadiana, sandalele și ”Istoria literaturii engleze”  by A. Anixt și ”Humour in Englis” by Dan Duțescu, venite de la Librăria ”Cartea prin poștă”.  (L.D.: Despre cartea lui Anixt, vezi opinia (nefericită) lui Nicolae Manolescu. Sunt de acord cu comentariul semnat de InimăRea: http://adevarul.ro/cultura/carti/istoria-literaturii-engleze-tradusa-ruseste-1_53f762950d133766a87db2d1/index.html) În pauză băieții de la medie 2 au pus cîte un leu ca să cumpărăm o minge de 13 lei. Am cumpărat-o, dar am jucat cu alta pe care ne-a confiscat-o pedagogul Țopa. Seara am primit o scrisoare de al Radu Stelian care-mi comunică doar adresa sa de la gazdă: Str Dobrogeanu Gherea, nr 7, Vatra Dornei.

Marți 27 IV 1965. The third day of Easter (L.D.: A treia zi de Paști). M-am sculat la 5.30. M-a ascultat la limba română: 9. Azi fetele au stropit cu parfum băieții. Am ”confiscat” o jumate de sticluță de parfum. După masă am jucat fotbal.

Miercuri 28 IV 1965. Am făcut o nouă colectă de bani (13 lei) pentru mingea de fotbal. Today is a wonderful day. (Azi – o zi minunată). Atănăsoae a cumpărat mingea. (pentru Medie 2). Am luat un 10 la geografie. N-am stat la cor. Ziua nu învăț niciodată, ci doar de la 5 la 7.30. După masă a plouat bine.

Joi 29 IV 1965.  La muzică, diriginta mi-a făcut observație pentru cor și pt că azi m-a prins la geam cu o haină fără matricolă. La diriginție a vorbit despre 1 și 2 Mai. Azi a venit Teleagă la fizică. M-a ascultat la engleză: 10! – ”for example, Drugush”. După masă am fost la film: ”Djura” – sovietic (Kașgaria). Djura era căpitanul basmacilor. A fost vreme frumoasă pînă la amiază. După masă s-a înnourat și chiar a început să bureze. Pedagogul Țopa face dimineața înviorare, dar Hamlet nu.

Vineri 30 IV 1965. Înnourat, ploios. M-am sculat cu greu și mi-am învățat. Am 6 în ext la latină. Am dat extemporal la limba română (Ciocoii vechi). Am scris binișor. La amiază a fost Mircea cu bicicleta. La 17.30 m-am hotărît să plec acasă. După aproape două ore de întîrziere am ajuns acasă. În Siret m-am întîlnit cu Bida Ioan. Am primit o felicitare de la Moscova.

Sîmbătă 1 Mai 1965. Al 20-lea 1 Mai liber. N-a plouat însă a fost vînt. Am ascultat un pic (oleacă, nițel!) demonstrația de la București. M-am odihnit bine acasă. Am citit ”Magazin”-ul. Seara, mama și tata au plecat la reuniune.

Duminică 2 mai 1965. Ziua tineretului din R.P.R. A fost o zi mai mult senină, răcită de un vînt repede. Mircea mi-a făcut o fotografie (și eu una lui). Spre seară mi-am mai învățat lecțiile. Seara Mircea a plecat la film. Zilele acestea au fost lungi cît două săptămîni de învățămînt. Spre seară a tras cîteva ropote de ploaie. Vreme se menține rece și e rău!

Luni 3 mai 1965. M-am sculat la 5 și-am plecat cu tata la cursă. După multe rugi și o înghesuială destul de mare am luat loc în picioare pînă la Dornești. Am ajuns la Rădăuți la 7.40, dar nu m-am dus la prima oră (zoologia). M-am tîrguit cu Ciupic și Păturică (dom Florea) pentru pontaj dar a trebuit să plătesc întreg. Prima oră – ”de serviciu la cantină”. Am luat un 6 la geometrie. După masă am jucat fotbal și am citit din ”Istoria literaturii engleze”. Spre seară a burezat, apoi a nins vreo cinci minute. Astă seară n-am halit.

Marți 4 mai 1965. Zi minunată cu un cer albastru curat. Nu m-am dus la școală fiind de serviciu la bucătărie. Am lucrat destul de mult. Cei de la Medie 1 au spart mingea noastră (Medie 2). Am jucat fotbal. Seara n-am halit. Au plecat încă zece elevi de la internat.

Miercuri 5 mai 1965. S-a înnourat. Am 5 în ext. la limba rusă. Am dat extemporal la geografie (”Condițiile naturale ale Africii”). În ora de cor m-a chemat la direcțiune și m-a întrebat: ”Vrei să mergi la Liceul Militar?”. Eu: ”Nu știu. Nu m-am gîndit”. M-am hotărît să merg acasă să mă consult. Am plecat cu 5.30 și cînd am ajuns acasă părinții s-au speriat de sosirea mea în timpul săptămînii. După păreri și sugestii și îndrumări s-a dat o decizie favorabilă. Seara am mai învățat un pic apoi m-am culcat. 147 de ani de la nașterea lui K. Marx.

Joi 6 mai 1965. Zi destul de frumoasă. Dimineața m-am sculat la 5. Am așteptat un pic la cursă apoi am venit la Rădăuți și n-m întîrziat la ora de rusă. La fizică am dat extemporal (prost). A mai venit o dată tov. maior (de armată) la școală și i-a scris pe toți amatorii (de Liceu Militar) din clasa IX-a și a X-a. Pop: ”Și tu Druguș te faci ofițer…?”. După masă am fost la ”meditație la matematică” la Cinema ”Unirea” – ”Lege și forță” – polonez (doctorul, profesorul etc. La internat n-a venit pedagogul Țopa (zis Haiuță). Diriginta: ”pînă te-i face ofițer poți să mai scrii cîntece la cor”. Merge și Gherasim la L.M.

Vineri 7 mai 1965. La 8 am fost împreună cu alți 12 elevi la Comisariatul militar unde am semnat cererea și angajamentul. Apoi ne-au cîntărit. Gr. = 57 kg. Î = 1, 67. Am făcut apoi, rînd pe rînd, vizite la O.R.L., oculistică (cifre și litere), stomatologie, sînge, tensiune, chirurgie și radioscopie. Am ieșit bine la toate. Gherasim, Beldian și Vișan au căzut din cauza tensiunii. Am lipsit toată ziua de la școală. După masă am fost la film: ”Parisul vesel” – USA. Gherasim e tare supărat din cauză că n-a reușit. Eu n-aș fi așa de supărat… Am scris la Radio Moscova, dar n-am trimis-o încă. Zi caldă.

Sîmbătă 8 mai 1965.  44 de ani de la înființarea partidului. Ziua se anunța mohorîtă încă de dimineață, dar în restul zilei a fost frumos și cald. Gherasim și Vișan au mai dat o dată examenul la inimă și au reușit. Am dat acasă, prin Truță, rugămintea să-mi trimită actele pentru L.M. Mi-am cumpărat un ”D.W” (Daily Worker).

Duminecă 9 mai 1965. Dublu eveniment. 88 de ani de la 1877 și 20 de ani de la 1945. În oraș a cîntat fanfara și la cimitir au fost depuse coroane de flori. Ziua a fost însorită. După masă am stat tot timpul la internat. Am scris (L.D.: probabil ”am primit”) o scrisoare de la Michael Lindsay, a vistor in Moldavia. Radiodifuziunea și Televiziunea Romînă, București, Rumania. Am așteptat pe cineva de-acasă dar n-au venit.

Luni 10 mai 1965. Am strîns lenjeria în dormitorul 5. De dimineață s-a înnourat grozav. În timpul zilei a fost călduț, Spre seară a plouat cu soare apoi s-a înseninant. Au înflorit merii, au îmbobocit cireșii și vișinii. Sălciile, răchițile, plopii sînt verzi. În parcuri iarba a crescut mare. Am 6 în ext la fizică. Bondor: ”Și eu care te vedeam ambasador la Londra… Ce te-a determinat?”. Eu: ”Îmi place!”. Despre Gherasim a spus că nu-l vede în uniformă militară. A fost cineva (?) și mi-a adus actele! La 4 și 15 am făcut autobiografia (L.D.?) părinților și-am plecat cu Lungu Arcadie la Comisariat să depunem actele. Apoi am mai mers prin oraș și ne-a prins ploaia.  A tunat și a fulgerat (pentru prima dată în acest an). Seara, i-am scris lui Radu, buniței și ”a letter in English for Radiodifuziunea și Televiziunea Română, București, rn 16 februarie, Str Nuferilor nr 62”.

Marți 11 mai 1965. Am dat ext. la chimie. M-am scuzat la l latină. Azi m-am sculat la 5, afară era frig, dar soarele strălucea în toată splendoarea lui și era o plăcere să admiri iarba spălată de ploaie. După amiază însă s-a înnourat și a plouat. Am început să citesc ”Djura” de Ghorghi Tușkan.

Miercuri 12 mai 1965. M-am sculat la 5. L-am legat pe Zamfir, Sima, popoc de pat și…. Toată noaptea a plouat și plouă și acuma încontinuu. Am dat extempral la geometrie (cam slab). Am 8 în ext. la geografie. Am stat ambele ore la cor și în ora a doua am făcut audiții muzicale. (Balade de ?). După masă a plouat grozav cu f multe descărcări electrice. S-a stins lumina de cîteva ori. Hamlet era speriat la culme. Ne-am făcut din nou cu minge.

Joi 13 mai 1965. Mohorît. A plouat aproape tot timpul. Apele s-au umflat și au ieșit din albii. Prima oră – teză la rusă (5 întrebări și o frază de tradus). Ora a doua a fost mama la mine (11 lei) deoarece i s-a telefonat că trebuie rectificată autobiografia. A vorbit cu diriginta care a fost foarte amabilă și cu Galan (120 lei). Am luat 5 în ext. la istorie. La diriginție am făcut audiție muzicală (Simfonia a 3-a opus 21 de Enescu, partea a doua). La engleză Pop a spus clasei: ”Druguș is going very well and if he will go on he will have a great succes” (”Druguș merge foarte bine, și dacă o va ține tot așa va avea mari succese”). După masă am fost de două ori la comisariat, dar degeaba. Seara am jucat mingea pe terenul ud și ”Dinu Păturică” (L.D.: dom Florea) s-a supărat. Hamlet a venit beat și cu toane. Ne-a pus să ne descălțăm la ușă și să urcăm treptele în șosete: ”Se murdărește parchetul”!?!? J

Vineri 14 mai 1965. A plouat și azi. M-am sculat de dimineață și am învățat la latină. Am 6 în ext. la chimie, 5 în ext la algebră, 5 la istorie. La romînă am făcut recapitulare pt teză. După masă s-a mai liniștit ploaia, dar nu s-a înseninat. Am fost la Baie. A fost Mircea pe aici cu butelia.

Sîmbătă 15 mai 1965.  Întreaga zi a fost minunată cu un cer de un albastru curat. Prima oră am dat teză la limba română: ”Critica socială în ”Istoria unui galbîn și a unei parale” de Vasile Alecsandri”. După masă am jucat fotbal și-am citit (”Djura”). Seara la Medie 2 a avut loc o serată literară urmată de reuniune. A mai rămas o lună pînă la mult așteptatul sfîrșit de an (școlar).

Duminecă 16 mai 1965.   Zi de asemenea minunată. La 7.30 cînd încă dormeam a fost Mircea pe la mine. Aseară am jucat fotbal cu cei de la Medie 1 (1-2 la pauză, 6-4 la final). Mircea a fost la meditații. La amiază a venit și i-am dat 2 lei pentru film. Cînd a plecat a început să plouă.

Luni 17 mai 1965. Dimineața – destul de frumos și cald. M-a ascultat la istorie. Am motivat ceva în legătură cu faptul că nu prea învățasem. Profesoara a făcut aluzie la faptul că am ales între a deveni general și profesor de engleză: ”Un general n-are voie să mintă”. Nu mi-a pus notă. A venit Molocea Vasile la internat (d5). Seara am fost cu el la gazdă (Calea prieteniei nr 1) – o cameră.

Marți 18 mai 1965. Dimineața – minunat. La amiază – înnourat. Pînă seara – zăpușeală. Am luat un 10 la algebră (recuperare) și un 3 la limba latină (nu mi-am scris un exercițiu). La amiază am primit o c.p. de la Librăria ”Cartea prin poștă” (”Lucrările comandate și neexpediate nu se găsec”). Și una de la bunița. Seara (la 18) n-am ce face și-l scriu pe Prandea pe un perete (Hamza). M-a prins și m-a dus la direcțiune, dar nu era directorul acolo. S curios ce pedeapsă mi-o da.

Miercuri 19 mai 1965. De cîteva zile s-a statornicit o regulă. Dimineața – răcoare și însorit. Dup masă – se înnourează și pînă seara este o căldură înnăbușitoare. Am fost la cor și diriginta a pus note. La ora 5, Prandea m-a dus la direcțiune. Viforul (L.D. este vorba despre directorul Liceului 1, Viforeanu) m-a pălmuit și: vei fi eliminat din internat și exmatriculat”. (L.D. Completez acum, din memorie. Prandea către director: ”L-am ppprins! L-am ppprins! Scria Hhhhhamza pppe pppereți!”. La palmele puternice date de Viforeanu n-am schițat niciun gest. Ajuns afară, îndreptîndu-mă spre internat, mă întîlnesc cu Neculai Popoovici, coleg: ”Da ce ești așa de îmbujorat?”. Eu, foarte vioi îi explic tărășenia, dar cînd am ajuns la povestea cu palmele primite abia atunci le-am simțit și-am izbucnit în plîns…).  La ora 6 am fost la directorul adjunct Botez care, după o mică discuție, m-a iertat (a rămas să mai primesc ”felicitări” de la școală (Medie 2) și de acasă). Seara am jucat fotbal.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 329. Sîmbătă 25 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (62).


Miercuri 9 februarie 1966. Aseară am mai stat de vorbă cu Buliga, am mîncat, ne-am spălat și pe la 12 și-un sfert ne-am culcat fără să ne fie somn.

Ieri am găsit într-o nuvelă de Delavrancea următoarea maximă: ”A stăpîni sau a nu înțelege e singurul mijloc de a nu suferi”. Nu prea-i înțeleg sensul. Buliga ne-a spus cîte ceva despre scumpul nostru Ham-let (L.D.: este vorba despre Hamza, porecla dată pedagogului Prandea). Ieri dimineața a venit beat, a dus pe vreo doi la direcțiune, după asta a venit victorios și surîzînd: ”O mare bucurie! Am primit ordin de la tovarășul director: pot să fac ce vreau!”. Apoi s-a postat lîngă catedră și a rostit ca pe niște versuri celebre: ”Așa voi sta. Ca un stîlp voi sta. Nici apă nu-mi trebuie”.

Azi dimineață m-am autodeșteptat la 5.30 și după ce m-am ”dichisit” am ajuns la 6 în meditație. Toader s-a sculat și el nu mult după mine. A mai plecat ”un partizan” la Lic.1 la Lic. Siret (Abramiuc Florea). Am rămas 14 în dormitor.

Începînd de sîmbătă nu mai port nici mănuși și nici flanea. Basca lui Simeria o port eu și el îmi poartă șapca. Deocamdată nu mai port cotiere și mă simt mai ușor.

Azi dimineață Prandea a fost foarte sever…. Nu suferea nicio mișcare de scaun și nici o suflare: ”Să faceți liniște desăvîrșită!”.

Cînd m-am sculat, probabil nu mi-am scuturat patul și Babii mi l-a stricat. N-am vrut să-l mai fac și, la masă, Prandea m-a trimis în dormitor: ”Du-te și fă-ți patul!”. La dormitor era închis. Vin și-i spun. Prandea: ”Bate, măi la ușă. E sus fata!”. Fac cum mi-a spus și-mi deschide… ”fata”, adică Tanța. Nici nu mi-am pus cearșaful și mi-am întins numai pătura. Mi-era tare ciudă.

La școală era foială prin clasă. Toți se învîrteau bezmetici să-și facă rost de vreo problemă de trigonometrie. În această oră profesoara a ascultat mai mulți elevi (Andrișan V., Bădeliță Toader și Gherasim Toader). Niciunul n-a știut ca lumea, dar nu le-a pus notă. În prima pauză am mers vreo 5 la ușa cancelariei, după materiale, dar n-au fost. Teleagă are obiceiul că iese ultimul din Sala profesorilor. În oră a ascultat o elevă și în acest timp eu și Toader am scris în jurnale.

Afară cerul e înnourat, dar este cald. Dimineață nu înghețase încă și bătea o adiere de vînt foarte plăcută. În ora de română cerul s-a mai înseninat și soarele a răzbătut în voie inundînd clasa de lumină. Deoarece a lipsit Rusu (și-a scrintit o mînă), nu m-a ascultat. Mi-a pus numai o întrebare. Am trecut apoi la poemul lui Al Vlahuță ”1907” pe care l-am găsit foarte înțelept. La economie politică, același caz. A ascultat trei elevi după care a predat lecția nouă. Am înțeles-o foarte bine din clasă. La istorie a ascultat vreo doi elevi după care a terminat de predat ”Comuna din Paris”. La ora de engleză Pop a întîrziat puțin. Cînd a venit în clasă mi-a dat cheia de la sediul U.T.C. și m-a rugat să-i aduc mapa de-acolo. În sediu sînt acum tot felul de instalații de la stația de radioamplificare. Nu e prea plăcut acum. Din mapă Pop a scos o scrisoare sosită pe adresa școlii de la redacția revistei ”Tribuna”. În această scrisoare se face un apel elevilor și cadrelor didactice din școala noastră să se facă abonamente la ”Tribuna”. Pop a făcut un pic de propagandă și imediat s-au făcut 13 abonamente. I s-a dat lui această însărcinare și vrea să facă cel puțin 50 de abonamente. Eu am fost scutit de astfel de abonament deoarece sunt abonat la ”Tînărul leninist”. Cu asta au trecut vreo 20-25 min din oră. A ascultat o elevă după care a predat lecția nouă. A predat numai partea introductivă de la ”Omul invizibil”. La finea orei, cînd a ieșit din clasă, mi-a făcut semn să vin cu el la sediu. Mi-am luat geanta și l-am urmat. Acolo m-a invitat să iau loc și mi-a zis că nici nu s-a uitat prin scrisoare. În fine, eu am scos o foaie de hîrtie și el mi-a tradus textul scrisorii puțin modificat. După asta m-a întrebat de unde-s de loc (confunda Grămeștiul cu Grăniceștiul). M-a întrebat ce vreau să urmez și cînd a auzit că vreau să urmez l engleză nu s-a mirat. Știa de la mijlocul trimestrului I. Mi-a spus însă că cu cunoștințele pe care le am nu voi reuși la facultate. Am eu cunoștințe mai multe decît nivelul clasei dar asta e insuficient. Mi-a zis că vara trecută a avut două fete de la Suceava cu care a făcut preparații și au intrat cu 9 la facultate. Apoi a zis să-mi iau paltonul din clasă și să mergem împreună pînă acasă. Ne-am întîlnit la poarta profesorilor și am pornit împreună. După ce a admirat frumoasa zi de azi, a continuat ”interogatoriul”: m-a întrebat dacă stau la internat și cum e pe-acolo. Eu: ”Bine. Îmi ajunge timpul, dar mai stau și după program.”). Apoi a intrat în temă și a început să-mi vorbească de limba engleză. Mi-a enumerat numeroasele posibilități pe care le are un cunoscător de limbi străine și în special de engleză. El a fost un student foarte bun. A fost al doilea pe an de studiu. Primii patru clasați au cele mai splendide servicii. De exemplu, lui i-au fost oferite mai multe servicii în București printre care: translator la M.A.I. (securitate) și în alte părți, dar le-a refuzat și a preferat Rădăuțiul… L-am întrebat de ce, dar a evitat să-mi zică. Mi-a mai spus și alte posibilități pe care le-au avut și cîțiva colegi de-ai lui (unul: profesor la Hațeg și traducător de texte științifice la un spital din Hunedoara). În legătură cu pregătirea mea mi-a spus că e nesatisfăcătoare și auzind că părinții mei sînt profesori (situație materială destul de bună) mi-a recomandat să iau cel puțin două ore de la o babă pe nume Budilișteanu. Și-a exprimat dorința de a avea o discuție cu mama. Apoi a intrat într-o temă foarte interesantă. Deoarece nu-mi convine secția reală aș putea face într-un fel să mă transfer la umană. M-a sfătuit să intru în audiență la tovarășa directoare și să fac o cerere de transfer. Toate aceste discuții le-am avut la poarta casei lui. După ce ne-am despărțit am început să cuget asupra sfaturilor lui. După posibilitățile prezentate de el n-aș mai vrea să ajung profesor. Mă gîndesc așa: un profesor inteligent, cu studii destul de vaste și cunoștințe uimitoare își pierde timpul la catedră. Pe lăngă această funcție neînsemnată are parte de o muncă destul de mare și de injuriile elevilor cleioși…

La internat, Țopa m-a așteptat cu masa

Dacă n-ar fi zăpada asta și noroiul de pe drumuri ar fi o splendidă zi de vară.

Entuziasmat de frumusețea peisajului am pornit-o cu Toader prin oraș. Am avut subiecte interesante de discuție și mă gîndeam tot timpul cum ar fi și ce s-ar întîmpla dacă aș dezerta din ”D”.

Cînd a sunat meditația la 3.30 am transcris textul scrisorii în limba engleză către elevii sovietici de la școala ”Bolșaia Serpuhovskaia no 13, Sredneea Șkola no. 555 Moskva, SSSR”. Am pus timbre de 1, 60 lei și în pauza de 5 am dus-o la cutia poștală. Înăuntru am pus o carte poștală – Fondul păcii – cu o sculptură de Ion Jalea. Mi-am mai cumpărat două plicuri și 3 timbre. De la 5.30 la 7 n-am învățat decît un pic la matematică și chimie. Am început să învăț la l rusă dar n-am reușit. Nu mă pot concentra, am o mulțime de gînduri bizare… Și cînd mă gîndesc că mîine trebuie să dau prima teză din acest trimestru!… În pauză, am început să-l descos pe Halip Neculai despre profesori și obiectele lor (L.D.: cele de la secția umanistică). El mi-a dovedit că e foarte ușor acolo și că mie mi-ar prii. Tot timpul am fost îngîndurat. Mă tem să nu fac altă prostie și după asta să regret mai mult și să mă rîdă toți. De la 8 la 9 am citit numai la limba rusă, dar al dracului lucru – n-am reușit decît să rețin cîteva cuvinte fără sens. Mi se face negru înaintea ochilor. Mi se pare că m-a lăsat memoria și-mi vine rău. Îmi apar în gînd vorbele lui Pop și apoi chipul lui B.M. ( L.D.: B.M. = Buhai Melexina, de la secția umanistică). După 9 am venit cu Toader în meditația mică unde mi-a arătat cum se face o analiză. Asta s-a prins mai mult ca lecția la literatură și mai mult ca o nucă-ntru-un perete. Pînă la 22.30 am scris în Jurnal. M-am culcat la 23.30.

Joi 10 februarie 2966. Aseară am stat în meditația mică unde mai erau vreo 10 – 15 elevi de-a 11-a care numai nu învățau.

Ieri am primit o felicitare de la bunița în care-am găsit o felicitare nescrisă, un timbru folosit irlandez și unul nou românesc + o pagină de caiet (scrisoare). Îmi scrie că a găsit dicționarul și că l-a trimis acasă (prea tîrziu). Îmi dă de grijă să nu umblu dezbrăcat ș.a. Aseară am mai scris două scrisori, una acasă în care i-am prezentat problemele ridicate în discuția mea cu Pop. A doua am scris-o în U.S. (L.D.: U.S. = Uniunea Sovietică) pe adresa: Ukrainskaia SSR, Hmelnițkaia oblasti, gorod Starokonstantinovsk, Sredneea Șkola No 8, Klub Internaționalnîie Drujbî” – copia scrisorii compuse de Pop. Azi dimineață m-am trezit la 5.30. Cu toate că mi-era somn și mi se închideau ochii m-am sculat și m-am îmbrăcat. Mă simt obosit. Ar fi și cazul: două nopți la rînd să dormi numai cîte 5 – 6 ore nu e prea ușor. După mine s-a sculat și Toader. Pînă la 6.45 am învățat numai la l rusă. La 6.45 i-am spus pedagogului (Țopa) că vrem să mergem la școală la meditație. Spre mirarea noastră chiar Haiuță s-a dus și a vorbit cu taică-său de ne-a dat mîncare (ne-a servit cu cafea). (L.D.: cafea = cicoare).

Dimineață era cam frig, totul era înghețat bocnă și încercase să ningă dar n-a reușit decît să împiestrițeze pămîntul cu cîteva puncte albe.

La școală se începuse deja ora de meditație și profesoara ne-a notat că am întîrziat 15 min. În această oră de consultație s-a făcut o problemă la trigonometrie și s-a lucrat foarte mult la logaritmi. După asta am avut prima oră – matematica. L-a ascultat pe Bădeliță și Gherasim (amîndoi aveau cîte un 3) și… minune: le-a pus la amîndoi 10). Toader a fost ascultat la predarea lecției noi (Extragerea rădăcinii pătrate). A doua oră am avut naturale. De la începutul orei dirigintele ne-a promis că sacrifică această oră și ne lasă să învățăm la rusă. A ascultat cîțiva elevi apoi s-a pornit o discuție de la un fapt neînsemnat. Lupăștean Margareta învăța la limba rusă, citind și apoi repetînd în gînd uitîndu-se în sus: dirigintele i-a zis: ”Nu așa măi, tu învață, nu te ruga la dumnezeu – dă doamne bine, dă doamne bine”. Apoi ne-a ținut o scurtă teorie despre religie și dumnezei. Ne-a povestit o întîmplare din război (22 august 1944) vrînd să arate că nu puterea cerească, ci gîndurile bune și faptele bune îl salvează pe om de primejdie. Ne-a povestit o întîmplare din timpul bombardamentelor, cînd s-a spart frontul, cum i-a fost distrusă divizia și a fugit împoreună cu prietenul său Aristide timp de 11 zile prin munți și fără hrană pentru a ajunge la familiile și copiii lor. A povestit foarte frumos și parcă vedeam tot ce spune. Ne-a mai spus cît de mult țineau soldații la el deoarece era blînd și foarte bun cu ei. După asta ne-a lăsat să învățăm la limba rusă. Nu ne-a predat lecție nouă, ci ne-a dat două lecții de recapitulat. În pauză, cu toate că ora următoare era chimia se făceau pronosticuri pentru teza la rusă. S-au făcut loterii și alte prostii.  Decît ar fi făcut așa, mai bine învățau…În pauză, eram foarte distrat și chiar bucuros. De ce – nu știuu… La chimie profesoara a fost foarte înțelegătoare și bună. A ascultat numai o elevă (era lecția f scurtă). Altădată, pentru asemenea cunoștințe, i-ar fi dat 3. Azi i-a dat 5.  După vreo 40 de minute a trecut la predarea lecției noi. În pauză am fost iar vesel și am fost pe-afară. Cînd am intrat în clasă profesoara deja intrase și scria titlul pe tablă. Eu știam foarte bine numai ”Revizorul”. Prima lecție n-am citit-o niciodată și ultima numai de cîteva ori (Turgheniev).. Eu am avut noroc: am fost nr.1 și mi-au căzut trei întrebări din ”Revizorul” și două din Turgheniev. Al doilea punct a fost analiza sintactică a unei propoziții în limba rusă (și de tradus în limba română). Din cele patru cuvinte pe care ni le-a subliniat pentru a fi analizate am făcut numai trei  și nuștiu dacă-s bune. În sfîrșit, mi-am luat de-o grijă cu prima teză și sper să fie bunișoară. Profesoara a fost severă dar n-a observat pe nimeni copiind.

După ora 12 am mers singur prin oraș și mi-am cumpărat de la ”Tutungerie” numerele 4 și 5 ale revistei ”New Times” și un plic. Cu asta am terminat și cu banii.

Am venit repede la internat. Masa se servise deja. M-am dus la Alexandra să-mi de-a pîinea măcar și mi-a făcut semn să iau și porția. Eu m-am autoservit și am luat două porții netăiate. Mi-a ajuns numai bine – mai ales că era proaspătă. La masă a fost și Maruțiac Ioan – student în anul II la Iași.

După asta m-am dus în meditație și-am jucat kuțki și am mai tradus din ”New Times”. Am mai scris apoi o scrisoare în U.S. (copia scrisorii compuse de Pop) pe adresa: Moskva, Leninskii Prospekt No 35, Sredneea Șkola nr 19, SSSR. Poate că din trei scrisori voi primi răspuns la vreuna. La trei fără ceva am mers la Atelier (în Clasa X-a D). Matkovski ne-a predat ceva despre bobina de inducție dar prea puțini l-au ascultat. Cînd mergeam la școală m-am întîlnit cu Pop; după ce l-am salutat m-a întrebat de scrisoare. Eu: ”Tocmai acum o duc la cutie” El: ”Da Druguș, dar ai pus timbrele necesare? ” Eu: Da! 1.60!”. După ce s-a terminat ora de atelier am mers cu Toader și cu ceilalți băieți (Popescu D., Cezar, Costică Lungu) la Foto-Sport să-și cumpere Toader un aparat de fotografiat. Deoarece n-a găsit acolo de care-i plăceau lui, a găsit un cetățean care avea un Smena 2 (250 lei). Toader s-a învoit imediat, a scos banii de pe cec și a mers acasă la cetățeanul respectiv și l-a cumpărat. A fost apoi pe la dirigintele Zăicescu, a văzut la televizor și a venit la internat abia la 7 (la masă). Eu a trebuit să-i motivez absența cu diferite minciuni. În pauză i-am studiat toți aparatul și Toader e nemaipomenit de fericit – nici nu putea învăța din cauza asta. Eu m-am jucat cu Dorel Țopa: îl pun pe scaun și-l trag prin meditație. Îi place.

Azi pe la amiază m-am întîlnit cu Ungureanu Orest. Seara am făcut o baie bună, după care mi-am luat pătura și m-am dus pe scări, pe coridor. Acolo am scris întîmplările zilei. (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!