liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Gheorghe Horodincă

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 433. Vineri 9 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (155).


Miercuri 13 iulie 1966.  …. și m-am sculat după ora 10, după un somn continuu, profund și liniștit. De cum m-am sculat, am luat scările, găleata, cîrligul și trăistele și …la vișini! Azi am cules din vișinii 4 și 3, reușind să mai facem și astăzi 6 căldări (în total 15!). M-am gîndit că ar fi f practic un fel de cîrlig f f scurt legat cu sfoară. Cîrligul să aibă vreo 15 cm, iar sfoara peste un metru sau doi. Avantajul e că poți lega creanga cu sfoara (după ce o agăți și o tragi cu cîrligul) și culegi mai ușor. În lipsă de cîrlig, și o piatră legată la capătul sforii aruncată cu măiestrie ar putea ajuta la tragerea crengilor. N-am mai avut timp să pun asta în aplicare și am lăsat pe mîine. Am suit și scara cea lungă în copac (vișinul 2), am legat-o cu cureaua și culeg foarte bine toate vîrfurile. La amiază am dormit mai bine de o oră și aș mai fi dormit în ciuda faptului că astănoapte am dormit mai bine de 12 ceasuri… Am întrerupt culesul pe la 18 pentru că nu mai aveam unde pune atîta amar de vișine. În bucătărie mama și tata lucrează de zor la strivit, stors, turnat în borcane. La urmă voi da cantitățile de vișine în diferite forme care au rezultat (vișinată, compot, vin, dulceață). După ce-am terminat cu vișinile m-am spălat și mi-am luat bluza albastră care-mi place foarte mult (mama mi-a spălat-o nu demult) și acum e curată. Timp de o jumătate de oră am mai făcut o tăbuiață de crupe, am mai adus apă, apoi… liber!

Cu ocazia călătoriei de ieri la Rădăuți am terminat vol IV de ”Însemnări de buzunar”. Acum mai folosesc cîteva file din vol II rămas neterminat.

În seara asta este film și se aude foarte clar muzică (dă foarte des ”La ragazza” (Remo Germani). În seara asta mi-am scris Jurnalul pe luni, marți și azi. Pe lîngă asta am ascultat și meciul dintre Spania și Argentina ( 1-2) (o mică surpriză). Pe la 21 a venit Cantoreanu (tatăl elevei Cantoreanu Maria cla X-a spre a XI-a la Liceul din Siret care-i corigentă la matematică) care vrea să ia ore. Pe lîngă ea cred că va veni și Viorica Dănilă și Ionel Maria (ambele, foste colege de clasă la V- VII). 10 lei ora/ persoană. Deci 30lei/ h. Dacă va cădea de acord cu părinții lor, vor începe ”antrenamentul” de la 1 august sau mai devreme chiar și… cu un pic de efort din partea tatei (care va trebui să se pună în acord cu materia predată elevelor de la Liceul din Siret) vor ieși cam o mie de lei…

Seara am mai ascultat D.F. (195) și Radio Novi Sad (236). După ce am terminat de scris Jurnalul m-am culcat chiar cînd acele ceasului meu marca ”Kirovski” arătau miezul nopții.

Joi 14 iulie 1966.  La această dată, în anul 1789 a început asaltul Bastiliei. Azi se împlinește exact o lună de cînd sînt în vacanță și parcă nici n-a fost chiar atît. Mai am încă două luni…

La 7.30 m-am sculat singur, din inițiativa mea. Azi dimineață tata a fost cu butelia la Siret și a reușit s-o schimbe. A mai luat și 3 kg de zahăr pentru industria noastră de vin. Bejenaru, omul de servici(u) de la Sfat a venit la noi cu o convocare pentru tata să vină la ședința de diseară. Cum tata nu era acasă, mama n-a vrut să semneze. Atunci, Bejeneru, obraznic, a spus: ”Mai ușor mă-nțeleg cu-n țăran decît cu dumneavoastră...”.

Ziua de azi a fost mai liber; n-am cules deloc vișine, deoarece nu mai avem ce face cu atîtea vișine. Toate vasele, borcanele, damingenele sînt pline. De dimineață pînă la amiază am răsfoit, citit și aranjat colecțiile mele de ”New Times” și ”Moscow News”. La amiază am dormit o oră. După amiază am încercat să-mi scriu ceva la lectură și-am început să citesc ”Prefața” la romanul ”Răscoala”. Pe la 3.30 mama și tata s-au gîndit să mă trimită la Siret să mai cumpăr zahăr.

Azi e o zi foarte călduroasă și la ora 16 cînd am pornit de-acasă era încă zăpușeală.

Pînă la Siret am făcut exact o jumătate de oră și-am reușit să nu mă dau jos la niciun deal pînă-n oraș. Am ajuns cam asudat, dar imediat am avut un ghinion. La 16.30 încă nu erau deschise magazinele. Tata mi-a dat pentru zahăr 200 lei bătute. M-am dus la cofetărie să iau o înghețată, dar alt ghinion: n-aveau rest la sută. Am vrut să beau un pahar de sifon de la un chișc, dar am pățit la fel. Cam așa are Ch. Dickens o povestire în care spune că cu o hîrtie de 10.000 de dolari a reușit să facă o sumedenie de cumpărături fără să i se schimne bancnota. Deoarece hîrtia mea era numai de 100 n-am avut norocul lui Dickens. Pînă la 17 m-am gîndit să mă duc cu bicicleta pînă la graniță și să văd cum arată un punct de frontieră. Dar abia am ajuns înaintea podului peste Siret că m-am oprit și m-am întors îmnapoi la Siret pentru că am văzut postul de vamă și am crezut că nu-i voie.  Am cumpărat 18 pachete de zahăr de cîte un kg. și în loc să plătesc 162 lei am plătit 172  (pen că-s căscălău!).

La întoarcere am venit mai mult pe jos pentru a nu mi se rupe mînerul de la servietă. Dar prin dreptul grajdurilor c.a.p. m-am suit pe bicicletă și imediat servieta a căzut jos. Am reparat-o cum am putut, apoi am pornit mai departe pe jos. Pînă acasă m-a mai enervat o aripă de la roata din față care nu mă lăsa să înaintez. Aceasta din cauza plasei și a servietei încărcate prea mult. Am ajuns acasă după o oră, obosit, asudat și enervat. Aici tata m-a mai dăscălit pentru cei 10 lei pierduți de pomană.

Seara am stors un borcan de vișine. Pînă în prezent s-au cumpărat 42 kg de zahăr (numai pentru vin, dulceață, compot și vișinată).

Vineri 15 iulie 1966. Dimineață mama m-a sculat pe la 8, dar mi-era grozav de somn și aș fi dat mult să mai pot dormi. Graba cu care-am fost sculat a fost cauzată de aglomerarea treburilor. A trebuit să aduc apă pentru vin, drojdie de la beci etc. Am pus o capcană de șoareci în beci. Mîine vom vedea dacă am succes la acest ”sport”. Pînă la amiază am mai stors și apoi am mai cules de unul singur aproape o căldare (a 16-a).

Ieri tata a adus de la un cetățean o damingeană de 50 de kg pe care azi a umplut-o cu must de vișine. Tot ieri am primit o scrisoare de la diriginta Ana Ruscior. Pe o filă albă a scris trei rînduri: ”Tov. Druguș, Vă facem cunoscut că fiul d-voastră Druguș Liviu a promovat clasa cu 7.66. Dirig, Ana Ruscior”.

Azi la amiază, nemaiputînd suporta căldura înăbușitoare, mi-am luat slipul și-un săpun și m-am dus la baie. Apa Siretului era plină de băieți, iar mai la vale de o mulțime de fete. Dintre băieți erau o mulțime de cunoscuți (Vasile Amariei – cu care n-am prea discutat), Stelică, Bizică, Ghe. și Mihai Horodincă, Titu Mustață, Ion Cantoreanu, Mihai Avărvare, Costică Apetri și mulți alții. M-am băit mult, am stat pe nisip și după baie m-am simțit minunat. Am venit pe la 15, după o oră jumătate de bălăceală, fiind mînat acasă de o negură care a acoperit în puțin timp tot cerul.

Acasă, mama tocmai a scos pîinea din aragaz; am mîncat apoi am cules o căldare și jumătate de vișine (total: aproape 18 căldări). Pe la 16 tata a observat în cămară (unde așezasem damingeana cea mare) o udeală și chiar apă. Cînd s-a uitat mai bine a văzut că curge de sub damingeană. Îmediat au adus un furtun de camion și au scos vinul în oale și borcane. S-a observat, în urma acestei operații, că se desprinsese complet fundul damingenei. S-ar fi făcut o mare risipă dacă nu s-ar fi observat la timp și nu s-ar fi lucrat cu atenție. După asta tata a pornit în sat să caute damingeană. S-a făcut aproape ora 23 și încă nu venise. Mama s-a dus în sat să-l caute și cînd s-a întors, tocmai atunci a venit și tata cu Amăiestroaie, de peste Cudrina, fiecare cu cîte o damingeană de 50 de kg în spate. Astfel, putem să o înlocuim și pe cea spartă și să mai facem încă vin. Cu tot ce s-a stors astăzi avem peste 120 de litri de vin de vișine pus în două damingene de 50 de l și în două de cîte 10.

Seara am ascultat o serie de meciuri de la Campionatul mondial de fotbal: Uruguay – Franța 2-1; Ungaria Brazilia 3-1; (fără Pele, Brazilia-i o echipă ca oricare alta); Chile – R.P.D. Coreeană 1-1; Spania – Argentina 1-2. Seara m-am culcat destul de tîrziu. Lecțiile mele de engleză și orele de lectură au luat sfîrșit…

Dialog cu mama: Eu: ”Cînd vine tata?” Mama: ”Dacă vine pe de-a dreptul, vine mai tîrziu; dacă înconjoară, vine mai devreme(L.D.: traseul ”pe de-a dreptul” conținea și o bodegă…). ”Rețetă de vin de porumb: 1kg porumb, 1kg zahăr, 5l apă, drojdie cît o nucă, 8 zile fermentație).

Sîmbătă 16 iulie 1966. Dimineața m-am sculat singur pe la vreo 7.30. Șirul zilelor frumoase s-a încheiat de ieri după amiază. Azi toată ziua a fost înnourat și seara a plouat bine. Presimt că apropiata mea excursie de 5 zile o voi face pe un timp cam urît. Azi nu s-au mai cules vișine. În orice caz au mai rămas puține pe vîrfurile cele mai lăturalnice. Timpul de azi l-am petrecut cu ”regiunea industrială bucătărie-cămară” storcînd ultimele cantități de vișine și completînd damingenile. Deoarece fermentează prea tare le-am făcut la toate cinci damingenele cîte un dop găurit în care am introdus cîte o bucățică de lemn de soc (gol pe mijloc) care se continuă c-un furtun vîrît într-un vas cu apă. Astfel, gazele ies fără să erupă și nici aerul nu pătrunde înăuntru.

La amiază am primit o scrisoare de la bunița (e supărată că nu-i scriu; dacă m-aș duce la București îmi plăteștea ea drumul dus și întors) și o carte poștală de la școală: ”Tov Liviu Druguș. Trimite o adeverință de salarizare a părinților, în vederea excursiei. Duminică seara vii la Rădăuți. Luni dimineața, ora 5 – plecarea în excursie. Mîncare pe-o zi Profesoara Galan”. Azi n-am scos adeverința cerută. Poate mîine. În privința excursiei, m-am pregătit un pic: am adunat unele lucruri, apoi am lăsat totul pe mîine. Azi am mai cumpărat 8 kg de zahăr de la cooperativă. În total 50!. Spre seară am ascultat meciul Argentina – RFG: 0-0. În același timp s-a disputat și partida URSS – Italia 1-0.

Mama a copt cîteva tăvi cu plăcinte cu brînză și cu vișine și totul a durat pînă la ora 24. Seara am stat și am scris rezumatul la primele două romane citite de mine (Răscoala și Pădurea spînzuraților): două foi, apoi am scris Jurnalul.

Am succes la ”sportul” cu șoareci. M-am coborît în beci și în capcană stătea un șoarec prins de gît. L-am aruncat și am pus din nou capcana cu aceeași coajă de pîine.

Duminică 17 iulie 1966. Dimineața m-am sculat la 9 după ce m-am săturat de-a binelea de somn. Apoi – pregătire pentru excursie. Mama mi-a călcat pantalonii gri și, de asemenea, cămașa gri cu butoni (cu care-am fost și la Iași). Am luat cureaua tatei. I-am mai făcut o gaură pe măsura mea apoi am început să-mi aranjez în servietă. Mi-am pus canadiana (bluza de vînt), pelerina de ploaie, o bluză de vară, ciorapi de schimb, șervetul, batiste, peria și pasta de dinți, Jurnalul, caietul cu adrese, cîteva antinevralgice, pix, stilou, piepten (+ 10 lei strînși de mine pentru excursie). Mama mi-a mai bucșit în servietă pîine și brînză și plăcinte cu brînză și plăcinte cu vișine. Deoarece n-a mai încăput termosul a trebuit să-l iau separat (la mînă) ceea ce nu mi-a prea convenit. Am vrut să renunț la el dar nu m-a lăsat mama. După ce m-am împopoțonat am fost cu bicicleta la Poștă și-am luat ”Magazinul”, ”Gazeta învățămîntului” și ”Munca”, citindu-le pînă la ora 13 cînd am plecat la cursă împreună cu tata. Mi-a dat 110 lei (20 de drum și 90 de cheltuială). Azi, tata a scris la rudele de ”dincolo” și mi-a spus că-i posibil să mergem la ele pe la sfîrșitul acestei luni. Pe drum mi-a povestit prin ce părți îi sînt rudele (comuna Izvoare, raionul Orhei). La cursă m-am întîlnit cu doamna Maximiuc cu care am discutat pînă ce a venit autobuzul. Am luat bilet pînă la Siret; aici m-am dat imediat jos și m-am dus să-mi scot bilet pentru Rădăuți. Aici, la Casă m-am întîlnit cu Petrică Bejenaru cu care am schimbat cîteva cuvinte. După ce mi-am scos bilet m-am așezat pe o bancă lîngă autobuzul pe a cărui tăbliță scria Siret-Rădăuți. Autobuzul însă era complet gol. Ora plecării a trecut și în autobuz n-a intrat nimeni. După cîtva timp văd că se pornește un autobuz. Dau fuga și întreb pe cineva unde merge. ”La Rădăuți!” primesc răspunsul și imediat o iau la fugă, ajung autobuzul și fluturîndu-i biletul prin fața ușii, șoferul a oprit.

La ora 15 am ajuns în Rădăuți. Orașul era aproape adormit, toropit de căldură. Străzile erau pustii. Imediat m-am dus la școală să văd dacă am unde dormi undeva deseară. Dar școala era și ea pustie. M-am reîntors în oraș și am stat în parc pînă la ora 16. Crezînd că Toader o fi venit și el în oraș și acum o fi la film, m-am dus la cinema ”Unirea” și l-am așteptat acolo să iasă. Mai întîi l-am văzut pe Lazurcă Aurel din Grănicești care a absolvit 11 clase și care merge și el în excursie. Imediat a venit și Toader. Ei mi-au spus c-au lăsat bagajele la Florea la internat. Am mers tustrei acolo și am lăsat și eu servieta acolo. Apoi pînă seara n-am mai stat deloc. Am mers prin oraș ca (virgulă) caii spre marea nemulțumire a lui Lazurcă, virgulă, care n-avea un astfel de antrenament. Am cheltuit vreo 10 lei pe nimicuri (înghețată, prăjituri, caise ș.a.). Mereu am întrebat pe prieteni și cunoștințe dacă nu știu un loc unde putem să dormim toți trei la noapte. Dar n-am găsit nimic. M-am întîlnit cu Gafencu Marcel, fostul nostru coleg de clasă. Am discutat ca și cum ieri ne-am despărțit. A rămas tot așa cum îl știam. M-am întîlnit apoi cu Gavril Magopăț. Acesta ne-a îndrumat să mergem la luptătorii de la Grădina de tir care pentru 5 lei ne-ar da saltele. Am renunțat imediat la acest plan. Pe mine și pe Toader ne-a apucat veselia. Rîdeam mereu pe seama oricui. Am fost și la internatul de fete de pe str Volovățului (”Noi sîntem cu excursia”) dar n-am găsit nimic și am pornit iar prin oraș foarte veseli. M-am întîlnit cu Rodica Ruscior dar nici nu m-am gîndit să-i spun să dorm la ei (nu ține). Apoi am mers iar pe la școală. Văzînd că se îngroașă gluma am mers iar la Școala veche. Aici erau cazați o mulțime de profesori pentru examenul de definitivat. I-am spus unei femei de servici că a spus tovarășa directoare Mincu că TREBUIE să dormim undeva în școală. Femeia, foarte credulă, s-a dus la omul de servici și așteptările noastre n-au fost zadarnice. Ne-a dat o sală de clasă (clasa a II-a, ultima pe stînga) în care erau mai multe pături dintre care două erau așternut. În total, două pături, două saltele, doauă perne, dar numai trei cearșafuri. Aveam masă, lavoar, lighean, căldare cu apă și ”tot confortul”. Ne-am bucurat cînd am văzut un asemenea ”culcuș” și imediat am ieșit în oraș. Am mers la dna Florea și ne-am luat bagajul. Toader și Aurel aveau cîte o sacoșă, foarte practică pentru excursii. Prin oraș am întîlnit-o pe Rodica Moroșan (XI-a E) și-am rugat-o să ne trezească mîine dimineață la ora 5. La școală, bucuroși că avem locul asigurat am început să tropăim pe coridoarele școlii. Numai bine ce-am intrat și ne-am încuiat cu cheia, că-l auzim pe omul de servici bătînd la ușă. Îi dăm drumul și el începe să ne facă morală (pentru tropăială). L-am asigurat că n-o să se mai repete și ne-am văzut de-ale noastre. Aurel a adus apă, eu am făcut paturile, Toader a pregătit masa. Ne-am spălat, am mîncat bine în comun (fiecare a contribuit cu cîte ceva), apoi am tras la sorți cine să doarmă singur și cine în dublu. Eu cu Toader am căzut la un loc și Aurel singur. Ne-am culcat pe la vreo 22 cu gîndul să ne putem scula dimineață. Eu am făcut paturile în așa fel încăt nouă ne-am pus două cearșafuri (să nu ne înțepe pătura) iar lui Aurel numai unul. Pe chestia asta am rîs grozav. Cu asta și cu bancurile ce s-au mai spus ne-a trezit că ne-am culcat abia la 24… Noaptea însă n-am dormit bine și-am stat mai mult treaz. De grijă să nu pierdem autobuzul ne-am sculat de mai multe ori pe noapte. Am dormit în jurul a 3-4 ore.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 420. Sâmbătă 24 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (143).


Joi 6 ianuarie 1966. Azi împlinesc 16 ani. Dimineața m-am sculat mai devreme ca de obicei. (pe la 6). Părinții m-au felicitat, iar mama, pe la 8, s-a dus la cooperativă să-mi cumpere ceva.

Vîntul suflă grozav și face multe stricăciuni. A anunțat la radio că în Moldova viteaza vîntului a atins peste 150 de km/h. Mama s-a îmbrăcat ca pentru iarnă cu cojocul și șalul. Mi-a cumpărat o cămașă în pătrățele (nr 37 II) (35 lei) + 5 lei biscuiți și o șocolată. Ca din partea ei mama mi-a dat 10 lei. A  venit Horodincă-tatăl (cu laptele) și ne-a spus că Gheorghe a găsit loc la Liceul nr 1 din Rădăuți și va sta la internat. Burdujan era plecat la Iași (probabil pentru examen de grad). Am scos termometrul afară și l-am pus în același loc în care l-am pus și ieri: minus 12 grade. În casă, înainte de  a face focul, tot atîtea erau. După ce s-a făcut focul, seara s-a ridicat temperatura la 20 de grade. Pînă pe la 11.30 am stat în casă, timp în care am mîncat, am cinstit și-am căpătat chef de glume. La insistențele mamei și tatei m-am îmbrăcat bine și m-am dus în sat. Cînd am coborît înspre centrul satului era prăpădenie. Vîntul era foarte rece, îmi biciuia obrajii și-mi înroșea ochii. Drumul satului era pustiu. Oamenii s-au dus la biserică și cimitir (boboteaza) abia pe la amiază.

Cu toate că am mers greu încolo, n-am avut nici o mulțumire cînd am ajuns la Poștă. Am vrut să trec și pe la Bibliotecă. Atît la Poștă cît și la Bibliotecă era închis. Înapoi m-a adus vîntul. Îmi lua pașii pe sus și eram nevoit să merg foarte repede. Acasă m-am mai încălzit și, din nou bine dispus,  am început să joc table cu mama. Am luat bătaie cu 4 – 1. Am pus cîteva pariuri cu mama pe care le-am pierdut (11 – 0). A venit Bejenariu (omul de serviciu de la Sfat) și i-a adus tatei înștiințarea că trebuie să meargă mîine la Rădăuți (cu sindicatul). Pe la 13.40 a venit și poștașul Amorăriței: ne-a adus Zori noi – ul și o telegramă de la bunița: ”Fericire, succese în viață și să vă bucurați de copii. Mama”. Aceasta a fost trimisă cu ocazia zilei de 6 ianuarie. Pe la 16 a venit Kolea Luchian cu recensămîntul animalelor. A stat cam mult de vorbă și a povestit din greutățile lui (”pe cinste!”, ”scuzați!”…).

Am mai încercat să învăț cîteva cuvinte noi la engleză. La 18 am ascultat ”V.M.” Din cuprinsul emisiunii: ”Esența ajutorului partidelor comuniste dat țării Viet-Nam ului”. La ”Radiojurnal”, ”În lumea științei și tehnicii sovietice”, rubrică în cadrul căreia a vorbit prof. Konstantin Sergheev și chimistul V. Korvin care a descoperit cîteva substanțe în domeniul materialelor sintetice. A transmis o relatare despre protezele electronice purtate cu mare succes de mii de oameni. A transmis ”Cîntecul deșteptătorului” (drăguț). Am ascultat Radio Timișoara (are emisiune joia și sîmbăta de la 18 la 19. La ora 20 am ascultat ”V.M.”. Din cuprins: ”Prietenia sovieto-vietnameză se dezvoltă și se întărește”, ”Conferința de la Havana”. În continuare, un nou radiojurnal (la colhozul Miciurin din Kuban este o traduție: primirea tinerilor colhoznici în rîndul agricultorilor). La rubrica ”Cîntecul zilei de seară ” (?!) a cîntat Ana Petrovna care a vizitat România.  A mai transmis un reportaj despre ”Marșul de iarnă al komsomoliștilor din Vladivostok” (vizitarea locurilor istorice din cel de-al doilea război mondial). Pagina muzicală a radiojurnalului a cuprins ”Apecte de iarnă” și cîntecul ”Cîntec de iarnă”. A încheiat cu ”O faptă eroică din noaptea anului nou petrecută pe o motonavă sovietică”.

Azi mama a lucrat mult și conștiincios la făcut conspecte din ”Congres” pt înv. politic. Evenimentele zilei: ieri a avut loc la București ”Ședința comisiei de organizare pentru pregătirea Congresului de înființare a Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție”. A fost aprobat proiectul de statut al Casei de pensii. Tim Buck, președintele P.C. din Canada a împlinit 75 ani. La Conferința de la Havana au luat cuvîntul reprezentanții RD Vietnam și ai F.N.E., Laos, Republica Dominicană, Congo (Leopoldville) și Organizația pentru Eliberarea Palestinei.  Azi a plecat spre Hanoi Al Șeleapin, șeful delegației sovietice invitat în Vietnam. Convorbirile de la Tașkent continuă între șefii celor trei state și miniștrii de externe ai țărilor beligerante. Greva muncitorilor newyorkezi continuă provocînd mari pagube statului american și aglomerînd populația ( + o ploaie torențială). În Argentina – inundații. În Elveția – avalanșe de zăpadă.

În seara asta m-am uitat prin caietul meu cu evidența posturilor de radio și m-am hotăerît să ascult Novisad ul la ora 23. (Am prins și un post pe 195 m: DW Koln). Am ascultat pe 236 m Radio Novisad. A vorbit despre răspunsurile lui Veiko Vlahovici, secretarul C.C. al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia. A vorbit în termeni tari și tăioși. A urmat un Buletin de știri (Cairo, Tașkent, Tokio (convorbiri Harriman – Sato), Moscova (Al Șeleapin – fără precizarea scopului), Saigon, Lagos) și a încheiat cu Sport. Spicuiri din programul de mîine. La 5.45, 10.45, 13, 18, 21, 21 și 22 pînă la 23.30. (se adaugă o oră pentru a folosi ora României).

Vineri 7 ianuarie 1966. Aseară m-am culcat la miezul nopții. Drept urmare, azi dimineață de-abia am putut să mă scol la 9. Am încercat să ascult ”V.M.”, dar după Buletinul de știri am observat că se repetau aceleași materiale difuzate aseară. Tata s-a sculat la 6 și s-a dus la cursă. Aceasta însă era arhiplină și nici n-a oprit în stație. Mama i-a scris buniței și i-a dat scrisoarea tatei s-o ducă la Poștă. După cum se așteptase și mama, a adus-o înapoi. Tata a vrut să meargă la Rădăuți cu mașina c.a.p. ului dar n-a putut. Dimineață, neavînd ce face am scos Moscow News ul și-am mai descifrat cîteva articole. Am scos 100 de cuvinte necunoscute pe care le-am tradus cu ajutorul dicționarului. Pînă acum, am în cele două caiete 2150 cuvinte, din care cred că știu peste 1000. Pînă la amiază am stat în casă și n-am vrut să ma mai duc la Poștă (a trecut abia la 1 și a venit Milu cu zirul la ora 14.

Azi, treptat, vîntul a scăzut din intensitate pînă s-a domolit de tot, lăsînd loc unui geruleț sec. În timpul cît a bătut vîntul a căzut un pic de zăpadă dar atît de puțină că n-a reușit să acopere pămîntul peste tot. În celelalte regiuni ale țării a nins abundent și a anunțat la radio că multe drumuri sînt înzepezite. În Europa, iarna este, de asemenea, neobișnuită. Au căzut zăpezi (mici) în Italia și în Corsica. Dimineața mama a ascultat teatru la microfon: ”Rețeta fericirii” de Aurel Baranga. Pe la amiază, tata a fost din nou în sat. A reușit să facă rost de butelie după nici o zi de întrerupere (25 de lei + un rom). Mama a fost tare bucuroasă de asta. Azi am aflat că pot să mișc puțin piciorele la vals. De asemenea, și la populară. Mie puțin greu pentru că nu dau atenție muzicii, ci dansez aiurea. Am jucat apoi table cu mama. M-a bătut la un scor destul de mare (nici nu-l mai țin minte). Tata a mai fost o dată în sat, a cumpărat o călimară cu ”ink” (cerneală) și o flanea de corp pentru mine (35 lei). Seara am mai ascultat ”V.M.” la 18 și la 20. Am ascultat ”tribuna ascultătorilor”. Am ascultat la Chișinău cîntece populare românești (”Vine, vine primăvara”, ”Limba noastră” apoi ”Fericirea”). Seara am stat mai tîrziu. Am ascultat Radio București în limba italiană (de la 21.30 la 22.30). L-am auzit pe Angelo Chiari, ”corespondente de la radiotelevizione romena”. A vorbit despre Sadoveanu, Slavici, Petrescu și Zamfirescu. De asemenea, am ascultat și rubrica ”La microfon il vostro…”. N-am putut asculta pînă la sfîrșit deoarece tata m-a trimis la culcare și s-a uitat în caiet să vadă ce am scris. Nu m-am supărat pentru asta.  Azi am ascultat la Radio Moscova cîntecul în limba rusă ”Orașul natal”. M-am culcat la 23.

Azi U.S a lansat satelitul Cosmos 104. La HavanaConferința pentru solidaritate a popoarelor din Asia, Africa și America Latină”. Au luat cuvîntul următorii reprezentanți: Edward Ndolou (Zimbabwe), reprez. F.N.E. din Africa de Sud, șeful delegației chineze, delegați din: Iran, R.A.U. (Republica Arabă Unită), Iordania, Insula Mauritius, Oman, R.P. Mongolă, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Guineea portugheză (Amilcar Cabral – secretar general al P.A.I.). Azi au mai vorbit: S.R. Roșidov (U.S.), R.P. D. Coreeană, Venezuela (Pedro Medina Silva), Cuba , Ruwanda, Siria, Congo B, Senegal, Liberia, Guatemala, Japonia, Paraguay, India, Guineea, Sudan, Cambodgea.

Sîmbătă 8 ianuarie 1966. M-am sculat la 9. Tata a mers din nou la cursă, la 6.30, dar iar nu l-a luat. A venit pe-acasă, apoi s-a dus în sat și a plecat cu o ocazie. Mama a început să pregătească cîte ceva pentru plecarea mea la Rădăuți. Mi-a spălat cămăși și pijamaua, apoi le-a călcat împreună cu altele. A frămîntat și mi-a făcut plăcinte poale-n brîu și un chec pe care mi l-a pus în valiză. Nu știu de ce mama a fost tare indispusă azi. Eu am mai încercat să învăț dar în cea mai mare parte n-am reușit. Mi-am răscolit iar colecțiile de ”Moscow News” și am tradus multe articole. Mi-am trecut toată ziua cu astfel de ocupații. Seara, mama m-a rugat să mă duc să-mi i-au rămas bun de la tanti Lucreția, dar n-am vrut nici în ruptul capului. Mama a insistat mult pînă am început să scurg ochii de ciudă și enervare. După asta mi-a trecut și mama mi-a făcut morală de bunele maniere și purtarea în societate de care sînt cam străin.

Am ascultat de la 17.30 la 19 Radio Timișoara (”Poșta melodiilor”). La 19 m-am îmbrăcat  și m-am dus la intersecție unde are cursa stație, să-l aștept pe tata care trebuia să vină de la Rădăuți. De la 19 pînă pe la vreo 19.45 am tot așteptat cursa care nu mai venea. Am stat de vorbă cu mama lui Gh. Horodincă. Urechile și picioarele îmi erau înghețate și nu le mai simțeam de frig. Cursa a avut marea întîrziere din cauza stației de la Siret de unde șoferul (Riciuc) n-a vrut să pornească din cauza aglomerației. A venit și tata. I-a dat un rom lui Riciuc și l-a rugat să oprească mîine dimineață la poartă. Ajuns acasă a certat-o pe mama că m-a trimis să-l aștept. A povestit o mulțime de lucruri de pe la Rădăuți. A fost la un instructaj sindical. I-a decontat drumul (a fost cu ”mașina sindicatului” = mașină de ocazie). Acolo, la Rădăuți, a fost cu Zîna la film: ”Dincolo de barieră”, care i-a plăcut f mult și ni l-a povestit și nouă (Printre puținele filme pe care le-a reținut și i-a plăcut). A primit premiu de la sindicat: 200 lei. S-a întîlnit cu Mircea la el la gazdă. Acolo, foarte bucuros, Mircea i-a povestit că a dat foarte bine la toate (și a și copiat foarte bine). I-a cerut tatei 150 de lei pentru gazdă (15 lei pe zi!). Tata i-i va da bucuros, mai mult pentru faptul că a ascultat și s-a prezentat la examen. În urma celor povestite de tata, mama s-a mai înviorat și i-au trecut presimțirile rele și supărarea. Eu mi-am aranjat cele trebuincioase în valiză, mi-am încuiat-o și am îngrijit-o bine. De asemenea, mi-am bucșit cît am putut și în servietă de am crăpat-o într-o parte.

Azi dimineață afară era moloșag, vîntul nu mai bătea și puteam sta afară numai în flanea, fără să-mi pese de aerul rece. Soarele s-a arătat și el. Spre seară, însă s-a pornit vîntul care a contribuit mult la scăderea temperaturii. Azi n-am prea ascultat la radio nici o emisiune, deoarece n-am mai avut timp. M-am culcat la 22 pentru a mă putea scula mîine la 5.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 416. Marți 20 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (139).


 

Sîmbătă 25 decembrie 1965. Ziua întîia de Crăciun. Prilej de bucurie pentru copii și de distracție și veselie pentru toată lumea. În alte țări se oficiază servicii religioase (Ziua lui Hristos). Cum sînt un ateu convins, consider toate astea fără rost și țin ziua aceasta ca pe o zi liberă, pentru distracții. Aseară am stat pînă după ora 12 și-am citit ”Bîlciul deșărtăciunilor” care pe măsură ce intră în acțiune devine mai frumos și mai pasionant. Azi ziua s-a menținut puțin geroasă. Atmosfera a încremenit în această stare de două zile și cred că va mai ține încă cîteva.

Azi dimineață m-am sculat după 7.30. Am făcut program de sport (exerciții de gimnastică și flotări la podea (20), apoi am făcut baie părții superioare a corpului, după care mi-am luat pantalomnii mai buni și bicicleta și m-am dus la Poștă să duc o scrisoare (pentru Botoșani). Pe drum m-am întîlnit cu Gheorghe Horodincă. Acesta mi-a povestit despre profesorul lui de matematică de la Siret (care-i f tîmpit) (în întreaga clasă sînt 12 căzuți și restul medii de 5). Din cauza lui va veni la Rădăuți (poate chiar la internat). Pe drum m-am întîlnit cu ”tov. director al Școlii generale GrămeștiPanțir Alexei”. Pe drum unii săteni m-au salutat (n-am avut răgaz să le dau eu salut). Înapoi acasă am venit tot cu Gh Horodincă, pe lîngă bicicletă. Azi mă așteptam să primesc felicitare de la Moscova ca-n fiecare an (1962 – 27XII, 1963 – 22 XII, 1964 – 23 XII) dar n-am primit. Stăm foarte prost cu abonamentele anul ăsta (n-avem nici unul). Pînă la amiază am stat degeaba, am ascultat radio (tot timpul azi a fost o muzică excelentă) și-am avut discuții cu Mircea, tata sau mama. Am luat masa pe la 12, după care am început să mai fac cîte ceva la engleză. Pînă seara am tradus aproape o foaie din Gulliver s Travels by Johnathan Swift. Mi-am mai omorît timpul jucînd table sau dame și vorbind cu ceilalți ai casei. La ora 18 am ascultat Vorbește Moscova. Azi se împlinesc 45 de ani de la  constituirea R.S.A. Ceceno-Ingușă. Cu acest prilej ea a primit ordinul ”Lenin” – cea mai înaltă distincție sovietică. În încheiere a vorbit despre cinematografele din Moscova. În capitala U.S. sînt în prezent 105 cinematografe (al 105 –lea a fost inaugurat ieri), iar mîine se inaugurează al 106 – lea, avînd o destinație specială. Aici se vor prezenta numai filme satirice care vor biciui rămășițele vechii orînduiri. Pe lîngă aceste cinematografe mai sînt încă 20 de cinematografe de vară cu capacitate foarte mare. Zilnic, cinematografele sînt frecventate de 300 000  de moscoviți. În Moscova există un cinematograf panoramic (cu trei aparate de proiecție) – Pacea; și unul de circopanoramă (11 aparate de proiecție) la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale.

După cină a fost un pic de ceartă (Mircea s-a supărat că nu va pleca mîine la Rădăuți). În tot timpul zilei de azi Radio București nu a rostit cuvîntul ”crăciun” (a fost rostit aseară, dar s-au corectat pe parcurs). Restul țărilor au transmis. Am ascultat o emisiune la ”Eu” despre un Nicușor, doi părinți, ministrul diriginte și alți membri de partid. Moș Gerilă + Moș Crăciun = Moș Cră-cilă = diriginte (crăcănat) (colectiv, instructor de partid, membru de partid, lupta de clasă, cl X-a, biserică, dumnezeu, porniți înainte tovarăși, 23 august, Crăciun, 10 mai). Dac-ar fi toate cu lapte…. (L.D. Presupun că era o emisiune de la ”EuRopa liberă” în care era ironizată noua familie conducătoare a României și, desigur, regimul politic comunist).

La 22 fără ceva am ascultat ”Gavarit Maskva” – v russkii iazîk – cîteva cîntece în limba romînă a lui Vasile Veselovski (”Chitara” ș.a.). Pe la 22.30 am început  să-mi organizez cunoștințele mele despre Radio Moscova și sugestii cu privire la emisiunile acesteia. Mi-am alcătuit un carnețel de 1,50 lei pe care l-am împărțit în nouă părți neegale între ele. Iată cum: 1. Cîntece cerute de ascultători; 2. Cosmonautică; 3. Cinematografie; 4. Vederi; 5. Fotografii de scriitori, poeți ș.a.; 6. Literatură; 7. Pictură; 8. Actualități din viața moscovită și sovietică; 9. Personalul redacției 10. Viața sportivă în U.S. Toate aceste rubrici le-am  ”completat” fie cu ceea ce știu, fie cu ceea ce vreau să știu (sau să am și care trebuie cerute de la redacție). Acum e ora 24 fără 25 min. și eu scriu în Jurnal și ascult muzică la Radio București (programul I): de mai bine de jumătate de oră ține o muzică modernă dar adormitoare. În seara asta am de gînd să ascult ”Glasul patriei”. Pînă una –alta să mai trag în condei vre-un prof. – doi.

Bondor Aurelia – profesoara mea de matematică din clasele a 8-a și a 9-a. Cam voinică, necăsătorită și se poartă foarte corect. Are un păr bogat pe care-l poartă făcut permanent numai la spate. Se ține grozav de cinstită și corectă. Cîteodată, pentru a nu considera cineva că i-a făcut o nedereptate pune notă peste normă (cazul meu). Ca metodă de predare specifică: studiul individual, iar în clasă numai ascultare. Persecută fățiș, rîzînd chiar de unii (Ungureanu Mircea și Lavric Gheorghe). Asta pentru a învăța ei matematică. Pînă anul trecut avea o manie: aceea de a scrie numaidecît pe cineva în condică. Anul ăsta, nemaifiind condică, se limitează numai să facă observații și să țină morală. În timpul orelor are două (sau mai multe) metode de a striga elevii. Fie numai pe numele mic (acesta îl rostește cu veselie și bună dispoziție), fie numele întreg (rostit grav și apăsat). Cînd nu folosește niciuna din astea, folosește alte două: a) tovarășul xy și b) scoate ea cîte o poreclă care să nu fie supărătoare: de ex. mie îmi spune Liviuț, lui Pîrghie – Pițigoi; lui Andrișanmaestru, iar mie îmi spunea anul trecut ”geometru”. Cînd se supără pe noi nu mai face ore în plus și-i ține mult supărarea.

Teleagă Demil profesor de fizică. O ținută atletică, înalt, poartă părul scurt și haine ușoare pe el. Se poartă după tipicuri: se rade de două ori pe săptămînă (joia și sîmbăta). Își asortează la culoare cămașa și pantalonii. În clasa a 8-a, a 9-a și în trim I din acest an a purtat cămașă și pantaloni kaki. De la o vreme poartă cămașă și pantaloni de culoare închisă (aproape neagră). Nu-mi pot explica cum poartă aceleași haine de atîția ani (poate are mai multe la fel). În clasă intră tot după tipic: intră cu dreptul înainte și se lasă ușor pe genunchiul stîng. Are mereu cu el un caiet de fabricație proprie în care-și trece notele (să nu-l șmecherească alții). Are un sistem de predare și de ascultare cu totul aparte. La începutul trimestrului predă timp de douăsăptămîni, după care ascultă vreo două (săptămîni); apoi intră la normal. Cînd predă umple lecția cu tot felul de snoave și aplicații foarte practice. La ascultare nu permite să se sufle. Dacă cineva încearcă, bate cu creionul în catedră și zice: ”Vă rog, deja scade temperatura...”. Cîntărește notele foarte bine: ”vă rog, e 4.50; te mai întreb ceva poate îți dau cinci”). Atît la ascultare cît și la predare nu cere cine știe ce disciplină, ci numai atrage f blînd atenția, ciocănind cu creionașul lui în masă, zicînd: ”Sssst, vă rog!…” O singură dată l-am văzut nervos (cazul cu Istrătoaie Modest și Gigi Simionesi) și tot o singură dată a scris în condică (anul trecut, pe mine). Are vorbe tipizate: ”Vă rog!” folosit 1) cînd începe să predea lecția; 2. Cînd pune nota; 3. Cînd atrage atenția cuiva. E un profesor iubit de toți, prin faptul că se poartă f popular cu noi. Din clasa 8-a, a 9-a și anul ăsta am fost mereu (responsabil) cu materialele la fizică. El, întotdeauna, f galant ieșea ultimul din cancelarie cu țigara în colțul gurii; dacă nu era material (îmi) făcea un semn cu mîna și strîngea din buze; dacă era (material) făcea semn cu mîna să merg(em) sus. Urcam scările împreună cu el, foarte tinerește, el mereu zîmbitor și glumeț cu toți. De multe ori îl vedeam prin oraș, pe bicicletă, conducea numai cu o mînă și cu nelipsita-i țigară în cealaltă. Ce a făcut, numai el știe, dar și-a atras dragostea și simpatia tuturor (cu toate că dă note destul de mici). Ăsta-i profesorul nostru de fizică.

La ora 0, după ce a spus ultimele știri, programul I și-a încheiat emisiunea, după care a cîntat imnul (tot cel vechi). Deoarece a început emisiunea în limba germană am mutat pe programul II la 550 metri. Am încercat să compun o scrisoare pentru elevii sovieticii cu care să corespondez. Am reușit să înjgheb ceva, dar dar nu știu dacă voi putea traduce, cred că va trebui să cer ajutorul profesorului de engleză. La ora 0.30 pe lungimea de undă de 339 m am ascultat ”Glasul patriei”. În scurtul Buletin de știri a fost amintită ceremonia patriarhului Iustinian de la biserica ortodoxă română, care a spus în încheiere: ”… în lumina învățăturilor evanghelice să iubim aproapele nostru și să iubim pacea în lume”. Apoi a urmat rubrica ”Meridiane românești” care a informat auditorii despre ”succesele din fabrici și ogoare”. A amintit și despre vacanța de iarnă a elevilor care-și petrec revelionul la Palatul pionierilor. O mică statistică din întreaga populație a țării: la fiecare trei locuitori unul este depunător la CEC. În punctul trei al programului, crainicul a spus cam așa: ”Nopate bună de Crăciun”, ”este noaptea Crăciunului”, ”este seara Crăciunului”, ”apar îngerii liniștiți și-n casă arde focul”. A spus apoi despre ”pregătirea Crăciunului”, ”tăierea porcului de Ignat, gospodinele care pregătesc nelipsiții cîrnați și caltaboși” etc. În noaptea de ajun este sărbătoarea copiilor care vin să colinde și așteaptă această noapte cu nerăbdare și emoții. Este vorba despre colindătorii care, în schimbul veștii că se apropie Crăciunul și a drăgălășeniei lor, primesc plăcinte calde, colăcei, mere, nuci etc. A recitat la radio și cîteva colinde vechi: ”Dom, dom să-nălțăm/ Am plecat la vînătoare/ Dom Dom să-nălțăm….”, apoi ”Moș Crăciun cu plete dalbe/  Să-mi aduci daruri multe”, ”Din bătrîni se povestește…. Moș Crăciune ia ghicește? Niciodată n-ai ghicit”…. Crainicul a urat auditorilor ”Sărbători fericite!” după care s-au transmis cîntece populare ca: ”Bun îi vinul ghiurghiuliu/ Cules toamna pe tîrziu”. Radioteleviziunea română, Str Nuferilor nr 62, România). Am stat și-am scris în Jurnal pînă la ora 1.15. Cînd vroiam să caut ”Glasul patriei” pe unde scurte hop și tata care m-a certat un pic și mi-a luat aparatul. Neavînde ce face a trebuit să mă culc. Nu înainte însă de a-mi destinde mușchii și de a citi cîteva rînduri din ”Bîlciul...”. M-am culcat la ora 2.

Duminică 26 XII 1965. Cu toate că astănoapte m-am culcat foarte tîrziu, azi am reușit să mă scol pe la 8. Tocmai atunci venise Horodincă cu laptele și Muț era dezlegat. Omul a trebuit să intre și să stea în casă pînă l-a prins Mircea pe Muț și l-a legat. Dimineața fac înviorare. Fac cam cîte 16 flotări și exerciții de gimnastică. Pînă la amiază mi-am pierdut vremea  umblînd și stînd prin camere. De pe la 12 m-am apucat să traduc în continuare din ”Gulliver s Travels”. Mi se pare că acum e mult mai ușor de tradus (am prins și gustul). Nici azi n-am avut nimic la poștă și asta nu-mi place deloc. Dacă nici mîine nu mai primesc, atunci…

După o masă copioasă am ascultat pînă la 16 numai la radio (Petre Pleșca hirotonisit de Papa de la Roma). Dv. (L.D. Presupun că știrea a fost auzită la postul de radio Deutsche Welle – Unda germană – dar fiind probabil atenționat de părinți să nu scriu despre posturile de radio interzise, încercam doar o sugerare spre ulterioară aducere aminte…Deci, Dv = DW). Am ascultat ”Satira și umorul” – o emisiune compusă din scenetele ”consumate” în timpul acestui an. Apoi m-am culcat pe canapea (mă ajunsese somnul  și în sugragerie era f cald) și am tras un pui de somn pînă aproape de 17 cînd m-a sculat repede mama  și mi-a spus că vine doamna Tomaziu. Nici n-am apucat să mă șterg pe la ochi c-a și intrat. Am îngînat un ”sărumîna”, am mai stat un pic și m-am retras cu aparat cu tot în bucătărie. Aici am ascultat muzică și alte ”țuici”. La ”Moscova” a amintit azi pentru prima oară de ”cele 30 de ore de pace cu ocazia zilei de Crăciun”. A amintit, de asemenea despre principalele evenimente petrecute în U.S.: 1) S-a sărbătorit a V-a aniversare a F.N.E. (L.D. Probabil este vorba despre Frontul Național de Eliberare din vreo țară asiatică, posibil Vietnam); 2) la 21 dec s-a semnat acordul de ajutor tehnic suplimentar pentru Vietnam; 3) 20 dec. – îndeplinirea înainte de termen a septenalului sovietic în siderurgie; 4) Au fost lansați pînă acum 101 sateliți ”Cosmos”; 5) 25 dec – Festivalul artistic ”Iarna rusească” la care participă invitați din 22 de țări. Elevii sovietici iau vacanță la 30 decembrie.

Doamna Tomaziu a stat cam multișor. După asta, mama s-a dus cu tata la Puiu Marian, cu gînd să-l cheme la noi. Fiind ”aglomerație” acolo, au fost nevoiți să se întoarcă. Pe masa din sufragerie era o sticlă cu vin roșu și un păhărel cu lichid roșu; crezînd că-i vin l-am dat peste cap. Dar m-am înșelat amar: era oțet de calitate bună. M-a usturat pînă ce mi-am ”uns”  gîtlejul cu un pahar de vin de vișine. După masa de seară toți s-au culcat, iar eu am rămas să-mi scriu impresiile zilei de azi. Tata, precaut, mi-a luat aparatul ca să nu stau tîrziu. Pe la 22 și ceva însă m-am dus în sufragerie și am urmărit șirul de emisiuni de la ”Radio București”, de la 22 la 22.30 și de la 0 la 0.30 pe lungimea de undă medie de 397 m. A dat foarte multă muzică ușoară românească. A cîntat ”Serenada tinereții”, ”Gabriela” și ”Viva la musica!” (italiană). A cîntat Ilinca Cerbacev ș.a. După a doua emisiune în limba italiană am ascultat ”Glasul patriei”. Programul a fost sărac de data aceasta. I-a lipsit Buletinul de știri. A început cu ”Meridiane românești” apoi a continuat și a terminat cu emisiunea lui Radu ProdanWeek end la Radio București”. Au interpretat: Sanda Brîncuși și Bogdan Anton. S-a făcut o vizită la ”Muzeul satului” din Herestrău. A prezentat, rînd pe rînd case din toate regiunile țării alăturînd și cîte o melodie din locurile respective. (Casă din Bărăgan – ”Grîușor din Bărăgan”, Casă din Oltenia – ”Cîntec din Oltenia”, Casă din Banat – Cîntec din Banat, Casă din Sibiu – Fetele de la Sibiu (Maria Badiu), Casă din Munții Apuseni – Cîntec de la Tîrgul fetelor de pe Muntele Găina, Casă din Oaș – Dansul fecioarelor, obicei popular oșan, Casă din Moldova – un cîntec de nuntă moldovenesc, Casă din Dobrogea – Fată dobrogeană. Iată programul de la Glasul patriei (L.D.: este scris un program  pe ore și lungimi de undă – nu le mai redau aici). Orele sunt ora Bucureștiului, cu două ore înainte de Greenwich.

Azi n-a fost chiar așa de frig și spre seară s-a lăsat o ceață destul de deasă. Avem noroc de o iarnă blîndă, fără zăpadă prea multă și încă n-am avut pînă acum nici un viscol mai serios.

Mircea s-a hotărît să-și facă și el un ”jurnal” (dar nu ”zilnic” ca al meu). Jurnal = caiet în care se înseamnă întîmplările zilnice ale unei peroane (Dicționarul limbii române moderne). Probabil îl va începe de la 1 ian. 1966 și la început va scrie din amintirile sale din copilărie. Mircea are în ianuarie sesiune, dar nu se pregătește.

(L.D.: Am pomenit în însemnările pentru această zi de doamna Tomaziu. Era soția preotului Tomaziu din satul nostru, Grămești, preot înrudit cu vestitul Nicolae Tomaziu, despre care Curierul de Iași scria anul trecut:  Pe 26 octombrie 2017, viaţa pământeană a lui Nicolae Tomaziu, martir al temniţelor comuniste, lua sfârşit. La acel moment, în vârstă de 101 ani, era ultimul supravieţuitor al lagărului de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, spaţiu de exterminare a deţinuţilor politici creat de comunişti în anii 50. Retras la Iaşi la începutul anului 2017, Nicolae Tomaziu şi-a aşternut pe hârtie memoriile unei vieţi în care a traversat un secol de deznădejde şi speranţă, de tortură a călăilor comunişti şi lumină a credinţei în Dumnezeu. Curierul de Iaşi vă prezintă în exclusivitate un serial ce cuprinde fragmente din amintirile lui Nicolae Tomaziu care reflectă anii participării sale pe frontul celui de-al doilea Război Mondial, experienţele cumplite din cei şapte ani de temniţă grea, dar şi relaţia sa cu Divinitatea.” Memoria martirului Neculai Tomaziu este minunat păstrată de Cătălin Tomaziu și Mihaela Tomaziu – Todosia, din Iași, Mihaela fiind nepoata fostului meu profesor și mentor din anii facultății, profesorul Mihai Todosia. Cîteva extrase din aceste memorii pot fi citite la linkul următor și la cele trecute la sfîrșitul articolului din Curierul de Iași: http://curierul-iasi.ro/nicolae-tomaziu-memoriile-unui-martir-longevitate-si-misiune-spirituala-ii-24511    ).

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 396  Miercuri 31 ianuarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (124).


Prima vacanță de licean. Vacanța mică (de iarnă) dintre trim I și II ale clasei a VIII-a 1964: 20 dec 1963 – 9 ianuarie 1964  (aveam 13 -14 ani). Grămești, Siret, Rădăuți.

Vineri 20 decembrie 1963. Începînd de azi am intrat în vacanță. Mama mi-a cumpărat cartea ”Ideile nu mor nici în sicriu” de Ion Popescu-Puțuri. Afară a fost ceață și cam moloșag. Am ieșit prin sat, dar nu m-am întîlnit cu nimeni.

Sîmbătă 21 decembrie 1963. A fost și frig și cald, însă n-a nins. Citesc ”Ideile nu mor nici în sicriu”.

Duminică 22 decembrie 1963. Mama și tata au plecat la ședințe. Am terminat de citit ”Ideile nu mor nici în sicriu”. (Ionel, autorul). Seara am văzut filmul ”Golful urșilor albi” (expediție la pol).

Luni 23 decembrie 1963. A fost frig, mai ales seara, cînd în verandă erau minus 9 grade. Am mai ieșit prin sat și m-am mai întîlnit cu cîțiva colegi. Popa merge prin sat cu ajunul (chiraleisa).

Marți 24 decembrie 1963. Mircea s-a dus la Siret să-și scoată un certificat medical pentru a-și motiva absențele ca să poată obține transferul.

Miercuri 25 decembrie 1963. Ziua de Crăciun mi-am petrecut-o în casă jucînd dame, ”toci” și ”popa-prostul”. A fost destul de frig. M-am întîlnit cu Ion Cantoreanu.

Joi 26 decembrie 1963. Mama și tata au fost la Siret la învățămînt politic. Cînd au venit, mi-au adus un aparat de fotografiat ”Fotolux” de 170 lei + 10 lei rolfilmul. Acest aparat mi-a fost promis de mama încă de astă-vară pentru ziua de 6 ianuarie care se apropie. A fost moloșag.

Vineri 27 ianuarie 1963. A fost cald și zăpada se topește. A fost pe la noi Mihai Horodincă (fratele mai mare al lui Gh. Horodincă,  din Grămești) și am montat rolfilmul. La școală este serbare și tata are de ținut o conferință. Mi-am adus o pereche de schiuri de la Aurelia. Am început să fac exerciții la algebră pe caietul de recapitulare.

Sîmbătă 28 decembrie 1963. M-am dat cu schiurile. Afară e cam cald și schiurile nu prea alunecă.

Duminică 29 decembrie 1963. 16 ani de la proclamarea R.P.R. La școală este serbarea Pomului de iarnă. Am primit și eu de acolo un raportor, un creion și cîteva bomboane. Am terminat de citit cartea scriitorului Papp FerencÎn fum și în lumină”. Personaje: Ketesz, Sarkadi, Takacs Laszlo (loci), Darko, Mihaly etc. În restul timpului m-am dat cu schiurile și am mai făcut probleme la geometrie. În timpul zilei a fost cald. Seara însă s-a mai răcit. Tata și mama s-au dus după salar(iu).

Marți 31 decembrie 1963. În ultima zi a acestui an nu am făcut nimic prea mult. M-am dat cu schiurile. Seara au fost cîțiva urători. Mircea s-a dus la 7 dimineața la Rogojești după baterie pentru radio și s-a întors seara la 10 de la Dorohoi cu pilă. (L.D.: Pila era mult mai puternică decît un set de baterii și avea o durată de folosire mai mare). Pe la 9.30 au venit la noi familiile Goraș și Zvolinschi (L.D.: profesori la Școala din Bălinești). După ce ne-au urat au stat un timp în casă, apoi au plecat cu plugușorul la ceilalți profesori. M-am culcat la 2.30.  LA MULȚI ANI!

Miercuri 1 ianuarie 1964. Pînă spre ziuă au umblat urătorii și apoi semănătorii. A fost călduț. Azi e zi liberă pentru toți.

Joi 2 ianuarie 1964. De asemenea, zi liberă. A fost chiar cald. M-am dat cu schiurile și cu sania.

Vineri 3 ianuarie 1964. A început recensămîntul animalelor la care participă și tata în calitate de recenzor. La amiază e cald, dar cum apune soarele, îngheață imediat. I-am făcut fotografii lui Muț.

Sîmbătă 4 ianuarie 1964. Am făcut vreo patru fotografii cu mama, Mircea și bunița. Vremea s-a mai răcit. Mama s-a dus cu tata la familia Panțir.

Duminică 5 ianuarie 1964. A fost friguț. Popa umblă prin sat cu ajunul Bobotezei.

Luni 6 ianuarie 1964. Azi împlinesc 14 ani. Dimineața am plecat cu cursa spre Rădăuți. Aici mi-am făcut buletin, iar funcționarii m-au felicitat pentru aniversare și pentru faptul că buletinul meu este primul pe anul 1964. Apoi mi-am găsit o gazdă pe strada Sf. Maria (Nikos Belaianos) nr 43. I-am scris lui Gherasim. Seara mi-a fost rău și am vomat.

Marți 7 ianuarie 1964. Am terminat un rolfilm (12 poziții). Azi este Sf. Ioan și e hram la Zamostea. Ieri a fost la noi Vasile Diaconu de la Gorbănești cu gineri-său și au adus 10 kg de vin pentru 100 kg de cartofi. Mi-am mai făcut cîteva rezumate. Bunița mi-a făcut cadou o învelitoare de buletin și un pieptene care s-a rupt.

Miercuri 8 ianuarie 1964. A fost călduț. Am mai învățat puțin declinarea la limba rusă.

Joi 9 ianuarie 1964. Dimineața, cu cursa de 6 am plecat la Dornești, la nenea Grigore. Mi-am luat bagajul de aici și am venit la gazdă, la Rădăuți. Aici am stat pînă tîrziu și mi-am scris la matematică.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 336. Sîmbătă 2 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (69).


Miercuri 2 martie 1966. Dimineața m-am trezit cu mult înainte de șase. Fiind somnoros – tot ceea la ce mă gîndisem îmi apărea realitate. Cînd m-am trezit de-a binelea, m-am gîndit că chiar dacă a fost vis, a fost o porcărie (some happiness with b.m.) (L.D.: cîteva clipe de fericire cu B.M.).

Cînd am venit în meditație mi-am adus aminte că mai am fizica și economia politică și m-am apucat să învăț cu sîrg. Totuși, n-am putut termina pînă la 7.30. Părîndu-mi-se că e frig și înnourat, mi-am luat paltonul, dar pe urmă mi-a părut rău.

Prima oră am avut limba latină și – ca de obicei – nu m-a întrebat nimic. În timp ce a ascultat cîteva eleve eu am învățat cuvinte. Deoarece nu s-a pregătit nimeni cum trebuie, profesoara s-a mîniat și ne-a dat de scris pentru acasă.

Am aflat că – în catalog – B.M este înscrisă la rubrica din mijloc, iar eu sînt jos. E bine! Ora a doua a fost teza la limba română. Parc-am fost pocit! Le-am garantat la toți că le dă ”Iubirea” și chiar așa a fost: ”G. Coșbuc – cîntăreț al iubirii”. Eu n-am dat teză. Prof m-a întrebat dacă am note și mi-a promis că mă va asculta.

B.M. a stat în ultima bancă, lîngă mine. I-am șoptit cîteva poezii erotice și-am schimbat cîteva cuvinte. Sper s-o fi dat bună. A scris vreo trei foi.  În timpul orei am stat în clasă la locul meu și-am citit la economie politică. Jumătate de oră am citit, jumătate de oră m-am gîndit și-am privit … ”a gauche” (L.D.: la stînga, adică la B.M.). A adus tezele la matematică, în D și sînt mari deziluzii: Cezar și Tănase au 6, Costică și Toader 5! Toader i-a spus profesoarei – care era foarte bine dispusă – un motiv anume și va mai da o dată teza. Nici mie n-a vrut să-mi spună ce anume motiv. Ora următoare am avut educație fizică. Eu cu Magopăț și Gozec am mers la Școala veche crezînd că facem în sală. Dar cînd am ajuns acolo și m-am uitat pe geam am văzut parcă era o școală romană. Tot soiul de oameni ocupaseră întinderea sălii. A trebuit să ne întoarcem. Ajunși la școală am intrat în clasă. Aici suplinea tov prof Băncescu cu care vom face de-acum înainte (Bauman are concediu medical). Toată ora am învățat la economie. În pauză – la fel. Deodată vine profesorul de economie și ne anunță că sîntem liberi și de la ora lui și la cea de franceză. Bucuria noastră era cu atît mai mare cu cît ne așteptam la un extemporal. B.M. stătea în spatele profesorului, iar eu mă uitam atent înspre …profesor. S-a anunțat în clasă că vom merge organizat la ”Gaudeaumus igitur” și că trebuie să fim la Cinema ”Unirea” la ora două. Am făcut în grabă un bilet de voie la film și m-am dus după dirigintă de mi l-a semnat.

La internat am luat masa la 12. 15. Pedagogul Ț.M. m-a trimis la director să întreb dacă poate internatul să meargă la film. Am fost la director și Viforeanu m-a lămurit că putem merge oricînd, numai dacă ne dau voie profesorii și diriginții. I-am dus vestea lui Haiuță, apoi am ieșit din curtea internatului.

Am mers un pic spre cazarmă, apoi am mers mult de unul singur, cu pași extrem de mici, pînă am ieșit în strada Petre Liciu, apoi am venit pe 23 august la internat. Tot timpul am fost îngîndurat și m-am simțit tare bine în singurătate. Poate e un semn și ăsta… Lui Cezar îi place, tot așa, de Luchian Rodica.

Ajuns din nou la internat, m-am întîlnit cu Halip N., am lăsat la cineva biletul de voie și-am luat-o ușurel spre cinematograf. Magopăț și Gozec s-au dus la ”7N”, iar noi, cu biletele de la Vulpe, am intrat la ”Unirea”.

Am avut locuri foarte bune și i-am ținut și lui Simeria un loc. Am vrut să-o chem și pe B.M., care era mai în față, dar n-am avut curajul… Filmul românesc ”Gaudeamus igitur” a fost o lecție bună pentru fiecare elev. Pe mine, nu știu de ce, m-a descurajat foarte mult, și m-a făcut să mă gîndesc foarte serios la viitorul meu. Dacă Emil a căzut cu (nota) 7 și se știa bine pregătit, atunci ce voi face eu? Mi-a fost ciudă pe Emil că era bădăran și s-a purtat urît cu Irina. De fapt, în ultima parte a filmului, în fiecare figură a lui Emil, mă vedeam pe mine și mă simțeam grozav de prost. Nu știu cine e vinovat de asta, dar e cam trist… Aproape la toți le-a plăcut FOARTE mult filmul, iar la restul numai le-a plăcut. ( – El: ”Nu e frumos să stai cu mîinile în buzunar cînd vorbești cu o fată” – Ea: ”Prefer să le ții în buzunar!”).

La internat am învățat mai întîi la obiectele mai puțin importante; la naturale am citit numai o dată și Zaiciu mi-a promis că mă ascultă. La română am învățat aproape tot timpul citind toate poeziile din bibliografie. Numai istoria am lăsat-o la urmă, cu gîndul să învăț mai bine. Dar s-a făcut ora 7 și eu abia am terminat cu româna. În pauza de 7-8 nu m-am dus nicăieri. Azi am primit o bombă: s-a eliberat dormitorul 11. Mi-am purtat bagajul prin mai multe dormitoare și m-am oprit să dorm cu Horodincă Ghe. Asta cam miroase a bătaie de joc. Se mai anunță că se vor mai elibera timp de cîteva zile…

Azi ziua a fost caldă. La Lic.1 se face educația fizică afară, pe teren.

Nu mi-a trecut tusea cu totul și e lucru de mirare. În fiecare an cînd mă îmbolnăveam mă ținea mult mai mult. Poate influențează și vremea. De cînd mi-a trecut boala am o poftă de mîncare considerabilă care se transformă într-o foame tot atît de … considerabilă și stomacul mi se face cîrlig. Aproape regulat mă scol flămînd de la masă.

Seara de la 8.30 la 9 am citit un pic la istorie. Mîine am teză.

Cînd s-a dat drumul la dormitoare, m-am dus tot în 8 și-am dormit cu Gh. Horodincă. L-am întrebat cum îi merge școala în comparație cu Liceul din Siret. M-am mirat mult cînd am aflat că la matematică îi iese media 3. La celelalte obiecte are note destul de bune, dar la matematică numai nu merge.

Cu toate că am luat de la bibliotecă ”Tartarin din Tarascon” n-am citit prea mult din ea. Cred că o voi duce necitită înapoi. Începînd cu această carte mi-am făcut și o fișă nouă: Druguș Liviu cl. Xa E. La școală eu sînt abonat în cl X D. Totuși, primesc ziarul în E. Mi-l aduce Rusu Anton sau Vatamaniuc. În orice caz îl primesc regulat. Înseamnă că nu s-au supărat prea tare pe mine băieții din D. De fapt cu ei mă am foarte bine în afară de Popescu D și Olenici Dragoș.

Joi 3 martie 1966. Astă noapte am dormit cu Horodincă. Cu toate că patul era bun și-am avut destulă lărgime, n-am dormit ca lumea… Încă n-am întîlnit un om care să sforăie așa grozav. M-am trezit de cîteva ori în sforăitul lui și – enervat – i-am dat un ghiont în coste și l-am trezit. Pînă dimineață m-am mai trezit de cîteva ori și la tot ceea ce m-am gîndit, aceea am visat. Am visat că am 8 în extemporal la fizică și îmi iese media 8. Apoi am visat că am găsit o sumedenie de bani de 1 ban și de 3 bani de metal. Bineînțeles, n-a lipsit – din vis – nici (B.)M. dar totul a fost prea ireal ca să nu rîd cînd m-am sculat.

Azi ziua a fost tot timpul înnourat și de cîte ori am fost în oraș a trebuit să-mi iau paltonul. Cerul e complet înnourat, dar nu știu dacă norii-s de ploaie sau de zăpadă. Suflă un vînt destul de rece și primăvara se duce. Cred că în martie va fi mai frig decît în februarie. Numai de n-ar ninge. Chiar dacă e un pic frig e plăcut cînd nu este zăpadă și pămîntul este uscat.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a ascultat întreaga oră. Halip s-a anunțat și a luat un 8. N-a predat lecția mai departe și ne-a dat nouă să citim ca temă ”Noi vrem pămînt”.

Imediat cum a sunat am ieșit afară să văd dacă n-a venit mama. În scrisoarea pe care am primit-o ieri de la tata îmi spunea că azi va veni la mine. Dar n-a venit…

Ora a doua am avut istoria. Profesoara a ascultat jumătate de oră, iar restul orei a predat ”Țările balcanice”. Eu m-am instalat în prima bancă, m-am înarmat cu-n stilou, linie, creion și caiet de teză și i-am declarat solemn profesoarei că vreau să dau teză. Din cele 4-5 lecții pe care mi le dăduse, am învățat numai ”Internaționala ” și ”Comuna din Paris”. Restul – tabula rasa!. Probabil c-am avut și-un pic de noroc. Mi-a dat ”Comuna”. De cum mi-a dat subiectul și pînă a sunat n-am ridicat stiloul de pe caiet. Cu toate astea am făcut cîteva greșeli și n-am putut să scriu toată lecția care era destul de vastă. Cred c-am dat-o pe 8. În ora asta profesoara a dat mai multe note rele decît bune…

În pauză, nici n-am apucat să-mi strîng cărțile că am și zărit-o pe mama în cadrul ușii, iar toată clasa m-a anunțat c-a venit mama. Am mers cu ea afară. I-am spus noutatea cea mare, cum mă simt cu colegii și colegele, ceva note și cam atît. I-am arătat mamei o listă de prețuri pe care o făcusem dinainte și mama – bună – mi-a promis că-mi dă pentru toate.  Pentru început mi-a dat 29 de lei. Mi-a spus că a primit acasă o comandă de trei cărți  de la Cartea prin Poștă (tata s-a cam supărat). Mircea n-a putut să intre în serviciu deoarece ștabii de la IRTA i-au pus diferite motive: că nu-i însurat, apoi că ar vrea să aibă domiciliul în Rădăuți și altele. Probabil așteptau și ei CEVA, dar de unde? Din U.S. n-am primit nici o scrisoare și-s supărat. Din atîtea scrisori în l engleză nu s-a găsit la nici o școală unul mai breaz care să-mi scrie. Am stat toată pauza și-am vorbit cu mama. Am ciugulit dintr-o franzelă, iar mama mi-a dat o cutie de caramele cu cacao. Ne-am despărțit învoindu-ne astfel: eu stau la internat și-o aștept pe la orele 1 – 3. Dînsa s-a dus la coafor.

Cum am ajuns în clasă am început să împart banii. 5 lei – contribuție la cadoul pe care trebuie să-l cumpărăm cu ocazia zilei de 8 martie; 2 lei – Gherasim; 1 leu – Magopăț; 4 lei – Tănase etc.  După asta am avut ora de limba rusă. Lipsește mereu Lungu Oltea și a ascultat de la ea pînă la sfîrșitul catalogului. A ajuns și la B.M., a ascultat-o și – minune! De unde pînă unde protecția profesoarei de rusă! A scos-o în față și a început să-i pună întrebări extrem de ușoare (Cine-i Nekrasov, cînd a trăit și unde etc.). B.M. le-a mai îngăimat și profesoara i-a pus 5. Bucuria ei. Și a mea! Mai mare mi-a fost bucuria cînd a închis catalogul și m-a lăsat în plata domnului fără să mă întrebe un cuvînt măcar. Ora a trecut numai cu ascultare și n-a mai avut timp să predea. Azi D-ul a avut ultima teză – la chimie. După cum se așteptau toți le-a dat ceva din sodiu + o problemă. La geometrie a dat extemporal.  Ultima oră am avut naturalele. Alt prilej de emoții. A ascultat iar de la începutul pînă la sfîrșitul catalogului. A întrebat-o pe B.M. dacă a învățat, răspunsul a fost negativ, apoi m-a luat pe mine, dar nu la ascultat. Mi-a spus numai să-i spun tovarășei diriginte să-mi treacă notele și… atît! A predat despre ”sistemul circular limfatic” – ultima lecție de științe naturale din trimestrul acesta. Urmează apoi două ore de A.L.A. (L.D.: A.L.A. = Apărare Locală Antiaeriană) la care vom asculta arma bacteriologică și la care va participa, poate, și un ”militar”. După această oră, secția franceză a rămas în clasă să-și facă ora, iar noi D-ul + E – ul am plecat pentru a recupera cele două ore pierdute și să fim toți la un nivel. La engleză a predat prima jumătate a lecției ”The Romanian Films Industry” și gramatica referitoare la adjective. Eu am citit și-am tradus. La franceză le-a adus tezele și extemporalele: Halip are 7 și 7. B.M. are 6 în teză!!

După ora de franceză, Hudema vroia să ne mai rețină și să ne schimbe carnetele de UTM cu carnete de UTC. Dar n-a mai avut cui. Eu primul am luat paltonul și-am ”mers încet” (n-am fugit!) spre internat.

Am luat masa, apoi m-am îmbrăcat și m-am gîndit să ies în oraș în întîmpinarea mamei. Prin oraș am pierdut cam jumătate de oră, dar nu m-am întîlnit cu dînsa. Am întîrziat pe la ”Tutungerie” și mi-am cumpăart un ”New Times” nr. 8 și The worker nr 1/ 66. Mergînd spre internat cineva m-a anunțat că  mă așteaptă mama acolo. Am grăbit pasul și m-am întîlnit cu ea prin dreptul Liceului 1. Am mers înapoi la internat, am luat cheia de la sala de valize (Caunii Anton) și aici mama și-a aranjat toate lucrurile. Eu m-am ușurat de cele vreo 70 de ziare de Scînteia Tineretului din trimestrul acesta + Moscow News, New Times și cărțile cu caracter real (desenul și cele trei matematici). Cu această ocazie am mîncat bine, după care am împachetat cele de prisos, m-am îmbrăcat și pe la 3 m-am hotărît  să plec cu mama în oraș. Mi-am cerut voie de la Haiuță care, foarte simplu, mi-a zis ”du-te, măi” și m-am dus. Am pornit-o cu mama prin oraș (Acuma știu că locul cavalerului este în stînga fetei). Am fost și la autogară, unde mama și-a scos bilet; apoi am mers la o alimentară de unde am luat trei pîini și apoi la autogară. Pe drum mi-a povestit tot soiul de întîmplări, gînduri, păreri etc. Mi-a povestit amănunțit pățania lui Kolea Luchian cu Coca Pomparău. Acesta a vrut să se căsătorească cu Coca, apoi, la intervenția părinților, s-a stricat nunta. Tămbălăul iscat n-a fost prea plăcut pentru nici unul din ”miri”. Mi-a mai povestit apoi cum a felicitat-o tata de ziua ei pe 16 februarie în loc de 17 februarie. Am stat și-am discutat pînă la 5 fără 10. M-am întîlnit cu Stelu și-am schimbat vreo două vorbe. Eu am plecat în oraș și-am așteptat să se deschidă la librărie. De aici mi-am luat un caiet de 10 lei cu foaie velină și cu coperțile de un negru strălucitor, plăcut (Mi-am făcut rezervă pentru viitorul volum de Jurnal care, după socoteala mea, l-aș începe după vacanța de primăvară). Mama a terminat luna asta cu contractul de împrumut. I-a mai rămas C.A.R. ul pînă-n iunie. Tata a avut o idee: să facă un împrumut de 5000 de lei la C.A.R. și să-i pună pe un cec cu cîștiguri în autoturisme și să-i ținem acolo pentru zile negre. Dacă va veni și norocul, cu atît mai bine. După ce mi-am cumpărat caietul am venit la internat, am împărțit restul de mîncare (din valiză) cu cîțiva prieteni și mi-am luat de-o grijă. În orele de meditație de la 5.30 la 7 am citit cele două numere din Moscow News pe care mi le-a adus mama + N.T. + The W. Pedagogul a făcut cîteva glume cu mine, dar nu m-am supărat (cu toate că erau cam… tari). În restul timpului am mai citit pe la limba română și un pic la fizică. În pauză n-am mai mers nicăieri, ci am stat la internat. În sala noastră de meditație au fost și două cafturi. Primul, într-o singură repriză, s-a desfășurat între Gh. Hordincă și Pușcașu V. (1 – 0). Al doilea s-a desfășurat în mai multe reprize și a avut loc între Grigorean C.  (X-C) și Boghian Ilie din clasa IX-a. (Scor: 4-0). Noi am fost spectatori și ne-am distrat pe socoteala lor. Eu m-am ”bătut” cu Costică care a ”îndrăznit” să mă jignească, ponegrindu-mi ”simpatia” (B.M.). În seara asta s-au strîns bani pentru baie și pt că eu nu prea vroiam să merg, Haiuță a folosit cîteva exemple concrete și tari. Deci – am mers. După ora 9 am venit în meditația de-a XI-a și-am citit o dată la fizică după care am scris Jurnalul pe azi. Am plecat printre ultimii, la ora 11. De mult n-am mai stat pînă la ora asta. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!