liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Gh. Horodincă

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 442. Duminică 18 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (164).


Sîmbătă 20 august 1966.

Dimineața, mama și tata m-au trezit la 6.20. Dînșii au plecat la Rădăuți cu autobuzul de 6.30. Imediat m-am sculat și eu și n-am făcut altceva decît am dat drumul la radio pe unde scurte. De la 6.30 la 7.00 Radio Moscova în limba spaniolă. Același post a transmis în limba ”mozambică” (L.D.: De fapt, este vorba despre limba portugheză). În această emisiune pentru Mozambic am auzit despre colonialiștii portughezi. De la 7.10 la 7.15 am prins Radio Londra cu emisiunea de dimineață. Dar abia am ascultat un Buletin de știri și Cronica sportivă și și-a încetat emisiunea pînă la ora 16. Am observat că Radio Moscova, în emisiunile pentru țările Africii dă un fel de muzică în stilul lor african (unul care și mie îmi place foarte mult). De vara trecută am înființat caietul RADIO în care, într-o liniatură anumită, am trecut toate posturile de radio ascultate. Pînă azi am consemnat în caiet peste 80 de emisiuni transmise de cele mai diferite posturi de radio în cele mai diferite limbi ale lumii. Cunosc vreo 10-11 țări cu emisiuni în limba română.

De la 8 la 8.30, Radio Oggi Italia a transmis o emisiune compusă dintr-un buletin de știri, o ”notizia” și muzică ușoară. După cîte am înțeles eu din enumerarea emisiunilor acest post de radio are vreo 7-8 emisiuni, fiecare de jumătate de oră. A dat iar acea adresă: Rido Verdi, Berlino cento due (102), Căsuța poștală 409.

La 9 am ascultat ”Vorbește Moscova”. Ieri a început la Moscova ”Săptămîna filmului românesc”. La 10, Radio Moscova a transmis timp de jumătate de oră cîntece populare românești (Hore cu strigături, ”Ca la noi la Fălticeni” etc.).

În urma marelui cutremur din Turcia cca o mie de persoane și-au pierdut viața, iar în Austria au murit 19 din cauza inundațiilor.

Înainte de ora 12 a venit poștașul. Pe azi am primit ”Moscow News”-ul și ”Munca” plus o scrisoare de la Zărnești – Fundeni – Ploiești. În Moscow News am găsit un anunț în care se spune că V/O Mejdunarodnaia Kniga pune la dispoziția doritorilor mape cu vederi reprezentînd Moscova (42 vederi colorate), Tallin (34 vederi colorate), ”Sanatoriile Caucazului de Nord” (44 vederi colorate), Kiev (32 cărți poștale), Krimeea (32 cărți poștale). Trebuie să iau numaidecît legătura cu Matkovski și să văd ce-i de făcut. După masă m-am bărbierit iar (o fac în fiecare zi).

Am învățat să deosebesc limbile italiană și spaniolă care pînă acuma mi se păreau la fel. Pe la 15 am mai dibuit o serie de posturi pe care nu le-am mai trecut în caiet (Vatican, Praga). Am dat peste un post austriac care cerea în mai multe limbi (engleză, franceză și spaniolă) impresii despre emisiunile sale, dîndu-și și adresa. Imediat însă și-a încetat emisiunea și n-am mai știut despre ce este vorba. Pe 49 m este un post spaniol care transmite în spaniolă. Am observat unele defecțiuni ale aparatului nostru în gama de unde lungi (trebuie apăsate anumite piese…). La 15. 30 un post sovietic transmite lecții de limba engleză. La 16, cu mare greu, am prins iar Radio Londra în limba română (25 m) – cea de-a doua emisiune a zilei – doar 15 minute. A treia emisiune – la 18.00. Am amețit acultînd, căutînd și notînd mereu. Totuși, nu-s plictisit.

Azi a fost pe aici tatăl lui Gh. Horodincă pentru a vorbi cu tata de niște ore la matematică. După amiază a fost pe aici tov Marianciuc Tit (fostul meu profesor de limba rusă și de Constituție) și i-am pus ștampila sindicatului și semnătura tatei pe o notă de plată.

Ziua de azi a fost iar tare fierbinte. Spre seară s-au adunat cîțiva norișori la apus, iar la radio s-a anunțat pentru zilele următoare ploi cu descărcări electrice.

Azi n-am citit nimic și nici de engleză nu m-am apucat.

La 19.30 am ascultat Radio Vatican. A vorbit tot timpul despre Gh. Șincai. De data asta a vorbit și despre religie și supersiții, combătîndu-le grozav pe acestea din urmă și preamărind religia.

La 19.45 – 20 am ascultat Con Israel. Holeră în Irak. 2000 de persoane au murit în cutremurele din Turcia. Teatrul din Moscova prezintă spectacole în Israel. S-a încheiat cu ”Programul de felicitări și cîntece”. E ora 20 și autobuzul n-a sosit încă în stație. Nu mai aveam răbdare și am ieșit să aștept afară. Peste un sfert de oră au venit. Au cumpărat: tatei un costum de tergal de 700 lei (foarte bun); mama și-a luat material de-o rochie (foarte scump: 300 lei metrul), cca 20 m de sîrmă albă, groasă pentru rufe și o pereche de cărți de joc (40 lei, englezești, f bune, îmbrăcate în plastic). Am mai stat de povești apoi am mers în bucătărie și-am mîncat din gros plus o ”sticlă” de vișine.

Mama și-a adus aminte de Mircea și a plăns fiindcă o prinsese dorul de el.

După ce-am terminat cu masa, ne-am mutat în sufragerie și-am făcut inaugurarea ”cărților”. Am încercat să jucăm poker și 21 dar nu știe nimeni ca lumea și-am jucat orbește, pe dibuite. Eu știu 21, șeptica, trombon + păcălici, toci, popa prostu – care, de fapt, nu-s jocuri de cărți. Ne-am culcat la 22.30.

Duminică 21 august 1966. Ziua adoptării Constituției R.S. România (21 august 1965). Se împlinesc 21 de ani de la 21 august 1945 – Ziua națională a poporului nord-vietnamez. Azi s-a deschis în țara noastră o nouă etapă de fotbal în categoria A.

Cutremurul din Turcia a făcut peste 3000 de victime.

Dimineața m-am sculat tîrziu. Tata a plecat în sat pe la 19. Pînă atunci ne-am distrat cu jocul de ”bridge”. După plecarea tatei am jucat cu mama table. Eu, nu și nu, să jucăm pe bani. Am jucat cîteva partide și scorul a fost egal. Azi am pariat cu mama că CSMS Iași va cîștiga partida cu Steaua (2 lei).

După amiază, mama a tras un somn bun, iar eu m-am ținut de cuvînt în legătură cu engleza, am tradus în întregime povestioara ”Aioga” (legenda găgăitului). Pe la 15 a venit tata, dar nu singur, ci însoțit de soții Cracană cu fetița lor Mihaela. Eu, ca de obicei, m-am refugiat în bucătărie, unde am stat pînă la 19 cînd au plecat oaspeții.

Am început să citesc ”Frații jderi” de Mihail Sadoveanu.

La 19 mama a plecat în sat cu familia Cracană și s-a reîntors la 20 împreună cu tata. Eu am stat în casă și-am ascultat meciul + cîteva posturi. Pariul de ”ediș” l-am cîștigat eu (cu 3-2), dar s-a anulat cîștigul deoarece am pierdut pariul cu meciul de fotbal. Iașul a pierdut cu 7-1! (surpriză!). (L.D.: Datorită comentariului de ieri al rădăuțencei Cristina Stanciu (Mulțumesc!) am reușit să aflu numele corect al jocului, miza lui și regula de joc. Vezi  https://dexonline.ro/definitie/iade%C8%99).

Am ascultat Vaticanul. Au început-o cu teoriile lor religioase pe care le-am ascultat numai din curiozitatea de a vedea pe ce bazează ei religia. A vorbit mult de ”preacurata” și ”preasfînta” sfîntă Sfînta Maria.

La ”Con Israel”, după Buletin de știri (Holera din Irak) a vorbit despre ”compozitori din Aleea Română în orchestra postului Con Israel”.

Azi am jucat cu mama patru partide de table a cîte cinci lei fiecare. Seara, după ce tata s-a culcat, noi tot mai jucam. Cîștigasem 10 lei, dar am mai jucat o partidă și-am rămas cu cinci. Buni și ăștia!

Azi a fost o zi teribil de caldă și continuă să fie senin. Seara m-am culcat la 23.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 419. Vineri 23 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (142).


Marți 4 ianuarie 1966. Mîine, dr Adenauer împlinește 90 de ani. M-a sculat tata la 9 făr-un sfert. Numai cît m-am îmbrăcat și și-am fost lîngă aparat să ascult ”V.M.”. Azi, la 9 – 9.30 a transmis rubrica ”La prietenii noștri”. A repetat apoi reportajul transmis aseară la 8 – 8.30 cu privire la ”Citadela poeziei” – Sala de poezie de la Librăria nr 100 din Moscova. În încheiere a transmis reportajul ”Clima Moscovei” în care a arătat că clima Moscovei este diferită în diferite microraioane (vînt, umezeală, căldură etc.) ceea ce determină construirea blocurilor într-un anumit fel. În încheiere a transmis un cîntec.

După ce am ascultat ”V.M.” m-am îmbrăcat mai bine, mi-am luat geanta cu cărțile lui Mircea de la Bibliotecă și m-am dus în sat. La Bibliotecă n-am putut intra deoarece în sălița de dinaintea bibliotecii erau salariații care luau parte la sesiune. La Poștă am avut o bucurie. Cînd am intrat, după ce am dat bună ziua, am și văzut ”Moscow News” pe tejghea și în loc să întreb ”A venit poșta?” am întrebat ”A venit Moscova?”. Poștașul Amorăriței a fost un pic nedumerit și a răspuns: ”Da!”. Pe lîngă ”Știrile Moscovei” (L.D.: ”Moscow News” înseamnă ”Știrile Moscovei”) am avut și ziarul ”Zori noi” la care sîntem abonați. Ajuns acasă, m-am desfătat traducînd din ziarul ”meu”. Acest număr a apărut într-o condiție grafică deosebită, avînd o supracopertă de hîrtie velină de tipul aceleia din care primesc scrisori de la ”V.M.”. Doctorului Neaga i-a fost solicitat un interviu ce a fost publicat în ”M.N.”. Tot în acest ziar am găsit că Gh. Stoicesu a cîștigat premiul 7 la concursul ”Cunoști U.S.?” organizat de ”M.N.”. Am reușit să traduc articolul ”A 18-a aniversare a proclamării republicii”. Găsesc acest ziar foarte interesant, ușor de tradus și sînt fericit că m-am abonat. Pt 67 voi căuta să mă abonez și la alte publicații în limba engleză și limba română (ale altor țări). După ce am tradus ”M.N.” am trecut la ”Z.N.”. Am citit ”Cuvîntarea tov Ceaușescu rostită la posturile de radio și TV cu prilejul Anului Nou” și ”Revelion 1966”.

Azi este cea de a doua zi a lucrărilor Conferinței de solidaritate a popoarelor Asiei, Africii și Americii Latine de la Havana. În zorii zilei de 17 I 1966, în Africa Centrală a avut loc o lovitură de stat. De asemenea, în Volta Superioară (Ougadougou) este declarată starea de urgență. Greva muncitorilor din transporturi din N.Y. continuă. Conducerea sindicaliștilor din această ramură a refuzat să spună celor 35 000 de greviști să înceteze greva. Aceasta a fost considerată drept o încălcare a legii și un tribunal a hotărît arestarea acesteia. La 6 – 6.30 am ascultat din nou ”V.M.” (L.D.: V.M. =  ”Vorbește Moscova”). La început am ascultat cuvîntul lui Kosîghin la întîlnirea la nivel înalt de la Tașkent – oraș al pacificării. A urmat comentariul lui Al Petrov – ”În spiritul prieteniei frățești, al întrajutorării și avantajului reciproc”. În 1965 U.S. termină septenalul, iar restul țărilor socialiste – cincinalul. În continuare, o călătorie imaginară prin U.S. cu itinerarul Kazahstan (unde s-a construit o cale ferată de 248 km., cu sute de poduri între Karaganda și un centru minier. A fost transmis un interview (L.D.: am scris ”interview”, fiind sub influența traducerii din M.N.) cu compozitorul sovietic Arkadi Ostrovski. În mijlocul SUA, într-un oraș cu o populație de 80 000 de locuitori a fost ales (for the first time) în unanimitate un primar negru.

Pe la 8 a venit Leonte (un cetățean din sat) și a adus un bilet de la Mircea, din Rădăuți: s-a întîlnit cu el la ospătărie. Ne-a făcut o surpriză. Azi a dat prima teză la limba română, urmează mîine la istorie și apoi la matematică. Mamei, de bucurie, i-au dat lacrimile. Și tata a fost  f mulțumit că ”i-a venit mintea la cap” și a ascultat de el.

EL (L.D.: probabil ”Europa Liberă”): ”Cine n-a gustat amarul, nu cunoaște ce-i zaharul”. Cînd Cuba nu-și poate vinde zaharul, își varsă pe Chinese amarul. Am ascultat la radio pînă pe la 22. Am mai prins două posturi: Vorbește Londra în l engleză (22 – 22.30)   pe 49 m și Vorbește Moscova în limba iugoslavă (L.D.: desigur, era vorba de limba sîrbă) 22 – 22.30 tot pe 49 m.

Azi dimineață era destul de cald. Probabil era și senin, dar era ceață și soarele răzbătea cu greu. Pe vreme ce timpul înainta, vremea se răcea, iar la amiază cerul era înnourat și era frig. În urma ploii și a căldurii, zăpada a fost demult topită. Pe drum e noroi și numai pe margini mai este puțină gheață. Săniile au cam stat prin șuri anul ăsta. Tata a fost prin sat pe la Cărpuș și cînd a revenit începuse să ningă cu fulgi mari. Sînt sigur că nici n-o să înălbească bine pămîntul și se vor topi.

Tata i-a dat o scrisoare de recomandare lui Horodincă, către tov director adj. Burdujan pentru a fi primit în clasa a IX-a la Rădăuți (de la Liceul din Siret). Azi mama a topit carnea. M-am culcat la ora 12.30.

Miercuri 5 ianuarie 1966. M-am sculat la 8.30. Am vrut să ascult ”V.M.” dar de la început am observat că este repetat același material ce a fost transmis aseară. Au urmat activitățile obișnuite de fiecare zi (spălat, îmbrăcat, dejunat). Pe la 10 am hotărît să mă mai uit prin unele cărți, deoarece am numai cîteva zile pînă la începerea noului trimestru. Nici anul ăsta n-am prea înțeles această vacanță. Din experiența mea de pînă acum pot spune că atunci cînd mă gîndesc mai mult la școală nu simt deloc vacanța, chiar dacă sînt într-o totală stare de relaxare.

Azi am învățat primele 500 de cuvinte la l engleză. De fapt am avut de învățat numai 50 de cuvinte noi, iar restul de repetat. La insistențele tatei am continuat să lucrez la algebră și să trec exercițiile pe curat. Cu ajutorul tatei am reușit să rezolv vreo două exerciții, alte două însă au fost prea încurcate ca să le putem rezolva.

Azi am fost tot timpul dispus și cu poftă de mîncare (de parcă stomacul ar ști că merg la internat…).

Cu toate că ieri era încă toamnă, azi dimineață m-am trezit în mijlocul unei ierni aspre, dar seci, fără pic de zăpadă. Vîntul urla ca turbat și mai spulberă cîte un pic din zăpada ce mai cade. Totuși pămîntul e gol și negru. E greu să mergi pe drum contra vîntului: asta am observat-o numai uitîndu-ne pe geam. Am scos termometrul afară: -5 grade. În casă, cu toate c-am turnat mereu lemne pe foc, temperatura s-a menținut normal: 18 – 20 grade. Vorba spune că pe un asemenea ger  ți-e milă să lași și un cîine afară. Mie chiar mi-era milă de bietul Muț care nu putea sta în cușcă și se ascundea după grajd. M-am suit în podul grajdului, am coborît un braț de paie pe care Muț și le-a așezat singur, după obiceiul lui, apoi i-am mai dosit cușca de vînt așezînd în partea dinspre Siret lăzi acoperite cu o pătură veche. Din cauza frigului probabil n-a mai venit nici factorul (poștal) cu ziarul (sîntem ultima casă din sectorul lui și probabil îi vine greu să se deplaseze).

Ținînd cont de puținele zile care au mai rămas, mama a început să mă pregătească cu cîte ceva. Astfel, mi-a strîmtat cu vreo 5 cm manșeta la pantaloni (fiind prea largi) și mi-a dat drumul la manșetă (fiind prea scurți). Mi-a cusut și matricolele noi la haină și la paton, nasturii etc. Tata trebuia să aibă ședință de sindicat, dar nu s-a dus. A trebuit totuși să meargă cînd a venit un cetățean și l-a chemat. În calitate de președinte de sindicat a trebuit să rezolve o problemă de competența tribunalului (probabil): o dispută între Cîndescu și Cooperativa Grămești. Tata a dat hotărîrea în favoarea  cooperativei după cum arătau actele. Cu toate că  a plecat la 17, tata s-a întors abia la 20.30. Cum a venit, mama l-a și luat în focuri pentră motivul c-a întîrziat și că a băut ”ceva” cu Gh. Moldovanu. Mama s-a supărat tare, nici n-a mîncat și s-a culcat supărată. Pe la 19 a fost și popa Tomaziu cu dascălul Dobincă și Iorgu cu ajunul Bobotezei. Au strigat chiraleisa de pe la ușă, mama a aprins în grabă o lumînare și eu am fost nevoit să mă țin de datină și să fac cele necesare. M-a aghezmuit, iar eu am făcut semnul crucii și-am sărutat icoana. Mîna n-a mai fost nevoie pentru că căzuse și tocmai își punea mănușa pe mînă. Au servit fiecare cîteva pahare de vin și, în ordinea în care i-am scris au primit 10, 5 și un leu. Mama a luat din căldărușa cu aghiazmă un pahar (pentru mîine).

Am mai ascultat la 18, ”V.M.”. După buletinul de știri am mai ascultat: comentariul ”Unitatea sarcinilor naționale și internaționale ale P.C. – un imperativ al vremii”, comentariul ”Institutul de telecomunicații din Moscova – primii pași ai inginerilor proiectanți”. Acest comentariu a fost transmis la cererea a trei ascultători. În încheiere a transmis cîntecul lui Al BurinovNu-i monoton clopoțelul”. Azi a avut loc în țara vecină, Bulgaria, Plenara Comitetului Central al P.C. Bulgar | Frate frate, dar plățile-n dolari (brînza-i pe bani). Din noutățile zilei: continuă greva muncitorilor newyorkezi cu toate că conducătorul sindicatului (arestat și acum se află la un spital) a fost înlocuit de alții (care se mențin pe aceleași poziții). Azi fostul cancelar Vest German, Konrad Adenauer a împlinit 90 de ani. În Volta superioară se menține starea de urgență. Conferința de la Havana își continuă lucrările. Cei care au luat cuvîntul s-au pronunțat împotriva agresiunii americane în Viet-Nam. La Tașkent continuă întrevederile între premierii celor trei state. Primele rezultate sînt optimiste. Azi e a 12-a zi cînd SUA nu bombardează Vietnamul de Nord. Echipa română de tenis n-a luat parte la concursuriele ce au loc în Grecia. Maestrul român Florin Gheorghiu are succese mari în turneul de șah din Anglia.

Acum cînd scriu e ora 23 și afară vîntul urlă sinistru; pentru a scuti un foc în bucătărie, m-am culcat de-a picioarele pe somieră, în sufragerie. Mă gîndesc cum o duce acum Mircea care umblă cu capul gol și numai în balonseide. Nu știu cum o fi cu mine, că nici eu n-am căciulă. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 373 Luni 8 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (101).


Vineri 13 mai 1966. Aseară, după ce-am scris Jurnalul, mi-am pus în gând să termin rezumatul pentru Zăicescu. Deoarece am făcut binefăcătoarea baie, nu mi-a venit somn nici la 11.15 cînd am terminat. Cheia de la internat era la mine și toți s-au cărat, rînd pe rînd, și m-am trezit singur cuc. Însă nu m-am lăsat pînă nu am pus la punct ultima frază din rezumat. Am stat și-am stins lumina în meditații, pe coridoare și am încuiat ușa de-afară (i-am pus apoi cheia, sub cap, lui Beldianu).

Acum, la internat, și în special printre cei de-a 11-a este o vorbă scoasă de unul Sofian. Nu-ți spune pe nume, ci ”CALULE, cal în sus și cal în jos” (?!).

De la începutul trimestrului II n-am mai cumpărat cerneală, umblînd mereu cu cerutul și împrumutul. Deoarece am luat cam de multe ori de la Niculai, i-am dat să cumpere o călimară nouă, ca să o avem amîndoi.

Aseară a plouat încontinuu și, pe lîngă toate, bătea și un vînt rece. În meditație am fost ”îmbrăcat” numai în maieu și haină, chiloți iar în piciaore aveam ”romanele” lui Costică. (L.D.: adică sandalele romane…).

Azi dimineață m-a sculat Atănăsoae la 5. Într-un sfert de oră am ieșit afară din dormitor. Pînă la 6 mi-am făcut toate treburile, am mai ascultat muzică, iar de la 6 m-am apucat de fizică.

Continuă să plouă și să bată vîntul. E frig.

Prima oră: româna. Spre neașteptarea noastră am avut oră liberă. În această oră credeam că reușesc să învăț și celelalte lecții la fizică. Dar în zadar… În clasă era o veselie prea  mare ca să pot rezista. Ica a venit lîngă mine și ne-a citit de pe vreo două-trei foi dintr-un calendar de prin 45 niște glume și ghicitori foarte plăcute și totodată pline de istețime. Pentru a-mi mai aduce aminte și altădată de ele fac un sacrificiu de timp și le transcriu în caiet.

GHICITORI

  1. Ce nu-i drept, dar nu-i păcat? (piciorul stîng)
  2. Înaintea cui trebuie să-și scoată orice om pălăria? (înaintea frizerului)
  3. Ce nu poate spune un om? (că a murit)
  4. Un orb vede un iepure, un olog aleargă după el și un mut strigă la oameni să-l puște. Ce-i asta (o minciună)
  5. Cînd e morarul fără cap în moara lui (cînd scoate capul pe fereasctră)
  6. Ce te poate necăji mai mult decît un copil rău (doi copii răi)
  7. Cîte cuie trebuie pentru un cal bine potcovit (niciunul)
  8. Ce pierzi adesea și totuși este întotdeauna cu tine (capul)
  9. În care butoi nu se poate turna apă (în cel fără fund)
  10. Ce e verde dar face pete vinete (nuiaua)
  11. Ce umblă toată ziua dar nu se mișcă din loc niciun pas (ceasul)
  12. De ce dă cîinele din coadă (pentru că nu poate da coada din cîine)
  13. Cînd cinstim mai mult soba, vara sau iarna? (vara, pentru că iarna îi întoarcem spatele)

CARE-I MAI DEȘTEPT?

Dovleac Tănase și Bouleț Tudor sun ordonanțe: amîndoi deștepți buștean, vorba ceea: să-l iei pe unul și să-l dai în celălalt. Într-o zi, cei doi ofițeri au pus la întrecere nerozia ordonanțelor lor.  – Dovleac, ai să te duci acum să mă cauți la cafeneaua Cutare și dacă nu mă găsești acolo să mă cauți la Berăria ”Carpați”. Ai înțeles? Acu să vii cu răspunsul! – Înțeles, dom căpitan!; – Bouleț, strigă în același timp căpitanul Ursache. Ține polul ăsta în mîna dreaptă și să-mi cumperi de el pîine: ține polul ăsta în mîna stîngă și să-mi cumperi de el o jumătate de kg. cașcaval. Hai, du-te! Acu să vii! Bouleț se cară, în pas grăbit, ca să facă cumpărătoarea poruncită, ținînd în dreapta 20 de lei pentru pîine, iar în mîna stîngă ceilalți 20 lei pentru cașcaval. Cînd să iasă pe poartă, se împiedică și cade, scăpînd din mînă cei doi poli. Acum era foarte nedumerit: care e polul pentru cașcaval și care pentru pîine? Se întoarce la dom căpitan și îi spune pățania: trăiți dom căpitan, am căzut și mi-au sărit banii din mîini și nu mai știu care e polul pentru cașcaval… Iaca vine și Dovleac Tănase la stăpîne-su: trăiți dom căpitan! V-am căutat și la Rigal și la Carpați și nu v-am găsit. Pe semne ați fi la cazarmă.”  *** (L.D.: nu mai continui cu reproducerea și a altor ”glumițe” cu pretenții de istețime, dar îi pot spune lui Ica Grijincu că cele două pagini din Calendarul vechi – paginile 200 – 204 – se află, intacte, chiar printre paginile Jurnalului, respectiv în Vol VII care cuprinde perioada 29 martie 1966 și 25 mai 1966 – 396 pagini).

În pauza următoare i-am predat rezumatul lui Zăicescu. Acesta se plimba cu Iacob Kamil. Kamil, către Zăicescu: ”Ăsta, Druguș, învață?” Crezînd că-i o discuție între ei, am dat să plec, dar Kamil mă oprește: ”Ia stai!, vino-n-coace. Ai vreun 4?” Am ezitat o clipă apoi am trîntit minciuna: ”Nnnuuu!”. Kamil (profesorul de istorie de la D): ”Cît ai la istorie?”. Eu: ”8”. Kamil: ”Bine, du-te!”.

Ora doua, plină de emoții, am dat teză la fizică. Am fost nr.1 și mi-a căzut inducția electromagnetică + o problemă ușoară. Teoria am deviat-o. N-am știut decît prima parte, dar f puțin. În schimb am făcut bine problema (sper la un 5 – 6). Unii au copiat (Halip N.) și le-a fost cu atît mai ușor cu cît profesoara circula prin clasă….  Fără să vreau, m-am uitat ”în stînga” și mi s-a părut că s-a înroșit, brusc. La limba latină profesoara ne-a compătimit pentru faptul că am avut o teză grea și a ascultat numai din bancă. Apoi ne-a predat o poezie de 5 rînduri și ne-a dat lecțiile pentru teză. La geometrie s-a făcut toată ora ascultare dar eu am fost cu totul absent. Am răsfoit cartea ”Familia Thiboult” și am avut alte … visuri.

Înainte de această oră m-am întîlnit cu Toader pe coridor și mi-a povestit că s-a înscris în excursie (costă numai 160 lei). Fiindu-mi inima grea, am mai deschis-o și i-am destăinuit lui Toader gîndurile ce mă apasă și i-am cerut un sfat (care n-a întîrziat să apară: m-a sfătuit s-o încep iar…). Da, per Bacco (damned!). Înainte de ora de rusă eu mă distram cu băieții lîngă care era și L.(ia). Aceasta mă întreabă foarte șăgalnic: ”De ce ești supărat? Ce ți-am făcut?” Eu: ”Las că ți-oi spune altădată, cînd mergem acasă”. Ea: ”Bine”.

După asta a urmat limba rusă. Deoarece profesoara a întîrziat vreo 19 minute a intrat în clasă Storoj și a început lămuririle pentru excursia din 2 iulie. Durata excursiei 7 – 10 zile. Costul excursiei: 160 lei (cu tot cu masă). Eu am fost singurul din clasă care m-am înscris. Am vrut să și plătesc, dar n-avea rest de la 200 și m-a lăsat pe luni. Cînd a venit profesoara de limba rusă a vrut să ne asculte, dar pe motivul c-am avut teză la fizică s-a scuzat toată clasa.

Încă de la începutul orei am primit un bilet de la ea (curioasă: ”care-i motivul?”. Eu: cutare și cutare… Ea: ”îmi pare bine că nu ești supărat”. (L …..  L) (L.D.: adică axa Liviu – Lia). La rusă s-a citit lecția pe roluri: eu am citit rolul polițistului, dar le-am încurcat serios. Pe lîngă că nu știam să citesc bine mă mai băgam și-n rolul ”avtorului” care era Albu, ieșind o întreagă babilonie. După asta, pînă la sfîrșitul orei, s-au prelucrat întrebările de la lecție. Eu eram neatent, profesoara a observat și mi-a pus vreo trei întrebări la rînd pe care nu le-am știut, făcîndu-mă de baftă.

După ore am mers singur la internat (ca să o întîlnesc pe ”ea”…). La internat, după ce am luat masa n-am stat prea mult, ci am plecat cu Toader prin oraș. Cînd am ajuns în centru s-a apucat iar să plouă. Am intrat la librărie și am lăsat acolo 10 lei cumpărînd două cărți pe care mi le-am ales pe moment. Vroiam să fie despre viața școlară, dar un pic mai serioasă decît ”Oameni de 14 ani” și să trateze viața cuiva de vîrsta mea. Așa că mi-am luat ”Peripețiile lui Seva Kotlov” de A. Alexin și ”Grota urșilor” de Andre Massepain. Apoi m-am dus la frizerie și m-am tuns (Pentru prima dată în viață m-am tuns cu ”dungă”. Frizerița: ”Vă lasă profesorii? Să nu vii mai acuși să ți-o dau jos!” Eu: ”Nnnuuu!”). Cum am ieșit de aici mi-am vîrît cărțile sub haină și dă-i fugă! Am tras un galop serios pînă la internat. Prin parc m-am întîlnit cu profesoara de limba română. Din cauza vitezei n-am mai salutat-o.

Cînd cam ajuns la internat m-am apucat imediat să citesc ”Aventurile lui Seva Kotlov”. Pînă la 5.30 am citit mai bine de 100 de pagini. În pauză ploaia s-a mai liniștit așa că am putut să merg la cec și să depun cele două sute de lei cît mi-a mai rămas din cît mi-a dat Mircea. La CEC era și Pop dar nu știu de ce nu l-am salutat.

Pot să zic acum că este o tradiție ce se respectă, un fel de ”pact sacru” pe care l-am făcut cu Toader, ca de fiecare dată cînd ieșim de la CEC, fie c-am depus fie c-am scos bani, să mergem la patiserie. Așa că nici azi n-am făcut excepție și am mîncat, fiecare, cîte două gogoașe. Am întîrziat cu 10 minute sosirea la internat. Nu știu de pe unde s-a adunat și Costică și ne-am întîlnit toți trei pe coridor. Crezînd că Prandea-i înăuntru nu știam cine să intre primul care, la nevoie, să știe să dea niște explicații. Costică și-a luat inima-n dinți, convins fiind că-l urmăm și noi. Dar Toader a închis imediat ușa în urma lui și… dă-i rîs! L-am lăsat pe Costică să se descurce singur. Am rîs tare de asta, dar mai tare am rîs cînd am intrat și noi și-am văzut că ne-am păcălit: pedagogul nu era în meditație! Din cauza acestui rîs m-am luat la harță cu Vasilovici (Lorin?), dar cu toate că-i de-a XI-a și-i mai bătrîn ca mine cu vreo patru ani nu i-am permis să-mi zică prea multe, ba i-am mai zis și eu.

După masă cerul s-a înseninat, soarele a răzbit victorios și ne-am gîndit c-am scăpat de ploi. S-o fi îndreptat vremea pentru că mi-am făcut eu ”bordură”… De la 5.30 la 6.30 am citit în continuu și aveam de gînd să termin cartea în seara asta, dar a intervenit baia; ne-am luat tot ce trebuie și sub comanda lui Babii Petru am mers la baie. Pe drum, în coloană, am început să cîntăm cîntecul militarilor pe care l-am îndrăgit toți. O asemenea melodie de marș merită cîntată. Iată prima strofă: ”Cînd în zori pe munții noștri/ razele de soare-apar/ De strajă țării, cu arma în mînă/ Grăniceru-i la hotar”. Voi căuta să învăț chiar întreg cîntecul ca să avem ce cînta cînd ieșim seara ”la asfalt”. Baia din seara asta a fost foarte bună, am stat mai mult și m-am spălat mai bine. Cînd am ieșit de-acole eram cei mai fericiți și mai voioși oameni din lume, într-atît ne-a dispus baia asta.

Am ajuns la 7.30 la internat. Am luat masa care s-a lungit pînă după opt. Cînd a sunat meditația încă eram la masă. Cînd veneam pe scări, cu Toader și Costică, nu știam că Prandea-i înăuntru și i-am tras o cîntare din prima strofă a cîntecului ostășesc. Cînd am intrat în meditație toți rîdeau, iar Prandea se uita urît la noi. Cum am ajuns în meditație, m-am dat iar pe citit. Am citit încontinuu pînă la 9. Am găsit în carte și cîteva versuri: (”Cu tine, Kira dragă/ Aș merge-n lumea-ntreagă”; ”Mereu alăturea de mine/ Noi doi prieteni buni vom fi/ Și-ți jur că așa cum țin la tine/ Pe nimeni alt n-oi îndrăgi”). Iată ce nota eroul cărții la data de 23 decembrie:

Azi îmi închei Caietul de însemnări zilnice; Văd că treaba asta este foarte primejdioasă: oricine poate să-mi afle gîndurile și faptele. Nu, nu vreau! Să scriu despre mine numai de bine n-are nici-un haz. Să scriu totul așa cum se întîmplă, e periculos. Dacă peste ani și ani au să citească acest caiet copiii și nepoții mei, au să zică: ”Ia uite ce pozne făcea în copilărie tăticul (sau bunicul) nostru”. Iar dacă voi deveni cîndva un om de seamă și caietul meu de însemnări zilnice va ajunge la muzeu, nici atunci n-o să iasă bine.”

Am transcris acest pasaj (pg. 115) pentru că oglindește multe din gîndurile mele. Hotărîrea lui de a nu mai ține jurnal nu mi-a plăcut. Nu-i nimic dacă ai lipsuri, acesta-i adevărul. Cît despre faptul că-ți citește cineva gîndurile și faptele, aici e altceva: trebuie să-ți păzețti caietul și-atîta tot.

După ora 9 m-am dus la dormitoare, am făcut un ”duș” cu apă rece cu toate c-am fost la baie (pentru a putea sta cît mai tîrziu). Mi-am dat capul pe mîna lui Babii și mi-a îndreptat bordura. Apoi mi-a lăsat aparatul și mi-am ”tăiat” mustața (care crescuse destul) și o bucățică din buză + și pe față.

După asta, pe la 9.30, am venit în meditația de-a 11-a unde am stat pînă la 11.15. cînd s-a încuiat meditația. Am scris mereu în Jurnal și încă n-am terminat. Aș fi vrut să rămîn noaptea, să termin, dar nu m-au lăsat Șcheul Dragoș și Hurjui Ion. Motivația lor: ”Dacă-acuma stai tu pînă la 11, ce-i face la anul cînd n-o să-ți vezi capul de învățătură!”. I-am ascultat și m-am dus de m-am culcat, nu înainte însă de a face cîteva exerciții de forță și de a fi sigur că geamul de sus e deschis. Noapte e foarte senină și stelele licăresc…

Sîmbătă 14 mai 1966. Dimineața m-am sculat înainte de 5. Soarele lumina puternic tot dormitorul. M-am spălat și m-am curățat bine pantofii, apoi am urcat în meditație. De la 5.30 la 7.30 am scris încontinuu în Jurnal. Am făcut un record scriind 7 foi. Gherasim și Lungu au plecat la școală pe la 6.30 (au teză grea la matematică). De la 7 la 7.30 am citit ”Peripețiile lui Seva Kotlov”. Cînd am ajuns la școală am scos imediat cartea și în momentul în care a intrat profesoara de istorie în clasă am întors și eu ultima filă. Cartea a avut un sfîrșit fericit, ceea ce m-a bucurat. Totuși, dacă Seva ar fi fost în clasa X-a ar fi fost mai bine…

La istorie, spre mirarea mea, a început să asculte. Am început să citesc cu înfrigurare, fapt observat de profesoară, drept pentru care m-a și ascultat (Sîrșitul celui de-al doilea război mondial și Crearea ONU). Cu cît mai citisem din carte, am mai răspuns eu (”ea” a încercat să-mi sufle, eu m-am uitat în ochii ei, cîteva fete au rîs…). După cît au putut observa cei din prima bancă, mi-a pus 7.

Albu: ”Aaaa, Druguș, te-ai ras și te-ai tăiat!”. Eu: ”Și ce? Trebuie să cînți?”. Albu: ”Așa zice și frate-meu”.

Cei din D au dat o teză ”excelentă” la matematică. Toader zice că n-a făcut-o pe mai mult de 4. La latină a făcut toată ora recapitulare pt teză, dîndu-ne cuvinte, fraze de tradus și ceva analize. Mi-a pus și mie vreo două întrebări dar stăteam ca mutu și nu știam nimic.

În pauză am dat năvală la gogoașe.  (am halit două și moșu mi-a dat rest 9 lei de la zece – 1 leu!).

La chimie iar a ascultat. Ieri n-am citit la absolut nici un obiect și deci nici la chimie. Mi-a pus Rebca o întrebare și crezînd că vrea să mă asculte am citit la moment de două ori întreaga lecție. Și – minune! Acum parcă aș fi vrut să mă asculte; știam bine lecția, dar nu m-a ascultat și a predat ce a mai rămas din capitolul ”Fe”. Pe la sf orei a prins-o pe Gabi Șcheianu citind un ziar și a asigurat-o că o lasă corigentă. Nici așa nu-i așa…

Ora de fizică. La laborator. S-a făcut un fel de pregătire pentru ora deschisă de mîine și m-am cam plictisit. După ora asta, franțujii au teză. Le-am urat mare succes (la copiat!) și am venit ”acasă”.

Mai întîi am dat o raită prin tîrg și mi-am lăsat banii pe ici pe colo. De la librărie mi-am cumpărat cinci fotografii de scriitori și poeți (0,20 lei buc.) + un carnet 0,80 pentru notițe (celălalt și-a epuizat deja toate foile)… (+ o pastă de dinți). Norocoasele mele de numere de la loto n-au ieșit.

La internat m-am schimbat, mi-am luat cămașa cea nouă, în pătrățele (crem) și am împrumutat cravata de la Toader. După ce-am luat masa am ieșit cu băieții prin oraș. Cum mergeam pe drum despuiam copacii și tufele cu frunze late, pocnind îngrozitor. Parcă eram o gașcă de răufăcători. Ne-an hotărît să mergem la film la 7N. Toader s- a întîlnit cu fratele lui apoi de la 2.30 la 7 a stat în parc cu Natalia. Am stat pe-o bancă cu Prelipcean Maria (X-a B) și-am discutat despre ”ea”: cică seamănă cu mine la față…

În sfîrșit am intrat cu toții la film. Am văzut filmul iugoslav ”Nu plînge Peter” + o completare sovietică: ”Pavlik”. Filmul mi-a plăcut prin părțile lui comice și pentru cele cîteva momente de emoție. După jurnal s-a aprins lumina și fiecare a început să se uite-n dreapta și-n stînga. Deoadată o văd pe ”ea” cu un băiat de-a XI-a. M-am întors și am tăcut. Dar – ce a fost mai rău – a fost că au observat și Cezar Grămadă și Costică Lungu care-au și început să trîmbițeze: ”Vău, Liviu, gagicăta-i cu altu”. Atîta pagubă. Tocmai cînd aveam unele păreri mai bune despre ea, nu știa nimeni. Acum cînd a început să se destrame au început și gurile rele să se facă auzite.

Azi, în clasă, Albu i-a cerut Liei cotizația, la care ea a zis: ”N-am!”. Albu: ”Cum n-ai cînd tu ai atîția de la cine lua. Ai unu-ntr-a IX-a, mai mulți printr-a XI-a, și chiar unul în clasă…”. M-am făcut că n-aud și mi-am continuat lectura.

După film am mai zăbovit un pic prin oraș apoi am mers la internat. Aici, a venit Haiuță. Am sunat eu meditația pentru ca apoi să mă car iară-n tîrg. Pe la 6 m-am întîlnit cu Mircea la autogară. Era cam supărat. L-a prins supracontrolul cu-n călător fără bilet și e pasibil de pedeapsă. N-avea nimica bani la el și i-am dat ultimii zece lei. A cumpărat o jumate de pîine neagră (2 lei) și de 5 lei Parizer; ne-am dus în orășelul copiilor și ne-am ospătat pe cinste. După asta am mai circulat o bucată de vreme prin oraș iar pe la 7 ne-am hotărît să mergem la film la Unirea. Așa s-au dus și ultimii patru lei pe care-i mai aveam noi. Am văzut filmul ”Arșița” – bulgar. + un jurnal și o completare sovietică. Filmul a fost destul de bun și mi-a plăcut și m-a impresionat totodată faptul că pentru viața unui copil s-au oprit din lucru atîta lume și au venit în ajutorul lui. Am stat la film, în continuare, pînă la ora 9. În această ultimă serie – lucru foarte curios și interesant – erau numai și numai perechi. Eu cu Mircea și cîțiva babalîci stricam ”armonia” asta. Fiind vorba despre perechi, nu știu cîți spectatori au văzut filmul. Cînd mă îndreptam spre centrul orașului, la ieșirea din parc, ghinion mare: Pop cu soția. Eu – în ”uniformă” la o oră așa de ”matinală” eram cu totul ”în regulă”. Am trecut per lîngă ei, nici nu i-am salutat și se pare că dacă nu m-au oprit – am scăpat. La internat am ajuns la 9.15.  Pedagogul m-a luat și el la întrebări. M-a pus absent (”Gata!”). În seara asta s-a eliberat d. 11, au dormit niște tovarășe fete. Seara m-am culcat pe la 10 după ce-am făcut o baie bună (cu Gh. Horodincă). Am dormit în d.8.       (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 368 Miercuri 3 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (96).


Duminecă 1 Mai 1966. Dimineața s-a dormit cît s-a putut, dar pedagogul a dat deșteptarea la 6.15. Eu m-am sculat odată cu excursioniștii care au plecat și ei pe la 7. Noi am luat masa pe la 8, apoi am plecat în oraș. Cu toate că se cerea să mergem în uniforme, eu am mers în pantalonii bej și în canadiană. Pe drum m-am întîlnit cu Mircea care mi-a dat ”janta” (L.D.: = geanta) lui de taxator și mi-a promis că la 11 merg cu el acasă.

Toate coloanele de manifestanți s-au adunat în fața tribunei, blocînd orice circulație. Liceul nostru a fost reprezentat printr-un nr. destul de restrîns de elevi. Halip ținea și el o pancartă în mănă; Atănăsoae și unul de-a 9-a erau în față susținînd o lozincă. Eu m-am ținut la distanță plimbîndu-mă cu Gherasim prin jurul lor cu geanta pe umăr. Pe tribună și-au făcut apariția șefii de partid, directorii de licee și destul de mulți invitați. Pentru început s-a rostit o conferință. La unele intervale s-au scandat lozinci și am strigat ura! Toader a ridicat în sus aparatul și a făcut cîteva fotografii asupra mulțimii. L-am ridicat o dată în brațe și el a fotografiat tribuna. După cuvîntare, coloanele s-au împrăștiat și la difuzoarele instalate prin copaci a început să cînte muzica. Apoi m-am îndreptat spre internat și Toader s-a schimbat. Eu cu geanta ”mea” și Toader cu aparatul de fotografiat parcă eram doi reporteri. Chiar așa ne și prezentam: ”Noi sîntem reporteri la ziarul Cutare și Cutare. Vă solicităm un mic interviu”. Pe drum, Toader mi-a făcut o fotografie cu mine reporter. Ne-am îndreptat apoi spre autogară unde ne-am întîlnit cu Mircea. Nu prea aveam chef să merg acasă, dar în fața insistențelor lui Mircea, n-am mai putut rezista. Am stat pe scaunul lui de taxator, iar el a stat în picioare. O mică discuție, în cursă: ”Parcă-l cunosc pe taxatorul ăsta – E din Grămești – Nu-i a lui Cojocaru? – Nu, a lui Druguș! Taică-su-i profesor de matematică. Ai văzut? El profesor și fecioru taxator!”). Eu m-am mulțumit să ascult și apoi să reflectez asupra celor discutate. Am ajuns acasă înainte sau după ora 13. Cursa s-a oprit la poartă. Mama și tata erau prin ogradă. Totul era înverzit, înflorit. În fața casei era o mică florărie îngrădită cu nuiele albe, de răchită; în spatele casei, în dreptul grajdului au făcut un gard nou, sănătos. Găinile albe împodobeau curtea. Livada tînără era plină de floare. În casă, liniște și curat. Nu s-au prea bucurat cînd le-am spus că plec la 13 și 15. Pînă atunci m-am mai uitat prin ziare, cărți și-am discutata cu părinții. Cu toate au fost de acord, numai cu noua mea situație la învățătură – nu! Le-am promis că voi încerca să îndrept lucrurile. Am mîncat și ceasul arăta și 15 minute cînd mi-am luat canadiana în mînă ca să mă îmbrac. Tata stătea la geam și mi-a spus că-mi va spune cînd oprește cursa. Cum a spus asta – cursa a și trecut prin fața casei ca un glonte. Pînă la poartă am luat canadiana pe mîneci, n-am mai încheiat-o și mi-am pus în gînd să ajung cursa, dar pe la Sfat eram mort deja. Am făcut un efort imens și mi-am impus să continui să fug. Printr-un efort de voință am ajuns la cursă cu sufletul la gură. Mă ustuura gîtul și eram foarte obosit. Cînd am ajuns lîngă cursă, i-am ars un pumn lui Mircea și n-am mai putut zice nimic. M-am urcat apoi în cursă și m-am așezat pe scaunul lui. Pînă la Siret am stat cu ochii închiși și mi-am revenit. La Siret m-am suit într-o altă cursă și am luat direcția Rădăuți. Mircea mi-a aranjat biletul și drumul ăsta nu m-a costat nici cinci bani. Din contra, m-am ales cu 25 de lei pe care mi i-a dat tata. În Siret, Mircea a prăpădit cleștele. (”Prostu ista di taxator o prăpădit cleștili…”). Am ajuns la 3 în Rădăuți. M-am întîlnit cu Toader, Bădeliță și Popovici Neculai. Am luat azi, pînă pe la 6 de vreo patru lei sîmburi (L.D.: sîmburi = semințe de bostan/ dovleac) și de vreo 10 lei înghețată. M-am plimbat mult și m-am ”distrat”. M-am întîlnit cu Gică Andrișan, apoi l-am părăsit și-am mers cu Petru Hudema pînă la el acasă. Pe la 6 am simțit că mi se face rău. După atîta înghețată avea și stomacul meu dreptul să se revolte. M-am dus la internat, m-am dezbrăcat și m-am vîrît în pat. Peste cîtva timp a venit Babii și pedagogul. Acesta din urmă s-a interesat de soarta mea și mi-a spus să-mi cumpăr niște pastile. După asta am dormit vreo oră pînă pe la 7.30 cînd au venit o serie de băieți și pedagogul. Apoi ei au plecat și eu m-am culcat de-a binelea. M-am trezit pe la 10.30 cînd a venit Toader. Am aflat, mai tîrziu, c-a făcut-o pentru a doua oară în viață. (L.D.: adică a doua beție).

Luni 2 Mai 1966. Ziua tineretului din R.S. România. Zi liberă pentru toți.

Dimineața m-am sculat destul de devreme și tot fără uniformă m-am îmbrăcat. Sînt sătul de ea. Măcar în zilele de sărbătoare s-o mai schimb. Masa s-a dat pe la 8, apoi am plecat cu Toader pînă la Casa de Cultură, apoi la Școala Veche și retur la internat. Aici nu s-a făcut azi meditație. Totuși, am mai rămas vreo patru băieți în sala de meditație să ne pregătim pentru mîine. Unii s-au mai pregătit. Alții au făcut plajă în grădină. Ca și ieri astăzi a fost o zi minunată. Cerul ca sineala și soarele strălucitor erau de o frumusețe unică. De aceea am mai ieșit pe afară și mi-am pierdut astfel timpul pînă pe la 10.30 cînd am luat-o cu Toader înspre Casa de Cultură. Azi are loc aici ”Concursul Cultural Artistic” care s-a tot amînat de atîta vreme și care are în sfîrșit loc azi. Sala era plină și cu greu mi-am făcut loc în față. Nu bine am ajuns cînd simt că mă trage cineva de mînecă. Era diriginta. A început imediat să tolocănească să mă sui pe scenă. Eu: ”Tovarășă dirigintă, dar n-am uniformă…”. Ea: ”Nu-i nimic, suie pe scenă”. M-am dus pînă acolo și cînd a venit baba i-am spus din nou că ce să fac fără uniformă. Ea: ”De ce n-ai? Eu ți-am spus să vii în uniformă. Vei avea nota scăzută la purtare”. M-am dus apoi în sală și am găsit și locuri. Am văzut cîteva programe artistice. Raif Ingrid dintr-a 10-a F a anunțat: ”Liceul nr 2 se prezintă la concursul cultural artistic cu un montaj literar muzical”. Acesta a ieșit destul de bine, împreună cu corurile și cu dansurile. Pe scenă era și ea (B.M.). Am stat acolo pînă la 12 făr-un sfert cînd am revenit la internat ca să luăm masa. Aceasta s-a dat abia la 12.30. Pentru seară ni s-a dat hrană rece. Cred că dacă am avea o săptămînă liber la școală ne-ar da seara tot hrană rece. După ce-am luat masa m-am dus la Casa de Cultură crezînd că voi mai putea vedea cîte ceva. Dar a fost imposibil. Am ieșit în oraș și mi-am cumpărat de vreo 3 lei sîmburi și am avut ce ronțăi pînă pe la vreo 4.

Vremea s-a menținut mereu caldă, dar partea proastă a fsot că a bătut vîntul și stîrnea grozav praful.

Iată un alt obicei al meu, destul de prost, pe care – cred că după întîmplarea de azi – îl voi abandona: îmi place să sar gardurile. De multe ori, la internat, este poarta deschisă, dar eu îmi fac vînt peste gard, sărind cu mare ușurință. Azi însă mi s-a înfundat. Mîncam sîmburi și vroiam să traversez din piață în parc. Era gărdulețul mic de la parc, urmat de gardul viu. Am vrut să-l sar prin foarfecă, dar n-am fost atent, m-am împiedicat și am căzut cu capul în gardul viu. M-am julit la picior și mi-am făcut o zgîrîietură de toată frumusețea de la sprînceană pînă în dreptul nasului, pe obrazul stîng. M-am sculat imediat, m-am șters de sînge, dar n-a fost chip să merg mai departe. O băbuță a început să se lege de mine și să-mi facă teoria chibritului: ”Dacă nu ești atent, vezi, dacă ai vrut s-o faci pe grozavul… nu-i frumos… mata ești elev și nu ți se șade” și multe altele. Noroc c-au apărut de undeva Toader și Piecniță (un personaj nou în albumul vieții mele – elev în clasa X-a F, lic 2, repetent în clasa X-a). S-a împrietenit cu Toader în urma chestiei cu Doina Hlinschi). Acesta m-a salvat, luînd-o tare pe babă și mai dînd-o la dracu. După întîmplarea asta ne-am mai plimbat o vreme, apoi eu m-am dus în piață unde, la pompă, mi-am spălat sîngele de pe față. A rămas însă un semn ”frumos”… I-am dat lui Costică Grigorean să-mi ia bilete la film (”ești tînăr, poți să stai la codiță…”) și am mers la cinema 7N de la 2.30 la 4.30. Am văzut filmul argentinian ”În pustiul Patagoniei”. Sala a fost plină dar era cît pe ce să rămîn fără loc, dar am avut noroc cu Drohobițki care ținea un loc liber și mi l-a pasat mie. A fost și o completare cu o vînătoare de balene (R.S. Cehoslovacă). Filmul a fost destul de bun și nu m-a dezamăgit. După film am mers cu Radu Teleagă (cl X Lic 1) și-am mers împreună la Stadionul ”23 August” unde a avut loc meciul de categoria C dintre Rapid Mizil și Metalul Rădăuți. M-am întîlnit cu Rusu Ilie (cl IX-a Lic 2) și împreună am sărit gardul înalt din spatele tribunei ajungînd și în tribună și avînd locuri foarte bune. Prima repriză: 0 – 0, repriza a II-a 2-1 pentru Metalul Rădăuți.  Putea să fie un scor mai mare în favoarea noastră, dar n-au putut din cauza vîntului care rata orice ocazie. Oricum, ai noștri au presat mereu. După meci aveam de gînd să vin la internat și să-mi scriu Jurnalul. Pe drum însă m-am întîlnit cu Toader și cu Telucu Piecnița. Aceștia nu m-au lăsat să merg la internat și am fost nevoit să merg cu ei. Am fost pînă la blocuri unde ne-am întîlnit cu Teodora, Rodica, Ileana Popescu care i-au făcut lui Telucu rost de vreo 20 de lei. Pentru ce, nu știu. După ce ne-am îndepărtat de ele am intrat la ”Plăcintărie”. Aici, ca și atunci cînd am făcut-o prima oară-n viață, am început-o cu-n aperitiv tare de 13 lei + o șocolată. După asta am mai mers pe stradă, cam ”grăbiți” bineînțeles, și căutam bani cu împrumut. L-am întîlnit pe Pușcașu și cu un pic de lămureală, l-am făcut să-mi dea mie 5 lei și lui Toader 5 lei. Atît eu cît și Toader am pus cîte zece lei (adică am pus mînă de la mînă și-am băut de pleașcă). Apoi, cu toate că se făcuse ora închiderii am mers la ”Plăcintărie” și-am cumpărat încă un aperitiv mic. Atît ne-a trebuit. Eram foarte foarte dispuși. Deodată, Toader a zărit pe ”restul lumii” (compus din Ieșan Natalia și Teodora). L-a trimis pe Telucă să mai facă rost de bani, dar acesta s-a întors cu mîna goală. Natalia și-a exprimat dorința de a-l vedea pe Toader cum e cînd e ”pilit”. Am intrat apoi în cîrdul lor și pe neașteptate am ajuns în fața blocului din fața Casei de Cultură, unde locuiesc ele. Aici s-a făcut un cerc mare format din: eu, Toader, Telucu, Rodica, Lucia Hasna, Felicia și Ileana Popescu plus Theodora. S-a făcut un colț vesel și nu ne mai oprea nimeni din cîntat. ”Cei care se iubesc – mai aproape!) (L.D.: era un șlagăr care începea cu ”Cei care se iubesc, fac viața mai frumoasă”). Toader a ieșit un pic la plimbare cu N., iar noi ne-am făcut de cap cu ”restul lumii”. Nu pot scrie toate cîte s-au întîmplat pentru că m-aș compromite prea mult. Pe la 9.30 a trecut pedagoga Zăicescu. Fetele s-au speriat că le cunoaște, dar noi nu ne temeam de nimic. Cum a trecut de noi, ne-am trîntit la pămînt și dă-i cu refrenul: ”Cei care se iubesc…”. Hasna a fugit la ușă și apoi, cît a mai stat acolo, zicea: ”Măi! Mîine parcă văd că ne citește eliminarea la toți…”. Eu: ”Ei și…?” Ea: ”Mai mare rușinea!”. Seara întreagă am fost bine dispus și prea îndrăzneț. Am gavarit (L.D. vorbit) mult și chiar peste măsură. Cred că arătam tare urît cu fața belită (ele-or fi crezut c-am dat cu capu-n gard, fiind… cald). (Poezii de Goga: ”Ne cheamă pămîntul! Ieșan N.: ”Ți-o dau mîine!”) (L.D.:Probabil era vorba despre cartea de poezii a lui Goga). Am mai stat cît am mai stat apoi ne-am îndreptat spre Grădina de vară prin spatele blocurilor. Aici, eu (B) v5 c3   a4 b4 d2 d3 c4 – e3  d1 e1   c3 d2 e2  b3 e3 c1   pe Hasna Lucia. Am mers în grădină. Aici Telucu s-a dus să mai ia ”ceva” dar noi – nimic! Ne-am trîntit jos și ne-am corcolit unul într-altul, parcă ne pregăteam pentru somnul de veci. Pămîntul mi se părea tare moale. La un timp, lui Toader i s-a făcut rău și-a vărsat. Piecniță a trecut pe lîngă noi, nu ne-a văzut și a luat-o înainte. Noi ne-am mai odihnit o vreme și-apoi hai-hai am ajuns cu greu la internat pe la 10.30 (A doua zi, Telucu ne-a povestit ce-a pățit cu Prandea: ”Dom pedagog, luați 50 de rom!” Pedagogul: ”Nu se poate, măi, nu se poate!”. Apoi l-a luat și după un minut – gogîlț – l-a vărsat: ”Măi, nu-mi suferă la stomac”). Noi am ajuns foarte fericiți în dormitor (L.D.: pe atunci nu știam că în latinește fericire se spune: beatus, – a, -um), ne-am dezbrăcat, am pus hainele grămadă pe unde-am apucat (eu m-am culcat cu șosetele). Cam în halul ăsta ne-am serbat noi ziua noastră, a tineretului și-am făcut-o lată. Dacă se află ceva e prost de tot. Așa am făcut-o eu pentru a doua oară-n viață, iar Toader pentru a treia oară-n viață. Ne-a ieșit însă pe ochi. De-ar fi numai atît și să nu se întindă mai departe.

Marți 3 Mai 1966. Zi, de asemenea, minunată.

M-am sculat la 5.30, mi-am periat hainele de glod și de praf, mi-am ordonat lucrurile, m-am spălat și pînă la la 6.30 am reușit să le scot pe toate la capăt. Toader a strîns cămășile la spălat. (P.S. Și Costică a făcut ieri boacăna. A ”tras” serios, a dormit o bucată în parc, a vărsat și era mai rău ca o cîrpă.). Pe la 6.30 Toader ne-a chemat afară și-am mers amîndoi în grădina din spatele internatului unde am stat pe o piatră scăldați de razele soarelui binefăcător. Toader era încă mahmur. Pînă la 7.30 cînd s-a sunat masa am stat acolo și-am povestit din cît ne-am mai adus aminte de aseară. Ne-am stricat de rîs cînd am mai reprodus cîte o scenă; una mai stupidă ca alta. După cum mă așteptam, toți au început să mă întrebe ”ce-am pățit la ochi?”. La fiecare dădeam alt răspuns: 1) am căzut jos; 2) m-am bătut, dar și eu i-am dat; 3) m-a zgărîiat aia cînd am vrut s-o… 4) m-a zgîrîiat mîța etc. La școală, aceeași poveste: ”Vaaai! Dar ce-ai pățiiiit?” Am fost printr-a X-a D  și toți au fost de părere că m-am bătut.

Azi Piecnița a lipsit prima oră (probabil și-a împlinit somnul).

Prima oră: limba română. Nici un pericol! După ce a ascultat o elevă a predat restul orei. Din cînd în cînd îmi venea un somn groaznic, și-un leșin de la stomac. Fetele rîdeau de zgîrietura mea. Nenati Lucia, ca să se distreze, mi-a trimis un bilețel: ”Negruș! (…) Probabil că te-a pedepsit pentru îndrăzneala ta. Ți-a plăcut prea mult. Ți-a plăcut cum am recitat ieri?”). La o asemenea ironie n-am mai vrut să răspund cu toate că azi am mai fost dispus, și toată ora am făcut-o pe supăratul.

În pauză m-am întîlnit cu Toader, Piecniță și Hasna Lucia plus Theodora care au venit după carte (care parcă a  fost în Vietnam: boțită și făr-un colț…).

La limba rusă a ascultat mai bine de jumătate de oră (dacă vorbiți vă dau 5 lei amendă) apoi ne-a citit o dată lecția ”Cehov” și ne-a dat ca temă să scoatem cuvintele.

Azi dimineață a venit Horodincă la mine și mi-a dat 50 de lei de la Mircea. Bine că nu mi i-a dat aseară..

În pauza mare a fost Mircea pe la mine (cin-te-a bătut?) și mi-a lăsat vreo 8 lei de cheltuială și ”ordinul” să aduc butelia de la Amariței.

La ora de diriginție n-a fost Ruscior Ana și nici alt profesor așa că am fost de capul nostru. Halip a cîntat din frunză iar eu din degete. Am fost iar dispus, împărțeam răspunsuri și vorbe în toate părțile și rîdeam ca-n cea mai fericită zi. B.M. a discutat cu Magopăț și sper să se împace bine. Eu m-am mulțumit să privesc prin niște ochelari cu oglindă și să mă împac cu gîndul că mi-a luat-o înainte.

La trigonometrie ne-a fixat teza la matematică printre ultimele: la 27 mai! Toată ora a predat despre teorema sinusurilor dar eu eram în lumea viselor (nu a sinusurilor). După asta am avut corul și profesoara iar n-a fost, iar noi am fost liberi. Pe la jumatea orei am ieșit afară avînd înaintea mea pe B.M. (Ea: ”Stai! Plătește vamă!” Eu: ”Nu zău?” și am prins-o de mijloc, trăgînd-o spre mine. Am simțit o împotriveală formală). La cealaltă ușă ne-a cerut vamă o floare de măr: i-am adus-o: ”Mulțumesc”. ”With pleasure”. Apoi am stat afară. Eram toți băieții, plus ”ea”. M.G. către ”ea”. (L.D.: adică Magopăț Gavril): ”Am să mă duc odată la tine!” Ea: ”Ce să fac eu cu tine? N-am destui?”. El: ”Păi nu faci tu cu mine, fac eu cu tine”. Ea: ”Măgarule” (prea slab avertismentul; am început să-i cunosc caracterul de  (A). a3 d3 d2 e1 a1…). Intervine H.N.: ”Cît costă de la Rădăuți pînă la Liteni?” Ea: ”15 lei”. El: ”Dar de la Liteni pînă la Rădăuți?”. Ea: ”ha, ha…”

După ora asta am avut șt naturale. Veselia din pauză a mai continuat în oră. O dată (”ea”) mi-a zîmbit foarte insistent. După puțină ascultare ne-a predat o lecție despre ”hormonii glandelor sexuale”. În clasă a fost rumoare mare. La sfîrșitul orei m-a pus să citesc o dată lecția, iar în acest timp s-a uitat la notele mele și la situația de acasă, funcțiile părinților etc. (cam suspectă această căutare…).  Pe drum am mers cu ”ea” pînă la colț. La internat, după ce am luat masa, m-am dus în grădină, unde erau tolăniți în trifoi toți elevii de la internat cl. X-a, Lic. 2. Aici am început să trăim iar din amintiri (eu cu Toader). Toader a mirosit ceva ce nu-i a bine! Zăicescu știe! A interogat-o pe Felicia-n public. La ce oră s-a culcat, cu cine a stat etc. etc. Acuma am înțeles de ce s-a uitat și la situația mea. Am intrat la belea dacă se-ntinde… Partea proastă e că știe tot internatul și jumătate de școală… Acuma, ce-o fi, o fi…

La 3.30 ne-am adunat toți în meditație dar n-a venit pedagogul  și pe la 4 am  tulit-o în oraș, cu gîndul să mă întîlnesc cu Mircea. Nu l-am găsit și mi-am făcut treburile mele. Mi-am pus iar blacheuri la tocuri, am luat o înghețată și… roiu! Am venit la internat. În pauza de 5 am fost cu Toader la asfalt. Pe la 6 făr-un sfert a venit și Prandea beat! Nu știu cum s-a făcut că a căzut difuzorul de pe geam și s-a spart tot. Asta l-a enervat mult și a început cu teoriile. Nu ne mai dă voie să avem difuzor de-acu înainte. A zis că pentru că noi n-avem nevoie de difuzor o să taie firele de la stîlp și o să trăim ca niște sălbateci. Apoi: ”De ce nu-s toți ca Druguș și Popovici?!” (aici a nimerit-o…). Pe la 6 tocmai scriam în Jurnal cînd văd că se apropie de mine. Am făcut o mișcare instinctivă să acopăr ce am scris și am rămas cu stiloul în aer…. Prandea: ”Ia stai! Ce-i asta?” Eu: ”Nimic”. El: ”Cum nimic? Chiar nimic?”. A răsfoit foile de la început și a dat de cîteva date: ”Aaa! Un jurnal?!”. Eu: ”Dddaaa, un jurnal, ceva personal, intim…” am început eu să mă bîlbîi. M-am înroșit ca focul și m-am temut foarte tare că mi-l ia și-l citește. Apoi el a continuat: ”Ha ha! Impresii de pe băncile școlii și ale internatului…”. Eu: ”Dddaaa… Sînteți împotrivă?” El: ”Nnnuuu…” și s-a cărat. Eram rece că se boldește-n-trînsul și nu mi-ar fi prea moale dacă s-ar întîmpla așa ceva…

După cină am ieși mai mulți băieți la lac (eu, Toader, Costică, Popovici Neculai, Lungu Arcadie, Lungu Dragoș și C. Grigorean). Acesta din urmă avea un soi de undiță și a încercat să prindă pește. S-a făcut însă de rîs. Pe la 8.30 a fost un profesor de la Liceul 1 (Becheru). Seara am stat după ora 9 în meditația de clasa XI-a și-am scris nebunește îm Jurnal pentru zilele de 2 și 3 mai. Am ieșit ultimul din meditație. Cînd m-am culcat a sunat de 11. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 273. Sîmbătă 30 septembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (6)


Ultimul an de liceu, clasa a XI-a, trimestrul I (sept 1966 – decembrie 1966). Aveam 16 ani.

Miercuri 14 septembrie 1966. M-am sculat la 6, m-am echipat cu cămașa albastră cu butoni, uniforma, o cravată neagră cu picățele. Pînă la 7.30 am fost gata, mi-am luat rămas bun de la mama și bunița și-am plecat cu tata la Sfatul popular. Tata a intrat la școală (Bunița mi-a făcut cadou 200 lei dar tata i-a și sortat și a zis: las că ai să ai de taxă. Eu vroiam să-mi cumpăr un pulover, dar m-am ras; deocamdată!). La 8.30 am plecat cu camionul gospodăriei care era arhiplin. Cu greu mi-am găsit un loc tocmai în spate. Tot praful mi se bătea pe haină. Am mers cu Gh. Horodincă, Stelică și Bizică și Titu Mustață. Am ajuns cam cu greu în Rădăuți (6 lei lui Apalaghie). Am mers cu Gh. Horodincă la internat. Aici era închis. Băieți erau destui. Am lăsat bagajele baltă și am ieșit în oraș. Mai întâi m-am dus la școală, să mă înscriu. Aici m-am întîlnit cu Toader și Telucu Piecnița. Am făcut la minut o cerere pt. școală și i-am dat-o lui Toader Bădeliță (XI-D) să mă înscrie. (Mai tîrziu mi-a spus că era făcută cererea: mi-o făcuse Ungureanu Constanța – cu mare dificultate – la anunțul lui Omelcenco). Am făcut și o cerere pentru internat. Cu un pic de lămureală mi-a semnat-o Burdujan. Imediat m-am dus la Liceul 1 să plătesc. Era înghesuială mare și nu era chip să stau să aștept. I-am dat banii lui Gherasim și după o oră a ieșit cu chitanța. Costul pe o lună jumătate: 496.50 lei. Am venit la internat și ne-am vîrît în dormitoare. Aici era un miros insuportabil de dezinfectant. Ne-am stabilit toți de-a XI-a de la Liceul 2 în dormitorul 11, aproape pe aceleași locuri ca anul trecut. Ne-am ocupat un dulap și Toader a avut un lacăt de 18 lei cu două chei și l-am încuiat. Ne-am luat pături și cearșafuri. Am aranjat paturile și am ieșit în oraș. Toader avea ”a meet” at three o clock with N(atalia). But she came not. Am luat bilete de film la 7N pt ora 8-11, apoi am mers la cinema ”Unirea” unde-am văzut din picioare și pe o căldură înnăbușitoare filmul italian ”În genunchi mă-ntorc la tine”. Filmul mi-a plăcut f mult. Cînd am ieșit afară ploua. Am mers la internat, am halit ceva, ne-am luat pelerina lui Toader și-am ieșit în oraș. Eu eram numai în haină. Spre seară m-a prins o ploaie care m-a murat binișor și mi-a agravat tusea. Azi dimineață am fost pe la școală, m-am întîlnit cu băieții și cu cîteva fete. Am aranjat cărțile. Numai eu am (carte de) engleză din clasă. Geografii nu-s deloc. De la o vreme am întins-o. Seara m-am întîlnit cu Ion Cantoreanu (din Grămești). Un bilet de loto pe care i l-am cumpărat buniței l-am dat acasă prin Lica Buhaianu. Azi m-am plimbat mult cu Toader prin oraș. M-am întîlnit cu multe fete și băieți, colege și prieteni. La 8 am fost la film. M-am întîlnit cu Iță Medei (un băiat din clasa VII-a cu care am fost vara în excursie). Am văzut filmul ”Angelica marchiza îngerilor”. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult. Cînd am ajuns la internat n-am putut descuia lacătul, așa că am rupt belciugul. Ne-am culcat tîrziu. Tot timpul am tușit zdravăn.

Joi 15 septembrie 1966. Ieri Prandea mi-a mulțumit: ”știi pentru ce, pentru vedere”. Azi m-am sculat la 6. Nu-i apă la robinete. Am așezat valizele în sala de valize pe cuptorul vechi, cu Toader. Am ocupat locuri în capăt la masa a 4-a de lîngă sobă. Am luat masa, după care am făcut, ca de obicei, rîndul. Cine-i șeful? Prandea l-a pus pe Popovici N. (XI-a A) dar acesta lipsea. Atunci, m-a pus pe mine. Mi-i indiferent. Am mers la școala veche, am ascultat conferințele. Am avut chef de vorbă și spor la glume. I-am dat un pumn lui Gozec, din dragoste… Am mers la școală. Eu stau cu H.N. (Halip Neculai) în penultima bancă din rândul mijlociu. Trei eleve noi, în locul celor patru repetenți: Larionescu M (din D), Hereș (din A) – reale și o fată de la umanistică de la Liceul 1. Am făcut diriginția (tușit grozav), apoi o oră liberă; chimia (a predat Introducerea). În ora de chimie ne-a făcut vizita medicală. Azi e hram la Volovăț și i-am împrumutat ochelarii lui Ica (dacă nu mi-i mai dă, să-i fac ce vreau…). La 1 am venit la internat și m-am ocupat o bancă cu H.N. în meditația de-a XI-a, în fund (între geam și sobă). De acum, masa se dă în fiecare zi la ora 14. În sala de mese s-au adus mese noi și scaune ca la Cofetărie. Stăm tot cîte 8 la masă. Pînă la 3.30 – liber. După o oră jumate de meditație (am scris jurnalul) am mers în oraș și am întîrziat ½ oră (o absență!). Am mîncat struguri de 0,50 lei! Pînă la 7 am scris încontinuu. Dacă curelele mele ar fi fost mai înguste le-aș fi plasat, dar așa n-am cui. (cu 20 lei). Seara am fost iar în incursiuni. S-au strîns cîte 2 lei pentru pavoazare în meditația noastră (Cucoș Gh.). Programul s-a prelungit pînă la 9.30. Seara de la 8 la 9 am tot scris și scriind mereu am reușit să ajung la zi. Telucu l-a luat serios la mișto pe Haiuță (Țopa Mihai – pedagog) și nu s-a ales cu nimic. S-a distrat și el și noi. Numai pedagogul a rămas prost și n-a avut ce-i face. Seara a făcut teatru cu Atănăsoaie. A fost directorul Botez pe-aici. În seara asta am rîs mult și cu poftă.

Vineri 16 septembrie 1966. Azi e o zi frumoasă, caldă, senină. Șeful de dormitor 11 este Popovici N. Pînă acum se poartă bine cu noi – toți suntem de-o seamă cu el. Facem istorie cu Luchian, socialismul cu Croitoru, rusa cu Dolenciuc (îmi pare tare rău după Savin). La obiectele astea azi a predat prima lecție. La ora 11 ”am avut” franceza și-am mers în oraș. În acest timp, m-am tuns (3 lei), mi-am cumpărat o periuță de dinți (4.25) și mi-am reparat pantofii plus plachiuri (2 lei). Ultima oră aveam latina, dar profesoara nouă cu care trebuie să facem nu-i venită și dirig. ne-a dat drumul acasă. Am venit spre internat (am cumpărat 20 timbre de 0,55 = 11 lei). Am plătit pavoazarea în meditație noastră (2 lei). I-am scris o scrisoare lui Valer și Liolia (în l. mold). Pînă la ora 2 mi se usca gura de foame. După masă am mers cu Toader, Telucu și Vasile Mafteian în oraș, și-am cumpărat un harbuz de 4 kile (din păcate nu era prea copt). Prandea m-a pus ”ajutor de șef” în dormitor. Toader e șef de masă la masa din Sala de mese. Am dat 2 lei pt. pavoazare în dormitor. Seara am făcut un tur cu Telucu și Toader prin împrejurimi.

Sîmbătă 17 septembrie 1966. Cîteva nopți la rînd m-am visat ”dincolo” și mereu mă scol cu somnul neîmplinit. Azi vremea s-a stricat. Voi căuta să scriu cît mai pe scurt ca să nu mai pierd prea mult timp. Nu voi mai scrie ca pînă acum ce făceam la fiecare oră ș.a.m.d. Ni s-a anunțat că sîmbătă nu mai avem liber de la 3.50 la 5 (program administrativ). Facem ed fizică cu Bauman (ne pretinde echipament). La geografie ne predă prof Dumitrașcu care ne-a predat Botanica în clasa 8-a (și la care – țin bine minte – am luat prima mea notă la liceu: un 9). În timp ce profesorul explica mi-a venit un somn teribil și-am adormit buștean cu capul pe bancă. M-am trezit la sf. orei cînd prof. a întrebat cine a mers în excursie și Rodica Moroșan (a cow) a spus: ”a mers și Druguș, da el doarme..” și Neculai m-a sculat. M-am făcut de rîs. La rusă a venit un pic Bondor și mi-a spus că seamăn tare bine cu Mircea (după masă am fost la Liceul 1 și-am văzut afișat: Druguș Mircea – neprezentat – repetent) (mare păcat de el…. nici nu știu pe unde-i. Brăila?). Facem romîna cu Hlinski și fizica cu Ciobanu. În pauza de după a 5-a oră am mers la cabinet. Diagnosticul: faringită. Mi-a dat trimitere la farmacia policlinicii. La geologie-biologie ne învață Zăicescu. La începutul orei a spus: ”Țin să mulțumesc foarte mult elevului Druguș pentru vedere. Vezi, el nu uită de profesorii lui!”. Imediat cum am luat masa la internat m-am dus cu Toader la dentist. Lui i-a scos o măsea care ”numai” îl durea. (Pt a nu pierde ”a meet with N.” m-a trimis pe mine s-o rețin…). Apoi am intrat eu la rînd. Mi-a tratat o măsea de jos stînga și mi-a cimentat-o. Pt celelalte, marți. Am mers la internat și am făcut ordine în dulap și în valiză în cadrul ”progr. administrativ”. La 5 am fost la farmacie și am luat o cutie de codenal. (Prandea mi-a dat drumul fără bilet de voie – are încredere în mine). Toader și Telucu au plecat ”acasă” (into the park). Pînă la 7 le-am scris părinților o scrisoare și am pus-o la cutie. Am plecat apoi cu Simeria prin oraș. I met with N(atalia). (where is Toader? – S-a dus să tragă la măsea.) I met with them then and Gozec Victor. Money from N(atalia). O drojdie la M (C.C.P.). Stat pînă la 9.30. Promis întîlnire cu Gozec mîine la 1 lîngă Goraș (LD. Goraș era un vechi chioșcar renumit în tîrg). La internat Prandea s-a interesat de mine: unde-a dispărut? Culcat la 10.

Duminică 18 septembrie 1966. Pînă să dea masa (ora 8) eu, Toader și Telucu am făcut o plimbare pe lîngă cazarmă. La 8 și un minut am fost înapoi și am intrat în sala de mese. Masa era dată demult și băieții terminau. Pedagogul Haiuță Țopa: – Unde ați fost? Toader: am fost la alimentară să luăm o pîine. Țopa: – Și unde-i pîinea? Eu: – am mîncat-o!  Pentru acest ultim răspuns omul nostru mă dă afară și-mi interzice să iau masa. M-am enervat și am continuat să aștept să mă servească. Dna Alexandra – o bomboană de femeie – mi-a făcut dreptate și, după ce-a plecat el, mi-a dat de mîncare. Fiind nervos am cerut și banii pentru creionul automat ”pierdut” anul trecut. Auzind de asta – nervos și el – a întrebat cît costă. Eu: 15 lei!. Mi-a dat imediat banii. Am mai zăbovit la masă, am ieșit pînă afară, și cînd venim înapoi ne pune absenți (asta-i a patra la mine…) și ne duce în dormitor pentru că n-am făcut bine paturile…. Patru absențe în patru zile e cam mult, dar eu numai de două sînt vinovat. Azi e o zi caldă, nespus de însorită. La ora 12 30 ne-am echipat toți trei în siloane (maletă din material sintetic) negre și am plecat în oraș, sperînd în Gozec. Dar a trecut și ora 1 și n-a venit nimeni. Să mori de ciudă. După nehotărîri ne-am îndreptat spre ”Ospătărie”. O jumătate de mastică costa 24 lei. (10 de la Cucoș, 15 eu). La urmă, apare directorul Burdujan, mort de beat – noi ne stricam de rîs (am și dispărut). După asta umblam toți să facem ”rostul”. (Telucu a vorbit cu Haiuță și pentru ”o chestie” m-a învoit pînă la ora 7.). Zaharia E. (Bogdan Vodă 25) mi-a promis că vine în oraș. Toader s-a întîlnit cu Nana (Natalia) și nici n-a ajuns la chestia banilor, ci a luat-o pe altă direcție. Telucu = Natalița + Doina H (linski). Mai tîrziu Cezar a oferit două țuici și un aperitiv. Întîlnit cu Dobroghiu. Telucu i-a mulțumit lui Haiuță (cu toate c-am întîrziat). Seara am avut mici distracții și ne-am culcat cu geamul deschis.

Luni 19 sept. 1966.  M-a tras grozav curentul și mă doare o ureche iar, și în gît îmi hîrîe. Azi e o zi tare mohorîtă, cu cerul complet acoperit. Am făcut rost de teniși de la Prelipcean. Peste zi, cerul s-a mai înseninat și a fost cald. La sport facem prea multe ex. și nu-mi place. Prof. îmi face observații f. des. M-a pus să dau raportul în fiece oră. În ora de franceză am mers prin oraș. Facem matematica cu Lăzărescu. La început m-am speriat că-i prea severă, dar acum văd că-i bună, explică admirabil și e f. înțelegătoare cu noi. Azi am primit o scrisoare de la Mircea – recomandat – nici nu-mi venea să cred: Bulevardul Metalurgiștilor, Bloc D6, scara 3 etaj 4 apart. 59, Țiglina II, regiunea Galați. Are bani la cec, a lucrat ca pontator la combinat, vrea să facă șoferia și școala de maiștri. M-a rugat să-i trimit actele. Regretă ce-a făcut. Zice că poate la iarnă să-mi facă rost să vin la el. M-a impresionat mult scrisoarea lui. Am găsit 5 lei în plic + un plic curat cu hîrtie (1 leu). Imediat i-am scris înapoi și am pus scris. la cutie. De acte abia mîine mă voi interesa. I-am promis o curea și-un aparat de ras. La 5 am fost cu Neculai (Halip) în oraș. Am întîrziat 3 minute – altă absență! – nici nu mai știu a cîta. Azi m-am supărat un pic pe Telucu pentru teniși, și acum se poartă frumos cu mine. Gozec a făcut rost de 10 lei și i-am plasat lui Telucu. Nu știu unde mi-au dispărut ochelarii. Seara la masă l-a dat afară pe Telucu, tot pentru niște cuvinte repetate și întoarse pedagogului. Haiuță: ”Piecniță! Tu și Druguș v-ați obișnuit să mă luați așea la mișto!”. Ce să-i faci? Așa-i situația. Seara m-am dus cu Toader să schimb silonul negru. N-am putut. (Frumoaso, prințeso, direagă ești colosal de frumoasă). Seara am halit cu Toader o franzelă de 2 lei pt că-n seara asta ne-au hrănit numai cu ”tăiței” cu ”brînză”. Pînă la 8, cu Telucu, Toader, Vasile Maftean și eu am mers la o ”gospodărie particulară” și-am ”cumpărat” vreo 20 de mere. Seara am făcut baie și-am spălat ciorapii. Încă nu a sosit apă la robinete.

Marți 20 septembrie 1966. Dimineața i-am plasat una dintre curele lui Cezar (20 lei). Am lăsat servieta în meditație, meditația s-a încuiat, iar eu am mers la școală cu mîinile-n buzunar. Ca un făcut, azi n-a ascultat la niciun obiect, ci numai a predat. La latină – liber. F-ul însă au făcut cu baba. La fizică, romînă, socialism și istorie au predat nebunește. La engl. facem cu F – ul. Azi m-am făcut de baftă. (ce-am făcut în vacanță – in English). În unele ore îmi venea un somn teribil. A fost she pe la școală. (LD: ”She” era Lia). N(enati): ”Why n-ai vrut să dai ochii cu she?” Bez otvet (LD: fără răspuns (rus.). Ica: cît îi moșu de bătrîn ar mînca un măr din sîn. Gozec mi-a dat 12 lei pt Telucu. Dupămasă – baline, o franzelă și 4 eugenii. Ha, ha! De la 3.30 la 4.30 am fost la dentist (mi-a schimbat ghipsul și mi-a spus să vin joi). Am fost la cec să schimb … (L.D.: două cuvinte indescifrabile) de pe un carnet pe altul și-am greșit numerele și s-a întîmplat invers nerealizînd nimic. I-am scris o c.p. acasă (cărți, manual, curele, schimburi). Am mai găsit un amator la curea. Pînă la 5.30 n-am văzut cărțile. Pînă seara am reușit să le pospăiesc. La romînă ne dă groaznic de mult de învățat și mult în afara cărții. (”Direagă, e colosal, direagă!”) (LD: acestea erau expresiile pedagogului Țopa Mihai, poreclit de Telucu, Haiuță). Azi a fost tot timpul frumos. Seara și dimineața însă e un frig de-ți îngheață grozav urechile. Seara asta am făcut o ieșire la asfalt (tustrei). S-a auzit că Haiuță ne-ar fi părît lui Botez pre noi pentru o întîrziere mai ”colosală”. Azi am văzut prin oraș o mașină din SF (Finlanda) și una din Italia. Italienii ne-au întrebat unde-i Suceava și noi i-am lămurit: ”Drept înainte”. Seara Telucu a ”povestit”: după războiul de la Ciobănița a alergat 42 Km și 195 de m. să ajungă la Atena să comunice rezultatul. Repca a vrut s-o ajungă, a călcat pe o coajă de nucă și și-a rupt piciorul. Ciobanu a alergat tare și i s-au umflat picioarele. Știe Prelipcean o ”întîmplare” din Sala profesorilor (Camil, Teleagă, Zăicescu, Barbu, Precol și alții). O s-o culeg și-o s-o transcriu.

Miercuri 21 septembrie 1966. O zi deosebit de frumoasă, caldă, un cer foarte albastru, contrar previziunilor meteorologilor. Un fapt interesant: nici azi nu m-a ascultat la niciun obiect și a predat tot timpul în fiecare oră (la rusă, matematică, geografie, romînă și biologie). La franceză am plecat în oraș. Am fost la secretariat la Liceul 1, am făcut o cerere pentru eliberarea foii matricole  a lui Mircea. Mîine voi merge să le scot. În ora de franceză n-a fost profesor (Ica, Constanța – XI-a D), Vica, Cupșan, Geta and others). Cec – 115 lei. Am plasat și cea de-a doua curea (lui Lavric – 25 lei). La amiază, Prandea, mort de beat: ”Sînt unii profesori care știu că în viitor nu vei ști, și-ți pune 2”. (”Numai Druguș și Gherasim au voie să meargă la film cu bilete de voie semnate de tov prof Zăicescu”). Seara: Mariana (Telucu) – o pasăre de o parte (Mariana). (LD. Este vorba despre Mariana Gînsac, din clasa a XI- a F, acum dispărută dintre noi L ). Seara au început să mă usture ochii și nici n-am reușit să mă concentrez. Gîndurile-mi zboară în neant. De fapt, nu mă gîndesc la nimic. Încă n-a venit apa la spălătorie și e tare greu.

Joi 22 septembrie 1966. M-am sculat înainte de 6 și pînă la 7.20 am avut timp să-mi citesc de două ori la l romînă toate trei lecțiile și la celelalte obiecte cîte o dată, fiind pregătit pentru azi. La socialism a predat o lecție de filozofie, f interesantă. La romînă, după trei ore de predare – procitanie. Ne-a dat la cei ascultați tilul subiectului despre care să vorbim – 5 minute de gîndire, apoi fiecare era examinat. Eu nu eram pus în program însă Moroșan n-a știut și la sf orei m-a pus pe mine să-i vorbesc despre ”Zburătorul” și E. Lovinescu. La început m-am încurcat din timiditate, apoi am dat drumul la gură recuperînd tot. Eu am luat 8, Neculat tot 8. În ora de ed fizică mi-am cerut voie de la tov prof Bauman (LD – o mare doamnă pe care am îndrăgit-o mult, deși eram mereu în ”contre” cu ea…) și așa în teniși (m-am abonat la Prelipcean) m-am dus la secretarul liceului 1 de unde am scos actele lui Mircea: certificat de 7 clase, copie de pe certificatul de naștere și foile matricole din clasele a VIII-a și a IX-a. La școală m-am făcut foarte dezghețat cu ”colegii” și pe chestia asta mănînc, mă distrez, mă fac cu lucruri (o oglindă de la Geta, un caiet de la Cupșan, un creion de la Ica). Ica mi-a luat ochelarii (de soare) și acum pune condiții: mi-i dă, nu mi-i dă… La istorie – comuna primitivă. Azi am primit și manualele de geografie. La chimie și fizică am intrat în programul obișnuit de ascultare – predare. După masă, Prandea și Haiuță ne-au ținut o conferință în cabinet cu toți elevii de-a 11-a. La film se va merge numai cu semnătură de la tov secretar UTC al Raionului. Dumineca și sîmbăta se merge obligatoriu la film, organizat, pe bază de tabel nominal ”pt fiecare-n parte”. Acasă se merge tot pe bază de tabel nominal semnat de direcțiune. Toți elevii de-a 11-a trebuie să aducă apă împreună cu cei de-a 9-a și a 10-a – în afară de șefii de dormitoare. Eu: ”și șefii adjuncți!”, dar nu m-a luat în seamă. I-am dat bilet de voie la dentist și Prandea zice către ceilalți: ”Ehe, dacă ar fi toți ca Druguș și ca Adochiței, și ca alții – ar fi bine”. Am fost la dentist. Mi-a scos al doilea rînd de pansament, m-a dat cu tot felul de soluții care dureau al naibii, apoi a mai dat cu mașina de ros și la urmă mi-a turnat plomba. Mereu îmi zicea: ”Fii cuminte, fii cuminte”. Pt celelalte măsele să vin săptămîna viitoare. Două ore după asta – să nu mănînc nimic. Apoi m-am dus la poștă, am vrut să dau actele, dar n-aveau plicuri mari. Mi-a dat o doamnă un plic mare, oficial, dar tot nu le-am trimis că nu știam adresa exactă. Am veni la internat și pînă la 4.30 am mîncat nuci, uitînd de avizul doctorului. De la 4.30 la 5 i-am scris o scrisoare de o pagină lui Mircea și am vrut să trimit plicul în pauză, dar n-au vrut ”cîrlanii” (amîndoi) să dea cheia de la valize și n-am putut să iau nici adresa, nici timbrele. (LD: ”Cîrlanii” erau cei doi pedagogi).Toader era dus la instructaj UTC la școală. E cu Telucu am luat-o la ”incursiune”. Numai bine am făcut colțul (pe str. Sirenei) și m-am apropiat de un pom, că o muiere se ia după noi și ne petrece cu ocări și sudalme. (LD: Era vorba de un pom cu fructe, iar sudalmele erau meritate …). Am văzut c-am dat greș și-am schimbat traseul. Azi la școală: Vica Omelcenco ”v kapcane” (LD: grafiat în limba rusă). Pe mîine am cel mai ușor orar posibil și azi n-am avut de învățat. Azi a fost o zi minunată, călduroasă și f f  senină. Pînă la 7, neavînd ce face am început să citesc din ”Operele” lui Rebreaunu (volum pe care l-am împrumutat azi de la bibliotecă). Am citit ”Proștii” și alte nuvele. Pînă la 6.30, Prandea a hotărît să se suspende orele suplimentare de meditație. (9.30 – 11.30). Hotărîrea a fost întîmpinată cu vii proteste din partea tuturor elevilor. Prandea ne-a dat dreptate și ne-a lăsat să trimitem o delegație la direcțiune să intervină și să facă tot posibilul pentru a prelungi programul după 9.30 seara. Au plecat Cucoș, Grigorean (Lic. 1) și Telucu cu Toader (Lic. 2). Au obținut un rezultat favorabil în oarecare măsură. După 9.30 avem voie să învățăm într-o sală de clasă, vis-a-vis de direcțiune. La cea mai mică abatere – meditația se suspendă. Se fac înscrieri și se pleacă organizat, pe bază de tabel. Pt seara asta nu m-am înscris. Seara, la masă, Cucoș a pocnit unul de-a 9-a (pentru prima dată anul ăsta s-a dat o palmă). La 7.20 am pus ceva la stomac de prin sala de valize, apoi ceva iabloki – numaidecît (LD. Mere, grafiat în l rusă). Așadar, eu, Toader, Telucu, am pornit în ”misiune”. De la început, ni s-a arătat cu ghinion. Ba apărea cîte cineva, ba ni se năzărea nouă. Am pers pe Grănicerului mult înainte, dar fără rezultat; între timp s-au stins și luminile cca 10 min. Ne-am întors pe Mărășești, apoi, ce ne vine-n gînd? S-o luăm pe str. 23 august, știam noi un loc minunat, un ”iabloko” încărcat serios. (LD: în naivitatea mea, presupunînd că jurnalul va cădea pe mîinile pedagogilor sau profesorilor, scriam ”cifrat”, în engleză sau rusă… Sancta simplicitas!). Toader a vrut să ne întoarcem, dar eu – nu! Așadar, am trecut de casa cu nr 13 (Zaiciu, Pop) și imediat era locul cu pricina. Toader a sărit, și-a umplut buzunarele, ne-a dat și nouă peste gard și în loc să venim la internat (ideea mea) o luăm prima stradă la dreapta cu gîndul să mergem prin fostul stadion. Noi ne vedeam ”pașnic” de drum și deodată ne vedem urmăriți de un tip destul de solid, îmbrăcat în negru, fumînd. La colțul străzii se oprește și ne întreabă cine sîntem și de unde venim. Telucu a spus ”n-are el a ne întreba cine sîntem” și ne-am continuat drumul liniștiți, mîncînd mere. La intrarea în stadion tipu ne ajunge și, lipindu-se de Telucu, ne întreabă de ce am luat mere de la el. Aici  am sfeclit-o! Dar Telucu nu s-a lăsat intimidat și i-a răspuns foarte frumos: ”Ce-ai dumneata cu noi? Eu te-am întrebat pe dta unde ai fost și un te duci?”.  Cu încă vreo două cuvinte, l-a pus la punct. A plecat bombănind ceva și s-a dus. Noi am luat-o înainte și la dreapta prin niște popușoaie și am ieșit înapoia internatului. Imposibil să ne mai prindă din urmă. Trecuste deja un sfert de oră peste 8 și noi încă retrăiam aventura. Când urcam scările, sus, numai ce-l auzim pe Prandea că intră la noi în meditație. Imediat, buluc pe scări în jos; am așteptat pînă ce-a ieșit Pandrea. El s-a dus după condică în meditația cealaltă. Imediat – și noi sus! Cum urcam scările, iese și el. Strigă pe cei de-a 11-a la apel; mă fac și eu a-i chema și intrăm cu toții odată cu pedagogul. La apel – toți prezenți! Pe la 8.30 apare și Botez și ne comunică că va trebui să purtăm băști sau șepci cînd mergem la școală. Eram rece că ”susnumitul” (omul în negru) ne-a pîrît. Mai tîrziu ne-am gîndit că respectivul nu era decît un ”alt” golan și căuta pe dracu. Azi mi-am permis să fac mai multe și să scriu mai mult deoarece n-am avut absolut nimic de învățat pe mîine.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 273. Sîmbătă 30 septembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (6)


Ultimul an de liceu, clasa a XI-a, trimestrul I (sept 1966 – decembrie 1966). Aveam 16 ani.

Miercuri 14 septembrie 1966. M-am sculat la 6, m-am echipat cu cămașa albastră cu butoni, uniforma, o cravată neagră cu picățele. Pînă la 7.30 am fost gata, mi-am luat rămas bun de la mama și bunița și-am plecat cu tata la Sfatul popular. Tata a intrat la școală (Bunița mi-a făcut cadou 200 lei dar tata i-a și sortat și a zis: las că ai să ai de taxă. Eu vroiam să-mi cumpăr un pulover, dar m-am ras; deocamdată!). La 8.30 am plecat cu camionul gospodăriei care era arhiplin. Cu greu mi-am găsit un loc tocmai în spate. Tot praful mi se bătea pe haină. Am mers cu Gh. Horodincă, Stelică și Bizică și Titu Mustață. Am ajuns cam cu greu în Rădăuți (6 lei lui Apalaghie). Am mers cu Gh. Horodincă la internat. Aici era închis. Băieți erau destui. Am lăsat bagajele baltă și am ieșit în oraș. Mai întâi m-am dus la școală, să mă înscriu. Aici m-am întîlnit cu Toader și Telucu Piecnița. Am făcut la minut o cerere pt. școală și i-am dat-o lui Toader Bădeliță (XI-D) să mă înscrie. (Mai tîrziu mi-a spus că era făcută cererea: mi-o făcuse Ungureanu Constanța – cu mare dificultate – la anunțul lui Omelcenco). Am făcut și o cerere pentru internat. Cu un pic de lămureală mi-a semnat-o Burdujan. Imediat m-am dus la Liceul 1 să plătesc. Era înghesuială mare și nu era chip să stau să aștept. I-am dat banii lui Gherasim și după o oră a ieșit cu chitanța. Costul pe o lună jumătate: 496.50 lei. Am venit la internat și ne-am vîrît în dormitoare. Aici era un miros insuportabil de dezinfectant. Ne-am stabilit toți de-a XI-a de la Liceul 2 în dormitorul 11, aproape pe aceleași locuri ca anul trecut. Ne-am ocupat un dulap și Toader a avut un lacăt de 18 lei cu două chei și l-am încuiat. Ne-am luat pături și cearșafuri. Am aranjat paturile și am ieșit în oraș. Toader avea ”a meet” at three o clock with N(atalia). But she came not. Am luat bilete de film la 7N pt ora 8-11, apoi am mers la cinema ”Unirea” unde-am văzut din picioare și pe o căldură înnăbușitoare filmul italian ”În genunchi mă-ntorc la tine”. Filmul mi-a plăcut f mult. Cînd am ieșit afară ploua. Am mers la internat, am halit ceva, ne-am luat pelerina lui Toader și-am ieșit în oraș. Eu eram numai în haină. Spre seară m-a prins o ploaie care m-a murat binișor și mi-a agravat tusea. Azi dimineață am fost pe la școală, m-am întîlnit cu băieții și cu cîteva fete. Am aranjat cărțile. Numai eu am (carte de) engleză din clasă. Geografii nu-s deloc. De la o vreme am întins-o. Seara m-am întîlnit cu Ion Cantoreanu (din Grămești). Un bilet de loto pe care i l-am cumpărat buniței l-am dat acasă prin Lica Buhaianu. Azi m-am plimbat mult cu Toader prin oraș. M-am întîlnit cu multe fete și băieți, colege și prieteni. La 8 am fost la film. M-am întîlnit cu Iță Medei (un băiat din clasa VII-a cu care am fost vara în excursie). Am văzut filmul ”Angelica marchiza îngerilor”. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult. Cînd am ajuns la internat n-am putut descuia lacătul, așa că am rupt belciugul. Ne-am culcat tîrziu. Tot timpul am tușit zdravăn.

Joi 15 septembrie 1966. Ieri Prandea mi-a mulțumit: ”știi pentru ce, pentru vedere”. Azi m-am sculat la 6. Nu-i apă la robinete. Am așezat valizele în sala de valize pe cuptorul vechi, cu Toader. Am ocupat locuri în capăt la masa a 4-a de lîngă sobă. Am luat masa, după care am făcut, ca de obicei, rîndul. Cine-i șeful? Prandea l-a pus pe Popovici N. (XI-a A) dar acesta lipsea. Atunci, m-a pus pe mine. Mi-i indiferent. Am mers la școala veche, am ascultat conferințele. Am avut chef de vorbă și spor la glume. I-am dat un pumn lui Gozec, din dragoste… Am mers la școală. Eu stau cu H.N. (Halip Neculai) în penultima bancă din rândul mijlociu. Trei eleve noi, în locul celor patru repetenți: Larionescu M (din D), Hereș (din A) – reale și o fată de la umanistică de la Liceul 1. Am făcut diriginția (tușit grozav), apoi o oră liberă; chimia (a predat Introducerea). În ora de chimie ne-a făcut vizita medicală. Azi e hram la Volovăț și i-am împrumutat ochelarii lui Ica (dacă nu mi-i mai dă, să-i fac ce vreau…). La 1 am venit la internat și m-am ocupat o bancă cu H.N. în meditația de-a XI-a, în fund (între geam și sobă). De acum, masa se dă în fiecare zi la ora 14. În sala de mese s-au adus mese noi și scaune ca la Cofetărie. Stăm tot cîte 8 la masă. Pînă la 3.30 – liber. După o oră jumate de meditație (am scris jurnalul) am mers în oraș și am întîrziat ½ oră (o absență!). Am mîncat struguri de 0,50 lei! Pînă la 7 am scris încontinuu. Dacă curelele mele ar fi fost mai înguste le-aș fi plasat, dar așa n-am cui. (cu 20 lei). Seara am fost iar în incursiuni. S-au strîns cîte 2 lei pentru pavoazare în meditația noastră (Cucoș Gh.). Programul s-a prelungit pînă la 9.30. Seara de la 8 la 9 am tot scris și scriind mereu am reușit să ajung la zi. Telucu l-a luat serios la mișto pe Haiuță (Țopa Mihai – pedagog) și nu s-a ales cu nimic. S-a distrat și el și noi. Numai pedagogul a rămas prost și n-a avut ce-i face. Seara a făcut teatru cu Atănăsoaie. A fost directorul Botez pe-aici. În seara asta am rîs mult și cu poftă.

Vineri 16 septembrie 1966. Azi e o zi frumoasă, caldă, senină. Șeful de dormitor 11 este Popovici N. Pînă acum se poartă bine cu noi – toți suntem de-o seamă cu el. Facem istorie cu Luchian, socialismul cu Croitoru, rusa cu Dolenciuc (îmi pare tare rău după Savin). La obiectele astea azi a predat prima lecție. La ora 11 ”am avut” franceza și-am mers în oraș. În acest timp, m-am tuns (3 lei), mi-am cumpărat o periuță de dinți (4.25) și mi-am reparat pantofii plus plachiuri (2 lei). Ultima oră aveam latina, dar profesoara nouă cu care trebuie să facem nu-i venită și dirig. ne-a dat drumul acasă. Am venit spre internat (am cumpărat 20 timbre de 0,55 = 11 lei). Am plătit pavoazarea în meditație noastră (2 lei). I-am scris o scrisoare lui Valer și Liolia (în l. mold). Pînă la ora 2 mi se usca gura de foame. După masă am mers cu Toader, Telucu și Vasile Mafteian în oraș, și-am cumpărat un harbuz de 4 kile (din păcate nu era prea copt). Prandea m-a pus ”ajutor de șef” în dormitor. Toader e șef de masă la masa din Sala de mese. Am dat 2 lei pt. pavoazare în dormitor. Seara am făcut un tur cu Telucu și Toader prin împrejurimi.

Sîmbătă 17 septembrie 1966. Cîteva nopți la rînd m-am visat ”dincolo” și mereu mă scol cu somnul neîmplinit. Azi vremea s-a stricat. Voi căuta să scriu cît mai pe scurt ca să nu mai pierd prea mult timp. Nu voi mai scrie ca pînă acum ce făceam la fiecare oră ș.a.m.d. Ni s-a anunțat că sîmbătă nu mai avem liber de la 3.50 la 5 (program administrativ). Facem ed fizică cu Bauman (ne pretinde echipament). La geografie ne predă prof Dumitrașcu care ne-a predat Botanica în clasa 8-a (și la care – țin bine minte – am luat prima mea notă la liceu: un 9). În timp ce profesorul explica mi-a venit un somn teribil și-am adormit buștean cu capul pe bancă. M-am trezit la sf. orei cînd prof. a întrebat cine a mers în excursie și Rodica Moroșan (a cow) a spus: ”a mers și Druguș, da el doarme..” și Neculai m-a sculat. M-am făcut de rîs. La rusă a venit un pic Bondor și mi-a spus că seamăn tare bine cu Mircea (după masă am fost la Liceul 1 și-am văzut afișat: Druguș Mircea – neprezentat – repetent) (mare păcat de el…. nici nu știu pe unde-i. Brăila?). Facem romîna cu Hlinski și fizica cu Ciobanu. În pauza de după a 5-a oră am mers la cabinet. Diagnosticul: faringită. Mi-a dat trimitere la farmacia policlinicii. La geologie-biologie ne învață Zăicescu. La începutul orei a spus: ”Țin să mulțumesc foarte mult elevului Druguș pentru vedere. Vezi, el nu uită de profesorii lui!”. Imediat cum am luat masa la internat m-am dus cu Toader la dentist. Lui i-a scos o măsea care ”numai” îl durea. (Pt a nu pierde ”a meet with N.” m-a trimis pe mine s-o rețin…). Apoi am intrat eu la rînd. Mi-a tratat o măsea de jos stînga și mi-a cimentat-o. Pt celelalte, marți. Am mers la internat și am făcut ordine în dulap și în valiză în cadrul ”progr. administrativ”. La 5 am fost la farmacie și am luat o cutie de codenal. (Prandea mi-a dat drumul fără bilet de voie – are încredere în mine). Toader și Telucu au plecat ”acasă” (into the park). Pînă la 7 le-am scris părinților o scrisoare și am pus-o la cutie. Am plecat apoi cu Simeria prin oraș. I met with N(atalia). (where is Toader? – S-a dus să tragă la măsea.) I met with them then and Gozec Victor. Money from N(atalia). O drojdie la M (C.C.P.). Stat pînă la 9.30. Promis întîlnire cu Gozec mîine la 1 lîngă Goraș (LD. Goraș era un vechi chioșcar renumit în tîrg). La internat Prandea s-a interesat de mine: unde-a dispărut? Culcat la 10.

Duminică 18 septembrie 1966. Pînă să dea masa (ora 8) eu, Toader și Telucu am făcut o plimbare pe lîngă cazarmă. La 8 și un minut am fost înapoi și am intrat în sala de mese. Masa era dată demult și băieții terminau. Pedagogul Haiuță Țopa: – Unde ați fost? Toader: am fost la alimentară să luăm o pîine. Țopa: – Și unde-i pîinea? Eu: – am mîncat-o!  Pentru acest ultim răspuns omul nostru mă dă afară și-mi interzice să iau masa. M-am enervat și am continuat să aștept să mă servească. Dna Alexandra – o bomboană de femeie – mi-a făcut dreptate și, după ce-a plecat el, mi-a dat de mîncare. Fiind nervos am cerut și banii pentru creionul automat ”pierdut” anul trecut. Auzind de asta – nervos și el – a întrebat cît costă. Eu: 15 lei!. Mi-a dat imediat banii. Am mai zăbovit la masă, am ieșit pînă afară, și cînd venim înapoi ne pune absenți (asta-i a patra la mine…) și ne duce în dormitor pentru că n-am făcut bine paturile…. Patru absențe în patru zile e cam mult, dar eu numai de două sînt vinovat. Azi e o zi caldă, nespus de însorită. La ora 12 30 ne-am echipat toți trei în siloane (maletă din material sintetic) negre și am plecat în oraș, sperînd în Gozec. Dar a trecut și ora 1 și n-a venit nimeni. Să mori de ciudă. După nehotărîri ne-am îndreptat spre ”Ospătărie”. O jumătate de mastică costa 24 lei. (10 de la Cucoș, 15 eu). La urmă, apare directorul Burdujan, mort de beat – noi ne stricam de rîs (am și dispărut). După asta umblam toți să facem ”rostul”. (Telucu a vorbit cu Haiuță și pentru ”o chestie” m-a învoit pînă la ora 7.). Zaharia E. (Bogdan Vodă 25) mi-a promis că vine în oraș. Toader s-a întîlnit cu Nana (Natalia) și nici n-a ajuns la chestia banilor, ci a luat-o pe altă direcție. Telucu = Natalița + Doina H (linski). Mai tîrziu Cezar a oferit două țuici și un aperitiv. Întîlnit cu Dobroghiu. Telucu i-a mulțumit lui Haiuță (cu toate c-am întîrziat). Seara am avut mici distracții și ne-am culcat cu geamul deschis.

Luni 19 sept. 1966.  M-a tras grozav curentul și mă doare o ureche iar, și în gît îmi hîrîe. Azi e o zi tare mohorîtă, cu cerul complet acoperit. Am făcut rost de teniși de la Prelipcean. Peste zi, cerul s-a mai înseninat și a fost cald. La sport facem prea multe ex. și nu-mi place. Prof. îmi face observații f. des. M-a pus să dau raportul în fiece oră. În ora de franceză am mers prin oraș. Facem matematica cu Lăzărescu. La început m-am speriat că-i prea severă, dar acum văd că-i bună, explică admirabil și e f. înțelegătoare cu noi. Azi am primit o scrisoare de la Mircea – recomandat – nici nu-mi venea să cred: Bulevardul Metalurgiștilor, Bloc D6, scara 3 etaj 4 apart. 59, Țiglina II, regiunea Galați. Are bani la cec, a lucrat ca pontator la combinat, vrea să facă șoferia și școala de maiștri. M-a rugat să-i trimit actele. Regretă ce-a făcut. Zice că poate la iarnă să-mi facă rost să vin la el. M-a impresionat mult scrisoarea lui. Am găsit 5 lei în plic + un plic curat cu hîrtie (1 leu). Imediat i-am scris înapoi și am pus scris. la cutie. De acte abia mîine mă voi interesa. I-am promis o curea și-un aparat de ras. La 5 am fost cu Neculai (Halip) în oraș. Am întîrziat 3 minute – altă absență! – nici nu mai știu a cîta. Azi m-am supărat un pic pe Telucu pentru teniși, și acum se poartă frumos cu mine. Gozec a făcut rost de 10 lei și i-am plasat lui Telucu. Nu știu unde mi-au dispărut ochelarii. Seara la masă l-a dat afară pe Telucu, tot pentru niște cuvinte repetate și întoarse pedagogului. Haiuță: ”Piecniță! Tu și Druguș v-ați obișnuit să mă luați așea la mișto!”. Ce să-i faci? Așa-i situația. Seara m-am dus cu Toader să schimb silonul negru. N-am putut. (Frumoaso, prințeso, direagă ești colosal de frumoasă). Seara am halit cu Toader o franzelă de 2 lei pt că-n seara asta ne-au hrănit numai cu ”tăiței” cu ”brînză”. Pînă la 8, cu Telucu, Toader, Vasile Maftean și eu am mers la o ”gospodărie particulară” și-am ”cumpărat” vreo 20 de mere. Seara am făcut baie și-am spălat ciorapii. Încă nu a sosit apă la robinete.

Marți 20 septembrie 1966. Dimineața i-am plasat una dintre curele lui Cezar (20 lei). Am lăsat servieta în meditație, meditația s-a încuiat, iar eu am mers la școală cu mîinile-n buzunar. Ca un făcut, azi n-a ascultat la niciun obiect, ci numai a predat. La latină – liber. F-ul însă au făcut cu baba. La fizică, romînă, socialism și istorie au predat nebunește. La engl. facem cu F – ul. Azi m-am făcut de baftă. (ce-am făcut în vacanță – in English). În unele ore îmi venea un somn teribil. A fost she pe la școală. (LD: ”She” era Lia). N(enati): ”Why n-ai vrut să dai ochii cu she?” Bez otvet (LD: fără răspuns (rus.). Ica: cît îi moșu de bătrîn ar mînca un măr din sîn. Gozec mi-a dat 12 lei pt Telucu. Dupămasă – baline, o franzelă și 4 eugenii. Ha, ha! De la 3.30 la 4.30 am fost la dentist (mi-a schimbat ghipsul și mi-a spus să vin joi). Am fost la cec să schimb … (L.D.: două cuvinte indescifrabile) de pe un carnet pe altul și-am greșit numerele și s-a întîmplat invers nerealizînd nimic. I-am scris o c.p. acasă (cărți, manual, curele, schimburi). Am mai găsit un amator la curea. Pînă la 5.30 n-am văzut cărțile. Pînă seara am reușit să le pospăiesc. La romînă ne dă groaznic de mult de învățat și mult în afara cărții. (”Direagă, e colosal, direagă!”) (LD: acestea erau expresiile pedagogului Țopa Mihai, poreclit de Telucu, Haiuță). Azi a fost tot timpul frumos. Seara și dimineața însă e un frig de-ți îngheață grozav urechile. Seara asta am făcut o ieșire la asfalt (tustrei). S-a auzit că Haiuță ne-ar fi părît lui Botez pre noi pentru o întîrziere mai ”colosală”. Azi am văzut prin oraș o mașină din SF (Finlanda) și una din Italia. Italienii ne-au întrebat unde-i Suceava și noi i-am lămurit: ”Drept înainte”. Seara Telucu a ”povestit”: după războiul de la Ciobănița a alergat 42 Km și 195 de m. să ajungă la Atena să comunice rezultatul. Repca a vrut s-o ajungă, a călcat pe o coajă de nucă și și-a rupt piciorul. Ciobanu a alergat tare și i s-au umflat picioarele. Știe Prelipcean o ”întîmplare” din Sala profesorilor (Camil, Teleagă, Zăicescu, Barbu, Precol și alții). O s-o culeg și-o s-o transcriu.

Miercuri 21 septembrie 1966. O zi deosebit de frumoasă, caldă, un cer foarte albastru, contrar previziunilor meteorologilor. Un fapt interesant: nici azi nu m-a ascultat la niciun obiect și a predat tot timpul în fiecare oră (la rusă, matematică, geografie, romînă și biologie). La franceză am plecat în oraș. Am fost la secretariat la Liceul 1, am făcut o cerere pentru eliberarea foii matricole  a lui Mircea. Mîine voi merge să le scot. În ora de franceză n-a fost profesor (Ica, Constanța – XI-a D), Vica, Cupșan, Geta and others). Cec – 115 lei. Am plasat și cea de-a doua curea (lui Lavric – 25 lei). La amiază, Prandea, mort de beat: ”Sînt unii profesori care știu că în viitor nu vei ști, și-ți pune 2”. (”Numai Druguș și Gherasim au voie să meargă la film cu bilete de voie semnate de tov prof Zăicescu”). Seara: Mariana (Telucu) – o pasăre de o parte (Mariana). (LD. Este vorba despre Mariana Gînsac, din clasa a XI- a F, acum dispărută dintre noi L ). Seara au început să mă usture ochii și nici n-am reușit să mă concentrez. Gîndurile-mi zboară în neant. De fapt, nu mă gîndesc la nimic. Încă n-a venit apa la spălătorie și e tare greu.

Joi 22 septembrie 1966. M-am sculat înainte de 6 și pînă la 7.20 am avut timp să-mi citesc de două ori la l romînă toate trei lecțiile și la celelalte obiecte cîte o dată, fiind pregătit pentru azi. La socialism a predat o lecție de filozofie, f interesantă. La romînă, după trei ore de predare – procitanie. Ne-a dat la cei ascultați tilul subiectului despre care să vorbim – 5 minute de gîndire, apoi fiecare era examinat. Eu nu eram pus în program însă Moroșan n-a știut și la sf orei m-a pus pe mine să-i vorbesc despre ”Zburătorul” și E. Lovinescu. La început m-am încurcat din timiditate, apoi am dat drumul la gură recuperînd tot. Eu am luat 8, Neculat tot 8. În ora de ed fizică mi-am cerut voie de la tov prof Bauman (LD – o mare doamnă pe care am îndrăgit-o mult, deși eram mereu în ”contre” cu ea…) și așa în teniși (m-am abonat la Prelipcean) m-am dus la secretarul liceului 1 de unde am scos actele lui Mircea: certificat de 7 clase, copie de pe certificatul de naștere și foile matricole din clasele a VIII-a și a IX-a. La școală m-am făcut foarte dezghețat cu ”colegii” și pe chestia asta mănînc, mă distrez, mă fac cu lucruri (o oglindă de la Geta, un caiet de la Cupșan, un creion de la Ica). Ica mi-a luat ochelarii (de soare) și acum pune condiții: mi-i dă, nu mi-i dă… La istorie – comuna primitivă. Azi am primit și manualele de geografie. La chimie și fizică am intrat în programul obișnuit de ascultare – predare. După masă, Prandea și Haiuță ne-au ținut o conferință în cabinet cu toți elevii de-a 11-a. La film se va merge numai cu semnătură de la tov secretar UTC al Raionului. Dumineca și sîmbăta se merge obligatoriu la film, organizat, pe bază de tabel nominal ”pt fiecare-n parte”. Acasă se merge tot pe bază de tabel nominal semnat de direcțiune. Toți elevii de-a 11-a trebuie să aducă apă împreună cu cei de-a 9-a și a 10-a – în afară de șefii de dormitoare. Eu: ”și șefii adjuncți!”, dar nu m-a luat în seamă. I-am dat bilet de voie la dentist și Prandea zice către ceilalți: ”Ehe, dacă ar fi toți ca Druguș și ca Adochiței, și ca alții – ar fi bine”. Am fost la dentist. Mi-a scos al doilea rînd de pansament, m-a dat cu tot felul de soluții care dureau al naibii, apoi a mai dat cu mașina de ros și la urmă mi-a turnat plomba. Mereu îmi zicea: ”Fii cuminte, fii cuminte”. Pt celelalte măsele să vin săptămîna viitoare. Două ore după asta – să nu mănînc nimic. Apoi m-am dus la poștă, am vrut să dau actele, dar n-aveau plicuri mari. Mi-a dat o doamnă un plic mare, oficial, dar tot nu le-am trimis că nu știam adresa exactă. Am veni la internat și pînă la 4.30 am mîncat nuci, uitînd de avizul doctorului. De la 4.30 la 5 i-am scris o scrisoare de o pagină lui Mircea și am vrut să trimit plicul în pauză, dar n-au vrut ”cîrlanii” (amîndoi) să dea cheia de la valize și n-am putut să iau nici adresa, nici timbrele. (LD: ”Cîrlanii” erau cei doi pedagogi).Toader era dus la instructaj UTC la școală. E cu Telucu am luat-o la ”incursiune”. Numai bine am făcut colțul (pe str. Sirenei) și m-am apropiat de un pom, că o muiere se ia după noi și ne petrece cu ocări și sudalme. (LD: Era vorba de un pom cu fructe, iar sudalmele erau meritate …). Am văzut c-am dat greș și-am schimbat traseul. Azi la școală: Vica Omelcenco ”v kapcane” (LD: grafiat în limba rusă). Pe mîine am cel mai ușor orar posibil și azi n-am avut de învățat. Azi a fost o zi minunată, călduroasă și f f  senină. Pînă la 7, neavînd ce face am început să citesc din ”Operele” lui Rebreaunu (volum pe care l-am împrumutat azi de la bibliotecă). Am citit ”Proștii” și alte nuvele. Pînă la 6.30, Prandea a hotărît să se suspende orele suplimentare de meditație. (9.30 – 11.30). Hotărîrea a fost întîmpinată cu vii proteste din partea tuturor elevilor. Prandea ne-a dat dreptate și ne-a lăsat să trimitem o delegație la direcțiune să intervină și să facă tot posibilul pentru a prelungi programul după 9.30 seara. Au plecat Cucoș, Grigorean (Lic. 1) și Telucu cu Toader (Lic. 2). Au obținut un rezultat favorabil în oarecare măsură. După 9.30 avem voie să învățăm într-o sală de clasă, vis-a-vis de direcțiune. La cea mai mică abatere – meditația se suspendă. Se fac înscrieri și se pleacă organizat, pe bază de tabel. Pt seara asta nu m-am înscris. Seara, la masă, Cucoș a pocnit unul de-a 9-a (pentru prima dată anul ăsta s-a dat o palmă). La 7.20 am pus ceva la stomac de prin sala de valize, apoi ceva iabloki – numaidecît (LD. Mere, grafiat în l rusă). Așadar, eu, Toader, Telucu, am pornit în ”misiune”. De la început, ni s-a arătat cu ghinion. Ba apărea cîte cineva, ba ni se năzărea nouă. Am pers pe Grănicerului mult înainte, dar fără rezultat; între timp s-au stins și luminile cca 10 min. Ne-am întors pe Mărășești, apoi, ce ne vine-n gînd? S-o luăm pe str. 23 august, știam noi un loc minunat, un ”iabloko” încărcat serios. (LD: în naivitatea mea, presupunînd că jurnalul va cădea pe mîinile pedagogilor sau profesorilor, scriam ”cifrat”, în engleză sau rusă… Sancta simplicitas!). Toader a vrut să ne întoarcem, dar eu – nu! Așadar, am trecut de casa cu nr 13 (Zaiciu, Pop) și imediat era locul cu pricina. Toader a sărit, și-a umplut buzunarele, ne-a dat și nouă peste gard și în loc să venim la internat (ideea mea) o luăm prima stradă la dreapta cu gîndul să mergem prin fostul stadion. Noi ne vedeam ”pașnic” de drum și deodată ne vedem urmăriți de un tip destul de solid, îmbrăcat în negru, fumînd. La colțul străzii se oprește și ne întreabă cine sîntem și de unde venim. Telucu a spus ”n-are el a ne întreba cine sîntem” și ne-am continuat drumul liniștiți, mîncînd mere. La intrarea în stadion tipu ne ajunge și, lipindu-se de Telucu, ne întreabă de ce am luat mere de la el. Aici  am sfeclit-o! Dar Telucu nu s-a lăsat intimidat și i-a răspuns foarte frumos: ”Ce-ai dumneata cu noi? Eu te-am întrebat pe dta unde ai fost și un te duci?”.  Cu încă vreo două cuvinte, l-a pus la punct. A plecat bombănind ceva și s-a dus. Noi am luat-o înainte și la dreapta prin niște popușoaie și am ieșit înapoia internatului. Imposibil să ne mai prindă din urmă. Trecuste deja un sfert de oră peste 8 și noi încă retrăiam aventura. Când urcam scările, sus, numai ce-l auzim pe Prandea că intră la noi în meditație. Imediat, buluc pe scări în jos; am așteptat pînă ce-a ieșit Pandrea. El s-a dus după condică în meditația cealaltă. Imediat – și noi sus! Cum urcam scările, iese și el. Strigă pe cei de-a 11-a la apel; mă fac și eu a-i chema și intrăm cu toții odată cu pedagogul. La apel – toți prezenți! Pe la 8.30 apare și Botez și ne comunică că va trebui să purtăm băști sau șepci cînd mergem la școală. Eram rece că ”susnumitul” (omul în negru) ne-a pîrît. Mai tîrziu ne-am gîndit că respectivul nu era decît un ”alt” golan și căuta pe dracu. Azi mi-am permis să fac mai multe și să scriu mai mult deoarece n-am avut absolut nimic de învățat pe mîine.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!