liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Geta Nichiforiuc

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 386  Duminică 21 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (114).


Luni 13 iunie 1966. Astă noapte m-am culcat foarte obosit. Pînă pe la 12 au mai mișunat elevi pe coridor. Erau din ăia cu ”glumele” de sfîrșit de an: ”poștele” și ”mustățile de cremă de ghete”.

Azi dimineață mi-era grozav de somn, dar la 6 am sărit imediat din pat și, după cîteva minute de sport, mi-a sărit somnul. Prandea m-a întrebat: ”Unde-ai fost aseară? De la 6 pînă la 9.30”. După ceva timp de gîndire, i-am răspuns: ”Dom pedagog, am fost cu fratele!”. Pedagogul: ”Și el nu știa că ai meditație, nu?”. Eu: ”Ba da, știa”. El: ”Bine, bine”. Sigur că-i bine.

Azi am venit tot cu bluza cea albastră la școală. Buchetul de trandafiri pe care l-am șparlit aseară s-a cam ofilit și l-a luat H.N. în geantă.

O zi frumoasă. Nici un nor nu strică întinderea albastră a cerului și soarele luminează puternic.

Tare bine ar mai fi să facem și astăzi o ”excursie”. Din păcate, mai avem ore. Pînă pe la 7.15 am mai scris în Jurnal, mi-am tăiat unghiile, mi-am făcut freza, numai să treacă timpul mai repede. La școală am mers foarte veseli, fluierînd din toată inima cîntecul metalurgiștilor. Cînd am ajuns la școală, după cum mă așteptam, fetele au început cu ironiile. Ica, ciudoasă pe faptul că ieri am rîs-o cînd discuta cu un băiat în parc, m-a luat deoparte și-mi spune: ”De ce-ai rîs de mine ieri, cînd vorbeam cu ăla? Eu vorbesc ziua, nu ca tine, să mă plimb noaptea cu fetele la braț”. (s-a referit la N.L.) Am văzut că-i cam umflată acuzarea, am rîs-o și n-am luat-o în seamă. Pînă să sune de intrare am discutat cu băieții despre marinarii care au venit ieri la campionatul de lupte.

La ora de latină baba a încheiat mediile și a mai ascultat pe aceia care aveau situații dubioase. Lia mi-a scris un bilețel: ”Aseară, unchiul a venit tîrziu, m-a luat la rost, mi-a dat două palme și m-a asigurat că-i dă telefon lui maică-mea”. Cupșan (aluzie la faptul că m-a văzut plimbîndu-mă cu Lucia): ”Să-i spun Liei?” Eu: ”Spune-i! Ce, crezi că nu știe?” Cupșan: ”Mă, da chiar așa, noaptea tîrziu?…”. Vlonga a rîs, cînd m-a văzut (legat de plimbarea de sîmbătă). În oră, am continuat să citesc din viața lui London și am reținut un citat: ”Jack spunea mai tîrziu că un os aruncat unui cîine nu este milostenie; milostenie este osul împărțit cu un cîine  cînd ești tot atît de înfometat ca și animalul”. Și despre doi prieteni: ”Erau ca niște unghiuri complementare perfecte”.

La economie a încheiat mediile. Am 5 în extemporal, media 6 în acest trimestru și 7.33 media anuală. Economul a primit un buchet de flori și, spre mirarea noastră, a spus: ”Vi-l primesc numai c-o condiție: să mi-l duceți acasă. Dacă mă vede cineva pe mine cu brațul de flori crede că vin de la Sfatul Popular”. Am înțeles gluma și-am rîs cu toții.

În ora de muzică profesoara și-a făcut socotelile și ne-a spus și notele de la tezele la matematică. Spre marea mea mirare, aflu că că am 9 și-mi iese media 8! În oră am primit un fel de bilet de la N.L. (”Am avut remușcări de ceea ce ți-am spus aseară, dar am spus-o de dragul adevărului. O să caut să întăresc prietenia voastră și n-o să vă mai stingheresc”). Lia îmi scrie că fetele au observat că o dată merg cu ea, o dată cu N.L. iar o dată am mers cu amîndouă. Au rămas fetele trăsnite și nu știu ce să creadă. La aceasta i-am răspuns: ”Cu Lucia n-am nimic. Tu ești singura mea prietenă”. Diriginta ne-a sfătuit cum se pot păstra florile proaspete mai mult timp: învelindu-le cozile în vată și punînd o aspirină în apa în care stau. Ne-a mai spus despre evenimentul care se sărbătorește la mînăstirea Putna pe data de 3 iulie (un congres organizat de UNESCO). Diriginta ne-a sfătuit ca la serbare să venim în costum național. ”Uite, Druguș ar putea să vină: așa un flăcău chipeș...”. Ica mi-a făcut un  serviciu: m-a pus pe lista celor abonați (cu toate că nu-s abonat) numai să scap de teoriile dirigintei. În pauză vorbeam cu Toader și cu Geta Nichiforiuc, cînd, deodată, apare mama, destul de veselă. Mi-a spus că a venit să cumpere o valiză sau o sacoșă de excursie. Am adus vorba despre lucrul de la vară, dar nu e de acord. Mi-a pus tot felul de motive: că-i greu, că rup hainele și multe altele. Cică s-ar putea să merg la București. Prevedeam asta încă demult și m-am hotărît să nu merg nicăieri. Au rămas o serie de discuții pentru după masă.

La chimie, profesoara a primit, de asemenea, flori. În ora asta am scris în Jurnal. E destul de bine așa… A ascultat-o pe Lia, să-i dea media, dar la sfîrșitul orei am auzit că nu i-a dat-o. Mi-ar părea rău, dar mi se pare că ăsta-i adevărul: va rămîne și încă la mai multe obiecte! Doar să-i dea drumul în Consiliul Pedagogic, dar e foarte îndoielnic.

Ora de educație fizică am făcut-o în clasă. Fetele făceau o gălăgie infernală, iar profesoara abia se auzea printre ele. Cam o jumătate de oră am scris în Jurnal și-am ajuns numai bine pînă la ora asta. Lia mi-a scris în Album. Am primit un bilețel de la Lucia: ”Ar fi interesant de confruntat ceea ce ai scris tu în Jurnal cu ceea ce am scris eu...”. La niciunul dintre bilețelele pe care le-am primit de la ea n-am răspuns. Pe la sf orei de educație fizică Băimăcean a început să cînte niște cîntece populare. Și profesoara a spus că are o voce destul de bună. Așa ne-a distrat pînă cînd a sunat.

În ora de engleză Pop a făcut caracterizările asupra grupei noastre în acest an școlar. Pentru început a spus: ”Sînt mulțumit de activitatea lui Druguș, Albu și Gherasim. Mulți au învățat cu superficialitate”. Ne-a mai spus că a încercat să ne deprindă cu munca. Este singura clasă în care nu s-a muncit (în afară de cele trei cazuri amintite). Pentru vacanță ne-a recomandat odihnă, dar o odihnă activă. Ne-a recomandat să citim cărți din toate domeniile. Anii de liceu sînt cei mai pretențioși ani, anii în care se formează caracterul. (L.D.: referitor la trio-ul de mai sus, evidențiat de profesorul de engleză Pop, cred că merită o precizare: în primul rînd, mă mir, acum, de nenominalizarea Doinei Hlinschi (X-F), fiica profesorului de română Neculai Hlinschi, o elevă care a strălucit cam la toate materiile ”umaniste”, care a urmat filologia și a ajuns o excelentă profesoară de limba engleză la Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău; în al doilea rînd, singura (din triou-l nominalizaților) care a confirmat așteptările profesorului Pop a fost Albu Dorina, o profesoară de mare succes la Liceul nr 2 din Rădăuți, pe care ea însăși l-a absolvit (succesul său se măsoară în zecile de absolvenți care au devenit, la rîndul lor, profesori de limba engleză); în ce mă privește, am ratat admiterea la filologia din București – notă mică la română! – , dar, din dragoste pentru filologie, am urmat, ani la rînd, cursurile facultății de Limba engleză de la Iași, fiind, uneori mai activ și mai implicat decît colegele ”cu frecvență, la zi”. Ca student la ”științe economice”, făceam notițele de curs în limba engleză, iar în anul trei (1970) am devenit ”traducător” al unor tratate de economie occidentale în cadrul catedrei de ”Doctrine economice” condusă de profesorul și rectorul Mihai Todosia. Cunoașterea limbii engleze mi-a fost foarte utilă în activitatea mea de cercetător la Academia Română (filiala Iași) (1971-1975), apoi în cadrul carierei didactice (am predat în limba engleză la ULIM Chișinău, între anii 1993 și 1995) dar și de cercetere (participarea activă și conducerea unor organizații științifice internaționale, publicare de articole și cărți în limba engleză etc.). Profit de context pentru a aduce un omagiu, tardiv dar binemeritat, profesorului Pop care trăiește acum în Germania, pentru tot ceea ce a făcut pentru noi; în fine, dar nu în cele din urmă, cel de-al treilea nominalizat al analizei făcute de profesorul Pop, Gherasim Toader a devenit un profesor universitar și manager academic de mare succes (Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași și Universitatea ”George Bacovia” din Bacău, unde activează și în prezent). Despre colegul și prietenul meu (prietenie care durează de 55 de ani) Toader, am scris pe acest blog un articol intitulat ”Toader”. Timpul, însă, a dovedit un paralelism cvasiperfect și definitiv între Toader și limba engleză. Peste cîteva zile Toader va împlini 69 de ani, ocazie cu care colegii și prietenii îi transmit și îi vor transmite ”La mulți ani sănătoși!”. În fine, rog colegii care țin legătura cu profesorul Pop să-i transmită aceste rînduri de recunoștință și de probare a roadelor pe care orice profesor în înaltă calitate le așteaptă de la cei îndrumați de el.).

Azi la școală am cules dintr-un Album următorul ”Cîntec” care mi-a plăcut:

  1. O mie de scrisori îmi amintesc de vremea ceea/ De cînd umblam prin școli și mă-ntrebam ce e femeia. Refren: Unde mi-e gașca de-altădată cu care-o făceam lată prin cîrciumi colindînd/ În loc de gașca de-odinioară femeia mă omoară, mă bagă în mormînt
  2. Cu sticla-n buzunar și Mărășești din pachete/ Nu mai știam cînd vremea trece fiindcă umblam hoinar. Păcat… (refren)

Știu numai refrenul să-l cînt.

Cînd am ajuns la internat, mama mă aștepta aici. A cumpărat un geamantan gri – 153 lei. După ce-am luat masa, am luat cheile de la Prandea, am scos valiza din sala de valize și-am dus-o în dormitor. Aici am bucșit-o cu toate rufele și perna. Pe la 2.30 – 3 am mers la autogară. M-am înhămat la cele două valize care sînt destul de grele. Noroc că m-a ajuns Costică din urmă și m-a ușurat de-o valiză.

Toader a fost la film la 7N. Costică s-a întîlnit cu Geta. Eu am stat cu mama pe bancă pînă la ora 5. Mi-a lăsat bani să plătesc restul de excursie (60 lei) + 10 lei biletul la autobuz, 10 lei datorii, 7 lei să cumpăr o carte. Total 87 lei. Mai aveam eu 15 lei, așa că aveam bani berechet (100 lei). La 5 m-am dus la librărie și am cumpărat ”Dicționar frazeologic român-englez” – o carte foarte bună și ultimele numere de ”New Times”. Am plecat cu Simeria și cu H.N. pînă la internat. Aici nu se făcea meditație. Haiuță dădea indicații orchestrei formate din Cazacu Gigel (acordeon), Ciubotaru Mircea (fluier) și Atănăsoae Ctin (solist și baterist). Peste cîtva timp a sosit și Gherasim în meditație. Ne-am înțeles să ieșim în oraș; chiar am pornit-o amîndoi spre ușă, însă Haiuță ne observă și ne întreabă: ”Unde mergeți?”. Îi spunem primul motiv care ne-a venit în minte: ”Să bem apă”. De nevoie am băut fiecare cîte-o cană de apă. N-am avut încotro și a trebuit să stăm pînă la 7 cînd s-a dat masa. Înainte de a se da masa am fost cu Toader pe stadion. Toader a fumat și, cînd am ajuns la internat, Haiuță ne-a mirosit, dar mă întreabă pe mine: ”Druguș, fumezi?” Eu: ”Nu!”. L-a chemat apoi și pe Gherasim și ne-a întrebat pe amîndoi: ”Cine a fumat?”. Toader a răspuns: ”Nimeni… (apoi, după o pauză) Eu am fumat!”. Haiuță: ”Așa mă, de ce nu spui?” și ne-a dat liber. Pe chestia asta mi-a plăcut.

După masă, Toader nu știu unde a dispărut. Cu mare greu l-am convins pe H.N. să vină cu mine în oraș și să mergem la film de la 8 la 11, la cinema ”Unirea”. I-am promis că-i împrumut bani, dar spre ghinionul nostru (căci era un film bun) nu mai aveau bilete și era cît pe ce să venim la internat. Pe drum l-am convins însă pe Simeria să vină la film. I-am împrumutat 3.50 lei (atîta a costat un bilet) și mi-a promis că la anul, pe 15 sept. îmi dă 5 lei (!). Am mers la cinema ”7N” și – nefericiții de noi – n-am avut parte de un film bun. După jurnal, timp de mai bine de o oră a rulat ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Iași” și ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Suceava”. După astea două completări a mai dat una  cu ”pictura și culorile”. O plictiseală de moarte, ce mai! Cînd a început filmul sovietic ”Cheile cerului” mi-a venit somn și după cîtva timp mi-am pus capul pe umărul lui Simeria și-am adormit binișor. Așa că nu numai că n-am văzut filmul, dar nici nu mi-a plăcut (emoticon zîmbăreț). Cînd am ieși de la film picam de somn nu alta. Afară însă – eu eram numai în bluză – aerul rece m-a înviorat complet. Am ieșit la ora 11. Am mers la internat f veseli, fluierînd marșul, fără să avem habar de ”bucuria” ce ne aștepta acolo. Spre marele nostru ghinion ușa de la dormitoare era încuiată. Haiuță ne-a făcut bucata: s-a încuiat în dormitoare și a avut și grijă să ascundă cangea și scara și ne-a lăsat pe drumuri. M-am învîrtit cu Saima în jurul internatului, dar degeaba; nu ne mai rămăsese nimic de făcut. Nici nu era ora 12 cînd apare și Gherasim și se alătură nenorocului meu. Mi-a spus că Mircea e la blocuri, cu Felicia, iar Costică e tot acolo și discută cu Natalia. Văzînd care e situația, m-a luat și pe mine și-am mers într-acolo. Toader mi-a povestit cum s-a întîlnit cu un milițian și la întrebările acestuia i-a trîntit niște răspunsuri minciunoase care l-au scăpat dintr-o mare încurcătură. Costică mi-a povestit ”aventurile” lui de azi, cu Oltița (a sărutat-o). Am mai stat noi acolo în spatele unui bloc, stingherind locatarii, apoi ne-am împărțit. Toader a rămas acolo cu Natalia. Mircea s-a dus cu Felicia, iar eu cu Costică ne-am plimbat un pic pînă ne-am întîlnit cu a doua pereche (Mircea cu Felicia). Am intrat în holul unui bloc (unde locuia F.). Am pierdut vremea aici pînă la ora 1 (după miezul nopții) cînd F n-a mai vrut să stea și s-a dus la culcare. Noi trei (eu, Costică și Mircea) neavînd ce să mai facem, am luat-o frumușel spre gară. L-am anunțat și pe Toader unde ne poate găsi și în cîteva minute am și fost la ”unchiu-n gară”. De data asta, unchiul n-a mai fost așa de ospitalier. Sala de așteptare gemea de lume. Aici era un miros îngrozitor, aspru, care te zgîria pe căile respiratorii. De voie de nevoie, am stat un timp în picioare, iar după ce a venit trenul de ora 2 am găsit și locuri. Ne-am întins pe niște bănci să dormim, dar imediat au venit niște călători foarte harnici la vorbit și nu ne-au mai lăsat să dormim. Totuși pe la 2.30 am adormit și ne-am sculat la 4.30. Soarele era sus pe cer, dar aerul era încă rece. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 369 Joi 4 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (97).


Miercuri 4 mai 1966. Cu toate că aseară m-am culcat așa tîrziu, dimineața m-am sculat la 4.30 cînd se făcuse bine ziuă. Soarele răsare la 5 acum. După ce mi-am făcut tot dichisul, la 5 și ceva am fost în meditație (pe coridor). După cîteva însemnări pentru ziua de ieri am început imediat să învăț. Cam de mult n-am făcut un asemenea sacrificiu… Azi dimineață am pus accent pe engleză, învățînd pînă la 6.10. După asta am citit la l latină și l română. Pe la 6.30 am ieșit afară și-am stat aproape o oră pe teren, citind la economie. E o lecție tare grea și-i pericol de extemporal. (Popovici Neculai: ”La economie am notă; dacă vrea să dea extemporal facem gît că sîntem la balet. Deci la obiectul ăsta știu…”).

Iată alte două ”perle” de-ale profesorului-inginer Teodorescu (Lic 1): ”Băiețaș, cu 3 înainte, marș!” și ”Trei, Doamne, și toți clei” (asta de la urmă mai merge…).

Azi, ca de altfel și în zilele de pînă acum a fost mult soare. Cerul e mereu senin.

La școală am fost  mai mult dispus să glumesc și să nu stau ca mutu. Prima oră am avut latina. Profesoara însă a lipsit. Mai tîrziu am aflat că a murit tatăl lui Nelu Alexinschi (cl. X F) cu care era rudă apropiată și acesta este motivul lipsei. În această oră am stat degeaba. În banca noastră din fund au venit și ceilalți doi băieți și-am chibițat despre fotbal și alte sporturi. Ora următoare: l română. După cîte-am observat eu, profesoara Scurtu începe să se … îngroașe. S-ar putea ca la sf acestui trimestru să nu facem tot cu ea… A ascultat puțin și a dictat restul orei.

În pauza mare a fost mama pe la mine. A venit la Rădăuți să-și facă niște consultații și să se interneze la spital. Mi-a lăsat 500 de lei să plătesc și pentru luna iunie și să-mi mai cumpăr cîte ceva. Am mers cu dînsa pînă la școala veche unde eu am făcut ora de educație fizică.

S-a făcut săritura în înălțime și totodată un concurs cu cel mai bun săritor – la fete și la băieți. Nichiforiuc Geta a sărit 1.20 și a ieșit prima (la foarfecă). Din cei patru băieți numai eu și Gozec am sărit. Eu am sărit 1.25, dar n-am loc pentru elan și din cauza asta nu iese mai mult. Eu m-am obișnuit s-o fac prin rostogolire și nu prin clasica foarfecă. Ora următoare am avut fizica: am făcut la laborator. Ca de obicei toți băieții am stat în partea stîngă, primul rînd de scaune. N-a ascultat și ne-a plictisit toată ora cu niște experiențe oribile, repetate la infinit și în mare parte nereușite.

(Albu: ”Druguș, mai ții minte cînd aveai hormoni feminini în tine?” Se referea la clasa VIII-a cînd eram prea timid).

După fizică, aveam economia politică. Pericol de extemporal. În clasă au început să se confrunte păreri: – Dăm! – Nu dăm! Toată lumea zicea ”Nu dăm!”, dar eu – ca să fiu mai aiurea – zic: ”Să dăm!”. B.M. a spus și ea să dăm. Cîteva fete au observat asta și au sărit cu gura pe mine: ”Daaa? Toți vreau să nu dăm, numui Druguș și Melexina nu!”. Eu: ”Da, numai eu și Melexina…  Nu vă convine?” La oră, Economul a întîrziat vreo 5-10 minute; toți eram siguri că ne împușcă un extemporal de rămînem cu gura căscată. Pentru a preveni această catastrofă, s-au sculat vreo 8 eleve și s-au scuzat. Cînd a văzut asta, Economul a trimis după dirigintă și i-a arătat cum se învață la noi în clasă. Totuși a scuzat pe cele 8 fete și a ascultat o jumate de oră. B.M. a scăpat fiind la urmă (a cochetat cam mult înspre mine). După ora de economie am ”traversat” în D, la limba engleză. Iată ceva demn de însemnat. La începutul orei Pop a controlat rezumatele. Eu n-am scris, considerînd că îl voi învăța și așa. Dar, vai! A cerut să controleze temele. Cînd a ajuns în dreptul meu am zis cu jumătate de glas: ”Tovarășe profesor, eu n-am scris”. A trecut pe lîngă mine ca și data trecută, fără să zică nimic. Văzînd asta am căscat ochii mari și m-a pufnit rîsul, văzînd asemenea pleașcă. Costică și Puha care n-au scris au primit cîte un 3! (Așa dreptate mai zic și eu…). Azi n-a ascultat, ci a predat toată ora penultima lecție din anul acesta.

După ore am mers spre internat cu Toader și Costică. Pe drum ne-am întîlnit cu Theodora și Felicia care au avut ceva de discutat cu Toader (i-a fixat întîlnire cu I.N. la ora 2.30).

Am luat în grabă masa, apoi am plecat cu Toader pînă în parc. Pe drum mi-a spus un mare secret ce nu merită să fie scris aici, dar totuși îl scriu. Azi, la școală, Zăicescu l-a chemat pe Toader. După ce s-a asigurat că poate avea încredere în Toader i-a spus că vrea să-i încredințeze un secret, cu condiția să nu mai afle nimeni. Toader i-a spus: ”Nimeni, tovarășe diriginte”. Zăicescu: ”Uite măi ce s-a-ntîmplat la blocuri, aseară”. Toader: ”Aseară?” Zăicescu: ”Nu, măi, luni seară! Măi, urît măi! I-a văzut pedagoga: golanii erau în jurul lor și ziceau că nu le vede. Măi Gherazim măi, te rog să mă ajuți să aflu cine au fost. Măi, tu vorbești cu Ieșan?”. Toader: ”Da!”. Zăicescu: ”Ia-o măi la film sau în altă parte și trage-o de limbă să-i spuie pe cei care au fost acolo. (Pedagoga le-a recunoscut pe Ieșan și pe Hasna Lucia). Ajută-mă să-i aflu. Nu cumva erai și tu acolo?” Toader: ”Cînd?” Zăicescu: ”Spune măi și dacă erai și tu acolo, îi gata!”. Toader: ”Nu, la blocuri n-am fost”. Cînd mi-a povestit asta nu mai puteam de rîs. Era ca în romanele polițiste cînd spionul este ales în comisia de cercetare. Ceva însă mi se pare suspect. Eu cred – ca de altfel și Toader – că Zaiciu știe absolut tot și numai cît vrea să-l pună pe Toader la încercare și să vadă cîte parale face. Dacă n-ar ști, n-ar fi interogat-o pe Felicia în ora de Naturale, nu s-ar fi uitat la situația mea din catalog și n-ar fi făcut apropo-uri lui Ieșan și Hasna. Presupunînd asta, Toader și cu mine am hotărît astfel: mîine dimineață el se duce la diriginte în Cabinet și, după ce-l asigură că nu nu va ajunge mai departe, îi spune tot, dar nu chiar tot. Bineînțeles de faptul că eram cam ”veseli” nici nu trebuie amintit. Se va descurca el mîine. Apoi el s-a dus și s-a întîlnit cu Ieșan Natalia. Eu m-am dus pe la autogară să mă întîlnesc cu mama sau cu Mircea. Dar nu m-am întîlnit cu niciunul din ei și fiind ora trei a venit autobuzul de Siret din care a coborît tata: ”Ce-ai la ochi?”. Eu: ”M-am zgîriat”; Tata: ”Cum așa? Erai beat!” (aici a atins problema). M-am dus cu el pînă la Ospătărie, apoi m-am dus prin oraș s-o caut pe mama. Am fost pînă la policlinică, apoi la internat. Aici, Halip Florea mi-a spus că m-a căutat mama. Imediat am luat-o înapoi în oraș unde m-am întîlnit cu Mircea, care m-a dus la mama. Peste cîtva timp a venit și tata. Eram toată familia pe o bancă. Eu cu Mircea m-am dus pînă la Amariței și-am adus butelia (goală!) înapoi. (Decît așa prieteni, mai bine lipsă!). Pe la 4 m-am dus în oraș cu mama și mi-am cumpărat o cămașă destul de frumoasă (47.50 lei). Deoarece vînzătoarea n-avea de unde-mi da rest de la 100, a plătit mama cămașa. Pe la 5 m-am despărțit de toți și-am venit prin oraș. Mi-am cumpărat două perechi de baline, apoi am depus 50 de lei la cec. Acum am patru cecuri de cîte o sută = 400 lei. Încă-i bun.

Pînă la 7 am scris în Jurnal. În pauză Toader mi-a povestit din ce i-a mai spus N. despre noi din seara aia de pomină. Eu eram peste măsură de vorbăreț și de îndrăzneț. Cînd a trecut pedagoga stăteam cu Telucu și le adunam grămadă… Pînă la 9 am scris iar…

Joi 5 mai 1966.  Ieri Haiuță a adus fotografiile făcute de Toader de 1 Mai. Fotografiile făcute de Toader la manifestație au ieșit clare, dar n-au nici o tematică: numai cefe de oameni. Fotografia cu ”janta” a ieșit bună. Haiuță mi-a spus să compun o mică scrisoare către ”Zori Noi” și să alăture fotografiile respective. Am compus-o eu, dar cînd a fost vorba de bani, am rămas pe loc.Trebuia plătită recomandat. (L.D.: Am găsit în Jurnal, pe o foaie separată scrisoarea cu pricina, cea care n-a mai fost trimisă: ”Dragi tovarăși, Nu demult s-a sărbătorit în întreaga țară ziua de 1 Mai care a fost serbată și în orașul nostru. La marea sărbătoare au luat parte muncitori, țărani, elevi și toți oamenii muncii din oraș. // Dat fiind marea importanță a acestui eveniment, am încercat să imortalizez pe peliculă aspecte de la mitingul ce a avut loc în mijlocul orașului nostru.  // Judecînd după calitatea acestor fotografii v-aș ruga să selecționați cîteva pentru publicare. Vă mulțumesc anticipat.”).

Aseară mi s-a stricat ceasul. Tot rămnînea cu un sfert de oră în urmă la fiecare oră. Mergea tare greu. Astă noapte s-a odihnit și azi dimineață – cînd l-am tras – a început să meargă bine (vorba ceasornicarului rădăuțean: ”s-a-ncalcit și apoi s-a descalcit parul…” (L.D. adică părul, respectiv resortul fin de oțel care face ceasul să meargă).

Azi dimineață aveam de gînd să mă scol pe la 5 dar nici după 6 n-am reușit. Dimineață am ieșit și-am mai citit prin grădină. După ce am luat masa am fost la casieria Liceului 1 și-am plătit internatul pînă la sfîrșitul anului: 435 lei (rest 14 lei…). Am ajuns la școală la ora 8 (”Druguș, ia-i luat locul lui Nenati”. Eu: ”Nu! Dar pot să mă iau cu ea de mînă”.

La limba română a ascultat două eleve la poezia ”Zile de durere”, apoi a predat foarte pe larg și amănunțit despre viața poetului  Octavian Goga. Ora a trecut cam greu, deoarece așteptam cu nerăbdare să văd ce a făcut Toader: dacă a întreprins ceva sau nu. Dar am fost dezamăgit: a stat foarte pasiv și n-a fost la diriginte. Ora doua: istoria. Ca o ”recapitulare” pentru teză azi a ascultat pe ultimii elevi care nu aveau notă, apoi a predat și a doua parte a războiului mondial al doilea. În ora asta Cupșan Eufruzina mi-a ”compus” o mică poezie, pe jumătate reușită. Apoi mi-a arătat caietul ei de poezii (comsi-comsa).

În pauză  Toader mi-a spus că a făcut pasul hotărîtor și s-a dus la Zăicescu: ”Tovarășe diriginte, am fost și eu acolo!”. Zăicescu: ”Gata! Da de ce nu mi-ai spus de ieri? Și cine-a mai fost?”. Toader: ”Cutare, Cutare și Cutare”. Toader i-a destăinuit tot în afară de faptul că eram…. cum eram. Zaiciu i-a zis să fie ”mormînt” și să nu mai afle nimeni de asta că-i de rău. Mai tîrziu, l-a sfătuit: ”Să nu mai faci din astea. Acuma ați avut noroc că v-a văzut pedagoga. Dar dacă vă vedea altcineva… Să te păzești!”. Și cu asta s-a încheiat dosarul cu cazul ”celor 9 golani”.

În pauza următoare, Lucia Hasna a venit după fotografii la Toader. Îmi zice: ”Nu mai dansezi twist?” Eu: ”Nu-mi mai aduc aminte”. Probabil c-am făcut-o și p-asta și cred că eram tare caraghios… Înainte de a avea noi naturalele, Zăicescu s-a dus pînă în D, iar eu mă îndreptam spre clasa mea. Fără să vreau m-am uitat înapoi și l-am văzut pe Z. uitîndu-se lung la mine. A început să rîdă. Eu, de asemenea. Apoi, rîzînd, a dat dojenitor din cap.

Ora a treia am avut l rusă și-am rămas la lecția ”Cehov”. La naturale a ascultat jumate de oră, apoi a pus pe cîte cineva să citească din carte. Lecție nouă, dar nu ne-a predat. Cînd a spus ”Buhai, ieși afară cu cartea și citește!”, mai multe fete nu s-au uitat la ea, ci la mine. Au început și ele să prindă firul… (Albu, Grijincu și altele). După ora asta ar fi trebuit să fim liberi, dar ne-a chemat Pop în clasa X-a B să facem împreună engleza și să termine lecția. Deoarece a repetat ceea ce s-a discutat în D, m-am cam plictisit. După ora asta iar ar fi trebuit să fim liberi, dar am avut adunare de UTC. La adunare a participat prof Pop Mihai și diriginta. Adunarea a avut ca temă: ”Să sporim exigența la învățătură”. Adunare așa tîmpită ca asta n-am mai văzut. Nici un pic de combativitate. Au ”luat” cuvîntul numai cîțiva, dar și aceia au fost trași de limbă în mod îngrozitor (Nechiforel Mariana, Ivăniță E., Gozec Victor, Magopăț Gavril – care va fi sancționat). Pe la ora două s-a trecut la punctul doi al ordinii de zi: Primirea de noi membri în organizație. A fost primită eleva Moisuc Maria. Numărul membrilor UTC s-a mărit cu doi anul ăsta.  În sfîrșit, adunarea s-a terminat și-am venit la internat unde mi-a dat masa pe la 2.30. După asta m-am dus direct în grădină, m-am dezbrăcat și m-am întins la soare. După asta m-am mutat la umbră și, pe la 3, am pus haina sub cap cu gîndul să dorm vreun sfert de oră. M-am trezit însă pe la vreo 4, cu capul tehui. M-am dus la pompă să beau apă. N-am ce face, și exclam: ”Măi, da tare mi-e somn  …tui aia a mă-si!”. Cînd mă uit în spate, am încremenit: era Prandea. Mi-a zis însă să plec în meditație și-am scăpat și fără absență. Toader a fost în parc cu N. și l-a văzut pedagogul. La revenirea în internat a avut loc următorul dialog: Pedagogul: ”Gherasim, te-am văzut în parc!”. Gherasim: ”Și eu v-am văzut!”. De la 4 la 5 am stat în meditație. În pauză Toader mi-a spus ceva mai grozav. Cică, în seara aia, după ce s-au întors ei, am început să spun prostii (?!). Cică am stat pe jos și am cam dat drumul la gură. Of, că tare prost am fost…! După pauza de 5 n-am mai fost în meditație, ci am stat cu Toader și-am mai învățat pe-afară. Am fost apoi pe la alimentară și cînd mă întorceam, cu un corn în mînă, îl văd pe Prandea îndreptîndu-se spre mine: ”De ce pleci din meditație fără să-mi spui?”. Apoi: ”Druguș, știi că n-ai abateri, de ce vrei să ai?”. Am fost nevoit să merg în meditație unde-am stat pînă la 7. În pauza de 5 am mers în oraș și mi-am cumpărat un caiet de 10 lei, cu coperte albastre (pentru un album). În pauza de 7 – 8 am mers cu Toader, Costică și Arcadie + Dragoș  Lungu pe asfalt pînă dincolo de ”Rădăuți”. Mergînd așa am făcut-o pe supăratul cu Costică pentru o bomboană. Apoi nu mai știa cum să-mi intre în voie. Am cîntat cîntecele noastre preferate: ”Katiușa” – românește și rusește, ”Ilenuța mea” cu versurile adevărate și cu cele compuse de Costică, apoi ”Marinarul” și altele. Am ajuns la internat după ora 8; meditația începuse de cîteva minute. Prandea era afară și nici n-am simțit cînd s-a apropiat de grupul nostru. Toader cînta: ”Ce te uiți în cur, ce te uiți în cur, ce te uiți în curtea mea? Parcă tu n-ai avea cur, parcă tu n-ai avea cur, parcă tu n-ai avea curtea ta”. În timpul meditației, Prandea a făcut propagandă pentru mergerea la baie. Dar s-au îmscris doar cîțiva. Pretexte: ”dacă-mi vine de-acasă…, dacă am să găsesc bani…, dacă am să am timp…”. Prandea: ”Fără DACĂ! Că DACĂ nu veți merge, faceți baie acasă definitiv”.

Seara în dormitor, nu știu de ce, ne-a apucat o veselie și-un chef de hîrjoană nemaipomenit. Am început să jucăm, să strigăm, să fluierăm. Deodată aud glasul lui Haiuță, la geam: ”Pitic, spune-le să facă liniște!”. Eu n-am ce face și strig cît pot: ”Înțeles, să trăiți!”. Vin apoi Haiuță cu Prandea în dormitor și începe să facă ancheta. La început s-a legat de Pitic, dar eu am recunoscut imediat. Haiuță mi-a zis numai atît: ”Druguș, ți-ai ras lefteria de la mine!”. Apoi a început Prandea: ”Uite ce trebuie aici: să vă bat cu cureaua pînă la sînge chiar acum! Și tu, Druguș, ce te-a apucat? Tu ești un băiat bun, dar faci gafe, faci gafe, știi… ”. De vreo două ori m-a pufnit rîsul și după ce-au ieșit ei afară, am rîs în voie. În seara asta, Prandea a pus pe cîte unul din fiecare clasă să dea orarul. Pe mine m-a socotit tot în D și m-a pus să fac eu orarul pentru D. Dar eu nici nu i-am zis că nu-s în D  și nici n-am făcut orarul.

Seara ne-am culcat, ca de obicei, cu geamul deschis. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 361 Miercuri 27 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (89).


Duminecă 10 aprilie 1966.  Dimineața m-am sculat pe la 7, am mîncat bine, apoi am făcut vreo două poze cu tata. El a plecat apoi la școală unde a avut un concurs de matematică cu elevii lui și ai lui Panțir (care a desfăcut plicul cu subiecte). După ce a plecat el, m-am dus cu mama în dormitor și mi-am făcut o mustață hoață și o bărbuță respectabilă (cu creion negru) după care am mai făcut eu vreo două fotografii în felul ăsta. A făcut și mama una cu mustață. După asta, mi-am dat mustața jos cu aparatul de ras. Mi-am ras și mustața și favoriții.

Azi ziua e minunată și e foarte nimerit pentru fotografii. Pe la 12.15 a venit și Mircea cu cursa (mi-a  dat 5 lei într-un plic). La 1.15 am ieșit cu toții la poartă, iar Mircea a oprit cursa. M-a luat și pe mine, dar mi-a dat un bilet fals pînă la Bălinești (n-am zis nimic; sînt și eu din familia lor…). În stație la Grămești nici n-a mai oprit. La Siret a trebuit să schimb cursa. Taxatorul de la cealaltă cursă n-a vrut să ia cîțiva călători printre care și eu. N-am avut încotro și a trebuit să aștept cursa de 4. Am stat în stație la Siret și m-am plictisit destul de mult, mai ales că era tare cald. Am ajuns la 5 la Rădăuți și am luat-o la pas spre internat. Aici m-am schimbat imediat, mi-am făcut pantofii și la 5.30 eram în fața cinematografului ”Unirea”. Aveam de gînd să intru dar m-am gîndit să mai stau și să văd cine iese. Deodată l-am văzut pe Toader și nu m-am mai dus la film, ci m-am întors cu el la internat. Și-a lăsat aici sacoșa și-am venit înapoi în oraș. M-am plimbat cu el pînă am amețit și chiar mă durea capul. Am mai fost o dată la internat, pe la 7, și a trebuit să ne urcăm cu scara, pe balcon. Am intrat în dormitor, am mîncat bine și-am ieșit din nou în oraș. Ne-am plimbat pe răcoare și-am vorbit de toate: ce-am făcut pe-acasă, întîmplări mai vechi etc. Am venit și ne-am culcat pe la 9 ca să putem să ne sculăm dimineață. Hristos a-nviat! Just!

Luni 11 aprilie 1966. Dimineața m-a trezit Atănăsoae la 5.30. M-am sculat imediat cu gîndul să mai învăț la chimie (pt extemporal). Dar n-aveam cărțile schimbate și pînă la 7.20 am scris jurnalul pt sîmbătă. Ca să nu mai stăm la mîncarea lui Țopa (bucătarul) m-am dus la dormitor, am halit dintr-al nostru și apoi am ”hușchit-o” la școală. În clasă am fost mai vesel și mai vorbăreț. Prima oră – latina. Toți s-au scuzat și profesoara – bună! –  a înțeles că au fost acasă și n-au avut cum să învețe (L.D.: În fond, era  a doua zi de Paște!). A controlat restul de caiete și a predat lecția nouă. La economie politică era pericol de extemporal. A ascultat vreo 6-7 eleve și-a pus numai note mici. Ne-a spus să luăm o lecție înainte și cu asta, basta! A trecut ora!

În pauza mare, mă plimbam cu Toader pe coridor și deodată a apărut Doina H. L-a luat pe Toader și l-a dus la etaj unde s-a întîlnit și a vorbit cu Natalița. Azi m-am intersectat de mai multe ori cu ”lungana” (Teodora), dar am ocolit-o. Toader a aranjat ceva pentru azi.

La muzică, diriginta ne-a spus despre ”genurile muzicii populare românești” exemplificînd bogat cu plăci. Eu am avut grijă să citesc o dată la chimie (tot Aluminiul) și să-mi scriu ceva formule pe o ”fițană”. La chimie profesoara a întrebat cine nu vrea să dea extemporal. Cei doi care s-au scuzat, n-au dat. Eu m-am încrezut în ”sursa” mea și am strigat ”dăm!”. Dar a dat tocmai cel mai tîmpit subiect (”Aluminotermia. Sărurile aluminiului”). Noroc c-am scris două formule din ”sursă”, dar asta-i prea puțin. L-am făcut f slab. Restul orei a predat Sb. M-a scos și pe mine la tablă (tocmai cînd mă ridicasem să închid geamul). După chimie am mers la ed fizică. Aici am ales o minge (am fost la Școala Veche și-am făcut ora pe teren), am umflat-o. Băieții și cîteva fete au jucat handbal, iar restul voley. Eu am jucat cu Cîmpan, Geta Nichiforiuc (good!) și Halip (portar) + Gaby Șcheianu. Am fugit și-am obosit mult. La sf orei m-a durut șoldul stîng. Am venit tot o fugă înapoi la școală; o bucată de drum am venit cu Albu. După veselia și sprinturile de la ed fizică m-a apucat o tristețe și o melancolie grozave.

La limba engleză am făcut două exerciții și ne-a predat lecția nouă. La sf orei m-am dus după Pop și i-am dat ”Labour Monthly” (revistă pe care am găsit-o în valiză). L-am întrebat dacă nu poate comanda două dicționare, dar nu mi-a promis nimic zicînd că va scrie și va vedea dacă se poate. La internat ne-a dat o supă cam rea, și felul II – macaroane. Felul III – rahat! După asta, am ieșit cu Toader la asfalt, povestind multe. La 3.30 eu cu H.N. am plecat la Atelier. Aici am venit doar băieții (cei patru). Azi am instalat două prize mici la parter. Am terminat la 5.30. Azi m-au enervat tare mult Gozec și cu Magopăț. Făceau niște gesturi tîmpite și Gozec avea chef de harță. M-am hărțuit cu el azi și nu știu ce se va întîmpla dacă nu se astîmpără. Am fost la Frizerie și m-am tuns, apoi am fost pe la autogară și am întrebat de Mircea.  ”A plecat cu Șerbăuțiul”, vine mîine dimineață la 7.

Am ajuns la internat pe la 6.20. Pînă la 7 am stat cu Toader de vorbă; mi-a povestit ”șusta” de astăzi. A mers cu Doina H., Ieșan Natalia și Theodora în parc, au făcut mai multe fotografii, au discutat ”cîte și mai multe” apoi ele ”l-au condus” pe el la internat. Aici, ghinion: Haiuță stătea la poartă. Toader stătea la cîțiva pași mai încolo cu spatele la el (Coca Maria!!). Păreri despre mine: multe complimente din partea Teodorei; multe salutări din partea Nataliței Ieșan, căreia i-a plăcut de mine pentru că sînt serios și i-a plăcut și numele meu.

La masă a fost directorul Botez care ne-a ținut un ”cuvîntelnic”. Azi mi-am pierdut șapca. În oraș am fost cu capul descoperit.

După masă am fost cu Toader și Costică ”la asfalt”. Seara asta a fost o seară distractivă. Teatru: eu eram mama, Toader – tata, Costică – copilul. Seara am stat pînă la 10 și mi-am scris jurnalul pe azi. La școală, B.M. a adus un pix cu două poze curioase: două femei dezbrăcate.

Marți 12 aprilie 1966. Se împlinesc 5 ani de ka zborul lui Gagarin în Cosmos.

Ieri vremea a fost foarte urîtă. Cerul – întunecat și plin de nori; la amiază a încercat să bureze, dar s-a oprit. Bătea și vîntul. Azi dim. m-am sculat la 5 fără 10. Visasem urît: luasem un 3 la economie politică și încă unul nu mai știu la ce. În acțiune a intrat și B.M. Cînd m-am trezit mi-era tare somn și n-aș fi vrut să mă scol, dar aducîndu-mi amunte de situația mea din vis am sărit imediat în picioare, m-am îmbrăcat, m-am spălat și la 5.10 am fost gata. L-am sculat și pe Atănăsoae C. (convenția noastră: cine se trezește primul îl trezește și pe celălalt). Am venit în meditație și prima grijă a fost să-mi completez jurnalul.

Afară e din nou mohorît și nu e nici un petec de cer senin. Mă mir cum n-a plouat încă pînă acum, dar mă aștept la ceva ploi, după care reumatismul meu va avea de suferit (și va trebui să port galoșii de cauciuc).

Aseară Șcheul Dragoș (cl. XI-a Liceul nr 1) și Caunii Vasile au pus un pariu: Șcheul nu va fuma nici o țigară pînă la 25 mai; în caz contrar – un kil de țuică sau 25 de lei.

Dimineață, Atănăsoae vine la mine și-mi spune: ”Știi că Gherasim s-a împăcat cu aia?”. Eu: ”Zău? N-am știut!”. El: ”Le-a adus ieri la internat”.

Pe la 7 m-am dus la Haiuță, i-am cerut cheia de la valize și mi-am pus majoritatea cărților în valiză, plus vreo două caiete la Halip N.

Am plecat în oraș fără să mai stau la masă (eram sătul încă de-aseară). Fără cărți, cu capul descoperit m-am dus la Mircea la Autogară: acolo făcea contul într-un birou. Mi-a arătat scrisoarea de la Radio-Moscova, venită pe adresa lui. În plic am găsit o vedere din Moscova, un calendar mic, iar pe verso era Piața Roșie și Kremlinul, cîntecul ”Katiușa” în limba rusă și… scrisoarea (23 aprilie – Al. Beliaev). M-am bucurat foarte mult de ”Katiușa”. La școală am mers tot așa sprinten, cu mîinile-n buzunare. Azi, a treia zi de Paști, fetele stropesc băieții. Ieri trebuia să stropim noi, dar am omis. Fetele n-au uitat însă. Numai bine am intrat în clasă și l-am văzut pe Halip Neculai ud ciuciulete. Eu nu știam care-i motivul și l-am întrebat, foarte bine dispus: ”Ce-ai pățit mă, ai făcut baie?”. Deodată a venit Dobroghiu și m-a udat cu parfum pe față. Asta încă a fost bine. Dar cînd a venit Vlonga Aurora și Băimăcean cu două cornete de apă și m-a îngrămădit la colț. Degeaba m-am apărat; Vlonga a trimis un șuvoi de apă drept în ochiul drept și pe gît. Noroc că eram bine dispus și nu m-am supărat. Toți ceilalți băieți au pățit ca mine. I-am promis lui Vlonga ca la anul, în a doua zi de Paști, s-o murez bine. Înainte de ora de română cînd toți stăteam în bănci a venit Lucia Nenati și ne-a trimis la toți patru cîte-un șuvoi de colonie după gît. Într-o pauză m-a udat și Geta Nichiforiuc. B.M. s-a distrat pe seama noastră. La limba română n-am prea fost atent, am avut de învățat prima strofă de la ”Katiușa”. La limba rusă – de asemenea. Azi s-a făcut o lecție de gramatică: cazul Acuzativ cu prepoziție și fără prepoziție.

În pauză am cerut pixul de la B.M.; l-am admirat în toată splendoarea lui. Avea înăuntru o soluție de glicerină cu apă și zahăr (roșie) care le îmbrăca și le dezbrăca. L-am arătat imediat și în D…  Ea cere 60 de lei pe el și s-ar fi găsit Magopăț să-l cumpere.

La diriginție, Ruscior a motivat întîi absențele, apoi a ținut o prelegere despre ”comportarea elevilor”. Azi, aproape în fiecare oră, m-am uitat la B.M. și mi s-a părut că și ea se uită la mine.  La trigonometrie a ascultat-o pe B.M. Mi-am dat seama că habar n-are de nimic și m-am mirat foarte mult cum a ajuns în clasa X-a. Este frumoasă, are picioare faine, dar glagorie …ioc. Azi a venit în costum de Paști și este și mai frumoasă. După ora de trigonometrie am coborît cu toții la cor. Gozec a vrut să-i tragă scaunul lui B.M. dar aceasta i-a răspuns prompt și cam… tare: ”Îți dau peste ochi!”. La cor m-am chinuit cu cîntarea și, ca de obicei, diriginta mi-a făcut numeroase observații să cînt. După ore am revenit sus, în clasă. Am continuat să o privesc pe B.M. care învăța la Zoo. Mi s-a părute că rîdea și am rîs și eu. Apoi am continuat să ne uităm unul la celălalt. Brusc, mă întreabă: ”Ce te uiți la mine, mă?” Eu: ”Mă uitam alături…”, apoi m-am simțit foarte prost și nu mi-am mai aruncat privirile într-acolo. La științe naturale a ascultat o serie apoi a predat despre ”metabolism”.

După ore, n-am mai discutat cu nimeni; am pus mîinile în buzunare și am plecat la internat. Am luat masa, apoi, pînă la 3.30 am fost cu Toader la plimbare (dincolo de ”Rădăuți”). Mă mir cum găsim atîtea subiecte de discuție! Cînd m-am întors la internat, mi-am schimbat cărțile și, deodată, m-am trezit cu Mircea. Mi-a adus ultimul număr din ”M.N.”. I-am dat ceasul ca să vină la 4.30 la Casa de Cultură. Azi rulează ”Trei comedii” de Sean O Casey (3 lei) (un leu comedia…). Cînd m-am dus în meditație, Prandea m-a pus să liniez un registru. Am făcut asta pînă la 4.30 cînd am plecat la Casa de Cultură. Aici am cumpărat un bilet pentru Mircea (207). Am intrat înăuntru și am avut loc foarte bun (133). Eu luasem biletul prin Toader, de la cei din D. A fost (curios!) și B.M. Dar nu i-am mai dat atenție. Am hotărît să termin cu asta și… să-mi iau de-o grijă. Mai bine așa. La teatru am fost destul de bine dispus. Cele trei comedii au fost prezentate de Teatrul de Stat din Bacău. Am rîs pe ruptele (te-ai stricat la cutiuță, somnambulii, vreau o liră sterlină la cerere, oficiul poștal, gospodăria celor doi bărbați – asta din urmă a fost cam grosolană, dar am rîs cu poftă). La internat, după cîteva tratative, am luat masa. De la 8 la 9 am învățat la engleză și-am citit f superficial la economie. Am rămas apoi după ora 9 în meditația de-a XI-a. În loc să învăț la o latină sau economie am stat o oră (pînă la 10) și-am scris în Jurnal (trei foi pentru astăzi).

Miercuri 13 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit singur la 4.30. Deoarece nu era încă deschisă meditația am mai stat culcat pînă pe la 5 fără 10. În acest timp am visat că mi-am găsit șapca. La 5 eram deja echipat și-am mai sculat și pe alți 5 care m-au rugat să-i trezesc dimineața.

Cerul s-a menținut, în continuare, mohorît și afară e un pic cam rece. Deoarece umblu mereu cu capul descoperit, am răcit și le tușesc iar, ceea ce nu-mi place deloc.

Aseară la spectacol am făcut schimb de locuri cu Călina Pînzar: eu am trecut lăngă Tănase, iar ea lîngă Toader. Lui nu i-a convenit deloc deoarece Natalița era mai în față și cred că s-a simțit prost.

Dimineața, de 5.20 la 7 am citit la economie și latină. La 7 am plecat cu Toader la școală fără să mai stăm la masă (mîncasem bine în dormitor). Florea și cu nevastă-sa au plecat zilele trecute în U.S. (în Moldova).

Pînă acum, Toader n-a știut cum o cheamă pe B.M. Ieri eram destul de pornit împotriva ei și eram hotărît să încetez cu admirațiile mele. Toader: ”Bine că nu-i vacă”. Eu: ”Ba-i vacă!”.

La școală m-am cam plictisit pînă a sunat. Cînd ea a intrat în clasă nu m-am uitat la ea, cu toate că parcă simțeam nevoia și eram obișnuit cu asta…

Înainte de limba latină am văzut ce-i poate gura lui Băimăcean. De fapt, poate să se ia de mînă cu Albu, Grijincu, Geta ș.a. (dmumnecarea voastră, crucea….).

La ora de latină am tăcut toată ora chitic. La sf orei am tradus și eu vreo două propoziții și m-am descurcat destul de bine (cu un pic de ajutor). A fost ascultat Halip care a luat 7 (foarte bucuros). La limba română au fost ascultate cîteva eleve și Halip (tot 7). Apoi ne-a predat, cu mult patos, despre simbolism, După asta am avut ed fizică. Pînă la școala veche am alergat și m-a durut piciorul. Nici n-am vrut să mă echipez și nici să fac ed fizică zicînd că-s ”bolnăv” (cu accentul pe prima silabă). Profesoara m-a însemnat în caiet și văzînd așa am pornit-o încetișor înapoi la școală. Pe drum am mers cu Broască. La școală i-am arătat la limba engleză. Nenati plîngea și cineva mi-a spus că e foarte supărată pentru că a picat la Suceava, la Olimpiadă.  Prin pauze, astăzi am fost foarte ”activ” și isteț. Rîdeam, mă hîrjoneam, parcă să-i fac în ciudă. Din joacă i-am făcut ”o gaură” lui Grijincu în spate (”trebuie consultat un medic veterinar”) (Îmi dă ea mie – ceva!). În ora de fizică am suit cu toții la laborator unde Ciobanu, după vreo 20 de minute de morală în privința baticurilor – ne-a făcut cîteva experiențe. Cea mai interesantă a fost aceea cu releele. Restul n-au prea fost izbitite și m-au enervat. La ec politică a fost cam greu pentru mine pînă a anunțat profesorul că trecem la lecția nouă. În ora asta mi s-a năzărit că ea vroia să-mi prindă privirea, dar eu am evitat-o și pînă la sf orei nu m-am uitat în acea direcție. La engleză a ascultat majoritatea orei, apoi a predat. A pus iar note mici (5) și în clasă se observă o somnolență și o pasivitate totală.

După ce-am luat masa am vrut să-mi aleg cărțile. Mi-am adus aminte că cheile mele erau în dulap în dormitor. Dar atît dormitorul cît și dulapul erau închise și ar fi însemnat ca eu să mu învăț la nimic pînă la 9. L-am luat pe Halip Neculai, am adus scara, am așezat-o pe balcon și m-am urcat la etaj de unde mi-am luat cheile li astfel problema s-a rezolvat. Toader a avut întîlnire cu N. și a venit după 3.30. Eu am stat în meditație și am ațipit pînă pe la 4 și ceva. Mi-a prins foarte bine deoarece în ultimul timp nu mă mai prinde ora 6 prin dormitor. La 5 am vrut să ies cu Toader în oraș, dar m-a reținut Haiuță și mi-a dat să-i fac un mic serviciu. Mi-a dat balonul lui negru să i-l duc la boiangerie. Acum mi-a dat cheia de la dormitor și mi-am luat canadiana, căci ploua. (am mers iar cu capul ”gol”). Am fost cu Toader pe la ”Sport” apoi el a fost cu mine la Boiangerie și am lăsat balonul (39 lei, mîine dimineață). Am ajuns pe la 6 la internat. Aici se împărțeau mere și era mare năvală. Am mers apoi pe la Liceul 1 să văd dacă n-a ajuns șapca mea pe-acolo. Brînzei m-a asigurat că n-are așa ceva cum cer eu. Vroia însă să-mi dea una pe gratis, dar nu avea margină la spate și m-am lipsit.

Întors la internat, am început să învăț la istorie și am terminat scriindu-mi Jurnalul.  După cum văd eu îmi răpește cam mult timp această operație, dar nici eu nu vreau să fac economie și să scriu mai restrîns. Am făcut socoteala că dacă voi scrie în fiecare an trei caiete din astea (de cîte 400 de pagini) peste vreo 50 de ani voi avea o bibliotecă de vreo 150 de astfel de caiete ceea ce mi se pare cam neverosimil. Haiuță mi-a spus că cineva i-a ”șutit” caietul lui cu însemnări în care-și scrisese viața de la început, războiul, armata și continuarea cu jurnalul ținut la zi. Îmi pare rău. M-a întrebat dacă am scris la ”Cartea prin poștă” ca să-i comand ”Limba italiană fără profesor”. I-am spus c-am scris și m-am gîndit ca în pauză poate voi avea timp să scriu (pînă acum n-am avut). În pauză, după ce-am luat masa am plecat cu Toader și cu Costică (cu care mă cam trag de șireturi și ne adresăm epitete cam grosolane). În oraș am ajuns la chioșcul lui Goraș. Am cumpărat două c.p și două cutii de chibrituri. Una din ele am terminat-o încercînd să împușcăm  cu foiță de staniol, iar una am consumat-o trimițînd ”rachete” prin meditație. Era foarte comic cînd i se aprindea chibritul la unul pe umeri și se speria. Eu i-am dat una lui Popovici Gavril, care citea, drept pe carte. Am făcut în meditație numai chibrite și miros de catran. După 8 am scris scrisoarea pentru Haiuță și după ce-am scris jurnalul (pînă pe la ș-un sfert) m-am apucat să mai citesc cîte ceva, că-i de rău. Ieri am observat că Toader e aproape sur după cap. Pe la 20-25 de ani va fi alb cu totul!   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 348   Joi 14  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (77).


Vineri 10 februarie 1967. Ni s-a schimbat orarul pe azi. În loc de geografie au pus educație fizică. Aseară am adormit pe la miezul nopății.

Prima oră: teză la limba rusă. Nici o emoție – nimic! Ne-a dat cinci întrebări și o propoziție de tradus. Folosind cu îndemânare ”manifestul”, am scris ceva… La geografie a făcut recapitulare pentru teză. Eu cu Gozec Victor am mers în ultima bancă și nu-i dădeam pace Getei Nichiforiuc. Profesoara ne-a văzut: ”Druguș și Gozec, mereu vă jucați acolo! Las că vă dau eu vouă!” După ora de psihologie aveam engleza, dar nu s-a făcut și am venit la 12 acasă. Doamna ne-a făcut curat în cameră; totul era scuturat și aeresit. După amiază m-a lămurit Toader și  am fost la filmul polonez ”Giuseppe la Varșovia” (f comic). După asta, pînă la 8 mi-a povestit despre viața fratelui său Lazăr (la pușcărie – caraleu). Apoi a vrut să mă determine să merg mîine la reuniune, dar aicea n-a mers. Seara el s-a culcat mai devreme, iar eu mai tîrziu. Am citit la istorie și la engleză (Pop), după care am scris jurnalul.

Azi n-a fost o zi prea friguroasă. De aceea, încă nu iau paltonul.

Sîmbătă 11 februarie 1967. După ce-am scris jurnalul aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris trei scrisori. Una lui Mircea, una buniței și una la Radio Moscova. Azi dimineață pînă a merge la școală am învățat la engleză (cu Pop). La ed fizică s-au pus note. Am făcut exercițiile în fața feteleor. Eu am făcut aiurea și, pentru ”bătiae de joc” – 7! H.N. – 9 și Gozec Victor – 8. Restul orei am jucat baschet (noi, băieții). În general, în clasă se constată o delăsare la învățătură. Toți spun că învață (doar) la cele trei obiecte și le neglijează pe toate. La latină și rusă, istorie și geografie demult nu le mai dau atenție. La rusă am fost tare distant cu Magopăț…. (profesoara Dolenciuc….). La biologie ne-a dat extemporal la șase dintre noi, în prima bancă. (toți băieții + două fete). Am scris comsi-comsa (pe-un 6). Azi aș fi vrut să mă întîlnesc cu T0 să-l întreb dacă să merg sau nu la petrecerea lui Gozec. Ar fi ”material” (L.D.: material = băutură) + distracție. Toader era dus la film cînd am ajuns acasaă. Pînă la 4.30 am învățat lecția la limba engleză. Se vorbește despre o nouă restructurare a anului școlar (pînă la 26 aprilie).

Azi am primit o c.p. de la mama. Cică mi-a cumpărat stilou și mi-a găsit caietul de cuvinte la limba engleză + manualul de limba română pentru clasa VII-a.

La ora 5 am fost la Pop, cu Albu. La ascultare a mers bine. Apoi ne-a predat ”Beck Sharp s First Experience of the Nobility”. După ce ne-a predat lecția l-am rugat să verifice dacă e bună traducerea la Question 1 ”50 Years of Soviet Power”. Cît am tradus a fost bine. De la Pop m-am dus la CEC, am scos 23 de lei, apoi am mers la poștă și-am cumpărat timbre pentru India și Trinidad (par avion simplu cîte 5.60, deci 11, 20). Mi-am cumpărat și 10 c.p. (să fie). Teddy nu era acasă. A plecat la reuniunea de la noi de la școală. De cînd am venit și pînă la ora 0.30 am scris încontinuu scrisori (și toate în dublu exemplar). Am scris la: Natașa, Shital și Ladhar (URSS, India și Trinidad). Apoi i-am scris și lui Mircea o c.p. Pînă la ora 1 am scris în jurnal. Nu e o muncă prea ușoară nici scrisul ăsta…

Duminică 12 fenruarie 1967. Cu toate că aseară n-am închis ochii pînă după ora 1, azi dimineață m-am trezit la 7.30.  (Toader a venit aseară la 11. S-a distrat foarte bine și s-a sculat la 9.

Înainte și după dejun, am citit ”Moscow News” urile și-am compus scrisoarea pentru concursul ”5o de ani ai puterii sovietice”. Apoi  am trecut-o pe curat +  1 coupon. Pe la 10.30 am plecat în oraș. Am mai cumpărat ceva timbre și am pus cele 4 + 1 scrisori și c.p pentru Mircea. Am trimis în: India, Trinidad, Moscow (Natașa și pt concurs). Cît am umblat prin oraș mă lua vîntu pe sus (aveam flaneaua și paltonul pe mine). Grozav vînt! Mi-au înlemnit urechile! După masă am mers pe la internat (am tras o cîntare) apoi am mers cu Telucu la film de la 2 la 5 (5 lei): ”Mondo cane” – italian. Apoi, pînă seara am scris la engleză: 16 pagini și am început la română – 4 pagini. În seara asta  d. Nicu a trecut pe la grădina de vară și s-a pilit. În seara asta am stat numai pînă la ora 11 (totuși nu-s tare obosit).

Luni 13 februarie 1967. În ora de rusă am împletit niște nailon în patru. N-aveam nici o grijă la acest obiect. L-am și pus deoparte. De asemenea, la matematică. La ed fizică a venit și Mafteian Vasile din F și am făcut lupte și trînte, Nu știu cum, dar l-am dat la amîndouă. La trîntă am căzut amîndoi și mi-am zdrelit un genunchi. La luptă l-am pus în tuș și cînd vroia să se întoarcă s-a lovit la nas și i-a curs sînge. La diriginție, diriginta ne-a adus o veste mare. Anul școlar pentru clasa a 11-a se încheie pe data de 26 aprilie 1967, urmînd ca apoi să se facă pregătire pentru maturitate la cele trei obiecte. Tak harașo! (Bun așa!). Se zice că anul acesta, fiind ultima serie (cu 11 clase) o să ne treacă mai ușor. La chimie – oră liberă. La engleză m-a agățat și nu prea eram în formă. Totuși, tot ce m-a întrebat a mers. Am răspuns cam anemic.

Pînă la 7 n-am pus mîna pe cărți. Am scos 25 de lei și mi-am cumpărat un glob terestru de 10 cm. diametru (18.50 lei – foarte simpatic și util). Seara, jucîndu-mă cu Nicoleta i-am spart lui Toader o lentilă ce era deja crăpată. M-am culcat la 10.30.

Marți 14 februarie 1967. M-am sculat la 7. La fizică m-a agățat tocmai azi: prima dată cînd n-am învățat trimestrul ăsta. Un 5 chinuit. Am 8 în primul extemporal la biologie. La română am luat V. Em. Galan La istorie am scris tot ce a spus tovarășa profesoară într-o oră. Ne-a spus că interpretarea istoriei de la 1923 încoace e complet schimbată după noile concepții.

Telucu s-a certat cu Mariana. Ce păcat!

Azi a fost o zi minunată, senină și curată

Miercuri 15 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și-am făcut patru ”manifeste” la geografie, care m-au ajutat foarte mult la teză. Mi-a căzut ”Cărbunele și industria carboniferă” (a mers…). La matematică, prof. mi-a făcut obs. că citesc la altceva și că ”dorm în bancă”. La biologie a adus și cel de-al doilea extemporal și m-a ascultat. Am știut. Zăicescu: ”Vezi măi Druguș măi, tu te-ai ridicat față de primul trimestru. Tu înveți, dar ești potlogar. 7!”. După ora de rusă a fost diriginta și ne-a ținut pînă la ora 2 cu teorii mai mult și mai mult neplăcute.

Joi 16 februarie 1967. Ziua ceferiștilor. Luptele de la Grivița. La socialism ne-a dat extemporal (jumate de clasă l-a schimbat, iar eu l-am … rupt pe Croitoru). L-am făcut pe 9. La fizică a predat o lecțioaie pe care n-am de gînd s-o mai învăț. La română, în al doilea extemporal: 6! Enigmă: Dacă în primul extemporal am scris f bine am 5, în ăsta am scris așa ca să fie scris și am 6! În ora de istorie am învățat la engleză, cu voia profesoarei. Azi s-a citit ordinul de eliminare a elevilor Derevlean și Trufin Rodica (cl XI-a C) pe trei zile. (făceau dragoste și i-a prins Barbina). La chimie – oră liberă. Baba m-a lăsat să am grijă de liniște, dar eu n-am scos nici o vorbă și toți roiau în voia lor. La engleză a fost inspecție: a venit directoarea și am tăcut chitic.  După masa am făcut o lucrare de 10 pagini la Romanticism și-am început să scriu la limba română. I-am scris o felicitare mamei pentru împlinirea a 34 de ani. De fapt îs 39! Azi am primit o scrisoare de la Galați (o vedere). Mi-am cumpărat Oscar Wilde, The Happy Prince and other Tales (3.50 lei).

Vineri 17 februarie 1967. Azi mama a împlinit 39 de ani și sper că a primit felicitarea mea. Aseară m-am culcat după ora 11. Dimineața m-am sculat la 6 și-am învățat la toate materiile: n-aș fi vrut să iau astăzi o notă rea. La psihologie ne-a predat despre afectivitate, emoții, sentimente etc. A fost foarte interesant. Cică cei ce se îndrăgostesc greu își mențin mult acest sentiment, pe cînd cei care se îndrăgostesc repede, uită repede (pe baza unui principiu din fizică). La engleză ora a trecut aproape cu verificarea. Eu am scris 10 pagini și Pop a spus: ”E bun!”.

După această oră m-am dus să mă îmbrac, dar cîteva moace (Nichiforiuc, Șcheianu, Puha, Băimăcean ș.a.) mi-au ascuns galoșii. Am plecat, ele mi i-au aruncat pe geam, dar nu m-am mai întors. Am venit fără galoși acasă… Pînă la 4 am scris la limba română și la limba engleză pentru marți. Am luat o carte în limba engleză de la Simota. ”The drummer boy”. Simota a primit trei plăci din Italia (Morandi, Celentano, Ella). De la 6 la 7 am fost la baie. Apoi am jucat șeptic și m-am culcat la 10.

Sîmbătă 18 februarie 1967. Ieri am primit de la Mircea un plic cu 15 vederi în valoare de 19 lei. Dar n-a pus scrisoare în plic.

M-am sculat la 6.30 Toader are meditație la limba română. Lunea și vinerea are la matematică iar eu am la engleză marțea.

Se vorbește mult despre o planetă – cometă sau nu știu ce altă prostie care ar trebui să cadă pînă pe 24 februarie. Unii au și auzit că a căzut în Australia…. În fine, zvonuri! La ed fizică am făcut saltul peste capră apoi am jucat baschet. La latină ne-a făcut pregătire pentru teză. La istorie – teză. A picat ”Lupta maselor muncitoare din România împotriva primului război mondial”. Homocronia copiantă. Am scris pe-un 5-6. A venit Truță (Cojocaru din Grămești) și mi-a adus: un stilou, o carte de gramatică și caietul de cuvinte la limba engleză. După ore am stat acasă pînă la 5 (Apoi – la Pop!). Pentru data viitoare programul (schimbat) va fi de la 4 la 6.

Azi a fost o minunată zi caldă. Mi-e ciudă că mama nu mi-a trimis nici o scrisoare și-s aproape sigur că am vreo 4-5 acasă. M-am culcat la 10.30

Duminică 19 februarie 1967. Ceva neobișnuit și curios. Am reușit să ne sculăm amîndoi abia la ora 10. Cînd mă spălam a venit Atănăsoae și i-am făcut traducerile și rezumatul la ”Poem despre Napoleon” (Am eu grijă!).

Azi e o zi minunată, cald, soare, lumină, cer minunat albastru. Parcă vine primăvara și natura renaște la viață. În astfel de zile nu-mi vine să fac nimic altceva decît să contemplu frumusețile naturii. Și cînd te gîndești că asemenea zile frumoase o să mai vină și eu o să am tare mult de învățat. Acum nu mă omor cu învățatul prea tare.

Azi am mai făcut cîteva fotografii cu Toader (cu trei lei buc., dublura doi lei). Azi i-a venit lui Toader de-acasă. A primit acolo o scrisoare din Cuba. (Mayra Arencibia Gonzales). Asta vrea ciorapi negri perforați!

După masă, de la trei, Toader a plecat c-un prieten – Costică – în oraș și a venit la 8 (a fost la film). Eu am stat și mi-am scos mai bine de 300 de cuvinte la engleză (de la începutul trimestrului). A fost Telucu și Mafteian. În atîta timp liber n-am învățat deloc lecția de azi și n-am făcut darea de seamă pt adunarea de miercuri.

Luni 20 februarie 1967.  O zi frumoasă, caldă, senină. Zăpada se topește și peste tot e o apăraie… La ed fizică am făcut cîteva sărituri apoi ne-am ținut de prostii – cu Geta Nichiforiuc (”Druguș! Iar te ții de fete! Numai de asta te ții!” Eu: ?!?!). La matematică a adus tezele: 17 de 4, 15 de 5, doi de 6, un 7 și-un 9. Eu am 6. Îs bun! La chimie și engleză a predat. După amiază Toader se duce la film. Îmi fac socoteala că am timp liber. Mă duc și eu (cu el).  Mergem la ”Diplomatul gol”, film unguresc. Bunișor, de un umor cam grotesc. După film, am jucat cărți, am citit ziarul. Toader se pregătește cu răspunsul pentru Mayra. Mîine avem amîndoi teze și un orar greu. It makes no difference! Eu am la limba latină unde nu-i de învățat. T1 are la istorie. Seara ne-am apucat să ne sugem sîngele. În special la mușchiul de la mîna stîngă a ieșit aproape la suprafață și așa a rămas. Interesant! Seara ne-am culcat pe la 10 după ce-am mai citit niște lecții la engleza fără profesor.

Marți 21 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și am mers la școală. Am făcut meditația la limba engleză, apoi de la 7.45 la 9 am dat teza la limba latină. Am stat cu Lungu Oltea în ultima bancă. Primul text  afost din carte și mi l-a dictat Lungu. Restul am făcut după capul meu… Își poate închipui oricine ce-am scris. La română l-am luat pe Titus Popovici. La socialism a ascultat ultimii elevi fără notă, apoi a predat despre Război și Pace. Economul a infirmat toate zvonurile cu privire la cometă și meteorit. Economul: ”Mai interesant este că s-au observat un fel de farfurii zburătoare”. La istorie, prof. a vorbit despre crearea P.C.R. și ne-a spus că tov Ceaușescu are maxilarul de jos din aur sau din platină. (i-a fost rupt în timpul schingiuirilor din închisoare). Am venit la 1 acasă și-am scris o c.p. acasă. Am fost cu T1 la Nicu Bujdei după poze, dar nu erau gata. După masă a fost Costică Lungu și i-am făcut niște traduceri la engleză. Azi e iar cald și-am făcut o bulgăreală pe-afară. Pe la 7.30 T1 s-a dus să se întîlnească cu Natalia. Toader către gazdă: ”Dom Nicu, m-a chemat la UTC tov Fasolă”. Eu am avut grijă să-i fac semnale cu lumina: linie-punct-linie-punct-linie-punct = nu-i pericol. Punct – linie luuuuungă – punct = Pericol! Hai acasă!

Miercuri 22 februarie 1967. Aseară mă prăpădeam de rîs cum îi povestea Toader lui dom Nicu cum a fost la UTC (am așteptat degeaba…. șamd).

Azi dimineață ne-am sculat 5.30 – 5.45. Dacă ieri n-am prea ”avut cînd” învăța, azi dimineață, după 15 min. de sport și o ieșire la aer curat am reușit să învăț la cele trei obiecte (geografie, română, biologie).

Noaptea a nins, dar peste zi s-a încălzit. Bălțile domină trotuoarele și ”pîraiele curg iute, șoptind”, însă mugurii nu se prea văd îmbobocind, dovadă că primăvara e încă departe.

Azi trebuia să avem adunare generală, dar s-a amînat. Nu știu cum să fac materialul. Azi la școală s-au întîmplat multe ”evenimente”: 1. Neculcea a luat bătaie de la unul de-a 10-a (după care respectivul ”chiștoc” și-a luat porția de la colegii lui Neculcea); 2.  La geografie a dat extemporal. Profesoara a mers mereu printre rînduri și a observat cine copie și cine știe. De copiat n-a prins, dar după ce-a strîns extemporalele, a scos deoparte trei extemporale zicînd: ”Astea-s făcute de-acasă” (Sfichi Ana, Nenati Lucia, Moroșan Maria). Profesoara, bună la suflet, nu le-a pedepsit, ci le-a pus să mai dea un extemporal. Lui Nenai însă i-a găsit extemporalul boțit în bancă și n-a mai lăsat-o să scrie a doua oară. Aceasta s-a dus la loc, a pus capul pe bancă și – ce i-o fi venit ei să facă un teatru? Își cere voie să iasă afară, apoi… leșină lîngă calorifer. Profesoara se sperie, în clasă – rumoare. Aproape toți știau că se preface și rîdeau. Profesoara și-a dat și ea seama și i-a spus: ”Nenati, poate vrei să mergi la artă dramatică? Foarte bine, o să ai succes, dar nu începe să te pregătești astfel” Au urmat plînsete și jurăminte din partea … leșinatei care spunea că așa leșină ea și altele… Pînă la urmă, profesoara, înduioșată, și-a cerut scuze și a ieșit aproape plîngînd din clasă. E o profesoară foarte bună, atît ca om cît și ca, virgulă, cadru didactic.

În pauză, diriginta m-a luat deoparte și i-am spus cum a fost (n-am avut nici o părere, am spus doar părerea clasei). În pauză și în ora de matematică diriginta i-a ținut o teorie și i-a arătat toate faptele ei ce le are la activ, arătîndu-i adevărata ei față… În orice caz, Nenati Lucia s-a făcut de toată rușinea în fața clasei și aș da orice să nu fiu în pielea ei. În clasă nimeni nu-i dă nici o atenție.

La română m-a ascultat la ”Străinul” – 7. La rusă n-am vrut să mai știu de nimic și m-am dus cu Neculai Halip în ultima bancă. Azi am făcut lupte cu Derevleanu din C care iar se ține tare, dar mereau îl puneam pe jos. Cred că sînt puțini în școală care să mă doboare. Am eu metodele mele (cea descrisă în cearta cu Lungu Dragoș etc.)

După ore am halit cam slab, am dormit două ore apoi m-am pus pe scris și-nvățat. Știu bine cele 1000 de cuvinte începătoare la engleză. Pe la 5-6 s-a adus pîinea, iar doamna s-a dus în vecini. Noi, flămînzi, i-am mîncat vreo 5 sarmale și trei sferturi de pîine. Apoi, pe la 8, am halit din nou (n-a zis nici pîs!). Ieri am scris cu lux de amănunte lecția 13-a la limba engleză, iar azi am învățat-o. Seara am făcut ”manifeste” la chimie (T1 a făcut la l engleză). Cred că dacă m-aș potrivi încă aș mai avea de scris. Azi i-am scris o c.p. buniței. M-am culcat la 11.

Joi 23 februarie 1967.  M-am sculat la 6 și-am învățat la română, istorie și engleză. La socialism a ascultat pe cei cu note rele. La fizică a predat. La istorie m-am anunțat și mi-a pus numai 8. Bun și atît. La chimie, Gozec Victor a înhățat un 8… La engleză ne așteptam să facem recapitulare. Foarte calm, Pop a predat, apoi, cînd mai rămăsese un sfert de oră, a spus: ”Și ziceți că aveți teză? Nu-i nimic. O să vă dau o teză cum n-ați mai dat. Una experimentală și pentru mine, la nivelul clasei a XI-a umanistică. Și vă spun și subiectul: o traducere din limba română în limba engleză. Pentru asta aduceți-vă dicționarele.”Ne-a pus pe toți în coadă.

Azi e o zi foarte frumoasă, cu un cer foarte albastru, ca în Italia sau Cuba.

Azi, Albu mi-a spus că corespondenta ei din Mașcăuți mă îndeamnă să-i scriu Svetei. Toader a scos fotografiile. Au ieșit vreo 7 bucăți pt mine (bunicele). Acasă i-am scris Svetei (+ o insignă de polisportiv. Gr. II). Toader a fost la film. După amiază am fost în oraș, am scos 40 de lei de la cec, am cumpărat două mărțișoare (6 lei) și am plătit fotografiile (20 lei). Seara Toader a scris în Cuba la Mayra lui. Am fost la PTTR (poștă) – mai bine recomandat decît simplu par avion.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 340. Miercuri 6 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (73).


Joi 10 martie 1966. Dimineața ne-a sculat Prandea la 6. Fiindu-mi somn, nu m-am sculat de la început. Cînd a venit Prandea a doua oară a văzut că noi trei (eu, Costică și Cezar) încă dormeam. Mie nu mi-a zis absolut nimic și s-a repezit la Cezar și Costică făcînd gălăgie. Toader mi-a șoptit: ”Te protejează!”. Mă mir și eu, de unde și pînă unde această protecție de care eu n-am nevoie. Totuși, cînd o să pot o să profit de ea, dar tot am să rîd de Prandea.

Aseară Haiuță a venit și el prin dormitoare. Deodată a venit la noi în dormitor și s-a ascuns după dulapul de lîngă ușă. De data asta însă băieții au comunicat imediat și au aflat toți că pedagogul este în dormitor. Totuși, ne-am distrat cu Costică care s-a făcut că nu știe nimic și răspundea la întrebările noastre. A venit apoi Beldianu Gh. (XI) și a stricat și mai mult. A început să întrebe dacă fumăm, dacă avem țigări, care pedagog îi mai bun, că el nu-l are la inimă pe Haiuță ș.a.  Cînd a ieșit el din dormitor a ieșit și pedagogul, după care am rîs bine. Din fericire, n-a fost nici o ”victimă”, ca data trecută.

În ora de meditații de dimineață n-am învățat la nimic. Am scris prin jurnal și-am discutat cu Halip N.

Dimineața părea a fi cald dar era înnourat și ne-am îmbrăcat ca-n mijlocul lui ianuarie.

Prima oră am avut l română (nepregătit). După ce-a ascultat cîțiva elevi, profesoara a încheiat mediile. Cînd a ajuns la mine m-a întrebat dacă am vreun extemporal în D. I-am spus că nu și m-a încheiat cu 7. A doua oră – istoria (complet nepregătit). L. m-a întrebat dacă am notă la istorie și am dat din mînă că nu. (Ce rău sînt!). Profesoara a început să asculte de la începutul catalogului și n-a mai ajuns pînă la ”noi” (L.D.: adică la mine și la Lia). În a doua jumătate a orei a predat India, China și Japonia.

În pauza mare ne-am adunat toți băieții și-am discutat despre extemporalele la fizică și geometrie. La primul e amenințat Gozec, la celălalt Magopăț. Le-am promis la amîndoi că voi sta în orele respective în bancă cu ei și le voi arăta… După asta Gavril ne-a făcut cinste cu cîte-o gogoașă (fără Halip). A treia oră – rusa. Pentru azi am avut de scris două exerciții + trei stofe pe de rost din ”Calea ferată” de Nekrasov. La început a ascultat pe cîteva, apoi a început să încheie mediile, iar nouă ne-a dat ca temă în clasă să învățăm și următoarele patru strofe. M-am gîndit că dacă tot nu le știu pe primele trei ce rost mai are să le învăț pe ultimele…Așa că mi-am făcut rost de-o carte de limba franceză să exersez cu ajutorul lui Halip. Lia stătea cu Cupșan (lîngă mine).. Deodată profesoara mă strigă și începe să-mi pună întrebări din rezumatul poeziei. Mi-am adus aminte din clasă cîte ceva și-a mers. Cînd mi-a spus să spun primele trei strofe mi-a venit să zîmbesc și-am spus că nu le-am învățat. Profesoara, îngăduitoare, mă așează jos și-mi spune să le învăț ca să-mi poată pune notă (parcă nu-mi putea pune și-așa!). Eu am început să învăț de zor și-am reușit să învăț două strofe. A ascultat-o apoi pe Nichiforiuc, care a zis foarte simplu că nici ea n-a învățat. Profesoara – nedreaptă în cazul ăsta – a zis: ”n-am ce-ți face. Azi îți dau 3. Cu Druguș e altă situație. Cînd era în D îmi dădea răspunsuri foarte bune împreună cu Gherasim și Zaharia. Așa că lui i se permite”. Mie mi-a venit să rîd cînd am văzut astfel de protecție. Eu unul n-am acceptat gestul ei, ca și în cazul tov prof Pop. (Nici o diferență între ”bun” și ”rău”: cine învață – 10, cine nu – 3). După 20 de minute m-a examinat și-am știut cele două strofe – restul a spus dînsa. După asta a ridicat catalogul oblic – să nu se vadă – și după cum au zărit unii mi-a pus 9 sau 10 și m-a încheiat cu media 8 (Ce pleașcă!!!).

Azi n-a fost minut să nu mă uit la L. Și reciproc.

Profesorul Zăicescu a predat prima jumătate a orei despre bolile date de microbi, apoi a pus două eleve să citească din cărți. Halip N. l-a iscălit pe Atănăsoae C. Pe-o carte, ca să-l certe Zăicescu… La sfîrșit a stat diriginta în clasă și-a făcut niște situații.

Azi am terminat orele la 12 și-am venit la internat cu băieții din D. Am luat masa la 12.15, m-am sculat sătul de la masă, dar după asta, vaaaai….!

Azi a fost înnourat și de la 12 la 5 a plouat mereu cam încetinel, dar a înnoroit bine pămîntul.

După ce-am luat masa, pedagogul a luat aparatul lui Gherasim și-am mers toți trei afară-n ploaie de-am făcut vreo patru poze, una mai caraghioasă ca alta. În meditație am scris un pic în Jurnal apoi pedagogul (pe la 4) m-a pus să fac recensămîntul ”populației” din cl XI-a. Cînd am ajuns la Caunii Anton (șeful) acesta a refuzat să-mi răspundă, dar nici eu nu m-am lăsat călcat în picioare. (Mai tîrziu am aflat că-i născut la 8 XI-a 1945!).

De la 4.30 am făcut bilet de voie și împreună cu alți șapte elevi de la internat am mers la Casa de Cultură. Aici împreună cu Toader, Gușul Ghe și Rusu Anton am plecat în oraș. Aici Gușul ne-a cumpărat o franzelă și ne-a ogoit pe toți. Am sosit la Casa de Cultură la 5 fără 10 pentru a prinde începutul spectacolului (la 5). Aici ne-am întîlnit cu Fetcu R (X B) și Popescu F. (X D) cu care-am mai conversat vreo jumate de oră, apoi am reușit să intrăm în coridor (aici am făcut presiuni asupra sexului opus) și m-am distrat foarte bine cu prietenii (Costică L., Tănase Gh., Magopăț Gavril,  ș.a.). La 6 s-a dat drumul în sală. Cu toate că erau trei controlori la ușă am intrat cu presiune și cu biletul în pumn (nu mi l-a mai rupt). Am găsit locul meu liber și mi l-am ocupat. Toader a avut nr 1, eu 2, Magopăț 3, Felicia 4, Cezar 5 ș.a.m.d. Pînă cînd a început spectacolul a cîntat un pic de muzică, iar eu am avut discuții destul de vioie cu Geta Nichiforiuc ș.a.. Aceasta m-a caracterizat ca fiind ”un excepțional cavaler” (vorbe!!!). Am discutat despre dans. ”Fără să dansezi nu știi că ești tînăr”. Am mai citit dintr-o revistă de la Teleagă Viorica (Despre… căsătorie). În sfîrșit spectacolul a început pe la 6.30. . Teatrul de Stat ”Victor Ion Popa” din Bîrlad a prezentat comedia în 3 acte de Mircea Ștefănescu, ”Vis de secătură”. A avut destule momente vesele și fraze cu subînțelesuri. Pot să zic că mi-a plăcut și m-am distrat foarte bine de cei 3 lei (mai ales că nici n-am dat biletul).

Toate au mai fost cum au fost dar nu mi-a plăcut deloc că am rămas flămînzi. Am ajuns la internat la 9 făr-un sfert. Ne-am mai învîrtit un pic pe-afară și prin meditație și s-a făcut 9. Pedagogul m-a trimis să deschid dormitoarele și să aprind luminilor. De cînd a pățit-o Prandea cu comutatorul general s-a pus lacăt și cheie la el.

În dormitor am vorbit destule despre mîncare și tare-mi mai cînta o doină în stomac.

Seara a fost înnourat. Str 23 august este desfundată.

Astăzi la ora 2 și ceva ne-am strîns cu toții în sala mare a Consiliului Sindical Raional unde toți uteciștii au primit noul carnet roșu de UTC. La început, ni s-a vorbit despre importanța acestui eveniment și cum să păstrăm aceste carnete. A urmat înmînarea festivă a carnetelor. Pe mine m-a strigat pe la mijloc. Mi l-a înmînat tov secretar Fasulă. Nr. 1265423 Data 4 III 1966.

Vineri 11 martie 1966. Dimineața ne-a sculat tot Haiuță. Eu m-am trezit înainte de 6 și m-am și îmbrăcat. Venit în meditație am mai citit o dată la fizică, o dată la geometrie, iar apoi de mai multe ori la limba latină. Aș vrea să mă asculte odată, dar cu 5 lecții ce pot face?

Dimineața era înnourat șu probabil astă noapte a plouat. La școală Magopăț a lipsit primele trei ore. A venit la geam și de la ora de rusă s-a cărat. De la geometrie și rusă au fugit Gozec și Halip așa încît în ora a cincea am rămas singurul băiat din clasă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara ne-a dictat lectura suplimentară pentru vacanță, apoi ne-a controlat lectura suplimentară și pe trimestrul acesta. Eu aveam un caiet împrumutat de la Costică Lungu, dar n-a controlat pe rîndul nostru deoarece erau cîteva guralive care au spus că n-aveau caiete. Norocul meu. În ora de fizică, la rugămintea lui Gozec, m-am dus cu el în prima bancă. La începutul orei profesoara a pus absențele și mi-a pus nota din teză: doar 5!. Apoi am dat un extemporal de jumate de oră. S-a dat pe numere. Eu am fost nr 2.  (lîngă ușă). Mi-a dat o problemă și apoi de transformat rezultatul ei în sist C.G.S., ce este intensitatea, interacțiunea dintre polii magnetici și prima lege a electrolizei. La problemă am făcut bine, dar mi-a ieșit un rezultat cam aiurea. Teoria am lucrat-o toată. I-am mai spus cîte ceva și lui Gozec și după ce-am terminat extemporalul l-am învățat celelalte formule de la mine și le-a știut. A știut și celelalte chestiuni de teorie și a luat 7. Cu extemporalul – care-i bun – îi va ieși media 6. Restul orei  a ascultat pe cei căzuți și unii s-au mai îndreptat. Pentru mîine ne-a dat trei probleme prea simple…

În pauză, drept răsplată, Gozec a făcut o cinste c-o spirală și-o eugenie (…). Ora treia am avut latina. Of, latina!… În pauză m-am mai uitat la cuvinte și pe la conjugări. Cînd a venit profa în clasă i-am spus că trebuie să fiu ascultat. După ce-a ascultat-o pe Geta Nichiforiuc, i-a dat media și a predat lecția nouă în ultimul sfert de oră profesoara m-a strigat la răspuns: ”Băiete, poftește afară”. Cu toate că nu m-am prea sinchisit de latină, totuși am făcut față destul de binișor. M-a întrebat cît am mai învățat și cînd i-am arătat cele 28 de pagini (dintr-o sută) mi-a garantat că nu-mi încheie media pe trim I. : M-a întrebat numai din declinări și traduceri ușoare. Fetele ziceau c-am mișcat eu pe-un 5. De fapt nici n-am pretenții la mai mult. Acum îmi va fi mult mai greu să învăț în vacanță materia pe două trimestre. După latină am avut geometria. La această oră a apărut Magopăț și-au dispărut Halip și Gozec. Am crezut că ne va da extemporal și m-am instalat cu Magopăț în ultima bancă. Hrișcă însă avea alte gînduri. Atunci m-am mutat în prima bancă de lîngă ușă. A adus primele extemporale (Gozec 4, Magopăț 4, Halip 5, B.M. între 4 și 5. Eu știam de-atunci că aveam 10 și acum mi l-a trecut în catalog. Mi-a corectat teza și am 9. Media 9! Magopăț avea un singur 4 în extemporal și teza 4. El a învățat pentru azi toate formulele la geometrie și trig. și era hotărît să se îndrepte. L-a ascultat și la tablă s-a mai încurcat la o formulă. A venit în bancă asudat tot și-a stat tot timpul cu mîna-n sus, să-l asculte. A mai dat trei răspunsuri bune (eu l-am informat…) și i-a pus 6. Media 5!. Cînd s-a terminat ora, a și plecat: ”Noroc, mă!”. Și ne-a strîns mîiinile. La ora de rusă am fost singur. De la ora de matematică am fost foarte vesel.

În pauză am întrebat-o pe L. dacă-i iese media la matematică și mi-a spus că se miră că n-a ascultat-o. Ne-am hîrjonit puțin.

În ora de rusă a venit diriginta și a calculat situația la învățătură și aceasta e destul de proastă: 20 căzuți (opt la un singur obiect). Apoi noi ne-am ocupat cu altceva și ea a lucrat mai departe. Ca să nu stau degeaba, am scos jurnalul și-am început să mai notez cîte ceva pentru ziua de ieri. Nenati a văzut caietul și mi-a trimis un bilețel (ce scrii? Poezii?). Am făcut apoi un schimb de bilețele. Și ea ține un astfel de jurnal dar nu scrie zilnic, ci atunci cînd apare ceva mai important. Lia era poștărița pentru bilețelele noastre… Eu am întrerupt primul acest schimb de scrisorele.

După ce-am luat masa, am vrut să merg cu colegii din D la film, dar …. din lipsă de finanțe… De la 2.30 la 3.15 am ieșit în oraș și-am făcut plimbări de unul singur. Am ajuns în capătul străzii 1 mai apoi m-am întors pe lîngă  Cinema 7 N (prima la stînga) Am mers înainte și-am ieșit pe Sttrada Speranței. Casa cu numărul 8 este una impunătoare, solidă și frumoasă. Obosit după astea m-am odihnit în parc apoi m-am dus la internat.

Aici nici nu m-am atins de cărțile de școală. Ce naiba? În ultima zi să mă mai asculte? Am ami scris ceva prin Jurnal. La 5 am făcut o plimbare pe asfalt cu colegii din D. Pînă la 6.30 am mai studiat presa și la 6.30 s-a dat masa pentru a se putea merge la baie. Din același motiv, n-am mers nici aici. După ce-am luat masa m-am sfătuit cu Cezar, Costică și Halip s-o tulim de la meditație (Unde-ați fost: – La baie! – Apoi? – ???) După ce-am colindat un pic, Halip ne-a părăsit și pînă la 8 am umblat singuri. Am fost din nou pe Strada Școlii Noi, ne-am întors pe ”Speranței” și-am ieșit de la cinema ”7 N”. Am mers prin oraș și-am poposit prin parc. Cînd au trecut băieții de la baie, l-am acostat pe Toader care a stat cu noi pînă la 9.  După 8 am fost cu toții pe la blocurile de pe strada Bogdan Vodă (Popescu F, X D). După asta am trecut prin fața internatului și am luat-o iar la asfalt. Pe drum am vorbit despre excursia ce se organizează la Iași și băieții m-au determinat să merg și eu. Dacă ei au găsit 40 de lei, eu n-am? La 9 ne-am reîntors la internat. Aici am observat că Prandea a observat numai lipsa lui Toader, iar pe-a noastră a trecut-o cu vederea. În seara asta Haiuță a scos fotografiile lui Toader. M-am dus cu el și cu Toader în cabinet unde ni le-a arătat. M-am stricat de rîs cînd l-am văzut pe Haiuță în atîtea poziții (ocnaș, cerșetor, mexican, popă). Au ieșit și de-ale mele cîteva, dar nu le voi scoate. Seara am convenit cu toții  ca, fiind ultima seară, să nu se mai facă ce s-a făcut la sfîrșitul primului trimestru, și ne-am culcat cu toții fără nicio grijă pe la ora 10. În alte dormitoare, s-a dansat, s-a cîntat, iar Dan Lorin Vasilovici (cl XI-a) i-a distrat cu acordeonul (L.D.: în videoclipul următor, de la minutul 15, colegii îl pot revedea pe Lorin după mai bine de jumătate de secol de schimbări ”revoluționare”: https://youtu.be/01cR-pa6M0w ). Unii au jucat cărți în meditație.

Azi a sosit din ”vilegiatură” Lungu Arcadie care a fugit de la școală c-o săptămînă-n urmă și-a călătorit pe la Ilișești.

Zilele astea a sosit un control la internat și totul strălucește de curățenie. La spălătorie este apă din belșug, robinetele stricate au fost reparate, iar pe coridor s-au pus becuri noi. Se cunoaște că știu ăștia de frică. Pînă acum au plătit cîteva amenzi pe chestii din astea. Și la bucătărie se simte prezența controlului.

Sîmbătă 12 martie 1966. Dimineață ne-a sculat Prandea la 6. M-am sculat imediat, mi-am periat hainele, mi-am periat papucii, m-am spălat, apoi mi-am făcut bagajul. Plapuma și perna le-am dus în sala de valize, iar pătura, cearșafurile și cutia le-am predat la administrație. Mi-am aranjat toate lucrurile în valiză și în servietă, apoi (m-)am suit în meditație. După ce ne-a dat masa am mers cu toții la rînd. (L.D.: adică la locul de încolonare a elevilor de unde se pleca ”organizat” spre liceu). Mai erau unii cu gențile goale sau cu cîte un caiet-două prin buzunare, dar ca mine …. nu era nimeni! Nu mi-am luat paltonul și fularul, am pus mîinile-n buzunar și-am mers la școală. Pînă să sune, am discutat cu băieții și-am încercat să împrumut 40 de lei de la Gozec și Magopăț. Diriginta a venit însă în clasă și a spus că se mai pot trimite și mîine bani pt excursie. Am vorbit cu Sadigurski Rony (cl X C) să-i trimit banii acasă la ea.

Prima oră – istorie. Pentru azi nu am deschis nici măcar o carte și nici la școală n-am citit nimic. Aproape toată ora s-a făcut ascultare. Cînd eram eu mai fericit și mă gîndeam la naiba, numai ce mă anunță fetele din prima bancă că mi-a pus dată în catalog, deci mă va asculta. Am reușit să citesc lecția de două ori. M-a scos la ascultat împreună cu Omelcenco și Melexina. La început ne-a întrebat despre o Triplă Alianță, dar cînd am trecut la partea geografică ne-am încurcat cu totul. Apoi a mai mers… Am stat chiar lîngă Lia și i-am suflat cît am putut. Am avut prilejul să stau foarte aproape de ea și mi-a plăcut. Eu m-am mai informat de la Voroniuc Maria din carte și chiar am citit din carte. M-a și pufnit rîsul, m-am oprit, profesoara s-a uitat la mine, iar eu am continuat. Cu ceea ce-am mai știut din urmă mi-a pus 7, iar ei 6. Să nu te pregătești deloc la un obiect și să iei 7 așa ușor, vesel și dispus, e ceva… În restul orei a predat despre ”Internaționala a II-a” și a început să încheie mediile, dar n-a mai terminat și s-a terminat și cu ora asta. Mai am încă trei. A doua oră a fost limba lui Cezar. Profesoara a ascultat un pic, apoi a încheiat mediile și a predat un pic. Eu am rămas neîncheiat… Nici în ora asta, baba nu mi-a adresat nici un cuvînt. Ora următoare am avut chimia. Eram mai mult ca sigur că nu mă va mai asculta și totuși chiar la începutul orei Repca m-a poftit în prima bancă să dau extemporal împreună cu alte colege periclitate. Mie mi-a dat carbonatul de calciu și cu cît am scris am făcut pe-un 4. S-a dus media 7. Restul orei a predat magneziul. Mi-a pus și mie vreo două întrebări și le-am răspuns. Ora patra și ultima a fost fizica. S-a făcut în laboratorul de fizică. La început, profesoara m-a rugat pe mine și pe Gozec să reparăm un glob (bec) dar n-am reușit. Am mers la loc (lîngă Lia) și profesoara ne-a spus extemporalele apoi a încheiat mediile. În extemporal am 9. Gozec care a făcut totul are numai 5. Mie mi-a dat media 6 din cauza notelor de la Teleagă (un 5) și a tezei (5). Profesoara a zis: ”Cum nuami 6? Mi se pare că numai la fizică ai atît”. Eu: ”Daaa…”. Ea: ”dacă făceai problema în teză…”. Gozec are 5, Magopăț 5, Halip 6, iar Lia … 4. După ora de fizică, diriginta ne-a chemat în clasă, ne-a ținut un pic de teorie pentru vacanță și ne-a anunțat că excursia se va face după 21 III. M-am despărțit de Gavril, mi-am luat șapca și-am fost liber (Lia s-a uitat în urma mea…).

Pînă la internat am ținut-o într-o fugă și-am prins masa de 12.15. După asta m-am mai învîrtit prin internat și-am plecat apoi la școală să-mi caut bani de drum. Aici am întrebat pe aproape toate fetele și băieții dintr-a X-a D, dar, cu părere de rău… n-au. I-am cerut lui Victor și el m-a servit imediat cu 8 lei (adică tot ce a avut – a sacrificat un film). Din punctul ăsta de vedere îl admir pe Gozec. Îi place să facă bine (ca și mie). Am trecut prin parc și deodată am zărit-o pe Lia. Era cu Ilarica Pascaru și Lucia Nenati. Am luat-o anumit înainte (100 – 200 m). Am luat-o apoi pe Speranței și-am mers înainte pînă la brutărie. Aici m-am oprit și am așteptat să apară ”ele” la orizont. Lia a zăbovit puțin, apoi a intrat în curte. Eu mi-am continuat drumul pe lunga stradă a ”Speranței” mele. Am lăsat într-o parte strada Izvoarelor, apoi cea a Școlii Noi, apoi Ion Grămadă,  ca apoi să dau în C. Dobrogeanu-Gherea. De aici am mers tot înainte și-am ieșit în Calea prieteniei. M-am dus pe la autogară să-mi caut bilet.  (L.D.: În textul manuscrisului este desenată ”harta” străzilor amintite mai sus). La autogară m-am întîlnit c-un tractorist de la Rupturi (comuna Grămești) care mi-a scos bilet, și mi-a completat el 1,50 lei. M-am întîlnit apoi cu Toader care mi-a adus o bucurie. Mircea e în Rădăuți. I-a dat lui cei 40 de lei (trebuiau 30). După asta m-am pornit să-l caut pe Mircea (mai bine nu m-aș fi pornit). După atîta umblătură atîta îmi mai trebuia. Cred că pe puțin azi am umblat 10 km. prin oraș. L-am căutat la internat, am fost la el la gazdă, pe la butelii, prin parc, prin oraș – nimic. Supărat că nu-l găsesc m-am hotărît să mă duc la internat. În fața raionului de partid mi-a ieșit Mircea în cale; tocmai venea de la internat. Mi-a spus c-a venit abia ieri de la Pașcani, a reușit și l-a încadrat, își va începe practica de luni. Mi-a povestit aventurile  sale prin Pașcani, gară și altele…. Am cumpărat trei pîini apoi am mers la internat; ajungîndu-ne foamea pe-amîndoi am scos o pîine și-am mîncat-o aproape toată cu zahăr.

Pe la 5 ne-am luat bagajele (valiza și servieta) și ne-am deplasat la autogară. Mircea mi-a suit valiza sus pe cursă, iar eu mi-am ocupat un loc mai în spate.

La 5.30 am părăsit Răduțiul. Parcă am plecat fără să vreau, pe neașteptate. În alți ani mă gîndeam la plecarea acasă cu o săptămînă înainte. Acum, numai în cursă mi-am trezit gîndurile. Pînă acasă m-am gîndit mereu la tot felul de situații prevăzute de mine pentru viitor.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!