liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Gazeta învățămîntului

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 418. Joi 22 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (141).


Vineri 31 decembrie 1965.  Ultima zi a lui 65. M-am sculat mai tîrziu. Toată ziua s-a făcut pregătire pentru întîmpinarea lui 66. Mircea a fost la cooperativă și mi-a luat trei caiete de matematică. Acum nu-mi rămîne decît să mă apuc de exerciții. Am ajutat cu toții la pregătirile pentru revelion. Eu i-am ajutat mamei la bătut smîntîna cu zahărul pudră. Am dat zahăr prin mașină și am tăiat cîteva tăvi cu sărățele. Tata, de asemenea, a umblat prin sat după drojdie, piper, vin ș.a. Astănoapte tata hotărîse să întîmpinăm revelionul dormind. După ce a fost prin sat și s-a întîlnit cu cîțiva prieteni (L.D.: de pahar….) (Jan Goraș, Puiu Marian) a revocat hotărîrea vrînd să-l facem mergînd cu uratul. Mama însă nu vroia deloc (îi era ciudă că tata a băut ”un vin cu dom director”. Pe chestia asta a fost și un pic de teatru: la început dramă și tragedie, apoi, spre satisfacția tuturor, s-a transformat în comedie și totul a fost bine.

Ziua a fost un pic înnourată, totuși soarele răzbătea ușor și a fost destul de cald pentru vremea asta. Pe la 19 am ieșit cu Mircea afară să facem treabă: am cărat cu săniuța, pe pămîntul înghețat și acoperit pe ici pe colo cu cîte un petec de zăpadă, două răchiți și jumătate. Pentru a le transporta mai ușor le-am tăiat coroanele. Am fost mulțumiți și entuziasmați de munca făcută. Dimineața am ascultat ”V.M.”. A transmis un reportaj de la Palatul prieteniei din Leningrad unde a avut loc, ieri, o festivitate cu ocazia Zilei Republicii. La cuvîntarea rostită de un reprezentant sovietic a răspuns ziaristul Nicolae Moise din București, conducătorul turiștilor din România. La 29 decembrie 1965 s-au împlinit 45 de ani de la crearea Partidului Comunist Francez. Azi am primit scrisoare de la bunița (ultima din 65) și ”Gazeta învățămîntului”. A venit Cărpuș + … ița să cumpere aparatul nostru de radio ”Orion”. După cîteva tîrguieli, l-a dat cu 350 și tata s-a dus cu aparatul să-l probeze la sediul C.A.P.  Întîrziind cam mult, mama l-a trimis pe Mircea să vadă de ce nu vine tata. Mircea însă a stat și el în continuare, cu tata, la Cărpuș. Mama se hotărîse să meragă după ei cînd au sosit amîndoi cu banii. Între timp ne-au sosit și primii urători. Au fost destui și le-am dat la fiecare cîte un leu sau doi. În noaptea asta Eu va transmite (L.D.: de-acuma știți ce înseamnă Eu….) va transmite program special de revelion de la 17 la 22. Pe la 20.30 a venit nenea Puiu cu Zîna și copiii (gemenii Petrică și Paulică). Aceștia erau pregătiți pentru ”mers la urat” (bine îmbrăcați și cu clopoței în mînă) dar ne-au spus numai un ”ahooo!” și și-au văzut de treaba lor, învîrtindu-se și cotrobăind prin casă. Au fost băieții lui Tomaziu (popa) (13 lei) împreună cu Adrian  băiatul inginerului Mircea, președintele C.A.P.. Au venit apoi Lili (sora lui Lica). Lili este în clasa a V-a, învață foarte bine și este foarte drăguță și delicată. A venit împreună cu Aurelia, o colegă de clasă. Pe la 21.30 ne-am hotărît să mergem la Puiu (Marian) acasă. Am mers cu mama și cu tata, dar Mircea s-a încăpățînat și s-a culcat în bucătărie. A trebuit să vină nenea Puiu și să-l aducă acolo. După ce că servisem cîteva pahare acasă, ne-am așezat cu toții la masă. În total eram 7 +  P și P (cei doi ”sfinți” născuți pe 29 iunie: Petrică și Paulică) (L.D.: cei doi gemeni ai familiei Marian erau născuți de sf Petru și Pavel). Am băut și ne-am distrat pe întrecute. După mai multă zbenguială, Petrică a adormit, dar Paulică a stat cu noi pînă la urmă. Au venit mai mulți urători printre care și o ”nuntă” f frumoasă, formată din: mire, mireasă, (un băiat frumos, Andrușcă, îmbrăcat în haine de mireasă), nuni, popă și cîțiva ”nuntași”. Puiu i-a invitat în casă și i-a pus să mai joace odată, după care le-a dat bani și băutură. După un timp au venit să ure profesorii Jan Goraș și Zvolinski cu soțiile lor. Dintre toți, Zvolinski era cel mai beat, însă cel mai simpatic și mai vorbăreț. Ura și urla tot timpul cu Goraș, făcînd-o pe ofițerii, spunînd glume și rîzînd. La 24 fără 10 am ascultat cuvîntarea de anul nou a tov. Nicolae Ceaușescu.

Sîmbătă 1 ianuarie 1966. Anul nou 1966! La mulți ani! Am ascultat apoi cîteva momente vesele la radio. Am mai băut în continuare pînă aproape de ora 1 cînd am ieșit cu toții și am mutat petrecerea la noi în casă. Zvolinschi s-a simțit tot timpul bine dispus și ne-a dispus pe toți. Juca twist cu Goraș, dădeau ordine, sunau grozav din ”talanca” lor mare, cu rezonanță puternică. Aici, acasă au mai venit o serie de urători printre care și două ”capre” destul de reușite. A mai venit o ceată de urători cu Buhaianu (”cacă lut”) – urător, vecinul Cojocaru Truță – acordeon și restul – gașcăi: Ghiță Apalaghie, M. Tănase de la bodegă) și încă vreo 5-6. Ei au urat o dată la fereastră, dar nu s-a auzit decît clopotul. Venind în casă, Goraș i-a mai pus o dată să cînte. A urat Buhaianu f frumos dînd exemple nominale din ceata lor, făcînd o urătură foarte originală și amuzantă. Goraș i-a dat 10 lei, iar tata 25. S-a băut și s-a mîncat pînă pe la 3 (noi, băieții, am servit). Apoi s-a dat ordinul de a părăsi această poziție și de a muta frontul la Bălinești. Puiu și Zîna au refuzat să execute ordinul drept pentru care s-au dus acasă, iar noi, restu(rile) am pornit-o la Bălinești. Am mai rămas trei familii. Eu cu Mircea am mers înainte cu Zvolinschi pînă la el acasă. Pe drum ne-am întîlnit cu urători și paznici. Aici, la familia Zvolinschi, s-a întins iar masa. Pe drum ne-am mai răcorit și ușurat, așa că am mîncat și-am băut din plin. S-a servit țuică bătrînă (f tare), șpriț (vin cu apă minerală) și la urmă bere. Zvolinschi s-a cherchelit, turna pe-alături, a răsturnat cîteva pahare și a fost, în continuare, vesel și comunicativ. Au cîntat de nenumărate ori Mulți ani trăiască și au urat și urlat cît au putut. Distracția era asigurată. Zvolinschi a avut și o ”surpriză” – o pocnitoare cu trotil. A aprins-o și a aruncat-o imediat. Peste ½ minut a făcut o explozie serioasă. La urmă, tata a început să le moțăie și să închidă ochii. În sfîrșit, pe la 6 am plecat de acolo la Goraș (două familii). Pe drum ne-am întîlnit iar cu urători și alți mascați. La Goraș a fost o atmosferă stingheră și rece (ca și camera, ca și gazdele). N-am mai putut nici să mănînc și nici să beau și am început să resimt oboseala acestei nopți nedormite. Goraș a mai desfundat două sticle de Cotești și se mai îndemna cu tata. Plictisit fiind, m-am hotărît să plec cu Mircea (”Copiii, afară!”). – Bunăseara! (?)… Cînd am plecat se lumina de ziuă și ceasul arăta ora 7. Cum am ajuns acasă mi-am lăsat numai paltonul și ghetele și m-am lungit pe canapea. Imediat am adormit, fiind, pesemne, surmenat. Cînd m-am uitat în oglindă ochii mi-erau duși în fundul capului și încercănați. Ce să-i fac? E prima mea petrecere, stînd o nopate și avînd și de băut suficient. Cam la o oră după plecarea noastră au sosit mama cu tata. A trebuit să ne cărăbănim la noi în bucătărie. Nici nu mai țin minte cum am plecat și ce-am vorbit cu mama. Am adormit pe loc și m-am trezit abia la 10 cînd a venit mama alarmată că a rupt Muț lanțul. Nu știu pentru a cîta oară s-a întîmplat asta! Veniseră ”semănătorii” și Muț s-a zmuncit tare și a rupt. Din cauza lui nu ne-a semănat nimeni. Mircea nu s-a mai culcat și a încercat să mă scoale și pe mine cu un sistem de oglinzi  aruncîndu-mi în ochi raze de soare. Mi-am tras plapoma peste cap și am dormit pînă la 14. Am mai prînzit un pic (am cîștigat 23 lei). Mircea s-a culcat la 16 și nu s-a mai sculat nici să mănînce, contopindu-și somnul zilei cu cel de noapte. Eu jucam table cu mama cînd deodată a venit familia Tomaziu (Felicia +          ). (L.D.: Pe soția preotului o chema Felicia, dar preotului nu-i știam numele mic). De la o vreme au venit și copiii lor care-s neînchipuit de obraznici (se ghionteau mereu).

Azi rulează în sat ”Diavolul deșertului”. Ar fi trebuit și eu să mă duc, dar l-am văzut și ”copiii” s-u dus singuri la film. (L.D.: E vorba despre copiii familiei Tomaziu, pe care – fiind obraznici – nu i-am agreat și le-am pus și calitatea de ”copii” în ghilimele…).  A venit și tanti Lucreția. Apoi a plecat el (dnul Tomaziu), apoi și tanti Lucreția și la urmă a plecat și doamna Tomaziu. Au stat pînă la 20.15. Eu m-am retras în bucătărie, am făcut focul și mi-am făcut bomboane de zahăr și peltea de zahăr.

Azi a fost o zi minunată, de vară. Cerul era de un albastru perfect și clar. Nici un nor n-a încercat să întunece această splendidă culoare și nici soarele ce domina pe cer. Din păcate, cînd m-am sculat eu, sorele trecuse de bolta cerului și-acum se scobora lin după dealul din fața casei (Cudrina).  Minunata zi s-a continuat cu o minunată noapte, la fel de minunată. Cerul senin s-a acoperit de stele și de un minunat Crai Nou. Se anunță un șir de zile frumoase, dar mi se pare că zăpada ce trebuia să cadă acum va cădea dublu spre sfîrșitul iernii și începutul primăverii. Totuși e bine și-așa. M-am culcat la 9.30.

Azi s-au împlinit 15 ani de la intrarea în vigoare a primului plan cincinal al R.S. România (1951). Se împlinesc 7 ani de la victoria revoluției populare cubane (1 I 1959).

Duminică 2 ianuarie 1966. Ieri s-au împlinit 80 de ani de la moartea (1881) lui Louis Auguste Blanqui, revoluționar francez, comunist utopic (n. 1805). La 1 ianuarie s-au împlinit 10 ani de la proclamarea independenței Republicii Sudan (1956). La 1 ianuarie s-au împlinit 50 de ani de la apariția, la București, a revistei ”Muzica” (1916). La 2 ianuarie s-au împlinit 150 de ani de la nașterea (1816) lui Anastasie Fătu, medic și naturalist român (m. 1886). În luna ianuarie au fost publicate Hotărîrile Congresului al V-lea al PCR.

M-a sculat, dimineața la 9, mama și m-am dus direct la aparat să ascult ”V.M.”. În seara de anul nou a fost realizată prima transmisiune televizată de la mare distanță Moscova – Sahalin (Kazahstan). A urmat un comentariu de Oleg Vlasov intitulat ”Un an din viața Uniunii Sovietice”. Nu știu de ce  n-a transmis ”Pentru voi, dragi școlari”. A relatat pe larg despre cinematografia sovietică, iar în încheiere a transmis un ”Cîntec de Anul Nou”.

După asta am luat o masă copioasă, apoi m-am îmbrăcat și, împreună cu Mircea, am ieșit în sat. Ne-am întîlnit cu Ion Cantoreanu și alți băieți din sat. Am mers pînă la Poștă (am primit o felicitare de la Botoșani (familia Buliga). Ziare – ioc! În loc de patru ziare – niciunul! Mi-am cumpărat un plic și două timbre să am rezerve. Acasă m-am schimbat din nou, să fiu mai lejer, și-am chiulit toată ziua ascultînd radio, bînd și mîncînd bine. Spre seară, mama și tata s-au dus la nenea Puiu, iar Mircea – prin vecini. Eu am mai ascultat la radio (Radio Cri – Cri). Pe la 19.30 seara a venit mama, tata, nenea Puiu cu tanti Zîna și s-a mai chefuit pînă la 22.30 noaptea. Nenea Puiu a povestit tot timpul întîmplări din armată și de pe la serviciul său. În continuare am ascultat la radio pînă ce ne-am culcat (Marioara St. trimite vederi din New York). În timpul vizitei sale la noi, nenea Puiu a încercat să-l lămureascxă pe Mircea să se prezinte la examene, dar în urma hotărîrilor sale se vede că n-a reușit. Totuși, n-ar fi fost rău dac-ar fi încercat această sesiune, apoi i-ar fi fost mai ușor. (dacă nu se prezintă, pierde doi ani).

Azi vremea s-a răzbunat. Cerul înnourat mereu și a și plouat. Noaptea însă a fost senin și clar de lună.

De la 0.30 la 1 am ascultat ”G.P.” – a transmis numai un ”Album” cu principalii artiști contemporani din România. M-am culcat la 1.15.

Luni 3 ianuarie 1966. Azi se împlinesc cinci ani  de la moartea (1961) chirurgului român N. Hortolomei (n. 1885). Aseară am stat pînă după miezul nopții și-am compus o scrisoare către Marioara St (Lică). Cineva  a spus despre poemele populare (folclor): ”cine, dintre marii poeți, n-ar vrea să-și pună semnătura sub versurile poeziei populare?” Am citit aseară o poezie de Octavian Goga care mi-a plăcut. ”Sara”: ”Balta și-a cernit năframa/ Ca o mamă întristată/ Florea soarelui pe cîmpuri/ Pleacă fruntea-ngîndurată// Zarea-și picură argintul/ Pe ovezele de aur, / Ostenit, din aripi bate/ Ca un vis prelung, un graur// Codrul cîntăreții-și culcă/ Doarme trestia bolnavă/ Dorm doi pui de nevăstuică/ Sub o brazdă de otavă// S-a oprit trudita moară/ Doarme apa la irugă/ Răzimat pe coate-adoarme/ Un cioban întins pe glugă// Doarme cerul și pămîntul/ Într-o dulce-mbrățișare/ Doar izvorul mai tresaltă/ Ca un sîn de fată mare”.

Azi dimineață Mircea s-a sculat la 5, și-a pregătit valiza și încă un bagaj, fiind hotărît să plece la Rădăuți, dar nu la sesiunea de examene, ci la ”Biroul pentru repartizarea forțelor de muncă”. Și-a luat rămas bun de la noi și tata i-a mai dat bani să aibă pînă la primul salar. A așteptat cursa împreună cu vreo șapte oameni, la Buhaianu la poartă, dar a luat numai patru dintre ei și Mircea a plecat pe jos.

M-am sculat abia la 10. Am visat tot soiul de năzbîtii (căutam gazdă cu Mircea prin Rădăuți. Apoi am visat stema U.S, pe cer înspre Siret, iar pe drum  mergeau la Bălinești o trupă de trîmbițași îmbrăcați în roșu și cu surle albe. În vîrful uneia, f lungi, erau așezate altele mai mici. Nu știu dacă are vreun simbol sau are vreo legătură cu întîmplările mele de pînă acum).

Cum m-am sculat, m-am îmbrăcat și m-am dus la Poștă și Bibliotecă. La Poștă n-a venit nici un ziar (am mai cumpărat două plicuri, de rezervă), iar la Bibliotecă era închis.

Neavînd ce face am început să mă gîndesc la apropiatul început să mă gîndesc la apropiatul sfîrșit de trimestru. M-am apucat să lucrez la trigonometrie și pînă seara am lucrat încontinuu, rezolvînd aproape 50 de exerciții și scriind mai bine de 11 foi.

Azi s-a deschis la Havana Conferința de solidaritate a celor trei continente. ”R.M.” a transmis articolul redacțional din ziarul ”Pravda” intitulat ”Forumul celor trei continente”. La 8 am mai prins un sfert de oră din emisiunea de la ”V.M”. S-a terminat canalul Irtîș – Kazahstan lung de 500 km dealungul cărora sînt instalate 22 de stații de apă. Am ascultat la radio ”Rapsodia română” de George Enescu. Am descoperit că semnalele de la ”Glasul patriei” și ”Jurnalul satelor” sînt luate din această minunată capodoperă. Azi s-au întîlnit la Tașkent (UzbekistanAiub Khan (Pakistan), Șahastri (India) și Kosîghin (U.S.) pentru a discuta problema Kașmirului. Începînd de la 1 ian 1966 a început greva muncitorilor din transporturile newyorkeze.

Mama și tata s-au culcat devreme azi (pe la 20) și eu am venit cu radioul în bucătărie. Pînă să adorm am ascultat diferite emisiuni la radio și am continuat să citesc ”Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray (1812 – 1863). Cu toate că, venit acasă, mi-am propus să  citesc cît mai multe cărți, printre care: ”Bîlciul deșărtăciunilor” – ambele volume – ”Note din America” de Ch Dickens și ”Opere” de Slavici (pt limba română), din toate acestea n-am reușit să citesc decît vreo 200 de pagini din ”Bîlciul...”.

Azi vremea s-a menținut frumoasă. De zăpadă nu se mai poate vorbi de mai multe zile. Chiar dacă pămîntul a fost alb de cîteva ori, asta a fost cel mult pt. o noapte. Spre seară s-a înnourat. M-am culcat la 23.30.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 403  Miercuri 7 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (131).


A cincea vacanță (intertrimestrială) de licean prostuț. Clasa a IX-a. Vacanța de primăvară 21 martie 1965 – 4 aprilie 1965. Grămești, Siret, Rădăuți.

Duminică 21 III 1965. Zi luminoasă, dar întunecată de trista întîmplare (L.D. Pe 19 martie murise Gh Gheorghiu Dej). În comună s-a ținut un miting de doliu. Am primit pachet de la bunița în care mi-a trimis două manuale de engleză în limba rusă, care, totuși, îmi sînt de folos. Am ascultat toate posturile ”Deltei” (Radio Roma) (L.D. Aparatul de radio românesc Delta, era un mare progres în industria radioreceptoarelor românești, fiind mic, ușor, avînd lungimi de undă scurte și ultrascurte. De cînd mă știu am avut un aparat de radio în preajmă, fiind, și acum, mai mult un ascultător decît un privitor.)

Luni 22 martie 1965. Cald. Wonderful. Garibaldi. După masă s-a înnourat, iar pînă seara a încercat să ploaie, dar…

Marți 23 III 1965. Afară e totul alb. Noaptea a nins destul ca să acopere bine pămîntul. Aseară la Vocea Americii: ”Nicolae Ceaușescu va deveni prim secretar al C.C. al P.M.R.” Azi dimineață la Vocea Americii: ”Chivu Stoica – președinte al Consiliului de stat al RPR”. După masă, s-a făcut senin, zăpada s-a topit, dar a rămas încă.

Miercuri 24 martie 1965. Zi friguroasă. Am terminat de citit ”Despre morți numai bine...” de F. Buklanov. Mama a început un covoraș cu un model foarte frumos. Începînd de la 10.30 am ascultat la radio funeraliile tov. Gheorghe Gheorghiu Dej, pînă la 14.30  cînd corpul neînsuflețit a fost așezat într-o criptă a ”Monumentului eroilor” din Parcul Libertății. Crainicul a vorbit foarte mișcat și n-a rămas cetățean să nu verse lacrimi pentru conducătorul dispărut. Orașele Onești și Liski se vor numi Gh. Gheorghiu Dej. Am primit ”Magazinul” și ”Gazeta învățămîntului”.

Joi 25 III 1965. America a lansat sonda ”Gemini”: Virgil Grisson și John Young. A fost înnourat. Tata a primit de la Librăria ”Cartea prin poștă” (Str. Sergent Nuțu Ion, nr 8 – 12, raionul Lenin, București) două cărți: ”Geometrie analitică” (pentru el) și Dicționar romîn englez (pentru mine). Tata dă ore la matematică și fizică Janei (10 lei ora).

Vineri 26 III 1965. Pînă la amiază a reușit să se zvînte. După masă a plouat, iar pînă seara soarele a biruit. Am citit primele 10 paragrafe din Limba engleză fără profesor.

Sîmbătă 27 III 1965. Noaptea și dimineața a persistat ceața densă. Am citit ”Urzici” și ”Magazine”. Mi-am petrecut timpul citind ”The first lesson”. Avem un cocoș bătăuș și f îndrăzneț. Pe drum se împrăștie prundul. Mircea a săpat puțin în grădină. Mai sînt două pete de zăpadă care au fost troiene serioae și care se vor topi degrabă. Seara am început să citesc ”Călătorie în Africa” de Vasile Alecsandri. Au răsărit lalelele. M-am culcat tîrziu…

Duminică 28 III 1965. … și m-am sculat tîrziu (de razele soarelui care prevesteau o zi călduroasă). Toată ziua a fost senin, dar vîntul a bătut mereu. Mircea a fost la Rădăuți, la consultații. Am citit ”Magazin” și-am dezlegat ”Rebus” din reviste vechi. Am stat prin grădină. Am ascultat meciurile.

Luni 29 martie 1965. Zi frumoasă răcorită de un vîntișor dinspre Siret. Am terminat de citit ”Călătorie în Africa” de Vasile Alecsandri și mi-am făcut rezumatul. ”De-o durere fără margini al meu suflet e pătruns/ Cînd gîndesc ce-am fost odată și-n ce stare am ajuns”.

How do you do? I love you!” M-am uitat prin corespondența cu Radu Stelian și m-am hotărît să-i scriu. I-am scris spre seară. Am mai citit ”Buchetiera de la Florența” și ”Iașii în 1844”. Seara am făcut o baie plăcută la extreme. ”Capul poartă coroana și picioarele sînt goale” (Iașii în 1848).

Sînt romîn! Și tot romîn

Eu în veci vreau să rămîn!

Romînia să trăiască

Și-n veci steaua să-i lucească!” (Vasile Alecsandri)

Marți 30 III 1965. Zi într-adevăr frumoasă. The sky is blue. Dimineața am făcut, împreună cu tata, un pat pentru bucătărie. Am citit ”Romînii și poezia lor”. Înainte de masă am avut de curățat răchițile și gardul de răchiți, apoi plopii. Am plantat crengi de plop de-a lungul ”frontierei”. Mircea a curățat copacii. Am primit scrisoare de la bunița și de la nana (Buliga Elena, Botoșani, Str. Maior Ignat, nr…”).

Miercuri 31 martie 1965. De dimineață – înnourat. Apoi a bătut un vînt grozav care a înseninat cerul, iar apoi a adus nori de zăpadă. A încercat chiar să ningă însă s-a topit imediat. Azi a avut loc la școală sesiunea sfatului popular. Președinte este Aiftincă. Am citit ”Mărgărita” și ”Iorgu de la Sadagura”.

Joi 1 aprilie 1965. Ziua a trecut fără să se împlinească tradiția. Am citit ”Iașii în carnaval” și ”Cum am învățat englezește” de Jerome K Jerome. Întreaga zi a fost urîtă. A bătut vîntul și a nins în cîteva rînduri, dar s-a topit imediat. Și a rămas ca urmele unui început de ploaie. Am primit scrisoare de la Emilia Oancea de la Zărnești (Fundeni).

Vineri 2 aprilie 1965. Mi-am aranjat valiza. Toată ziua a bătut vîntul și  a fost urît.

Sîmbătă 3 aprilie 1965. De asemenea, vremea este răcită de un vînticel care vine dinspre rîul Siret. Mi-am scos aviz epidemiologic individual. Seara am ascultat la radiodifuziunea franceză o emisiune științifică despre Marie Curie și radioactivitatea. Seara am citit ”Piatra din casă” și ”Chirița în Iași – 1859” de Vasile Alecsandri. M-am culcat la ora două.

Duminică 4 aprilie 1965. Zi mohorîtă și friguroasă. După masă s-a mai îmblînzit ”oleacă”. Am primit revista ”Magazin” și ziarul ”Zori Noi”, apoi am dezlegat rebus. M-am întîlnit cu Vasile Amariei și-am povestit întîmplări de pe la școală.

Luni 5 aprilie 1965. M-am sculat dimineață și-am așteptat la poartă. M-am întîlnit cu Romică Butnaru care pleca la armată la Constanța. Cu greu am ajuns la Rădăuți. La internat mi-am ales alt pat și un dulap apoi am plătit la casierie 225 lei. Am fost prin oraș și-am mai cumpărat cîte ceva și-un ”Daily Worker”. Am avut de citit și tradus. De dimineață a bătut vîntul și era frig. Apoi s-a muiat un pic, ca apoi să înceapă să ningă. S-a înălbit totul apoi (zăpada) a dispărut. Pînă acum (10.30) au venit puțini elevi la internat. Am văzut filmul ”Cine-i criminalul?”      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 400  Duminică 4 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (128).


Duminică 26 VII 1964. Noaptea a plouat puțin, iar ziua a fost puțin înnourat. După amiază a fost cald. Nu m-am putut duce la scăldat, poștă și film pentru că sînt ”bolnav”. Se împlinesc 11 ani de la insurecția din Cuba. A vorbit la radio ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Cubei în RPR. A vorbit f frumos, cu accent. 1.12 – 1.22.23.120 – 15 – 4.9.18.3, 23.21.9.5. care ”have no importance”. A rulat ”Divorț italian”. Am primit ultimul ”Magazin”.

Luni 27 VII 1964. Am făcut cîteva fotografii prin jurul casei. A fost frumos, iar spre seară a început să fulgere, dar n-a plouat. Am expediat scrisoarea pentru Radio Moscova.

Marți 23 VII 1964. A fost frumos. Am mai făcut trei fotografii în ogradă. Am terminat ”Crimă și pedeapsă” de Dostoievski.

Miercuri 29 VII 1964. A fost vreme frumoasă și am mai făcut două fotografii în grădină. Am citit ”M-am făcut băiat mare” de Nicuță Tănase. M-am culcat la miezul nopții.

Joi 30 VII 1964.  Și m-am sculat la 9. Ieri am udat bine grădina și azi parcă vrea să plouă. Tata a vopsit dușumeaua în dormitor.

Vineri 31 VII 1964. Am făcut rezumatul la ”M-am făcut băiat mare” și am mai parcurs cîteva lecții din ”Limba engleză fără profesor”. M-am mai ”distrat” cu cîteva exerciții la matematică deoarece stau încă ”în pat”.

Sîmbătă 1 VIII 1964. Am început să citesc ”Piatra teiului” de Alecu Russo. A fost lansat Ranger 7. Am început să mîncăm serios din ardei, dar roșiile stagnează, iar producția de castraveți este neașteptat de mică. Am mai udat ardeii, roșiile, vinetele și castraveții.

Duminică 2 august 1964. M-am sculat foarte tîrziu iar afară a fost mereu înnourat. Așa că n-am putut face ultima fotografie ziua. Seara, mama și tata au plecat la repetiții la cor, iar eu am făcut ultima poziție din rolfilm. L-am fotografiat pe Eminescu, la lumina lămpii, în cadrul covorului. Am făcut la algebră, am mai învățat la engleză cîteva lecții și am citit din Russo. Ceasul meu Kirovski rămîne în urmă cu două minute la o săptămînă. M-am obișnuit să mă culc tîrziu și să mă scol tîrziu.

Luni 3 august 1964. De dimineață mama s-a dus la Rădăuți să ia salar(i)ul și să-mi cumpere cărți. Am dat pisicii. Mama a venit cu cursa de 7. Mi-a adus rîndul complet de cărți și cărțile pentru lectură suplimentară. A adus și fotografiile – parte destul de bune și foarte bune. Seara, pe cînd mă ”consultam” cu lectura pentru școală, sosește Mircea de la București. Mi-a făcut o mare surpriză. Mie mi-a cumpărat ”Opere” de Sadoveanu, volumele 12, 14, 16 și 18 și alte cărți. A cumpărat un aparat german ”Penty” foarte frumos și micuț – 500 lei. Ne-am culcat la ora 2.

Marți 4 august 1964. A fost vînt și chiar a plouat puțin. Nici n-am știut cînd a venit seara și a trecut ziua.

Miercuri 6 august 1964. Am primit o scrisoare de la un oarecare Baciu din str. Aristide Briand nr 19, București. Am fost cu toții foarte supărați, iar ziua caldă și luminoasă ne-a apărut întunecată și rece. Mircea i-a scris înapoi lui Baciu.

Joi 6 august 1964. Doi ani de la zborul lui Gherman Titov în Cosmos. A venit prof Moldovanu, iar seara a plecat împreună cu tata și cu Mircea la Rădăuți. Am început să citesc ”Copilăria unui netrebnic” de Ion Călugăru. După ce-am mai parcurs cîteva lecții de engleză, a venit și tata de la Rădăuți la ora două noaptea.

Vineri 7 august 1964. Azi se încheie ”Săptămîna poeziei”. A fost înnourat. Am fost la Biblioteca Căminului Cultural și-am ajutat la mutatul cărților de la ”Sfat” la ”Cămin”. Seara, mama și tata au fost la cor, iar eu m-am culcat la 12 ½.

Sîmbătă 8 august 1964. A fost senin și cald. Aproape tot timpul am citit. Ieri au început urmăririle incidentelor din golful Tonkin (R.D. Vietnam). Mama și tata au fost la cor. Am terminat de citit ”Copilăria unui netrebnic”. M-am culcat la 1.

Duminică 9 VIII 1064. M-am sculat tîrziu, iar cînd am venit în sufragerie l-am găsit pe Mircea care a venit de la București. A scăpat cu bine. Mi-a adus ”Gramatica limbii engleze” și ”Eminescu despre problemele limbii literare”. Azi are loc la Căminul Cultural Grămești festivitatea de deschidere. Au venit brigăzi artistice de la I.G.O. Rădăuți, Dornești ș.a. care, pe lîngă echipa locală, vor susține programe artistice. Seara va urma și film. Am stat aproape tot timpul acasă deoarece a fost tare cald. Ulițele satului erau complet pustii. Seara am fost la film. Ca la inaugurare, s-a și spart un geam. ”Drumul partizanilor”, prod. cehoslovacă.

Luni 10 VII 1964. Dimineața era înnourat. A plouat, dar puțin. Mircea a reparat cușca lui Muț, iar eu am săpat în grădină. A murit politicianul polonez Alexander Zawadski.

Marți 11 VIII 1964. A fost frumos, dar nu tare cald. Azi e Ziua Minierului. Mircea a fost la pescuit. Am primit scrisoare de la Mircea și Sandu și le-am scris înapoi. Am început să citesc ”Cu focul inimii” de Ana Brodale.

Joi 13 VIII 1964. A fost senin și cald. Mircea a început să se pregătească la matematică. Seara am fost la film: ”Facultatea de Chimie” (sovietic).

Vineri 14 VIII 1964. A fost cald de dimineață, dar au venit apoi nouri și a plouat în cîteva rînduri. La algebră am ajuns la probleme de gradul doi cu o necunoscută. Am citit ”Lumea” și ”Gazeta literară”.

Sîmbătă 15 VIII 1964. Sfînta Maria. Zi de hram la Dornești.  Mama și tata au plecat la 11 cu bicicletele la Dornești la nenea Grigore și tanti Nuți. Eu cu Mircea am rămas acasă. A fost lansat ”Cosmos – 37”. Ziua Presei Romîne.

Duminică 16 VIII 1964. Mama și tata au venit pe la 13. Și ieri și azi a fost răcoare. Am citit și-am făcut exerciții. M-am culcat la 24.

Luni 17 august 1964. A fost puțin mai cald ca ieri. Am terminat de citit ”Cu focul inimii” de Ana Brodele. Indonezia – 20 de ani. Am început să citesc ”Născuți în furtună” de N. Ostrovski.

Marți 18 VIII 1964. A fost cald și Mircea a desfăcut bicicleta. Am citit ”Clubul”. Mama a adus Atlas geografic pentru clasele III – IV. Am udat ardeii, vinetele și roșiile care n-au reușit să se coacă pe curpeni.

Miercuri 19 august 1964. Cosmos 38, 39 și 40. A bătut un vînt nebun. Prunele, merele și perele cad. Am primit scrisoare de la Radio Moscova. Mă felicită cu ocazia zilei de 23 august. N-am găsit scrisoare în plic.

Joi 20 august 1964. S-a ”sărbătorit” 23 august la Grămești. N-a fost nimic. Azi vremea s-a mai liniștit. Seara am fost la film: ”Soțul soției sale” (polonez). M-am culcat tîrziu. Am începînd să citesc ”Kingsblood – urmașul regilor”.

Vineri 21 august 1964. A fost puțin înnourat. Am mai învățat cîteva lecții la engleză. Am primit revistele ”Lumea” și ”Gazeta literară”.

Sîmbătă 22 august 1964. A fost cald, apoi s-a înnourat, a fulgerat, dar n-a plouat. S-a serbat azi 23 august la sate. Am ascultat conferința, iar seara film ”Secretul cifrului” (”La miezul nopții va cădea o stea”). La ora 4 dimineață a anunțat că tunelul Aluniș  a fost străpuns. Sesiunea solemnă a Marii Adunări Naționale (MAN).

Duminică 23 august 1964.  Eliberarea Romîniei de sub jugul fascist.  A fost înnourat și a plouat. Am ascultat la radio, f. puțin, demonstrația.

Luni 24 august 1964.  A fost f.f. frig și a bătut un vînt ca-n toiul iernii. Merele, perele, prunele nu mai rezistă. Am terminat materia la algebră. Am primit pentru școală revistele: ”Lupta de cla(s)/că” și ”Gazeta învățămîntului” + ”Industria chimică în R.P.R.” – fotomontaj. Am făcut cu Mircea ”lupte libere”  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!