liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Gândirea critică

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 614. Marți 4 septembrie 2018. Este spiritul critic o dovadă de inteligență? (8)


Un răspuns pozitiv (deși doar implicit) la întrebarea din titlul acestui miniserial îl dă și Sorin Costreie, conferențiar la Facultatea de Filozofie a Universității din București, translând discuția de la tema Dosarului Dilema veche (”Spiritul critic”) la un concept mai larg uzitat astăzi (”gândirea critică”), dar generat tot de vechiul și clasicul concept așezat de Maiorescu la baza culturii române. În fond, spirit înseamnă gândire, rațiune, atitudine logică/ corectă/ adecvată (vezi și https://ro.wikipedia.org/wiki/Spirit_(filozofie)). A fi spiritual înseamnă să ai acea inteligență care se probează (și) prin simțul umorului (nu întâmplător, uneori, ”spiritual” înseamnă pur și simplu ”glumeț”). Sorin Costreie reușește să explice conceptul de ”gândire critică” prin câteva metafore și comparații bine alese. Astfel, în primul rând, gândire critică înseamnă o gândire sceptică/ socratică, o atitudine mentală rezervată, calmă, preventivă. În miliardele de decizii pe care le luăm zilnic, marea majoritate a acestora NU sunt decizii raționale, ci luate aleatoriu (la întâmplare), din instinct, din obișnuință/ rutină, dar nu în urma unei ample analize a (tuturor) cauzelor și a (tuturor) consecințelor unei acțiuni. ”Gândirea critică este acea parte rațională din noi care știe că poate cel mai irațional lucru este să ne credem ființe pur raționale. Nu există așa ceva! Este doar o rațiune care trebuie să dea seama de visceralul și iraționalul din noi.” (p. III).  Translat în planul mare al temei acestui serial (inteligență & prostie) definiția de mai sus este aplicabilă definirii prostului: prostul este acel individ irațional (sau aparent rațional) care se crede foarte deștept, respectiv crede că este o ființă pur rațională (fie că este multititrat sau nu).

Cu acest ocol conceptual în minte, articolul lui Sorin Costreie intitulat ”Gândirea critică” (http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/gindirea-critica) propune un fel de ghid practic de utilizare a minții, a gândirii umane. Autorul propune ca tema gândirii critice să fie prezentă în orice ciclu educațional (de la grădi la doc și postdoc), indiferent de natura și specializarea pregătirii. În fond, școala s-ar putea reduce doar la această eternă preocupare de a nu lăsa oamenii să profite nelimitat de acest plus față de necuvântătoare, acela de a fi/ rămâne/ muri (și) proști. Dacă absolvenții noștri ar fi studiat (bine) gândirea critică nu am mai avea atâta prostire prin propaganda de partid, atâta manipulare de mase prin media mincinoase, fake news uri înghițite pe nemestecate (cu consecințe grave nu doar pentru indivizi, ci pentru societatea românească în ansamblul ei). Educarea gândirii critice, ne spune autorul, începe cu preocuparea îmbogățirii gândirii noastre prin autoanaliză permanentă: ”Gândirea critică este în primul rând un act de gândire a gândirii, de meta-gândire, în care identificăm greșelile de raționament și prejudecățile de care avem parte cu toții de-a lungul unei zile.”.

Wicki definește (non-standard) că ”Gândirea critică constă din procesul mental de analiză sau evaluare a informației, mai ales afirmații sau propoziții pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces de reflecție asupra înțelesului acestor afirmații, examinând dovezile și raționamentul oferit și judecând faptele.” Ironic, Paul & Elder (2006) au definit astfel gândirea critică: “Critical thinking is the art of thinking about thinking while thinking in order to make thinking better.” Într-adevăr, gândirea gândirii care gândește cum să îmbunătățească gândirea pare un fel de scărpinat la urechea dreaptă pe sub genunchiul stâng. Unii ar spune: important e să gândim bine, nu să gândim cum gândim și de ce nu gândim mereu cum ar trebui să gândim. Nu mai vorbesc despre cei care au studiat o viață întreagă gândirea, legile gândirii (logica) și au convingerea că dețin cheile cunoașterii universului: ei sunt cei mai expuși la căderea în iraționala atitudine de a se considera perfect raționali (și cunoscători!). La polul opus se situează aceia care consideră că devreme ce oamenii sunt (de la natură) înzestrați cu această abilitate numită gândire, nu ne mai rămâne decât să șlefuim/ perfecționăm această gândire.

Sorin Costreie atrage atenția că ”întoarcerea gândului asupra lui însuși este un proces complex și complicat în care trebuie să identificăm și să îmbunătățim acele ingrediente ale gândirii care ne-ar ajuta să avem o gândire mai clară și mai articulată”. De regulă, oamenii acceptă să gândească ceva concret, practic și cu utilitate imediată. Când le vorbești despre îmbunătățirea gândirii în general lucrurile se complică, poate și pentru faptul că ei nu sunt de acord cu unele premise sau concluzii. Cred că aici este cheia înțelegerii rostului gândirii critice, una care te învață cum să gândești nu ce să gândești sau ce fel de rezultate trebuie să obții. Aristotel sublinia că ”O minte educată este aceea care se poate gândi la o idee fără să o accepte”. Dacă înghesui gândirea în raționamente prefabricate cu rezultat cunoscut nu poți decât să ajungi la aberațiile corectitudinii politice, un tipar rezultat din Teoria critică (marxiană) asupra societății capitaliste. Adepții corectitudinii politice, dar și amanții/ iubitorii de ideologii frumos colorate și ornate cu promisiuni nu pot deveni decât analfabeți funcționali – persoane care știu citi și scrie, dar nu pot explica despre ce este vorba sau ce au înțeles dintr-un text oarecare. Analfabeții funcționali – subliniază și autorul articolului – sunt produșii unui sistem de învățământ bazat pe repetare mecanică, pe nestimularea creativității și pe memorare de dragul memorării. Trebuie însă să nu ocolim adevărul că producerea de analfabeți funcționali este visul de aur al manipulanților politico-ideologici și ai neprietenilor dialogului deschis și ai democrației participative.

În treacăt fie spus, gândirea critică este intrinsecă Metodologiei Scop Mijloc și oricăror procese decizionale înalt conștientizate. Sorin Costreie a propus ca gândirea critică să fie predată în mod continuu, la toate nivelurile. Dacă s-ar accepta asta s-ar crea un foarte favorabil context pentru predarea generalizată a Metodologiei Scop Mijloc, în mod preponderent în primele etape ele ciclului educațional, urmând ca orice specializare să fie posibilă DOAR după ce se cunoaște întregul corp de cunoștințe fundamentale despre om. Confucius atrăgea atenția asupra rolului gândirii în procesul învățării. ”Să înveți fără să gândești este muncă în zadar, dar să gândești fără să înveți este de-a dreptul periculos”. A învăța să gândești (critic) este însă primordial! (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame