liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Emisiunea ”Glasul patriei”

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 429. Luni 5 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (151).


Vineri 24 iunie 1966. Dimineața, la insistențele mamei, m-am sculat după ora 9. Neavînd ce face, mi-am schimbat freza. Dacă pînă acum am purtat aproape jumătate de an freza în partea stîngă și cărarea în dreapta, acum am făcut cărarea în stînga și părul l-am dat în dreapta.

Azi e o zi călduță, fără vînt.

Pe lîngă toate, azi mai e și sărbătoare. Un sfînt Ion, sau nușce dracu! Pînă pe la 11 am mai scris vreo două lecții la l engleză (11 și 12). Lecțiile încep să devină din ce în ce mai lungi. Azi voi face un sacrificiu și voi face tot ciclul de cinci lecții. Mîine, la fel. Apoi voi lua, treptat, cîte o lecție și voi începe să învăț și cuvinte separat din caietul de WORDS. Pe la amiază am provocat-o pe mama la table. Mi-a ieșit provocarea pe nas! Am pierdut patru partide la rînd… Totuși, m-am distrat și nu m-am prea plictisit. Pe la amiază a venit poșta, pe care – nu știu de ce – o aștept cu nerăbdare. Pe lîngă ”Munca” ne-a mai adus o vedere de la tata (reprezentînd ”Bojdeuca lui Creangă” – Creangă s Hut). Pe verso, numai cîteva cuvinte: ”O bojdeucă, undeva în Iași sau București, departe de Grămești. Grișa”. Cuvintele-s semnificative. S-a lămurit și tata cu viața de la țară și-acum ar vrea la oraș, fie și-ntr-o bojdeucă, numai să aibă acel mediu mai prielnic. Mama i-a și răspuns. Mama îmi tot dă sfaturi să mai ies și eu prin sat, să mă întîlnesc cu foștii colegi, să mai ies și eu prin lume și să nu mai fiu așa sălbatic. Eu mă complac însă să stau acasă și să-mi trec timpul cu ale mele. Prefer distracțiile de alt gen și în alt cadru…

După masă am avut chef de somn, am încercat să adorm, dar m-au trezite muștele – fir-ar de o mie de ori ale dracului! După asta m-am dus cu mama la tanti și-am stat pe sub cireș. Eu – cît am mai stat în cireș, cît am mai stat cu Petrică și Paulică și m-am jucat cu ei. Acuma îmi plac într-un fel.

Seara, mama a găsit de cuviință să mă mai înțepe cu cele citite în Jurnal. Cînd le mai citește – nu pot ști. Mi-a adus aminte de poeziile pe care mi le-a făcut Cupșan. Prilej de ironie… La 20 am ascultat R. Moscova pentru prima dată în sezonul ăsta. Am ascultat ”Tribuna ascultătorilor”. După 21 mama s-a retras în sufragerie, iar eu am rămas în bucătărie și mi-am reluat ”programul”. Am început să lucrez la l engleză. Pînă la 23.30 am stat cu cartea și caietul în față. M-a apucat durerea de cap, dar pînă nu mi-am făcut norma nu m-am lăsat. În acest timp am ascultat și radio-ul. Luna m-a străjuit pînă la o bucată de noapte. Pe seară ce trece luna devine mai plină și parcă ține mai mult. De la 21.30 la 22.30 am ascultat ”Parla Bucarest”. Îmi place f mult să ascult limba italiană. Prin deducții și apropieri am reușit – ascultînd mereu – să-mi fac cîteva noțiuni sumare din această limbă atît de plăcută. Circa 20 de minute a durat un fel de Buletin de știri în care a informat pe larg despre Ciu-En-lai, delegația Uniunii Birmane, De Gaulle, vizite, comunicate și alte fleacuri. A urmat apoi o prezentare a ”Literaturii române” în cadrul rubricii ”România – Italia”. A vorbit apoi despre litoralul românesc și a răspuns la o serie de ascultători. Oberv că vinerea e o zi a ”ascultătorilor”. De la 22.30 la 23 am ascultat Deutsche Fung (195m) despre interesantul fel de a face reclamă în r.f.g. (cadouri…). La 23 am dat la 236,6 m și-am ascultat Novisadul. După Buletinul de știri  în care vorbește f tăios, ironic, la adresa tuturor, a urmat o muzică ”ușoară”, dar așa de tîmpită că numai dorința de a vedea ce urmează m-a făcut să nu mut postul. La 22.30 a început pe iugoslavă și am abandonat. Am ascultat  apoi muzică ușoară pe la diferite posturi. La ora 0 am ascultat iar Parla Bucarest. Aceasta este a treia emisiune în limba italiană (și, pare-mi-se, ultima). Ascultînd atent mi s-a întipărit bine în minte accentul italian. Plus de asta am prins și cîteva reguli grammaticale și cuvinte (”giovanne generazione” a.s.o.) Așteptînd să se facă ora 0.30 să pot asculta ”Glasul patriei” am dat la București I (1935m). Aici, de la 0 la 0.30 se transmite în limba germană. Am putut asculta o foarte frumoasă muzică populară. La ora 0.30 la 1 pe 1935m se transmite ”Vorbește Bucureștiul” în limba engleză. La 0.35 am dat la 397 și-am ascultat ”Glasul Patriei”. La început, un nu prea scurt Buletin de știri de 15 min. A urmat apoi o relatare de la Conferința Națională a femeilor din RSR urmată de un pic de muzică populară. Și culmea! A urmat iar un Buletin de știri! Am dat, așadar, iar la emisiunea în limba engleză. Am ascultat cu atenție  și-am înțeles destul de multe (Elena Pavelescu). După ce-am terminat de ascultat emisiunea în limba engleză a urmat o țiuială insuportabilă. Am mai foit un pic aparatul, apoi l-am închis, culcîndu-mă la ora 1 (Jurnal în sertar).

Sîmbătă 25 iunie 1966. Azi am ascultat pentru prima dată în ”sezonul” acesta emisiunea ”Salut voios de pionier”. La 7.30 am fost sculat de neîndurătoarea mamă care n-a ținut cont că m-am culcat la ora 1. După ce m-am spălat, am mîncat și, în ”uniforma” mea de toate zilele (bluza în dungi albe și pantaloni scurți), am plecat cu bicicleta de coarne la cooperativă să-i cumpăr ventil și valvă. Dar n-am găsit ce-mi trebuia și tot așa am adus-o înapoi. Acasă, mama s-a apucat să spele rufe, afară, sub măr, iar eu a trebuit să aduc cîteva perechi de găleți cu apă.

În scorbura mărului din fața verandei și-a făcut  cuib o păsărică multicoloră și simpatică care are deja doi puișori pe care-i hrănește cu sîrg. Începînd cu ora 10 m-am retras în bucătărie și la umbră m-am cufundat în învățat. Am parcurs vreo 2-3 lecții și merge nu prea ușor. Am recapitulat mai întîi ceea ce am scris aseară.

Azi e o zi frumoasă, călduroasă, fără nori.

În timp ce mama îmi spăla bluza albastră a găsit într-un buzunar un leu și…  firișoare de tutun. S-a burzuluit un pic la mine, însă eu am rîs și restul zilei am tot rîs pe chestia cu fumatul și țigările (erau urme de la țigările altora și mama mi-a promis că nu-mi mai dă bani de cheltuială). De cîtva timp – adică de cînd a plecat tata la Iași – nu mai mănînc ca lumea. N-am pus în gură o mîncare preparată. Ba lapte, ba ouă, ba salată și cu asta ne amăgim unul pe altul. Azi la amiază am mîncat cîteva felii de pîine cu unt   (mîncare pentru prînz!). Pe lîngă toate m-am mai și tăiat la degetul mare de la mîna dreaptă. După masă, ca să-mi scot pîrleala pentru orele de somn pierdute, m-am dus în sufragerie și m-am culcat. M-a trezit mama la ora 16. Pe cer era o negură și mama se necăjea să adune puii și curcile. Dar numai cît ne-a speriat. A burezat un pic, atît cît să se astîmpere praful și s-a oprit. Norii s-au împrăștiat, cerul s-a înseninat și soarele a apărut iar victorios. Afară, fiind răcoare, am mai făcut un pic de ordine prin ogradă (din plăcere, nu din constrîngere). Am avut grijă să mai mănînc și azi vișine. Cît a durat ”ploaia” am stat în casă și mi-am continuat munca. Seara luna a apărut pe la 20.30 – o jumătate numai.

Seara, după ce-am mîncat pe săturate halva turcească, ne-am retras în sufragerie. Am mai discutat un timp (mama a dibuit Albumul și a citit poezia în care Cupșan scrie de mine și Lia). Mama s-a culcat, iar eu am rămas să-mi îndeplinesc programul + cele două lecții recapitulative. În acest timp norii s-au mai adunat și acum îi trage o ploiță bună. Am venit în bucătărie și am scris în Jurnal. M-am culcat după ora 23. În pat am citit din ”Răscoala” pînă la 0.30.

Duminică 26 iunie 1966. Azi parcă nici n-ar fi duminică. Afară e un frig grozav și se așteaptă căderea primelor zăpezi… Pe lîngă ploaia asta sîcîitoare mai bate și-un vînt tăios care pe alocuri ia o asemenea viteză că stîrnește furtună. Din cauza acestei vremi n-am ieșit afară decît de vreo două ori. Pe la amiază timpul a trecut foarte repede. După masă a venit poșta. Pe lîngă ”Magazin”, ”Gazeta învățămîntului” și ”Munca” am primit și o citație de plată de 45 de lei de la Autobaza T.A. (Transport Auto) – pentru Mircea. Dacă nu-i prezintă pînă mîine, îl dă în urmărire…

După masă mi-am trecut timpul citind presa; apoi am început să citesc ”Misiune specială Berlin – Tokio: Richard Sorge” scrisă de doi publiciști sovietici. De la început cartea m-a pasionat foarte mult. Nefiind prea groasă cartea, citind mereu, pînă seara am reușit s-o termin. Îmi place să am în minte imaginea integrală a cărții și de aceea m-am grăbit s-o termin. Mi-am întregit astfel cunoștințele despre curajosul agent al serviciului de informații, Richard Sorge. (L.D. Bineînțeles, ”publiciștii sovietici” n-au scris în carte că, demascat și arestat de japonezi la Tokyo, Stalin s-a dezis de el, deși ar fi putut iniția un schimb de prizonieri. Ca urmare, Sorge a fost spînzurat de japonezi la 7 noiembrie 1944. Avea 49 de ani. A fost reabilitat postmortem în 1964).

În timp ce mama a călcat și a făcut prăjituri eu am început să mă uit prin jurnalele mele. În seara asta am citit vol.6. Căutam să citesc primele mele impresii despre Lia (pe care le scrisesem în engleză). Mi s-a părut (și cred că așa e) că acest volum e cam searbăd și fără prea multe înflorituri. Am scris mereu ce se petrece la ore și atît. Voluml 7 și acesta (vol. 8) este scris într-o perioadă cînd am început eu să ”dau de bine” și am avut o mulțime de peripeții și întîmplări, mai ales că acuma a venit și anotimpul cald. Îmi voi face timp să citesc și vol.7 și vol.8 mai pe îndelete. Sper să mă delecteze. De altfel cam acesta este și scopul scrierii acsetui juenal: o suvenire plăcută la o vîrstă mai mult sau mai puțin înaintată…

Seara am stat în sufragerie la masă și-am scris Lesson 1 – lecție programată pentru ziua de azi. De acum înainte voi învăța zilnic cîte o lecție din ”Învățați limba engleză fără profesor”. Sper să-mi fie de un real folos.

După ce-am terminat de scris am stat pînă la ora 23 și-am ascultat Novisadul (236,6m). După un scurt buletin de știri a dat muzică populară românească. M-am retras apoi în bucătărie. M-am vîrît imediat în pat și pînă la ora 1 fără 20 am tot citit din ”Răscoala”. Afară vîntul urlă sinistru de tot, în bucătărie era urîcios, dar totuși am stat și-am citit. Am scos și cîteva citate ce mi s-au părut mai filozofice: 1. ”Pasiunea trupească devine, în sfîrșit, durabilă fiindcă se alimentează din esența inepuizabilă a sufletelor”. 2. ”Fericirea n-o poți gusta decît cînd te-a purificat nefericirea”. Apoi un dicton (despre căsnicie) din ”Misiunea specială” (dicton cu care Sorge nu era de acord): ”De ce să te arunci în rîu dacă vrei numai să-ți potolești setea?”. Acuma eu cred aș fi de acord. Mai tîrziu, mai vedem…

Luni 27 iunie 1966. Mama m-a trezit în jurul orei 8 cînd îmi era somnul mai dulce. A trebuit să-i aduc drojdia din beci, apă, apoi a frămîntat pîinea. Azi nu se deosebește de ieri. Același frig (care m-a făcut să mă aleg c-un guturai zdravăn) și aceiași nori care mai scutură din cînd în cînd cîte-o ploiță. Afară nu prea aveam ce căuta. Așa că toată ziua am stat în casă. Am învățat Lesson 2 și-am făcut exercițiile respective. Cu ocazia asta am terminat și rezerva de pix și-am început alta (a 4-a). Pe la amiază am adus bicicleta în casă cu scopul să-i repar valva de la roata din față, dar n-a fost chip; m-am muncit degeaba. Azi am mai fost totuși pe-afară și-am cules cîteva buzunare de vișine din care mama a făcut compot. Mama și-a trecut și ea timpul făcînd mereu alte și alte rețete de prăjituri și chek uri.

La amiază, după ce-am luat masa, m-a apucat somnul. Am dormit cam vreo două ore și m-am supărat grozav cînd mama m-a trezit ca s-o ajut un pic la treabă… (să dau zahăr prin mașină și să-l fac pudră, apoi să-i pregătesc bucățelele de rahat pentru umplutură). Cu vremea asta de-afară parcă vine Crăciunul, nu hramul. Peste cîteva zile trebuie să sosească și tata de la Iași.

Azi am primit Moscow News ul și m-am străduit să mai traduc cîte ceva. La Moscova rulează filmul românesc ”Mofturi 1900”. După masă, spre seară, mama  a fost în sat să mai facă unele cumpărături. Azi am mai discutat cu dînsa despre mai multe lucruri. Îi este grozav de de necaz că n-a plecat la București în 1950, cînd a avut ocazia. Acuma … ar vrea, dar nu prea se poate. Seara după cină mama m-a spălat pe cap (!!!…) (eu nu mă prea pricep…) și acuma mă simt minunat. După asta am venit în sufragerie. Mama a mai citit un pic și a copleșit-o somnul. Eu am stat și-am scris Jurnalul pe ieri și pe azi, pînă la 22.30. Apoi m-am retras în ”bîrlogul” meu. Am stat în pat și-am citit ”Răscoala” pînă la 0.30.

Marți 28 iunie 1966. Ante-hram (…). Cu toate că astănoapte m-am culcat așa de tîrziu, totuși azi dimineață am ”reușit” să mă trezesc la 4.30, după numai patru ore de somn! Eu, somnorosul și leneșul, am reușit să mă scol la o astfel de oră! Am ieșit afară, apoi m-am îmbrăcat, mi-am făcut patul, m-am spălat și după ce-am mîncat m-am pus pe scris. Pe la 5 mama a plecat în sat și peste o oră s-a întors cu cîteva kg de carne pe care a pregătit-o apoi în fel și chip pentru ”praznic”. Afară vreme e aceeași: urîcioasă; plouă mereu și apa stă de-acuma deasupra pămîntului. E frig și de cîte ori ies afară încep să strănut și imediat îmi curge nasul.

În timp ce-mi făceam tema la engleză (Lesson 3), ascultam și la radio. Astfel am aflat comunicarea ministerului învățămîntului care a hotărît ca începînd cu anul școlar în curs examenul de maturitate să se numească bacalaureat (Se revine de la ”Școală medie” la ”liceu” și de la ”examen de maturitate” la ”bacalaureat”). Începînd de la 1 iulie intră în vigoare noile și severele reguli de circulație.

După ce-am terminat cu engleza m-am apucat de scrisori. Mai întîi i-am scris lui Sandu (Cheroiu Sandu, rn. 1 Mai, Str Tunari 52, București) apoi am scris – din partea mea – la Radio Moscova. (cu toate că n-am primit răspuns la scrisoarea mea anterioară). Ca de obicei, scrisoarea am făcut-o în dublu exemplar și am introdus-o în arhivă. Am un plic în care păstrez toată corespondența cu Radio Moscova (scrisoarea mea și răspunsul lor). În scrisorica de azi am pus înăuntru ”două mici vederi ce reprezintă aspecte nocturne din București”. Le-am solicitat vederi din Chișinău, fotografia lui Maxim Gorki și o adresă a unui elev de-a XI-a.

La 11 a venit factorul, am predat aceste două scrisori și m-am aprovizionat cu 10 timbre. Azi am mai primit o scrisoare de la IRTA Rădăuți pentru Mircea în care-l anunță că în termen de 10 zile trebuie să achite suma de 996 de lei, sumă ce reprezintă două uniforme de taxator. În mare belea a intrat. Dar singur și-a făcut-o. Dacă nu va ști să se descurce îl mănîncă pușcăria. Pînă la amiază vremea a trecut foarte repede. În acest timp norii au început să se mai împrăștie, cerul s-a înseninat, soarele a răsărit și el de pe undeva. În cîteva minute totul s-a transformat. Vîntul a stagnat, natura se încălzise, pămîntul aproape încerca să se zbicească. Mama făcea pregătiri intense pentru hram. Unicul musafir cred că va fi … tata, pe care-l așteptăm mîine. Azi se împlinesc 10 ani de la 28 iunie 1956. Nu-mi pot da seama ce a fost atunci…  La Moscova s-a hotărît ca în cinsrtea semicentenarului Revoluției din Oct. fiecare republică unională să aibă cîte-o zi. Astăzi este ziua RSS Moldovenești.

La amiază, după un prînz copios (cu ocazia asta m-am tăiat la degetul mare de la mîna stîngă. Ce ghinion!) m-a ajuns somnul și de la 14 la 16 n-am avut treabă cu nimeni. Dar cînd m-am sculat aveam o durere de cap… Mama a fost la cooperativă și a adus gaz și altele.

Toată vremea senină care a apărut dimineața a dispărut spre seară. Nourii negri s-au adunat din nou și i-a mai tras o ploiță…

Mama s-a ocupat de curățenie făcînd toate camerele oglindă. Eu am ”recoltat” cei șase crini din fața casei și un buchet de trandafiri împodobind mesele din sufragerie și din dormitor. Crinii răspîndeau un miros foarte puternic. După masă mi-am trecut timpul citind toate Jurnalele anterioare (data de 28 iunie în anii 1963, 64 și 65).

Azi s-a încheiat Plenara CC al PCR care a luat o serie de hotărîri importante. În Argentina a avut loc o lovitură de stat.

Seara m-am muncit cu tot dinadinsul să caut cîteva posturi de radio pe care numai curiozitatea mă face să le găsesc (Roma, Londra, Paris, Israel). Căutările acestea zadarnice au enervat-o pe mama care nu m-a mai lăsat să cutreier toată scala în halul ăsta. După ora 21, mama , foarte obosită, a ațipit un pic în bucătărie, iar eu am lucrat Lesson 4 – depășire.

După 22.30 am mai ascultat radio și, după ce s-a culcat mama, pînă la ora 0 am scris în Jurnal. Spre seară norii s-au mai rărit și pe boltă a răsărit luna, mai plină și mai rotunjoară ca pînă acum. Îmi plac nopțile cu lună și parcă-i mai plăcut să stau în casă tîrziu, cînd știu c-afară-i senin. La ora 0 am ascultat ultimul buletin de știri (ca de obicei se vorbește de problemele actuale: Viet-Nam, lovitura de stat din Argentina, vizita lui De Gaulle în U.S., problema reunificării Germaniei etc). După ora 0 a cîntat imnul de stat care nu s-a schimbat încă. Seara, mama a presupus că tata ar putea veni în seara asta cu trenul de București, apoi cu cursa pînă la Siret, iar de aici, pe jos (9km). N-am crezut-o însă. După ce-am mai ascultat radio m-am vîrît în pat și-am început să citesc din ”Răscoala”. Radioul l-am lăsat în surdină și se transmitea ”Parla Bucarest”. Pe la ora unu însă previziunea mamei se adeverește: tata apare la geam, apoi intră în casă. Ne-am bucurat foarte mult; am stat destul singuri. Imediat cum a ajuns am început să stăm la taifas: tata a povestit cu lux de amănunte ce s-a mai întîmplat pe-acolo, cu cine s-a întîlnit etc. Ne-a spus c-a văzut vreo trei filme, o piesă de teatru la ”Național” și chiar un meci de fotbal (Dinamo București – CSMS Iași 2 – 1). Apoi am venit în bucătărie. În timp ce discutam am dat gata jumate de kg de cireșe și m-am înfruptat dintr-o pungă de bomboane cu cacao aduse de tata de la Iași. S-a discutat apoi ce și cum s-ar mai putea face o eventuală dezertare de la Grămești. Tata ar vrea să vîndă casa (30.000) și apoi să facă tot posibilul să intre la Iași sau la București și să înceapă o viață nouă, mai civilizată. Totuși sînt multe piedici în asta și dacă analizăm mai bine e o utopie. Dar cine poate ști de unde sare iepurele? Am mai discutat apoi despre conflictul cu Panțir – directorul școlii. Am văzut că tata și cu mama posedă o adevărată strategie și din punctul ăsta de vedere îi admir. Din cîte-a mai spus tata am înțeles că orice-ar fi, ca profesor sau în alt domeniu, trebuie să fii bine pregătit și-apoi totul merge ușor. Cu greu ne-am culcat pe la ora 2.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame