liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: ediș

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 441. Sîmbătă 17 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (163).


Vineri 19 august 1966.  M-am trezit pe la 7.30 în ritmul unei melodii de la radio. Tata a plecat la școală, iar mama a frămîntat de pîine. Pînă să plece și mama la școală am dat fuga la cooperativă și mi-am cumpărat 14 caiete de dictando și două de matematică pentru noul an școlar. E bine să-ți faci rezerve din timp. Pe la 9 a plecat și mama la școală. Azi m-am bărbierit din nou.

La 9.00 – 9.30 Radio Moscova. Azi tot timpul a fost o căldură grozavă. Cred că atunci cînd va ploua va fi o furtună mare cu multe descărcări electrice.

De la 10 la 11 am scos din beci sfecla stricată care doar încurca acolo. Am scos vreo patru cazane din care vreo două erau numai cu țărînă scoasă de șoareci.

După ce-am terminat cu trebușoara asta, care n-a fost prea ușoară, m-am spălat și am reintrat la ”programul de cameră”.

Căutam ceva pe undele scurte și deodată atenția mi-a fost atrasă de o limbă romanică (latină). După jumătate de oră de ascultare încordată m-am deslușit. Era postul ”Radio Suedia” din Stokholm care transmite în limbi străine. De la 11 la 11.30 în acea limbă latinică (n-am putut descifra care anume) a vorbit numai despre arhitectură.. De la 11.30 la 12 a transmis în franceză (multă muzică). Apoi de la 12 la 12.30 – în germană. A urmat o limbă pe care n-am înțeles-o, apoi de la 13 la 13.30 a transmis în engleză. La 14.10 postul a încetat să mai emită. După ce-am scris, pînă acum, atîtea scrisori, n-am primit răspunsurile dorite. Dacă ar fi după mine aș vrea ca în fiecare zi să scriu și să primesc scrisori.

După amiază, tata (în calitate de președinte de sindicat) a plecat la sfat pentru a rezolva problema vechimii lui ”moș Petrea” omul de servici(u) de la școala din Bălinești.

Eu cu mama am jucat table (un leu partida). Două partide iar rezultatul a fost – egalitate. Azi am pariat cu mama pe un ”ediș” (L.D.: Wiki nu mă ajută cu o explicație, dar – din cîte înțeleg eu – ”ediș” era un joc de atenție, care conținea și un mic ”ritual” inițial: ruperea în două a sternului unei găini, (a unei păsări în general), moment în care se pronunța cuvîntul ”ediș”. Scopul jocului era să acumulezi trei puncte. Un punct se obținea dacă îi dădeai ceva celui cu care juca, iar acela uita să spună ”ediș” în momentul primirii. Pentru început, bunița și mama ne păcăleau dîndu-ne jumătatea de stern cu rugămintea să-l dăm la pisic sau cîine. Dacă nu spuneam ”ediș” deja pierdeam un punct în favoarea bunței/ mamei. Am citit undeva că acest joc era specific evreilor, bunița locuind într-un renumit cartier evreiesc din București: Dudești. De altfel, cuvîntul ”ediș” este foarte asemănător cu cuvîntul ”idiș” care desemnează numele limbii oficiale a statului evreu. Nu pot încheia acest intermezzo explicativ fără să subliniez, încă o dată, că jocurile sunt o parte foarte importantă a oricărui proces educativ, îndeosebi pentru dimensiunile numite etică, management, economie, politică sau comportament uman în general). Miza jocului de azi a fost doi lei. Pînă în prezent scorul este 1 la 1. Pe la 18 a plecat și mama în sat și s-a întors tîrziu.

În sfîrșit am dat azi și peste Radio Vatican care după ce a transmis în limba rusă a dat un sfert de oră emisiunea în limba română (41, 48 și 196 m). În emisiunea de azi a vorbit despre Gh Șincai și despre originea limbii române. Spre mirarea mea, n-a vorbit deloc despre religie. Radio Vatican transmite zilnic în limba română. De la 19.45 am ascultat Con Israel (Incidente în Siria, temperaturi de 41 grade, declarații războinice și însemnări despre ciocnirile armate dintre cele două țări vecine.

Părinții au venit din sat la ora 20. A fost și prof. Huianu pe aici și i-am dat niște drojdie.  La 20 am ascultat ”Tribuna ascultătorilor” și ”Colțișorul cinefilului” la ”Vorbește Moscova”. La 20.30 am dat la Radio Chișinău. A prezentat ”timpul pe întreaga planetă” – o emisiune foarte interesantă despre vremea în întreaga lume: o vară foarte lungă la Moscova, arșiță în România. Radio București precizează: limba română, spre deosebire de alte limbi, are trei pronume apelative: dumneavoastră, dumneata și tu, fiecare caracterizînd o anumită ”distanță” în relațiile dintre persoane.

Seara am ascultat emisiunea ”Atenție, părinți!”. S-a tratat despre alegerea profesiunii tînărului și influența părinților în această direcție: ”Copiii să nu se lase duși de anumite pasiuni trecătoare, considerînd că în ele stă viitorul profesiunii lor”. Mă tem ca engleza să nu fie decît o formă de pasiune desprinsă din pasiunea mea pentru limbi străine, care la rîndul ei este desprinsă din pasiunea mea pentru cunoaștere, o cunoaștere care să nu fie limitată doar la hotarele țării. Sper totuși ca să nu fie chiar adevărat. Dacă pînă acum am abandonat engleza pe timpul vacanței, de mîine o voi relua (vreau să mă încredințez că-mi place).

Azi n-am citit deloc. Mă plictisește grozav acest roman și mă tem să-l întrerup, deoarece-mi trebuie la școală. Mă aflu într-o dilemă…

Azi părinții au hotărît ca mîine să plece amîndoi la Rădăuți. Așadar mîine voi fi singur toată ziua. În timp ce ascultam la radio (București, programul I)  emisiunea ”Discurile noastre vă aparțin” am paginat acest Jurnal de la 1 la 400 și am scris la sfîrșit obișnuita ”notă” (L.D.: Într-adevăr, pe ultima filă a acestui caiet este scris: ”Notă. 398 + 2 = 400 pagini = 200 foi. 19 august 1966. Semnatura mea” Semnătura am mai descris-o: este cea stabilită de mine cînd eram în clasa V-a și pe care o folosesc și acum.).

După o baie bună, generală, m-am culcat la 23.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame