liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Dorel Țopa

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 329. Sîmbătă 25 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (62).


Miercuri 9 februarie 1966. Aseară am mai stat de vorbă cu Buliga, am mîncat, ne-am spălat și pe la 12 și-un sfert ne-am culcat fără să ne fie somn.

Ieri am găsit într-o nuvelă de Delavrancea următoarea maximă: ”A stăpîni sau a nu înțelege e singurul mijloc de a nu suferi”. Nu prea-i înțeleg sensul. Buliga ne-a spus cîte ceva despre scumpul nostru Ham-let (L.D.: este vorba despre Hamza, porecla dată pedagogului Prandea). Ieri dimineața a venit beat, a dus pe vreo doi la direcțiune, după asta a venit victorios și surîzînd: ”O mare bucurie! Am primit ordin de la tovarășul director: pot să fac ce vreau!”. Apoi s-a postat lîngă catedră și a rostit ca pe niște versuri celebre: ”Așa voi sta. Ca un stîlp voi sta. Nici apă nu-mi trebuie”.

Azi dimineață m-am autodeșteptat la 5.30 și după ce m-am ”dichisit” am ajuns la 6 în meditație. Toader s-a sculat și el nu mult după mine. A mai plecat ”un partizan” la Lic.1 la Lic. Siret (Abramiuc Florea). Am rămas 14 în dormitor.

Începînd de sîmbătă nu mai port nici mănuși și nici flanea. Basca lui Simeria o port eu și el îmi poartă șapca. Deocamdată nu mai port cotiere și mă simt mai ușor.

Azi dimineață Prandea a fost foarte sever…. Nu suferea nicio mișcare de scaun și nici o suflare: ”Să faceți liniște desăvîrșită!”.

Cînd m-am sculat, probabil nu mi-am scuturat patul și Babii mi l-a stricat. N-am vrut să-l mai fac și, la masă, Prandea m-a trimis în dormitor: ”Du-te și fă-ți patul!”. La dormitor era închis. Vin și-i spun. Prandea: ”Bate, măi la ușă. E sus fata!”. Fac cum mi-a spus și-mi deschide… ”fata”, adică Tanța. Nici nu mi-am pus cearșaful și mi-am întins numai pătura. Mi-era tare ciudă.

La școală era foială prin clasă. Toți se învîrteau bezmetici să-și facă rost de vreo problemă de trigonometrie. În această oră profesoara a ascultat mai mulți elevi (Andrișan V., Bădeliță Toader și Gherasim Toader). Niciunul n-a știut ca lumea, dar nu le-a pus notă. În prima pauză am mers vreo 5 la ușa cancelariei, după materiale, dar n-au fost. Teleagă are obiceiul că iese ultimul din Sala profesorilor. În oră a ascultat o elevă și în acest timp eu și Toader am scris în jurnale.

Afară cerul e înnourat, dar este cald. Dimineață nu înghețase încă și bătea o adiere de vînt foarte plăcută. În ora de română cerul s-a mai înseninat și soarele a răzbătut în voie inundînd clasa de lumină. Deoarece a lipsit Rusu (și-a scrintit o mînă), nu m-a ascultat. Mi-a pus numai o întrebare. Am trecut apoi la poemul lui Al Vlahuță ”1907” pe care l-am găsit foarte înțelept. La economie politică, același caz. A ascultat trei elevi după care a predat lecția nouă. Am înțeles-o foarte bine din clasă. La istorie a ascultat vreo doi elevi după care a terminat de predat ”Comuna din Paris”. La ora de engleză Pop a întîrziat puțin. Cînd a venit în clasă mi-a dat cheia de la sediul U.T.C. și m-a rugat să-i aduc mapa de-acolo. În sediu sînt acum tot felul de instalații de la stația de radioamplificare. Nu e prea plăcut acum. Din mapă Pop a scos o scrisoare sosită pe adresa școlii de la redacția revistei ”Tribuna”. În această scrisoare se face un apel elevilor și cadrelor didactice din școala noastră să se facă abonamente la ”Tribuna”. Pop a făcut un pic de propagandă și imediat s-au făcut 13 abonamente. I s-a dat lui această însărcinare și vrea să facă cel puțin 50 de abonamente. Eu am fost scutit de astfel de abonament deoarece sunt abonat la ”Tînărul leninist”. Cu asta au trecut vreo 20-25 min din oră. A ascultat o elevă după care a predat lecția nouă. A predat numai partea introductivă de la ”Omul invizibil”. La finea orei, cînd a ieșit din clasă, mi-a făcut semn să vin cu el la sediu. Mi-am luat geanta și l-am urmat. Acolo m-a invitat să iau loc și mi-a zis că nici nu s-a uitat prin scrisoare. În fine, eu am scos o foaie de hîrtie și el mi-a tradus textul scrisorii puțin modificat. După asta m-a întrebat de unde-s de loc (confunda Grămeștiul cu Grăniceștiul). M-a întrebat ce vreau să urmez și cînd a auzit că vreau să urmez l engleză nu s-a mirat. Știa de la mijlocul trimestrului I. Mi-a spus însă că cu cunoștințele pe care le am nu voi reuși la facultate. Am eu cunoștințe mai multe decît nivelul clasei dar asta e insuficient. Mi-a zis că vara trecută a avut două fete de la Suceava cu care a făcut preparații și au intrat cu 9 la facultate. Apoi a zis să-mi iau paltonul din clasă și să mergem împreună pînă acasă. Ne-am întîlnit la poarta profesorilor și am pornit împreună. După ce a admirat frumoasa zi de azi, a continuat ”interogatoriul”: m-a întrebat dacă stau la internat și cum e pe-acolo. Eu: ”Bine. Îmi ajunge timpul, dar mai stau și după program.”). Apoi a intrat în temă și a început să-mi vorbească de limba engleză. Mi-a enumerat numeroasele posibilități pe care le are un cunoscător de limbi străine și în special de engleză. El a fost un student foarte bun. A fost al doilea pe an de studiu. Primii patru clasați au cele mai splendide servicii. De exemplu, lui i-au fost oferite mai multe servicii în București printre care: translator la M.A.I. (securitate) și în alte părți, dar le-a refuzat și a preferat Rădăuțiul… L-am întrebat de ce, dar a evitat să-mi zică. Mi-a mai spus și alte posibilități pe care le-au avut și cîțiva colegi de-ai lui (unul: profesor la Hațeg și traducător de texte științifice la un spital din Hunedoara). În legătură cu pregătirea mea mi-a spus că e nesatisfăcătoare și auzind că părinții mei sînt profesori (situație materială destul de bună) mi-a recomandat să iau cel puțin două ore de la o babă pe nume Budilișteanu. Și-a exprimat dorința de a avea o discuție cu mama. Apoi a intrat într-o temă foarte interesantă. Deoarece nu-mi convine secția reală aș putea face într-un fel să mă transfer la umană. M-a sfătuit să intru în audiență la tovarășa directoare și să fac o cerere de transfer. Toate aceste discuții le-am avut la poarta casei lui. După ce ne-am despărțit am început să cuget asupra sfaturilor lui. După posibilitățile prezentate de el n-aș mai vrea să ajung profesor. Mă gîndesc așa: un profesor inteligent, cu studii destul de vaste și cunoștințe uimitoare își pierde timpul la catedră. Pe lăngă această funcție neînsemnată are parte de o muncă destul de mare și de injuriile elevilor cleioși…

La internat, Țopa m-a așteptat cu masa

Dacă n-ar fi zăpada asta și noroiul de pe drumuri ar fi o splendidă zi de vară.

Entuziasmat de frumusețea peisajului am pornit-o cu Toader prin oraș. Am avut subiecte interesante de discuție și mă gîndeam tot timpul cum ar fi și ce s-ar întîmpla dacă aș dezerta din ”D”.

Cînd a sunat meditația la 3.30 am transcris textul scrisorii în limba engleză către elevii sovietici de la școala ”Bolșaia Serpuhovskaia no 13, Sredneea Șkola no. 555 Moskva, SSSR”. Am pus timbre de 1, 60 lei și în pauza de 5 am dus-o la cutia poștală. Înăuntru am pus o carte poștală – Fondul păcii – cu o sculptură de Ion Jalea. Mi-am mai cumpărat două plicuri și 3 timbre. De la 5.30 la 7 n-am învățat decît un pic la matematică și chimie. Am început să învăț la l rusă dar n-am reușit. Nu mă pot concentra, am o mulțime de gînduri bizare… Și cînd mă gîndesc că mîine trebuie să dau prima teză din acest trimestru!… În pauză, am început să-l descos pe Halip Neculai despre profesori și obiectele lor (L.D.: cele de la secția umanistică). El mi-a dovedit că e foarte ușor acolo și că mie mi-ar prii. Tot timpul am fost îngîndurat. Mă tem să nu fac altă prostie și după asta să regret mai mult și să mă rîdă toți. De la 8 la 9 am citit numai la limba rusă, dar al dracului lucru – n-am reușit decît să rețin cîteva cuvinte fără sens. Mi se face negru înaintea ochilor. Mi se pare că m-a lăsat memoria și-mi vine rău. Îmi apar în gînd vorbele lui Pop și apoi chipul lui B.M. ( L.D.: B.M. = Buhai Melexina, de la secția umanistică). După 9 am venit cu Toader în meditația mică unde mi-a arătat cum se face o analiză. Asta s-a prins mai mult ca lecția la literatură și mai mult ca o nucă-ntru-un perete. Pînă la 22.30 am scris în Jurnal. M-am culcat la 23.30.

Joi 10 februarie 2966. Aseară am stat în meditația mică unde mai erau vreo 10 – 15 elevi de-a 11-a care numai nu învățau.

Ieri am primit o felicitare de la bunița în care-am găsit o felicitare nescrisă, un timbru folosit irlandez și unul nou românesc + o pagină de caiet (scrisoare). Îmi scrie că a găsit dicționarul și că l-a trimis acasă (prea tîrziu). Îmi dă de grijă să nu umblu dezbrăcat ș.a. Aseară am mai scris două scrisori, una acasă în care i-am prezentat problemele ridicate în discuția mea cu Pop. A doua am scris-o în U.S. (L.D.: U.S. = Uniunea Sovietică) pe adresa: Ukrainskaia SSR, Hmelnițkaia oblasti, gorod Starokonstantinovsk, Sredneea Șkola No 8, Klub Internaționalnîie Drujbî” – copia scrisorii compuse de Pop. Azi dimineață m-am trezit la 5.30. Cu toate că mi-era somn și mi se închideau ochii m-am sculat și m-am îmbrăcat. Mă simt obosit. Ar fi și cazul: două nopți la rînd să dormi numai cîte 5 – 6 ore nu e prea ușor. După mine s-a sculat și Toader. Pînă la 6.45 am învățat numai la l rusă. La 6.45 i-am spus pedagogului (Țopa) că vrem să mergem la școală la meditație. Spre mirarea noastră chiar Haiuță s-a dus și a vorbit cu taică-său de ne-a dat mîncare (ne-a servit cu cafea). (L.D.: cafea = cicoare).

Dimineață era cam frig, totul era înghețat bocnă și încercase să ningă dar n-a reușit decît să împiestrițeze pămîntul cu cîteva puncte albe.

La școală se începuse deja ora de meditație și profesoara ne-a notat că am întîrziat 15 min. În această oră de consultație s-a făcut o problemă la trigonometrie și s-a lucrat foarte mult la logaritmi. După asta am avut prima oră – matematica. L-a ascultat pe Bădeliță și Gherasim (amîndoi aveau cîte un 3) și… minune: le-a pus la amîndoi 10). Toader a fost ascultat la predarea lecției noi (Extragerea rădăcinii pătrate). A doua oră am avut naturale. De la începutul orei dirigintele ne-a promis că sacrifică această oră și ne lasă să învățăm la rusă. A ascultat cîțiva elevi apoi s-a pornit o discuție de la un fapt neînsemnat. Lupăștean Margareta învăța la limba rusă, citind și apoi repetînd în gînd uitîndu-se în sus: dirigintele i-a zis: ”Nu așa măi, tu învață, nu te ruga la dumnezeu – dă doamne bine, dă doamne bine”. Apoi ne-a ținut o scurtă teorie despre religie și dumnezei. Ne-a povestit o întîmplare din război (22 august 1944) vrînd să arate că nu puterea cerească, ci gîndurile bune și faptele bune îl salvează pe om de primejdie. Ne-a povestit o întîmplare din timpul bombardamentelor, cînd s-a spart frontul, cum i-a fost distrusă divizia și a fugit împoreună cu prietenul său Aristide timp de 11 zile prin munți și fără hrană pentru a ajunge la familiile și copiii lor. A povestit foarte frumos și parcă vedeam tot ce spune. Ne-a mai spus cît de mult țineau soldații la el deoarece era blînd și foarte bun cu ei. După asta ne-a lăsat să învățăm la limba rusă. Nu ne-a predat lecție nouă, ci ne-a dat două lecții de recapitulat. În pauză, cu toate că ora următoare era chimia se făceau pronosticuri pentru teza la rusă. S-au făcut loterii și alte prostii.  Decît ar fi făcut așa, mai bine învățau…În pauză, eram foarte distrat și chiar bucuros. De ce – nu știuu… La chimie profesoara a fost foarte înțelegătoare și bună. A ascultat numai o elevă (era lecția f scurtă). Altădată, pentru asemenea cunoștințe, i-ar fi dat 3. Azi i-a dat 5.  După vreo 40 de minute a trecut la predarea lecției noi. În pauză am fost iar vesel și am fost pe-afară. Cînd am intrat în clasă profesoara deja intrase și scria titlul pe tablă. Eu știam foarte bine numai ”Revizorul”. Prima lecție n-am citit-o niciodată și ultima numai de cîteva ori (Turgheniev).. Eu am avut noroc: am fost nr.1 și mi-au căzut trei întrebări din ”Revizorul” și două din Turgheniev. Al doilea punct a fost analiza sintactică a unei propoziții în limba rusă (și de tradus în limba română). Din cele patru cuvinte pe care ni le-a subliniat pentru a fi analizate am făcut numai trei  și nuștiu dacă-s bune. În sfîrșit, mi-am luat de-o grijă cu prima teză și sper să fie bunișoară. Profesoara a fost severă dar n-a observat pe nimeni copiind.

După ora 12 am mers singur prin oraș și mi-am cumpărat de la ”Tutungerie” numerele 4 și 5 ale revistei ”New Times” și un plic. Cu asta am terminat și cu banii.

Am venit repede la internat. Masa se servise deja. M-am dus la Alexandra să-mi de-a pîinea măcar și mi-a făcut semn să iau și porția. Eu m-am autoservit și am luat două porții netăiate. Mi-a ajuns numai bine – mai ales că era proaspătă. La masă a fost și Maruțiac Ioan – student în anul II la Iași.

După asta m-am dus în meditație și-am jucat kuțki și am mai tradus din ”New Times”. Am mai scris apoi o scrisoare în U.S. (copia scrisorii compuse de Pop) pe adresa: Moskva, Leninskii Prospekt No 35, Sredneea Șkola nr 19, SSSR. Poate că din trei scrisori voi primi răspuns la vreuna. La trei fără ceva am mers la Atelier (în Clasa X-a D). Matkovski ne-a predat ceva despre bobina de inducție dar prea puțini l-au ascultat. Cînd mergeam la școală m-am întîlnit cu Pop; după ce l-am salutat m-a întrebat de scrisoare. Eu: ”Tocmai acum o duc la cutie” El: ”Da Druguș, dar ai pus timbrele necesare? ” Eu: Da! 1.60!”. După ce s-a terminat ora de atelier am mers cu Toader și cu ceilalți băieți (Popescu D., Cezar, Costică Lungu) la Foto-Sport să-și cumpere Toader un aparat de fotografiat. Deoarece n-a găsit acolo de care-i plăceau lui, a găsit un cetățean care avea un Smena 2 (250 lei). Toader s-a învoit imediat, a scos banii de pe cec și a mers acasă la cetățeanul respectiv și l-a cumpărat. A fost apoi pe la dirigintele Zăicescu, a văzut la televizor și a venit la internat abia la 7 (la masă). Eu a trebuit să-i motivez absența cu diferite minciuni. În pauză i-am studiat toți aparatul și Toader e nemaipomenit de fericit – nici nu putea învăța din cauza asta. Eu m-am jucat cu Dorel Țopa: îl pun pe scaun și-l trag prin meditație. Îi place.

Azi pe la amiază m-am întîlnit cu Ungureanu Orest. Seara am făcut o baie bună, după care mi-am luat pătura și m-am dus pe scări, pe coridor. Acolo am scris întîmplările zilei. (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame