liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Doina Hlinschi

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 386  Duminică 21 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (114).


Luni 13 iunie 1966. Astă noapte m-am culcat foarte obosit. Pînă pe la 12 au mai mișunat elevi pe coridor. Erau din ăia cu ”glumele” de sfîrșit de an: ”poștele” și ”mustățile de cremă de ghete”.

Azi dimineață mi-era grozav de somn, dar la 6 am sărit imediat din pat și, după cîteva minute de sport, mi-a sărit somnul. Prandea m-a întrebat: ”Unde-ai fost aseară? De la 6 pînă la 9.30”. După ceva timp de gîndire, i-am răspuns: ”Dom pedagog, am fost cu fratele!”. Pedagogul: ”Și el nu știa că ai meditație, nu?”. Eu: ”Ba da, știa”. El: ”Bine, bine”. Sigur că-i bine.

Azi am venit tot cu bluza cea albastră la școală. Buchetul de trandafiri pe care l-am șparlit aseară s-a cam ofilit și l-a luat H.N. în geantă.

O zi frumoasă. Nici un nor nu strică întinderea albastră a cerului și soarele luminează puternic.

Tare bine ar mai fi să facem și astăzi o ”excursie”. Din păcate, mai avem ore. Pînă pe la 7.15 am mai scris în Jurnal, mi-am tăiat unghiile, mi-am făcut freza, numai să treacă timpul mai repede. La școală am mers foarte veseli, fluierînd din toată inima cîntecul metalurgiștilor. Cînd am ajuns la școală, după cum mă așteptam, fetele au început cu ironiile. Ica, ciudoasă pe faptul că ieri am rîs-o cînd discuta cu un băiat în parc, m-a luat deoparte și-mi spune: ”De ce-ai rîs de mine ieri, cînd vorbeam cu ăla? Eu vorbesc ziua, nu ca tine, să mă plimb noaptea cu fetele la braț”. (s-a referit la N.L.) Am văzut că-i cam umflată acuzarea, am rîs-o și n-am luat-o în seamă. Pînă să sune de intrare am discutat cu băieții despre marinarii care au venit ieri la campionatul de lupte.

La ora de latină baba a încheiat mediile și a mai ascultat pe aceia care aveau situații dubioase. Lia mi-a scris un bilețel: ”Aseară, unchiul a venit tîrziu, m-a luat la rost, mi-a dat două palme și m-a asigurat că-i dă telefon lui maică-mea”. Cupșan (aluzie la faptul că m-a văzut plimbîndu-mă cu Lucia): ”Să-i spun Liei?” Eu: ”Spune-i! Ce, crezi că nu știe?” Cupșan: ”Mă, da chiar așa, noaptea tîrziu?…”. Vlonga a rîs, cînd m-a văzut (legat de plimbarea de sîmbătă). În oră, am continuat să citesc din viața lui London și am reținut un citat: ”Jack spunea mai tîrziu că un os aruncat unui cîine nu este milostenie; milostenie este osul împărțit cu un cîine  cînd ești tot atît de înfometat ca și animalul”. Și despre doi prieteni: ”Erau ca niște unghiuri complementare perfecte”.

La economie a încheiat mediile. Am 5 în extemporal, media 6 în acest trimestru și 7.33 media anuală. Economul a primit un buchet de flori și, spre mirarea noastră, a spus: ”Vi-l primesc numai c-o condiție: să mi-l duceți acasă. Dacă mă vede cineva pe mine cu brațul de flori crede că vin de la Sfatul Popular”. Am înțeles gluma și-am rîs cu toții.

În ora de muzică profesoara și-a făcut socotelile și ne-a spus și notele de la tezele la matematică. Spre marea mea mirare, aflu că că am 9 și-mi iese media 8! În oră am primit un fel de bilet de la N.L. (”Am avut remușcări de ceea ce ți-am spus aseară, dar am spus-o de dragul adevărului. O să caut să întăresc prietenia voastră și n-o să vă mai stingheresc”). Lia îmi scrie că fetele au observat că o dată merg cu ea, o dată cu N.L. iar o dată am mers cu amîndouă. Au rămas fetele trăsnite și nu știu ce să creadă. La aceasta i-am răspuns: ”Cu Lucia n-am nimic. Tu ești singura mea prietenă”. Diriginta ne-a sfătuit cum se pot păstra florile proaspete mai mult timp: învelindu-le cozile în vată și punînd o aspirină în apa în care stau. Ne-a mai spus despre evenimentul care se sărbătorește la mînăstirea Putna pe data de 3 iulie (un congres organizat de UNESCO). Diriginta ne-a sfătuit ca la serbare să venim în costum național. ”Uite, Druguș ar putea să vină: așa un flăcău chipeș...”. Ica mi-a făcut un  serviciu: m-a pus pe lista celor abonați (cu toate că nu-s abonat) numai să scap de teoriile dirigintei. În pauză vorbeam cu Toader și cu Geta Nichiforiuc, cînd, deodată, apare mama, destul de veselă. Mi-a spus că a venit să cumpere o valiză sau o sacoșă de excursie. Am adus vorba despre lucrul de la vară, dar nu e de acord. Mi-a pus tot felul de motive: că-i greu, că rup hainele și multe altele. Cică s-ar putea să merg la București. Prevedeam asta încă demult și m-am hotărît să nu merg nicăieri. Au rămas o serie de discuții pentru după masă.

La chimie, profesoara a primit, de asemenea, flori. În ora asta am scris în Jurnal. E destul de bine așa… A ascultat-o pe Lia, să-i dea media, dar la sfîrșitul orei am auzit că nu i-a dat-o. Mi-ar părea rău, dar mi se pare că ăsta-i adevărul: va rămîne și încă la mai multe obiecte! Doar să-i dea drumul în Consiliul Pedagogic, dar e foarte îndoielnic.

Ora de educație fizică am făcut-o în clasă. Fetele făceau o gălăgie infernală, iar profesoara abia se auzea printre ele. Cam o jumătate de oră am scris în Jurnal și-am ajuns numai bine pînă la ora asta. Lia mi-a scris în Album. Am primit un bilețel de la Lucia: ”Ar fi interesant de confruntat ceea ce ai scris tu în Jurnal cu ceea ce am scris eu...”. La niciunul dintre bilețelele pe care le-am primit de la ea n-am răspuns. Pe la sf orei de educație fizică Băimăcean a început să cînte niște cîntece populare. Și profesoara a spus că are o voce destul de bună. Așa ne-a distrat pînă cînd a sunat.

În ora de engleză Pop a făcut caracterizările asupra grupei noastre în acest an școlar. Pentru început a spus: ”Sînt mulțumit de activitatea lui Druguș, Albu și Gherasim. Mulți au învățat cu superficialitate”. Ne-a mai spus că a încercat să ne deprindă cu munca. Este singura clasă în care nu s-a muncit (în afară de cele trei cazuri amintite). Pentru vacanță ne-a recomandat odihnă, dar o odihnă activă. Ne-a recomandat să citim cărți din toate domeniile. Anii de liceu sînt cei mai pretențioși ani, anii în care se formează caracterul. (L.D.: referitor la trio-ul de mai sus, evidențiat de profesorul de engleză Pop, cred că merită o precizare: în primul rînd, mă mir, acum, de nenominalizarea Doinei Hlinschi (X-F), fiica profesorului de română Neculai Hlinschi, o elevă care a strălucit cam la toate materiile ”umaniste”, care a urmat filologia și a ajuns o excelentă profesoară de limba engleză la Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău; în al doilea rînd, singura (din triou-l nominalizaților) care a confirmat așteptările profesorului Pop a fost Albu Dorina, o profesoară de mare succes la Liceul nr 2 din Rădăuți, pe care ea însăși l-a absolvit (succesul său se măsoară în zecile de absolvenți care au devenit, la rîndul lor, profesori de limba engleză); în ce mă privește, am ratat admiterea la filologia din București – notă mică la română! – , dar, din dragoste pentru filologie, am urmat, ani la rînd, cursurile facultății de Limba engleză de la Iași, fiind, uneori mai activ și mai implicat decît colegele ”cu frecvență, la zi”. Ca student la ”științe economice”, făceam notițele de curs în limba engleză, iar în anul trei (1970) am devenit ”traducător” al unor tratate de economie occidentale în cadrul catedrei de ”Doctrine economice” condusă de profesorul și rectorul Mihai Todosia. Cunoașterea limbii engleze mi-a fost foarte utilă în activitatea mea de cercetător la Academia Română (filiala Iași) (1971-1975), apoi în cadrul carierei didactice (am predat în limba engleză la ULIM Chișinău, între anii 1993 și 1995) dar și de cercetere (participarea activă și conducerea unor organizații științifice internaționale, publicare de articole și cărți în limba engleză etc.). Profit de context pentru a aduce un omagiu, tardiv dar binemeritat, profesorului Pop care trăiește acum în Germania, pentru tot ceea ce a făcut pentru noi; în fine, dar nu în cele din urmă, cel de-al treilea nominalizat al analizei făcute de profesorul Pop, Gherasim Toader a devenit un profesor universitar și manager academic de mare succes (Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași și Universitatea ”George Bacovia” din Bacău, unde activează și în prezent). Despre colegul și prietenul meu (prietenie care durează de 55 de ani) Toader, am scris pe acest blog un articol intitulat ”Toader”. Timpul, însă, a dovedit un paralelism cvasiperfect și definitiv între Toader și limba engleză. Peste cîteva zile Toader va împlini 69 de ani, ocazie cu care colegii și prietenii îi transmit și îi vor transmite ”La mulți ani sănătoși!”. În fine, rog colegii care țin legătura cu profesorul Pop să-i transmită aceste rînduri de recunoștință și de probare a roadelor pe care orice profesor în înaltă calitate le așteaptă de la cei îndrumați de el.).

Azi la școală am cules dintr-un Album următorul ”Cîntec” care mi-a plăcut:

  1. O mie de scrisori îmi amintesc de vremea ceea/ De cînd umblam prin școli și mă-ntrebam ce e femeia. Refren: Unde mi-e gașca de-altădată cu care-o făceam lată prin cîrciumi colindînd/ În loc de gașca de-odinioară femeia mă omoară, mă bagă în mormînt
  2. Cu sticla-n buzunar și Mărășești din pachete/ Nu mai știam cînd vremea trece fiindcă umblam hoinar. Păcat… (refren)

Știu numai refrenul să-l cînt.

Cînd am ajuns la internat, mama mă aștepta aici. A cumpărat un geamantan gri – 153 lei. După ce-am luat masa, am luat cheile de la Prandea, am scos valiza din sala de valize și-am dus-o în dormitor. Aici am bucșit-o cu toate rufele și perna. Pe la 2.30 – 3 am mers la autogară. M-am înhămat la cele două valize care sînt destul de grele. Noroc că m-a ajuns Costică din urmă și m-a ușurat de-o valiză.

Toader a fost la film la 7N. Costică s-a întîlnit cu Geta. Eu am stat cu mama pe bancă pînă la ora 5. Mi-a lăsat bani să plătesc restul de excursie (60 lei) + 10 lei biletul la autobuz, 10 lei datorii, 7 lei să cumpăr o carte. Total 87 lei. Mai aveam eu 15 lei, așa că aveam bani berechet (100 lei). La 5 m-am dus la librărie și am cumpărat ”Dicționar frazeologic român-englez” – o carte foarte bună și ultimele numere de ”New Times”. Am plecat cu Simeria și cu H.N. pînă la internat. Aici nu se făcea meditație. Haiuță dădea indicații orchestrei formate din Cazacu Gigel (acordeon), Ciubotaru Mircea (fluier) și Atănăsoae Ctin (solist și baterist). Peste cîtva timp a sosit și Gherasim în meditație. Ne-am înțeles să ieșim în oraș; chiar am pornit-o amîndoi spre ușă, însă Haiuță ne observă și ne întreabă: ”Unde mergeți?”. Îi spunem primul motiv care ne-a venit în minte: ”Să bem apă”. De nevoie am băut fiecare cîte-o cană de apă. N-am avut încotro și a trebuit să stăm pînă la 7 cînd s-a dat masa. Înainte de a se da masa am fost cu Toader pe stadion. Toader a fumat și, cînd am ajuns la internat, Haiuță ne-a mirosit, dar mă întreabă pe mine: ”Druguș, fumezi?” Eu: ”Nu!”. L-a chemat apoi și pe Gherasim și ne-a întrebat pe amîndoi: ”Cine a fumat?”. Toader a răspuns: ”Nimeni… (apoi, după o pauză) Eu am fumat!”. Haiuță: ”Așa mă, de ce nu spui?” și ne-a dat liber. Pe chestia asta mi-a plăcut.

După masă, Toader nu știu unde a dispărut. Cu mare greu l-am convins pe H.N. să vină cu mine în oraș și să mergem la film de la 8 la 11, la cinema ”Unirea”. I-am promis că-i împrumut bani, dar spre ghinionul nostru (căci era un film bun) nu mai aveau bilete și era cît pe ce să venim la internat. Pe drum l-am convins însă pe Simeria să vină la film. I-am împrumutat 3.50 lei (atîta a costat un bilet) și mi-a promis că la anul, pe 15 sept. îmi dă 5 lei (!). Am mers la cinema ”7N” și – nefericiții de noi – n-am avut parte de un film bun. După jurnal, timp de mai bine de o oră a rulat ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Iași” și ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Suceava”. După astea două completări a mai dat una  cu ”pictura și culorile”. O plictiseală de moarte, ce mai! Cînd a început filmul sovietic ”Cheile cerului” mi-a venit somn și după cîtva timp mi-am pus capul pe umărul lui Simeria și-am adormit binișor. Așa că nu numai că n-am văzut filmul, dar nici nu mi-a plăcut (emoticon zîmbăreț). Cînd am ieși de la film picam de somn nu alta. Afară însă – eu eram numai în bluză – aerul rece m-a înviorat complet. Am ieșit la ora 11. Am mers la internat f veseli, fluierînd marșul, fără să avem habar de ”bucuria” ce ne aștepta acolo. Spre marele nostru ghinion ușa de la dormitoare era încuiată. Haiuță ne-a făcut bucata: s-a încuiat în dormitoare și a avut și grijă să ascundă cangea și scara și ne-a lăsat pe drumuri. M-am învîrtit cu Saima în jurul internatului, dar degeaba; nu ne mai rămăsese nimic de făcut. Nici nu era ora 12 cînd apare și Gherasim și se alătură nenorocului meu. Mi-a spus că Mircea e la blocuri, cu Felicia, iar Costică e tot acolo și discută cu Natalia. Văzînd care e situația, m-a luat și pe mine și-am mers într-acolo. Toader mi-a povestit cum s-a întîlnit cu un milițian și la întrebările acestuia i-a trîntit niște răspunsuri minciunoase care l-au scăpat dintr-o mare încurcătură. Costică mi-a povestit ”aventurile” lui de azi, cu Oltița (a sărutat-o). Am mai stat noi acolo în spatele unui bloc, stingherind locatarii, apoi ne-am împărțit. Toader a rămas acolo cu Natalia. Mircea s-a dus cu Felicia, iar eu cu Costică ne-am plimbat un pic pînă ne-am întîlnit cu a doua pereche (Mircea cu Felicia). Am intrat în holul unui bloc (unde locuia F.). Am pierdut vremea aici pînă la ora 1 (după miezul nopții) cînd F n-a mai vrut să stea și s-a dus la culcare. Noi trei (eu, Costică și Mircea) neavînd ce să mai facem, am luat-o frumușel spre gară. L-am anunțat și pe Toader unde ne poate găsi și în cîteva minute am și fost la ”unchiu-n gară”. De data asta, unchiul n-a mai fost așa de ospitalier. Sala de așteptare gemea de lume. Aici era un miros îngrozitor, aspru, care te zgîria pe căile respiratorii. De voie de nevoie, am stat un timp în picioare, iar după ce a venit trenul de ora 2 am găsit și locuri. Ne-am întins pe niște bănci să dormim, dar imediat au venit niște călători foarte harnici la vorbit și nu ne-au mai lăsat să dormim. Totuși pe la 2.30 am adormit și ne-am sculat la 4.30. Soarele era sus pe cer, dar aerul era încă rece. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 380 Luni 15 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (108).


Duminecă 28 mai 1966. Noaptea trecută, absolvenții de la Liceul 1 au chefuit, nu glumă! Pe la 12 a venit unul Zup, beat, și a început să facă scandal. Înjura grozav și făcea lucruri nesăbuite. L-a îmbrîncit pe Atănăsoae pentru te miri ce. Dacă eram în locul lui Atănăsoae, îl pocneam de-i sărea beția. Ne enerva pe toți. Noroc c-a adormit.

Dimineața la 5 a venit și Toader de la banchet. Mi-a promis că nu rămîne (după ce dă florile) și totuși a rămas.

Pe la 7 a venit Mircea și m-a rugat să-i fac rost de un stilou și de o carte de limba română. Azi are examen la acest obiect. (a aflat subiectele de la M. Bujdei).

Azi am îmbrăcat cămașa de la Mircea, pantalonii cei gri, canadiana și de dimineață mi-am făcut treabă în oraș să-mi cumpăr o cravată. Azi erau închise magazinele

După ploile de pînă acum, azi dimineață cerul era senin. Dar numai pentru o oră. În restul zilei a fost tot timpul neguros și a plouat.

Toader a povestit cum a petrecut noaptea. A tras mult la măsea și s-a întreținut tot timpul cu Nenati Lucia (XE) și cu Doina Hlinschi (X F). Nenati l-a mai învățat să mai danseze și-acum se ține de capul lui (ar vrea să se împrietenească!). Cu Doina, de asemenea. Au intrat în intimități. (”Cine ne mai stă nouă în cale? Natalița!!). Toader a întrecut măsura… Acuma nu mai poate scăpa de ele și, pe lîngă toate, s-a compromis în fața Nataliei (chestia cu Doina H. a fost aranjată chiar de ea). Ne-a mai povestit ce făcea profesorul Teleagă (fizică), cum s-a îmbătat Croitoru (economie), cum dansa Ciobanu (fizică) și multe altele.

Dimineață am luat masa în Sala de mese înșirați pe lîngă mesele puse cap la cap. Noroc că eram puțini. De la 9 la 10 am stat în meditație. Dar n-am pus mîna pe-o carte, doamne ferește!

La 10 am avut pauză. Am mers cu Toader la Alimentara, ne-am luat o șocolată și cînd am ieșit afară ne-am întîlnit cu profesoara de rusă: ”Iar prietenii nedespărțiți!” Au observat mulți prietenia noastră, vizibilă și puternică. Toader și-a mai adus aminte că cei de la banchet i-au zis că noi suntem ca două jumătăți (deci el nu era întreg). Am mers apoi pînă în oraș, în plimbare. Pe drum, Toader a încercat să mă convingă să vin și eu la reuniune, diseară (tot cu clasele a XI-a). Nu-s eu de reuniuni. Începînd de aseară am devenit chiar pesimist (iar mă apucă). Mă gîndeam că ce rost are să învăț să dansez. Îndată îmbătrînești, apoi… nimic! Dacă ar fi – la un moment dat – toți așa ca mine, s-ar întoarce lumea cu susu-n jos! Noroc că nu mă apucă așa des, ca la-nceput.

De la 10.30 la 12 s-a făcut meditația, dar Prandea – a 8-a minune a lumii – a dat drumul la difuzor și ne-a delectat c-o muzică populară. N-am învățat nimic. Nici nu este prea mult de învățat acum, dar totuși…

După ce s-a dat masa, am jucat mult tenis cu Costică, pînă pe la 4. Deoarece ploua (o ploaie enervantă, de toamnă) am mers în dormitor, unde m-am întins pe patul confortabil și în timp ce ceilalți băieți se distrau, am adormit timp de vreo două ore. Cînd m-am sculat, am căpătat iar poftă de viață, de glumă, de rîs. În dormitorul 9 au dormit niște fete (între 12 și 16 ani, probabil niște sportive). Cu ceilalți băieți am început să ne aruncăm  cuvinte grele, printre uși. Ba ne zgîiam pe la geamuri. Ca în batjocură am aruncat un pantof înăuntru, dar a trebuit să o iau imediat la fugă; era pericol să mi-l pună pe ceafă. Apoi, nu știu de unde a apărut un șoarec. L-am apucat de codiță și l-am aruncat pe unul din paturi. N-am mai văzut cum au reacționat, căci iar am întins-o. Erau cam sălbăticuțe și mă așteptam la orice. După asta am ieșit pe-afară, am jucat tenis pînă la 6 (cînd ne-a luat Prandea la meditație). Toader s-a dus iar la școală. Costică s-a găsit să mă lămurească să vin și eu la vreo petrecere (”Mă, Liviu, cu giumbușlucurile astea ale tale, zău că ai avea succes”). Pînă la 7.30 am mai scris în Jurnal. La 7.30 – altă minune: Prandea ne-a dat drumul la dormitoare!

În seara asta este un fel de continuare a banchetului (azi fără profesori). Au venit tot soiul de eleve, care mai de care mai aranjate. Din dormitorul nostru se vedea clar cum fumau fetele în fața meditației de-a 11-a, unde acuma-i un fel de dormitor. Proastele!

În seara asta a venit Mircea și a rămas să doarmă la mine. Mi-a pus el pantalonii la dungă, sub pătură și cu cearșaful deasupra.

Luni 30 mai 1966. Am dormit destul de bine cu Mircea. Dimineața m-am sculat primul, l-am sculat și pe Mircea și înainte de ora 6 (adică înainte de a veni pedagogul) Mircea deja era plecat din dormitor. Dar aseară Prandea a făcut-o lată de tot și azi dimineață nu ne-a sculat nimeni. Fiecare a dormit cît a putut. Pe la 7 a venit și Haiuță și i-a urnit pe cei mai somnoroși. Eu am venit în meditație și-am mai scris Jurnalul (iar am rămas în urmă). Astă-noapte am avut un vis pe care ”n-am visat” să-l visez. Am visat-o pe B.M. într-o rochie veche, murdară, dar ea era curată și frumoasă. Un fel de iluzii…

Orima oră de emoții a fost la limba latină. Pentru azi am avut recapitulare și baba s-a gîndit că poate aicea s-o mai mișc un pic. Dar eu – clei. Mi-a pus cîteva întrebări, iar eu am luat iar poziția mutului. Profesoara s-a enervat – avea tot dreptul! – și m-a amenințat: ”Druguș! Tu riști să rămîi corijent pe vară!”. Eu m-am mulțumit să zîmbesc sarcastic. Doar știu de la Atănăsoae că i-a zis Nelu Alexinschi ce i-a spus baba despre mine: ”Druguș poate să nu învețe deloc la latină; dacă ăsta-i unicul obiect greu, îi dau drumul fără discuție”.

La economie politică Economul a întîrziat cîteva minute apoi a ascultat cu multă răbdare cîteva fete, după care ne-a predat ultima lecție din carte.

La muzică, băbuța ne-a făcut mai mult diriginție, explicînd, la urmă, niscai noțiuni de istoria muzicii. De acum trecem la recapitularea materiei.

Prima jumătate a orei următoare am fost liberi, iar fetele au început să danseze nevoie mare. Băimăcean era cîntăreața și-i dădea și din gură și la darabană. Halip era cu solzul, iar eu cu ”fluierul”. S-au făcut și sîrbe. Magopăț ”a dansat” cu Ica. Făcea niște figuri atît de comice că era imposibil să nu te pufnească rîsul. Ca de obicei, eu am sta deoparte, retras.

Azi l-am văzut pe Gherasim discutînd cu Nenati. Asta se bagă așa în om și-l compromite… Doina H: ”Vezi că te bate Natalița!”. Nenati a început să-i zică lui Toader că nu mai vorbește cu Scîntei Dragoș. Mă mir că nu i-a propus direct prietenie. Prea vizibil bate șaua. În pauză, Nenati era un pic veselă, iar eu am și găsit prilejul s-o înțep: ”Mai ai chef?”. Atît mi-a trebuit! În ora de chimie a început să mă bombardeze cu bilețele și să mă întrebe cine m-a informat. Din cele vreo 10 bilețele în niciunul nu i-am dat un răspuns clar, ci am ocolit-o, luînd-o cu alte teme, vorbind mai mult despre mine. În ora de educație fizică am stat în clasă deoarece terenul era plin de apă, iar sala nu era încă amenajată în urma banchetului. La engleză, spre neașteptarea noastră ne-a adus tezele. Cele mai bune: eu și Albu (8), Toader – 7, Costică – 6. Profesorul se îndoia de teza lui Costică și a început să-l ia la întrebări. Eu am vrut să-i spun ceva lui Costică. Pop m-a văzut și m-a apostrofat foarte serios: ”Druguș, dacă ești indisciplinat, te pot da afară!” Restul orei – adică la corectarea tezei – am stat degeaba.

În pauză i-am arătat lui Toader bilețelele de la Nenati (a rîs).

După masă am jucat tenis cu Costică. În acest timp a venit Mircea pe la mine și mi-a spus că ar avea nevoie de vreo 150 de lei pentru a-și cumpăra nu știu ce. Dar eu eram lefter. Pînă la 4.30 am citit din ”Mărul roșu”, o culegere de nuvele de autori ruși.

La 4.30 am plecat cu vreo 10 băieți de la internat la spectacol. Eu am luat-o prin oraș, apoi am venit la Casa de Cultură unde trebuia să-l aștept pe Toader. Dar se făcuse 5 și el nu venea. Crăpam de ciudă. Deodată îl văd venind tot o fugă de la internat. Am intrat repede și, în mare grabă, ne-am căutat locurile. Am mai stat un pic și a început spectacolul ”Vinovați fără vină” de N. Ostrovski – piesă în patru acte. Mi-a plăcut și m-a impresionat această piesă. Jocul de scenă al mamei lui Neznanov a fost cu totul mișcător. La urmă a fost duioasă și întîlnirea dintre Neznamov cu mama lui. În sală puteai vedea multe femei și fete cu batista la ochi. Cele patru acte, cu pauze destul de lungi (au avut decorururi foarte diferite de la un act la altul) ne-a ținut pînă la 8 și 10. Dar vai de masa noastră. Aproape nimeni n-a mîncat macaroanele cu (puțină) brînză și n-a băut ceaiul care nu era nici cald nici rece. Rămîneam flămînd dacă lui Toader nu i-ar fi venit de-acasă. Am fost la sala de valize și-am mîncat împreună pe săturate (pîine albă și piftele, prăjituri și mere). Pe la 8.45 am intrat în meditație. Pînă la 9 n-am mai avut ce să învăț. Seara la 9 Mircea era prezent la mine. El s-a culcat, iar noi ceilalți ne-am dat pe veselie. Am pus dulapu-n ușă și am făcut niște sîrbe, cu comandă. Cînd  a venit Haiuță, toți eram în paturi. Toader a dat dulapul din ușă, la cererea lui Haiuță. Drept pedeapsă ne-a spus să ne mutăm cu toții în 19, iar cei din 10 să vină în 11.

Marți 31 mai 1966. Astă noapte eu am dormit în patul și așternutul lui Arcadie iar Mircea a dormit singur.

Ieri, toată ziua a fost înnourat și ploios. Azi, la fel.

Dimineața, Mircea s-a sculat înainte de 6, iar la 6 era plecat. Cînd a venit Haiuță prin dormitoare, a începînd să strige, arătîndu-și originea…

M-am obișnuit acum ca în fiecare seară să-mi pun pantalonii la dungă sub cearșaf. Port tot cămașa de la Mircea. Ieri am avut o cravată albastră ce o primisem eu de la bunița. Azi am luat-o pe cea neagră. Amîndouă se potrivesc.

Începînd de ieri, elevii claselor a 9-a și a 10-a de la Liceul 1, învață și ei dimineața. Acum sîntem cu toții în meditație și parcă mă simt stingherit. Aseară și azi dimineață am citit din ”Mărul roșu”. Am găsit cîteva vorbulițe de duh, pe care, ca de obicei, mi le-am notat. Iată-le:

Racul, știe fiecare/ E viteaz nevoie mare // Dar cănd lupta e în toi/ El se trage înapoi”.

” – Și după aia? – După aia, piți gaia”    ”Iubește și te-nmulțește că pe noi nu ne privește”

”E atîta strălucire-n jur/ Văzduhu-i de cleștar // Sclipește-al cerului azur/ E primăvară iar!”

Azi, la ora de română, mi-am continuat obiceiul de a mă uita fix în ochii tinerei noastre profesoare. La sf orei, dînsa m-a pus să vorbesc despre lecția nouă, crezînd că am fost foarte atent. Dar eu am văzut numai ochii și nimic altceva; de auzit – mai puțin! M-am făcut de rîs c-am început să le bolmojesc…

La ora de l rusă, a început Nenati cu ”corespondența”. Am primit niște bilete c-am rămas uimit de ”filozofia” ei. La un timp mi-a venit și să rîd! Mă întreabă cum nu mă plictisesc eu în lumea asta? Ea se plictisește de moarte și nici o carte, nici un spectacol, nimic n-o mai satisface. Lumea înconjurătoare o numește ”societate inferioară”. I-am răspuns, dar n-am fost de acord cu ea în niciun caz. Scrie Nenati: ”Fără modestie, sînt o bună filozoafă”. Eu: ”N-am nimic împotrivă”. Am mai făcut un schimb de tîmpenii din astea pînă m-a enervat și am încercat să-i dau fiecare răspuns cît mai laconic și mai tăios. Ea însă – ca scaiul de oaie! Asta-mi mai trebuia acum.

La dirigenție, baba ne-a făcut teorii și i-a prezentat fiecărui elev situația sa. La matematică, Hrișcă a scos-o pe Buhai la tablă; n-a știut nimic și profesorul i-a pus 2. A început să-i înșire că habar n-are de materie (just!). Și finalul: ”Să nu mai trimiteți cunoștințe și intervenții că mai rău faceți!” Cu asta a ieșit foarte nervos din clasă. Acum B.M. are la sigur 3 obiecte căzute – deci ”repechinche – șepte ani în clasa zecea”. La ora de cor nu s-a cîntat. Probabil profesoara a pus note, iar noi – cei patru băieți care-am mai rămas la tenor – ne-am petrecut ora povestind. După oră m-am dus la dirigintă să-mi semneze un bilet de voie să merg la film (Toader n-a mai îndrăznit să meargă la Zăicescu). Diriginta a început să facă nazuri: că nu știe dacă-i bun filmul, dacă-i voie și alte ”motive” (nu mai am de învățat?). Apoi mă întreabă cu cine voi merge. N-am ce face și-i spun că merg cu Toader. Diriginta se duce în cancelarie, se sfătuiește cu Zăicescu și alți profesori să vadă dacă-i voie. Vine la mine rîzînd și-mi spune: ”Cum să vă dau eu voie? De unde știu eu  ce tineri și ce domnișoare merg cu voi? Ei! Dacă merge și domnișoara Hasna Lucia, poate-ți dau drumul…”. Cînd am auzit de la băbuță că eu aș avea legături cu Hasna m-a apucat rîsul. Să-i zic că nu-i adevărat, ar avea motive să creadă c-o apăr și iese mai rău. Am rîs și eu odată cu ea și gata. Dar, imediat apare și Zăicescu, tot rîzînd, și spune: ”Nu tovarășa dirigintă! Dacă merge Hanuseac Teodora dintr-a 11-a, atunci dați-i drumul”. M-am mulțumit să rîd și la auzul acestei replici și-am plecat apoi în clasă. (Cînd m-am uitat la Zăicescu am văzut că se uita la mine și rîdea grozav). Cînd a venit în clasă, Zăicescu m-a mai întrebat: ”Și zici că merge și Gherazim?” Eu: ”Da, ar vrea să meargă”. Zăicescu: ”Bine, măi! Vii la mine după ore!”. Tot timpul cît vorbea cu mine zîmbea, nu știu de ce. Cît tărăboi pentru o simplă semnătură! Și cînd mă gîndesc că am putea vedea filmul și fără asta, hușchindu-ne pur și simplu…

În ora de naturale, Zăicescu a ascultat. A întrebat ce înseamnă cuvîntul ”apatie”. M-a pus pe mine să-l explic; n-am știut să-l explic așa bine și a pus-o apoi pe Nenati să explice. Aceasta a început-o cu filozofia ei. Nenati: ”Apatic este unul căruia nu-i place viața”. Zăicescu: ”Dar lui Druguș îi place viața, nu-i așa, măi?!”. În ora asta am rîs grozav, mai ales atunci cînd Zăicescu a întrebat-o pe Teleagă Vioricadin ce-i format corpul omenesc?”. Asta probabil dormea, căci a dat un răspuns minunat: ”Corpul omenesc este format din cap și coadă”. N-am rîs de mult cu asemenea poftă. În ora asta Nenati mi-a mai scris un bilețel. A îndrăznit să mă numească ”my friend”. Apoi, în alt bilet: ”Să nu crezi că mă interesează mai mult Gherasim...”. Ce-o mai urmări cu asta, cam greu de priceput. Cert este faptul că îi voi da toate planurile peste cap.

După ore l-am căutat pe Zăicescu la cabinet și mi-a dat semnătura pentru care s-a făcut atîta tărăboi. N-am crezut c-am să ajung la Zăicescu să-mi semneze. Acesta m-a întrebat: ”Gherazim n-a îndrăznit să vină la mine?” Eu: ”Nu știu!”.

După ce-am luat masa l-am căutat pe Gherasim să mergem împreună la film. Cum nu l-am găsit aici am pornit în oraș să-l caut. Dar nici în parc, pe banca lui preferată nu l-am găsit și nici la cinema ”Unirea”. Am venit înapoi la internat, supărat pe el și hotărît să-l muștruluiesc un pic pentru fenta asta, cînd îl voi întîlni.

Pînă la 5 nici n-am învățat, nici n-am scris în Jurnal. La 5 am ieșit în oraș să fac ceva cumpărături. Pe la linie m-am întîlnit cu Toader. De la cîțiva pași i-am spus: ”Măi Toader, mi-ai belit obrazul!” Apoi, supărat i-am spus ce și cum s-a întîmplat. El a fost cu Natalița și cu Doina la film. L-am luat și pe el în oraș și discutînd așa, totul s-a împăcat. Toader: ”Mă, dacă vrei tu, merg și eu mîine la film”. Eu: ”Bine”. Am mers la librărie și am făcut o mulțime de cumpărături. Am luat un caiet de 10 lei (cu coperte cafenii pentru Album), două pixuri albastre (doi lei bucata) + trei rezerve. Sistemul după care sunt făcute aceste pixuri m-a impresionat. E foarte simplu și parcă mă gîndesc cum nu s-a gîndit nimeni pînă acum să facă așa ceva. E f practic. Mi-am mai luat mine pentru creionul automat și-un carnet de însemnări (cu pătrățele, coperte veline, 4 lei – volumul al III-lea la Însemnări de buzunar). Am dat și pe la lenjerie de unde mi-am cumpărat o cravată de 25 de lei (un albastru strălucitor împătrățit cu negru).

În pauza de 7 am mers cu Toader pe asfalt, dincolo de Rădăuți (Toader a fumat două țigări). Am povestit o mulțime de întîmplări din viața școlară. În D o fată l-a botezat pe Garabet Ibrăileanu zicîndu-i Garibaldi Brăileanu!

După 8 a venit Mircea pe la mine, Mi-a spus că a vîndut pixul cu 15 lei! (de la 4 la 15!). Ca de obicei, seara am făcut o baie generală și mi-am pus pantalonii la dungă. Aceste două obiceiuri sînt foarte sănătoase și n-aș vrea să mă debarasez de ele.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 377 Vineri 12 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (105).


Sîmbătă 21 mai 1966. Astăzi este sărbătoarea celor ce se numesc Constantin, Constanța, Elena, Eleonora, și alte derivate de la Costică și Ileana. Dimineața n-am mai apucat să mă mai uit prin cele cărți. Mai clar, n-am citit la nimic pentru azi.

La latină ne-a adus tezele și-am scăpat de ascultare. Eram foarte curios să văd dacă mi-a pus 3 sau 4. Majoritatea din clasă aveau 4 și minus 5. Cînd am auzit că am ”minus cinci” (adică 5) eram să cad de pe bancă. Mi-am revenit și-am început să zîmbesc de bucurie. Băbuța m-a întrebat: ”Druguș, ai visat tu c-o să ai cinci la teză?”. Nu, asta n-am visat, dar chiar visasem că eram prospăt bărbierit și că mă plimbam cu Melexina – plăcut vis. Apoi, băbuța: ”Asta-i salvarea ta!”. Restul orei am făcut corectarea tezei adică copierea lucrărilor bune făcute de Vîntu și Nenati pe tablă. La noi în clasă erua cîteva Elene. (Ivănuță Elena, Băimăcean Elena, Agarofinei Elena, Ungureanu Constanța. Profesoara de latină: ”No, să trăiești, Ileană!”. De la toate astea, apoi de la Lungu Costică, Lupăștean Elena și Atănăsoae C. Am primit bomboane. În ora de istorie am stat în clasa X-a B împreună cu Albu Dorina și Hlinschi Doina. Ne-a luat Pop acolo pentru că are inspecție de la București și trebuie să-i mai și activeze cîte cineva. Inspecția a fost formată dintr-o singură tovarășă + directoarea. Clasa s-a prezentat comsi-comsa. Lui Pop îi tremurau mîinile și nu-i convenea deloc cînd elevii îi ziceau ”dză aislănd” (în loc de dzi ailăn).

În pauză am ieșit afară și m-am luat de gît cu Lazurcă Aurel (cl XI-a A). Mi-am schimbat semnătura. Dacă pînă nu demult o făceam simplu LDruguș, acum, după zeci și zeci de exerciții făcute pe cărți și caiete, în ore, am reușit să o fac tot mai complicată. (L.D.: În Jurnal sunt scrise câteva rânduri cu semnătura cu cele două triunghiuri suprapuse, semnătură pe care am ”inventa-o” înainte de a veni la liceu).

Ora de chimie s-a desfășurat foarte normal. Nu m-a ascultat și m-am bucurat. Ne-a predat ”Argintul”. La fizică, aceeași poveste.

După ore, vroiam să merg acasă, dar nu m-au lăsat fetele. De ce? Aveam adunare. N-am mai avut ce zice. Pînă să înceapă adunarea am ieșit pe coridor. Aici m-am întîlnit cu Toader. A venit la mine și cu un glas nefiresc a început să-mi spună: ”Mă Druguș, am făcut-o lată! Am fost cu frate-miu în restaurantul Central. Îi spui Feliciei să-i zică lui N să nu mai vină azi la ora două, ci mîine la ora două. Uite, îi dai și biletul ăsta”. Începe el să caute prin buzunare, dar nu mai dă de el. Îl caut și eu, dar … nimic!. Niciunul din noi n-a știut că biletul a căzut pe jos și l-a pescuit Sîrghie. Toader a plecat acasă cu fratele lui (Lazăr).

Astăzi a fost un vînt puternic care ridica trombe de praf.

La adunarea noastră a luat parte și diriginta. Tema: ”Comportamentul tineretului în societatea socialistă”. A citit Lucia Nenati un material scris de ea. Ștefan a scris procesul verbal. După citirea materialului – dezbateri. Asta a fost singura ședință care mi-a mai plăcut un pic. A fost mai multă combativitate și siguranță. S-a început să se discute cum se comportă cei patru băieți din clasă și a fost luat fiecare în parte. Magopăț, săracul, a dus greul criticilor. Eu m-am distrat foarte mult pe chestia replicilor lui. Magopăț s-a dezvinovățit – și foarte bine a procedat – zicînd că colegele lui nu se poartă frumos cu el, iar el le-o întoarce cu aceeași măsură. Diriginta: ”De ce nu te porți frumosc cu fetele?”. Magopăț: ”da ce, astea-s fete? S niște mahalagioice!”. Lui Magopăț i-a luat apărarea Gabriela Șcheianu care a învinuit-o pe Ica Grijincu că se agață mereu de băieți. Toată clasa a fost de acord (Dacă Ica le cam permite…). Am ajuns și eu la scărmănătoare. Diriginta era tare curioasă să vadă cum mă comport eu. Clasa m-a apreciat – spre satisfacția mea – dar toate fetele s-au plîns că nu le salut pe stradă (”Îi fudul!”). Diriginta m-a întrebat ce părere am despre ceilalți băieți. Am împărtășit aceeași părere ca și Magopăț. Apoi tot Șcheianu s-a ridicat și a propus ca ceea ce am vorbit să rămînă între noi, ”în familie” și să nu se mai împînzeacă în toată școala (fetele s-au referit și la mine, ținînd cont că în pauze stau mai mult prin D). Spre sfîrșit, s-a sculat Halip N. și a precizat: ”Să nu creadă fetele că cu asta ne-a pus la respect și că de acuma trebuie să le respectăm oricum”. Apoi diriginta a propus ca fetele să întrebe, iar cineva să le răspundă cum trebuie să se poarte într-o societate. Băimăcean a întrebat ce să facă dacă merge în vizită la o familie. Explicațiile au venit de pretutindeni. Lia mi-a cerut un bujor pe care-l manglisem de undeva. I l-am dat. Lia: ”Liviu, să ai așa o soție!”. Eu: ”Bine, bine”.

După ore am alergat și i-am spus Feliciei ce m-a rugat Toader. Cînd am ajuns la internat, Toader era acolo. Era încă ”vesel”. A făcut o beție strașnică. I-a fost iar rău și a vomitat. A fost acasă și s-a întors imediat înapoi. A luat bani de la fratele său și de la taică-su. Am stat în meditație și, avînd încredere în mine, mi-a spus pățania lui cu Lazăr care pentru prima dată în viață a luat bătaie și are un of la inimă. S-a jurat să se răzbune pe toți).

Am luat masa la ora două deoarece au venit cam o sută de tovarăși care au luat masa la noi.  Apoi am plecat împreună la film. Toader avea nevoie de un loc unde să doarmă și să-și revină. Am văzut filmul românesc ”La capătul pămîntului”. Pe lîngă asta am văzut jurnalul și un ”Orizont științific” nr 1. 1966, foarte interesant. Toader a ațipit la film. După asta am fost cu el pe la CEC unde și-a depus niște bani (120). Ne-am plimbat apoi mult și bine prin oraș, am fost pe la 6 la internat și ne-am întors în oraș. Am făcut un banc cu o țigară în care-am pus catran de la chibrituri. Nu ne-a mers și s-a aprins chiar la Toader… În oraș, am mers la ospătărie, am luat două antricoate (17 lei). Ne-am mai plimbat un timp prin oraș și deodată ne întîlnim cu Zăicescu. Acesta-i dă lui Toader o misiune specială: să-i anunțe pe colegii din D să se prezinte mîine la școală la ora 1. Am pornit-o imediat amîndoi și-am trecut pe la Tănase, Larionescu (”Nu-i acasă!” – ”Nu-i nimic, noi doar v-am înștiințat…  – Ha, ha!”), apoi pe la Popovici (și Nichiforiuc Geta). Am vrut să trecem și pe la Andrișan dar nu era acasă. Acolo l-am întîlnit și pe Zăicescu. Dacă am fost văzuți că ne facem datoria, am considerat că misiunea-i îndeplinită și ne-am dus cu Toader în parc în fața intrării de la ”7N”. După ce ne-am chinuit o vreme pe-o bancă (chinuindu-mă și eu cu o întrebare: unde-o să dormim la noapte?) am luat-o iar la picior. Am intrat în holul de la ”7N” să-mi aranjez freza. Din obișnuință, m-am uitat la ceas să fiu sigur că n-am depășit ora permisă de regulament. Era opt făr-un sfert. Deodată, Toader începe să-mi dea coate și ghionturi și-mi face semn să ieșim afară. Cînd am ajuns afară mi-a spus că pe lîngă noi a trecut profesorul Drancă cu soția. Eu: ”Ei și ce? Încă nu-i ora 8!Toader: ”După ceasul tău, așa o fi. Dar acum e ora 9 fără 20”. Am rîs de această întîmplare și mai ales de nedumerirea mea (de ce m-a scos așa repede afară).

Cînd am ajuns la internat (pe la vreo 10) băieții care-au mai rămas pe-aici se foiau și se luptau să-și găsească un culcuș sub vreun acoperiș. S-au îngrămădit foarte mulți în izolator, dormind ca vai de ei, pe niște saltele de burete. Toader însă m-a lămurit să ne facem un culcuș afară, sub cerul liber. Zis și făcut. Am mers în dormitor și pe sub nasul adiministratorului Florea (care repara lumina, împreună cu cîțiva băieți) am înșfăcat în două serii cele necesare pentru un culcuș bun: trei pături, o pernă mare și lată și o plapomă (de asemenea, am căutat să fie cît mai cuprinzătoare și să fie și groasă). Am dus toate acestea în mijlocul tarlalei de trifoi din spatele internatului, adică în plin cîmp. Le-am așezat pe toate cu destulă dibăcie și ne-am culcat. Deoarce n-aveam cearșaf ne-am culcat cu pantalonii… Toader și i-a pus și la călcat, sub pătură/ Trifoiul fiind destul de înalt ne apăra și de vîntișorul răcoros care adia.

Duminică 22 mai 1966. Dimineața, cînd s-a ridicat soarele și-a ajuns deasupra noastră ne-a trezit și pe noi la 7.30. Me simțeam așa de bine și eram cum nu se poate mai fericiți. Am dormit minunat în aerul curat al nopții senine, aer care dăinuia și dimineața. Toader s-a trezit și pe la 5 și a admirat și un minunat răsărit de soare. Cum am făcut ochi am început să sporovăim  și să rîdem de aventura noastră nocturnă. Pînă pe la 8 și 10 am tot cîntat cît am putut de tare și tot ce ne venea pe limbă. Uitîndu-mă la culcușul nostru am gîndit că e mai confortabil decît unul din opera lui Calistrat Hogaș… pe care am început să-l admir și să-l îndrăgesc. Astfel ne-am înveselit noi – cu cîntările – apoi în lumina puternică a soarelui ne-am îmbrăcat, ”am făcut paturile”, adică am strîns toate cele ce ne-au folosit drept pat și le-am cărat în dormitor. Aici ne-am mai odihnit un pic, apoi am făcut amîndoi o baie bună care ne-a înviorat. Ne-am îmbrăcat și ne venea să nu mai așteptăm pînă ce-o suna masa. Dar ceasul ne arăta ora 9, iar băieții au spus c-au mîncat pe la 7.30 adică tocmai atunci cînd soarele a binevoit să ne trezească. Unii au rîs de locul unde ne-am petrecut noaptea dar habar n-au cît de bine și de frumos a fost. În orice caz am dormit de zece ori mai bine ca ei…

La bucătărie nu prea aveam nas să le cerem masa la o oră așa de înaintată. Am luat-o pe departe să fără să cerem prea insistent, dar dna Alexandra ne-a servit. Deoarece ceaiul se terminase a ”trebuit” să mîncăm cafea…

Imediat cum am luat masa, am plecat amîndoi în oraș și-am făcut cîteva ture. Ne-am întîlnit cu Haiuță și cum aveam aparatul la noi am plecat tustrei la ”Grădina de tir” unde avea loc concursul de atletism al școlilor generale de 8 ani din raionul Rădăuți.

Profesorul Băncescu vroia să mă pună la completat niște formulare și la socotit; m-am descotorosit de treaba asta zicîndu-i că nu mă pricep (s la umanistică etc.). M-a anunțat că duminica viitoare avem și noi (liceele) concurs de atletism. Haiuță mi-a dat să port ochelarii lui, iar eu i-am împrumutat creionul automat. Toader a făcut cîteva fotografii la săritura în înălțime și în lungime. Am venit la internat, dar nu era nimeni în meditație. Am coborît la valize să-mi schimb cărțile și am jucat patru meciuri de tenis cu Babii. Apoi, pînă pe la 12 am scris în Jurnal (pe ziua de vineri). Înainte și după masă Toader a făcut cîteva fotografii cu ”țăranii”, adică cu elevii care erau azi îmbrăcați în costume naționale. I-a mai făcut apoi cîteva poze lui Ica (o fată din clasa X-a B, umană, de la Liceul 1). Nu vroia în ruptul capului să facă o poză cu Haiuță, dar Toader i-a prins o dată împreună…

Pînă la ora 13 am luat masa. Cu toate că știam prea bine că azi, la ora asta, trebuia să merg la școală pentru a întîmpina, împreună cu clasa, delegația șefilor țării în frunte cu tov Nicolae Ceaușescu, am ales să rămîn la internat și să aștept aici trecerea coloanei. Dar ni s-au lungit urechile așteptînd. Treceau orele una după alta și tot așa mai trecea, din cînd în cînd, cîte-o mașină, speriind moșnegii (”Uite-l!”). Abia pe la ora 5, în sfîrșit, au ajuns și-n Rădăuți. Eu am stat chiar în fața internatului. În prima mașină stăteau, în picioare, tov. N. Ceaușescu, Gh. Apostol și E. Botnăraș. Nu știu de ce lumea nu s-a agitat prea mult. Probabil mulți s-au mulțumit numai să-l vadă, uitînd să mai ovaționeze, cum ar fi fost cazul. Poate din această cauză nu pomenește niciun ziar de trecerea lui prin Rădăuți. Toader a reușit să-i fotografieze. A urmat apoi o coloană de 30 de mașini. Alaiul s-a îndreptat spre Putna, punctul terminal al vizitei în Țara Moldovei. Acolo au fost serbări mari, și cine a avut fericirea să-și petreacă ziua de azi la Putna nu i-a părut rău.

Imediat cum a trecut convoiul am ieșit în oraș crezînd că poate se va opri aici, dar a trecut – și încă destul de repede – fără să se oprească. M-am întîlnit cu Haiuță și Toader (care s-a desprins de noi). Cînd l-am regăsit, Haiuță s-a dus la internat iar eu am rămas cu Toader și cu Felicia (na!). Toader s-a dus în parc să facă niște poze la ”țărani”, iar eu am făcut vreo două ture prin oraș cu Felicia (s-o trimiți acasă?!). A venit apoi și Toader. Felicia ne-a povestit cum au petrecut fetele la banchetul lui soră-sa, Elena Popescu. S-au îmbătat toate pe capete și tare mult aș fi vrut să le fi văzut în starea în care erau. Cred că și ele au rîs cînd m-au văzut și mi-au ascultat vorbele în seara aceea de pomină (2 mai). Teodora nu se mai putea ține pe picioare, Natalița a început să plîngă și să-și deschidă inima (îi era ciudă c-a înșelat-o Toader, dar ea nu știa care-i situația). În cercul nostru a intervenit și Costică Lungu care ne-a sfătuit să nu mai stăm cu una ca Felicia că ne compromitem. Am mers apoi tustrei la ospătărie și după ”un pic” de așteptare am mîncat fiecare cîte-o friptură, apoi cîte-un suc. Dar m-am înșelat amarnic: pe lîngă că numai ne-am zgîndărit foamea am dat în total 25 + 4 = 29 lei (e cam de la obraz; nu ne-a venit în cap să ne socotim acolo și ne-a jumulit). Am mers la cofetărie și-am luat cîte-o prăjitură, ca un capac… După asta ne-am continuat plimbarea. Se făcuse ora 7 și afară era rece. Azi am umblat numai în bluza albastră pe care-o tot port în fiecare vară, din clasa VII-a încoace. I-am lăsat pe Costică și Toader în parc și-am venit la internat să-mi iau haina bluza de vînt, pe deasupra. Am venit la internat tot o fugă, ca să nu-i fac să mă aștepte prea mult. Dar degeaba. Ușa de la dormitor era încuiată și a trebuit să stau așa. N-am vrut să-i cer cheia lui Haiuță pentru că ar fi trebuit să-l rog și nu vreau să apelez la el sub nici o formă. Dacă-mi va face vreun serviciu din inițiativa lui, n-am să mă supăr. Am rămas numai cu el în meditație. Mi-a dat două chei și mi-a zis să mă duc la infirmerie să-i aduc un bec. Din curiozitate am încercat cheia și la ușa dormitoarelor și… s-a deschis! Imediat mi-am luat ”haina” și după ce-am scăpat de bec și de chei am tulit-o în oraș. Pe drum m-am întîlnit cu Simeria Virgil și cu Halip Florea. Pe Toader și pe Costică nu i-am mai găsit. Am mers cu cei doi colegi în parc unde s-a încins o discuție despre fete și gusturi. Simeria: ”O fată trebuie să aibă mult mai multe calități decît un băiat”. Mi-a povestit despre prima sa simpatie din cauza căreia a suferit.

Aprinzîndu-se și luminile-n parc, am luat-o prin oraș și-am luat-o pe str. Putnei. Am mers așa sporovăind pînă la vreo 2-3 km de oraș cînd am dat de asfalt (prin dreptul internatului celor de la Școala veterinară). Cînd ne-am întors l-am văzut pe Mircea la (restaurantul) Moldova. M-am uitat la el, m-a zărit și a ieșit afară. De bani nici nu putea fi vorba. Mi-a spus că a fost acasă și mama n-a mai plecat la București. Mi-a dat dicționarul Român Englez (pe care l-a căpătat în schimbul Dicționarului englez-român din care aveam două).

Cînd am ajuns la linie, a trecut un soi de tren cu tot cu locomotivă formînd un singur vagon. Am crezut că ăsta o fi trenul cu care pleacă tov N. Ceaușescu, dar m-am înșelat. Am ajuns la internat după ora 10. În seara asta am dormit în paturile noastre.

Azi a fost o zi frumoasă.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 375 Miercuri 10 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (103).


Marți 17 mai 1966. Conform programului stabilit anterior, m-am sculat la 5 și după ce m-am spălat (în grabă) am venit în meditație unde timp de aproape o oră am scris încontinuu în Jurnal și, în sfîrșit, am terminat și cu ziua de ieri.

Și azi e o vreme minunată. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Același cer perfect senin ce ține, la răsărit, globul soarelui care străluce și iradiază lumină și căldură. Banca mea e luminată puternic și-mi place.

După ce-am terminat de scris Jurnalul am stat degeaba pînă la 7.30. Și doar aveam teză la matematică… Dar, am gîndit așa: sigur îmi va da o problemă de la sferă pe care știu să o fac și una de la celelalte figuri + teorema sinusurilor sau teorema cosinusurilor. Bazîndu-mă pe inspirația ce o voi avea la teză (inspirație în adevăratul sens al cuvîntului, nu copiat) am lăsat totul baltă. După ce-am luat masa am stat și-am așteptat să se dechidă sala de valize. Dar în zadar! Aveam de gînd să las Jurnalul și o călimară de cerneală la valiză. Azi avem corul și e foarte periculos să las Jurnalul în clasă. M-am dus la ușa dormitoruluui, am bătut și Tanța mi-a dat drumul. Deci am scăpat de-o grijă… Mi-am pitit jurnalul în dulap.

Am ajuns la școală cînd mai erau cîteva minute pînă să sune. Am început să pompez la l rusă cele nouă întrebări și am terminat de transcris în ora de l română. În această oră profesoara a ascultat mai puțin de 10 minute. Apoi a predat opera și în timpul rămas a pus-o pe Nenati să citească fragmente din ”călătoriile” lui Hogaș. Am observat că are un extraordinar talent în ce privește arta interpretării. Citea foarte comic și natural cuvintele ciobanului și, totodată, citea literar descrierile făcute de autor.

La l rusă profesoara a venit într-o foaie și-un taior nou, de culoare gri. La începutul orei a venit Storoj cerînd bani pentru excursie și, totodată, făcînd prezentările la o altă excursie, destul de apropiată – pe sîmbătă. Excursia are ca țintă Lacul Roșu și Cheile Bicazului. Apoi vizităm: Romanul, Piatra Neamț, Bacăul, Humuleștiul ș.a. Excursia se face cu autobuzul: 600 km – 100 de lei. Singurul care s-a anunțat – spre surprinderea clasei – am fost tot eu. După ce a plecat Storoj, profesoara a început să-mi vorbească pe rusește – dar ceea ce înțelegeam eu era cam puțin. Apoi mi-a zis: ”Ție și lui Gherasim vă plac excursiile, nu-i așa?” Eu: ”Da!”. Profesoara: ”Îți place sportul?” Eu: ”Da!”. Cred că profesoara și-a adus aminte de dățile cînd ne-a văzut împreună, plimbîndu-ne pe asfalt. Apoi, ca încheiere, a zis: ”Mens sana in corpore sano!”. După ce a ascultat două eleve a declarat solemn că am terminat materia la l rusă și de ora viitoare facem recapitulare serioasă. (Profesoara către Magopăț: ”Acuma te pocnesc, cît ești de mare!”). În această oră am primit un bilet de la Lucia (Nenati): ”Ți-a dat și ție să faci rezumate la Anatomie? Mie mi-a dat reproducerea!”. Pe lîngă bilet am primit și un zîmbet provocator de la ”ea”, dar eu mi-am mutat privirile. Partea proastă e că gurile rele încă vorbesc. Dacă ar fi drept nu m-aș supăra, dar așa… Teleagă Viorica m-a întrebat: ”O iei și pe Melexina în excursie?”. Eu: ”Nu! Ea merge cu altul”. La ora de l rusă profesoara a explicat ceea ce a vrut să arate Cehov în bucata ”Hameleon”, criticînd atitudinea lui Ociumelov. Eu m-am întrebat însă dacă azi, în condițiile din țara noastră, un sergent de teapa lui Ociumelov ar amenda pe un superior ca să facă dreptate… Nu știu cum s-ar proceda într-un caz din ăsta. Profesoara de l rusă și-a expus părerea în legătură cu tezele – părere ce și-o menține de pe vremea cînd era elevă. Dacă dă prima teza la limba rusă elevii au texte mai puține de învățat, dar e asigurată că – prima teză fiind – elevii învață mai bine. Și are dreptate. La tezele următoare ne cam plictisim, fiind totodată și obosiți.

În pauză l-am așteptat pe Toader și l-am lămurit să meargă în excursie. Primul motiv: N-are bani!. Nu-i nimic, îi împrumut eu pînă-n iulie. În sfîrșit, l-am bătut mult la cap pînă a răspuns afirmativ. Ca și în celelalte pauze ”ea” s-a plimbat cu băiatul de-a XI-a…

La diriginție, profesoara Ruscior, după un pic de analiză, a trecut la subiectul nostru: ”Protecția muncii”. La această temă diriginta ne-a povestit multe cazuri de oameni mutilați din neatenție. De aceea, ea ne-a dat o serie de măsuri preventive împotriva accidentelor.

La teză la matematică am avut un pic de emoții care mi-au trecut imediat ce a anunțat subiectele. Eu am fost nr 1. Mi-a căzut o problemă cu-n con, una cu sfera + teoria sinusurilor. Exact cum am prevăzut eu. Prima problemă am făcut-o și mi-a dat toate rezultatele. La a doua am făcut mersul bine, dar am greșit la calcule. Teorema sinusurilor am copiat-o un pic, dar nu-i prea strălucit demonstrată (mă aștept la un 7 – 8!).

La cor am făcut împreună cu clasa IX-a A. Tenorul a stat în față, lîngă pian. Ora asta am pisat ”Aida” și a ieșit foarte bine. Eu n-am cîntat (ca de obicei) și profesoara mi-a făcut de vreo două ori observații.

La naturale, Zăicescu a venit foarte dispus, aproape rîzînd. Apoi l-au indispus elevele noastre cu ”știința” lor. A ascultat-o și pe B.M. Aceasta a spus o minciună și a scăpat fără notă. (Ica: ”Druguș, suflă-i, ce stai?!”).

Pe drum am mers cu Gozec pînă la casa profesorului Pop. Ieșan a așteptat-o pe Lia și au mers împreună spre casă.

La internat – ca un program riguros și sever – după ce-am luat masa am mers pe teren. La 3.30 am venit în meditație. Azi Prandea a fost pilit destul de bine și a început să vorbească iar ”filozofal”: ”Este ora 4. Numai Gherasim are voie să iasă și să învețe pe coridor. Și Druguș, dacă vrea…”. Am ieșit amîndoi pe coridor și-am învățat la limba engleză.

La 5 am mers cu Toader la CEC să scot niște sume de bani. Toader m-a învățat cum se procedează cînd este coadă la CEC: ”Îți iei foaia, stilou ai și completezi chiar la ghișeu și-ți păstrezi și rîndul totodată”. Am scos 200 de lei. Eu am rămas cu 100 pe cec. O sută pentru mine și o sută i-am împrumutat-o lui Toader.

De la 5.30 la 7 am citit încontinuu din ”Grota urșilor” de Andre Massepain. Cartea a început să mă pasioneze: cu toate că descrie o vîrsă inferioară mie (13 ani) faptele sînt pentru copii de 16 – 17 ani. Mi-am notat în carnețelul meu cîteva fraze demne de reținut și care trebuie vîrîte numaidecît în bagajul de cunoștințe generale. 1. ”Cel mai bun mijloc de a răspunde înțepăturilor la care sînt supuși întotdeauna noii veniți este păstrarea demnității”; 2. ”Adevăratul merit nu este să nu-ți fie teamă, ci să-ți poți înfrîna teama”; 3. Zvastica simbolizează roata soarelui și ea a apărut înaintea nazismului”.

În pauza de 7-8 am fost cu Toader pe asfalt pînă la capătul Rădăuțiului povestind fapte din trecut sau actuale și făcînd planuri de viitor (în special pentru vacanță). În seara asta Prandea l-a găbjit pe Arcadie că a lipsit de la meditație (l-a luat la cabinet).

Eu am făcut o baie minunată, răcoritoare și pe la la vreo 9.30 eram în meditație să-mi scriu Jurnalul. Am făcut 7 flotări între paturi.. Am reluat relațiile cu Zaharia Florin. Toader a început să-și mai noteze cîte ceva prin jurnalul lui și mă bucur. Jurnalul meu ”de zi” s-a transformat într-unul ”de noapte”, deoarece îl scriu noaptea.

Bancuri: ”Șto skazal Lenina v smerti Stalina”? (”Ce a spus Lenin la moartea lui Stalin?”). ”Cînd îi cazul de bucluc, îmi iau măgarul și mă duc”. ”Cu fundul gol în chiloți”. ”Simeria-i bun de gospodar la casă pustie”. Problemă: avem un coș cu 6 mere; trei persoane trebuie să ia astfel încît fiecare să aibă același număr de mere și să mai rămînă două mere în coș. Soluția: al treilea ia cele două mere cu tot cu coș.

Miercuri 18 mai 1966. Aseară, după ce-am terminat cu Jurnalul, am luat ”Grota urșilor” și pînă n-am terminat-o n-am lăsat-o. Toți de-a XI-a s-au dus la dormitoare, numai eu cu Costică Lungu am rezistat. El a învățat nevoie mare la engleză, iar eu am scris și-am citit. Cartea mi-a plăcut, însă nu în deplină măsură. Ne-am dus ultimii la dormitoare, închizînd geamurile și încuind toate ușile. Cînd am plecat se făcuse 12 fără 25 și cînd am adormit cred că nu mai era mult pînă la miezul nopții.

Dimineața la 5 am fost în picioare împreună cu încă o jumătate de dormitor. Am zăbovit în dormitor pînă pe la 6. Mi-am periat foarte amănunțit uniforma, cu peria udă. Prandea a venit la 6 fără 5 și a scos băieții la înviorare. Pușcașul: ”Tov pedagog, mă doare piciorul”. Prandea: ”Lasă măi piciorul, mergi la înviorare. Cred că vorbesc destul de clar și de limpede”. Am observat că se poate fluiera nu numai suflînd în degete, ci și trăgînd aerul printre ele și ținîndu-le în gură. Am un fluierat foarte puternic acum. După atîtea exerciții…

De la 7 la 7.20 am citit un pic la engleză. Mă aștept la o lecție de sinteză sau ”The London Workers”. După masa de dimineață mi-am făcut obiceiul să las Jurnalul la valiză. Cînd vin de la școală îl iau iar.

Dimineața și pînă la amiază a fost o zi senină și foarte plăcută.

Avînd ca motiv că azi am teză n-am citit absolut niciodată la niciun obiect. Dar chiar la prima oră, la limba latină, profesoara m-a înhățat la ascultat. Am avut noroc c-am avut niște cuvinte copiate în grabă și cu cea mai mare neglijență de la o colegă. Pentru astăzi am avut lecția ”În fenomene se dă o luptă” de Lucretius – o poezioară de 5 rînduri. Ținînd cont de asta, profesoara a ascultat pe cei mai slabi elevi care existau la ora aceea în clasă: eu, B.M., Teleagă, Ursaciuc, Voroniuc). La început, am stat lîngă ”ea”, dar fiind prea înghesuit m-a mutat lîngă tablă cu fața la clasă. La cuvinte le-am încurcat destul de bine, la traducere am mișcat binișor (atît la cele din românește, cît și la cele din latinește). Scandarea versurilor a mers foarte bine (aveam accentele scrise pe carte). Mi-a pus 5. Cred că dacă aș fi învățat un pic pentru azi luam cel puțin un 7. Asta e părerea mai multora. Azi la această oră am observat că verbul englezesc ”to persuade” (a îndemna) vine din latinește, de la persvadeo –ere, unde are același înțeles. În oră, Ica a întins mîna în spate să ia cuțitul de la Niculai. Eu însă i-am vărît stiloul și mi-a șters toată cerneala cu degetele…

La limba română s-a făcut recapitulare pentru teză și profesoara ne-a dictat unele idei mai importante. Lecțiile făcute trimestrul acesta la l română au fost grupate în trei teme. La ed fizică am fost, de asemenea, foarte vesel, bine dispus. Sfichi Ana a cumpărat o bască pentru un frate și mi-a dat-o mie s-o probez; toată ora am purtat-o, dar fie pe ceafă, fie pe ochi s-au într-o parte, numai ca lumea nu. Probabil arătam foarte comic, căci produceam rîsul. Cu mutrișoara asta a mea se poate face ușor așa ceva…. Am făcut săritura în lungime, dar aici am rupt-o; de-abia am ajuns la limită. Apoi am făcut handbal cu fete. Patru băieți și restul fete. Și – minune! – scorul n-a fost la o diferență chiar așa de mare. M-am spălat apoi și-am mers singur la școală. Nu știu cum s-a-ntîmplat, dar imediat cum am ajuns la școală mi-a trecut tot cheful și m-am posomorît fără motiv. S-ar putea ca stările acestea pe care le am, trecînd de la o extremă la altă extremă, să le am din cauza reumatismului.

La fizică, profesoara a întîrziat un pic. A venit fără catalog. Poate că ăsta a fost și marele meu noroc. Tocmai cînd nu mă așteptam, profesoara îmi zice: ”Să spui ce știi despre curentul alternativ” Eu: ”Tovarășa profesoară, eu am lipsit de la ora deschisă!”. Ea: ”Aaaa… Da de ce?”. Eu: ”Eu am vrut să vin, dar n-am putut pentru că a dat tîrziu masa la internat”. Ea: ”Asta înseamnă indisciplină. Azi ar fi trebuit să vă pun cîte-un doi” (căci nu eram singurul). Pe la mijlocul orei a venit diriginta cu catalogul. Băbuța noastră de fizică prinde glas și-i comunică dirigintei situația de la oră! Diriginta: ”Fiți fără grijă. Am luat măsuri!”. Ora de fizică s-a umplut numai cu predare. Nu numai o dată mi-a venit somn și căscam pe ruptele. Ce n-aș fi dat să pot ațipi măcar 5 minute. Dar ce să-i faci: Dacă vrei să te ții de un lucru (cum fac eu cu Jurnalul) trebuie să faci sacrificii. Să știu bine că pic de somn a doua zi, dar dacă am rămas cu Jurnalul nescris stau oricît de tîrziu și mă scol dimineața devreme.

În pauză m-am întîlnit cu Toader pe coridor, lucru ce se întîmplă foarte des. Azi el a primit un bilețel de la N în care ne urează la amîndoi mult succes la teza de la limba engleză (din partea ei și a Doinei Hlinschi). Lui Toader i-a adus teza la matematică. A scos și el cinciuțu. Bondor: ”Vezi la ce te duce plimbările cu clasele paralele?”. La economie am avut emoții; mă temeam că ne dă extemporal. Dar profesorul parcă ne-a citit gîndurile. Nici n-a dat extemporal, nici n-a ascultat. A lăsat să se anunțe trei voluntari, apoi, în ultimele zece minute a predat lecția nouă. Cît timp a ascultat eu m-am îndeletnicit cu niscai ”picturi” de busturi. Îmi place să desenez negri cu părul creț, buzați, dinți albi și pielea tuciurie. Dacă-ar ști Economul cît de mult îi respect eu obiectul lui…(Nichiforel a vorbit despre ”elaborarea a 560.000 de cadre didactice”, stîrnind rîsul întregii clase). Halip Niculai cîntă în pauză: ”Am un tun cu două roate/ Tra, la, la, la, la, la, la, la/ Bate noaptea la cetate/ Tra lalala la!”.

Am aflat adresa profesoarei de matematică, Bondor Aurelia: Str. Prof M. Eminescu nr 1.

Cred că astăzi mama a ajuns la București.

După economie am avut engleza. Dar indiferența pe care-am manifestat-o față de teza de azi mi-a ieșit pe ochi. Pop m-a mutat cu Gherasim în ultima bancă și i-a adus mai în față pe cei ”suspecți”. Ne-a dat o lecție pe care nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea-o da. ”1. Analiza poeziei ”Marșul muncitorilor”; 2. De tradus patru fraze dintr-un exercițiu neprelucrat în clasă: 3. De transformat în vorbire directă două propoziții ușoare”. La poezie am scris o foaie – dar e prea slab și prea puțin. La pct 2 n-am știut vreo 3-4 cuvinte. Ce mai, cu teza asta am dat-o-n bară! (Posibil 6 – 7 – 8). Ne-a comunicat extemporalele (eu 9, Toader 8, Albu 9). Costică Lungu era foarte fericit că a dat teza bună și se lăuda că sub nici o formă nu-i poate da mai puțin de 4!

După masa de prînz, am ieșit cu Toader în oraș, lăsîndu-i lui Costică un bilet de voie: ”Elevii cutare și Cutare sînt învoiți a pleca la film. Semnătură indescifrabilă.”. Aveam de gînd să mergem la film, dar, vai!, pe ambele le-am văzut! Cînd am ajuns la Unirea, Toader a zis să mergem la acest film: ”Ultima cavalcadă spre Santa Cruz”. Eu am încercat să-l lămuresc că n-are rost să-l mai vedem o dată (trei motive: pierdem timpul, pierdem doi lei și ne și plictisim). Dar, la insistențele lui Toader m-am hotărît să merg cu el. Dîndu-mi consimțămîntul, l-am avertizat: ”Să te prind că nu mergi cu mine la vreun spectacol, c-atîta îți trebuie...”. Ne-am găsit locuri în sală și după ce s-a terminat filmul vedem că intră în sală prof. Burdujan și se așează lîngă prima ușă ce dădea în curte. Cînd l-am văzut, am sfeclit-o. Ce-i de făcut? Șto delati? Am luat o hotărîre momentană. Prin spatele lui am ieșit afară unde am stat pînă s-au închis ușile. Și-afară, dă-i cu rîs! Așa obișnuim noi. Cînd ieșim dintr-o situație mai tîmpită ne umple rîsul și ne distrăm de minune.

Începînd de la amiază și pînă seara a fost mereu înnourat și în cîteva rînduri a încercat să plouă.

La film nu ne-am plictisit chiar așa de tare, dar mi-a venit un somn teribil. Fără să vreau am închis ochii, am ațipit și-am scăpat capul în jos. Am sărit în sus, c-un icnet, spre rîsul lui Toader

Azi am mîncat, pentru prima dată anul ăsta, cireșe. M-am îndurat să iau de-un leu…

La internat am ajuns în pauză. Pedagogul ne-a comunicat că ne-a pus absenți, deoarece Costică n-a dat biletul de voie. Pagubă-n papuci!

Azi am avut o poftă nebună de rîs. A venit Atănăsoae la noi și ne-a ”comunicat” ceva: ”Măi Druguș și Gherasim, mi-a zis Achihăiei să te rog să-i faci niște rezumate la limba engleză. Aveți?”. Noi: ”Daaaa!” (n-aveam nimica….). Atănăsoae: ”A zis că sînteți băieți buni”. Noi: ”Ahaaa! Dacă-i așa trebuia să vină personal să ne comunice părerile”. Atănăsoae:Păi îi era rușine să vină aici...”. Noi: ”Aaaa, îi era rușine să vorbească cu niște băieți ca noi...”. Cum ar veni, am flecărit în vînt, necăjindu-l pe Atănăsoae, distrîndu-ne. Cînd am intrat în meditație eram încă veseli și, odată ajunmși la ușă, îi zic lui Toader: ”Taci mă, nu te rîde!” Și dă-i pe rîs.

De la 5.30 la 7 n-am făcut altceva decît m-am uitat o dată prin cele patru obiecte ce le am mîine, am citit presa și-am mai consemnat cîte ceva în Jurnal.

La masă, Costică s-a dus după plus. Ca să rîdem de el, în seara asta i-am pus cam un pumn de sare măruntă în ceai. Cînd a venit noi am început să rîdem. Costică: ”Măi, voi mi-ați pus sare-n ceai”. Noi: ”Fii serios!”. Costică gustă ceaiul, strîmbă puțin din nas, dar nu zice nimic și începe să-și bea foarte liniștit ceaiul. Noi ne stricam de rîs crezînd că bea ceaiul foarte sărat și nu simte. Dar, ciudat!, cînd l-am gustat și eu era la fel de dulce ca și al nostru. Acum am rîs de prostia noastră: sarea măruntă n-a avut efect, iar noi rîdeam ca proștii de Costică, iar el, neștiind bine despre ce-i vorba, zîmbea îngăduitor. Am mers apoi tustrei pe asfalt. I-am spus lui Costică problema cu ”paserile” și cu ”vînătoriul” dar în variantă, și nu s-a prins: pe un gard sînt o sută de păsări. Vînătorul împușcă una. Cîte au mai rămas sub gard? (Răspuns corect: una!). După asta Costică ne-a părăsit și noi ne-am continuat singuri plimbarea! Toader mi-a spus că, într-o scrisoare, N admiră f mult prietenia noastră. Oricine s-a obișnuit să ne vadă mereu împreună, cînd vede numai pe unul se întreabă: dar unde-i celălalt? Într-adevăr, consider și eu că prietenia noastră este destul de trainică. Ne-am hotărît ca dacă duminică nu se face excursia la Bicaz să mergem în pădure la Volovăț (”De acord!”).

De la 8 a venit Tănase Gh. la internat. Văzînd că discutăm în meditație, boul de Vasile Caunii a început să strige la noi că dacă avem de vorbit – afară! Borțosul ăsta își face satul de rîs. Am ieșit pe fostul teren de fotbal unde acum este amenajat un colț pentru copii: în mijloc, o ”tiribombă” de proporții mai mici, manuală, apoi un scrînciob, o huță și un tobogan. Ne-am dat pe rînd, fiecare. Din cauza vitezei am amețit și mi s-a întors stomacul pe dos. Abia către seară mi-a trecut. Am fost, în total, patru băieți (Toader, eu, Ghiță și Iuraș Gh., care-și aștepta femeia). Banc: ”de ce sînteți așa pesimistă?” – ”Nu sînt pesimistă, sînt croitoreasă!”. Ne-am pierdut acolo timpul pînă s-a găsit o ”tanti” să ne facă morală că stricăm scrînciobele învîrtind-le prea tare.

De la 8.30 la 9 am mai scris cîte ceva în Jurnal. În seara asta a fost Piecnița la internat și, împreună cu Atănăsoae și Mafteian, au copiat niște traduceri la latină procurate de Nelu (Alexinschi). După ce-am făcut obișnuita înviorare printr-o baie rece am venit la locul meu preferat de la masa din coridor și am scris în Jurnal pînă la 11 făr-un sfert. E ceva că n-am atins ora 11. Dar bine că am terminat. Încep să mă usture pleoapele. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 361 Miercuri 27 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (89).


Duminecă 10 aprilie 1966.  Dimineața m-am sculat pe la 7, am mîncat bine, apoi am făcut vreo două poze cu tata. El a plecat apoi la școală unde a avut un concurs de matematică cu elevii lui și ai lui Panțir (care a desfăcut plicul cu subiecte). După ce a plecat el, m-am dus cu mama în dormitor și mi-am făcut o mustață hoață și o bărbuță respectabilă (cu creion negru) după care am mai făcut eu vreo două fotografii în felul ăsta. A făcut și mama una cu mustață. După asta, mi-am dat mustața jos cu aparatul de ras. Mi-am ras și mustața și favoriții.

Azi ziua e minunată și e foarte nimerit pentru fotografii. Pe la 12.15 a venit și Mircea cu cursa (mi-a  dat 5 lei într-un plic). La 1.15 am ieșit cu toții la poartă, iar Mircea a oprit cursa. M-a luat și pe mine, dar mi-a dat un bilet fals pînă la Bălinești (n-am zis nimic; sînt și eu din familia lor…). În stație la Grămești nici n-a mai oprit. La Siret a trebuit să schimb cursa. Taxatorul de la cealaltă cursă n-a vrut să ia cîțiva călători printre care și eu. N-am avut încotro și a trebuit să aștept cursa de 4. Am stat în stație la Siret și m-am plictisit destul de mult, mai ales că era tare cald. Am ajuns la 5 la Rădăuți și am luat-o la pas spre internat. Aici m-am schimbat imediat, mi-am făcut pantofii și la 5.30 eram în fața cinematografului ”Unirea”. Aveam de gînd să intru dar m-am gîndit să mai stau și să văd cine iese. Deodată l-am văzut pe Toader și nu m-am mai dus la film, ci m-am întors cu el la internat. Și-a lăsat aici sacoșa și-am venit înapoi în oraș. M-am plimbat cu el pînă am amețit și chiar mă durea capul. Am mai fost o dată la internat, pe la 7, și a trebuit să ne urcăm cu scara, pe balcon. Am intrat în dormitor, am mîncat bine și-am ieșit din nou în oraș. Ne-am plimbat pe răcoare și-am vorbit de toate: ce-am făcut pe-acasă, întîmplări mai vechi etc. Am venit și ne-am culcat pe la 9 ca să putem să ne sculăm dimineață. Hristos a-nviat! Just!

Luni 11 aprilie 1966. Dimineața m-a trezit Atănăsoae la 5.30. M-am sculat imediat cu gîndul să mai învăț la chimie (pt extemporal). Dar n-aveam cărțile schimbate și pînă la 7.20 am scris jurnalul pt sîmbătă. Ca să nu mai stăm la mîncarea lui Țopa (bucătarul) m-am dus la dormitor, am halit dintr-al nostru și apoi am ”hușchit-o” la școală. În clasă am fost mai vesel și mai vorbăreț. Prima oră – latina. Toți s-au scuzat și profesoara – bună! –  a înțeles că au fost acasă și n-au avut cum să învețe (L.D.: În fond, era  a doua zi de Paște!). A controlat restul de caiete și a predat lecția nouă. La economie politică era pericol de extemporal. A ascultat vreo 6-7 eleve și-a pus numai note mici. Ne-a spus să luăm o lecție înainte și cu asta, basta! A trecut ora!

În pauza mare, mă plimbam cu Toader pe coridor și deodată a apărut Doina H. L-a luat pe Toader și l-a dus la etaj unde s-a întîlnit și a vorbit cu Natalița. Azi m-am intersectat de mai multe ori cu ”lungana” (Teodora), dar am ocolit-o. Toader a aranjat ceva pentru azi.

La muzică, diriginta ne-a spus despre ”genurile muzicii populare românești” exemplificînd bogat cu plăci. Eu am avut grijă să citesc o dată la chimie (tot Aluminiul) și să-mi scriu ceva formule pe o ”fițană”. La chimie profesoara a întrebat cine nu vrea să dea extemporal. Cei doi care s-au scuzat, n-au dat. Eu m-am încrezut în ”sursa” mea și am strigat ”dăm!”. Dar a dat tocmai cel mai tîmpit subiect (”Aluminotermia. Sărurile aluminiului”). Noroc c-am scris două formule din ”sursă”, dar asta-i prea puțin. L-am făcut f slab. Restul orei a predat Sb. M-a scos și pe mine la tablă (tocmai cînd mă ridicasem să închid geamul). După chimie am mers la ed fizică. Aici am ales o minge (am fost la Școala Veche și-am făcut ora pe teren), am umflat-o. Băieții și cîteva fete au jucat handbal, iar restul voley. Eu am jucat cu Cîmpan, Geta Nichiforiuc (good!) și Halip (portar) + Gaby Șcheianu. Am fugit și-am obosit mult. La sf orei m-a durut șoldul stîng. Am venit tot o fugă înapoi la școală; o bucată de drum am venit cu Albu. După veselia și sprinturile de la ed fizică m-a apucat o tristețe și o melancolie grozave.

La limba engleză am făcut două exerciții și ne-a predat lecția nouă. La sf orei m-am dus după Pop și i-am dat ”Labour Monthly” (revistă pe care am găsit-o în valiză). L-am întrebat dacă nu poate comanda două dicționare, dar nu mi-a promis nimic zicînd că va scrie și va vedea dacă se poate. La internat ne-a dat o supă cam rea, și felul II – macaroane. Felul III – rahat! După asta, am ieșit cu Toader la asfalt, povestind multe. La 3.30 eu cu H.N. am plecat la Atelier. Aici am venit doar băieții (cei patru). Azi am instalat două prize mici la parter. Am terminat la 5.30. Azi m-au enervat tare mult Gozec și cu Magopăț. Făceau niște gesturi tîmpite și Gozec avea chef de harță. M-am hărțuit cu el azi și nu știu ce se va întîmpla dacă nu se astîmpără. Am fost la Frizerie și m-am tuns, apoi am fost pe la autogară și am întrebat de Mircea.  ”A plecat cu Șerbăuțiul”, vine mîine dimineață la 7.

Am ajuns la internat pe la 6.20. Pînă la 7 am stat cu Toader de vorbă; mi-a povestit ”șusta” de astăzi. A mers cu Doina H., Ieșan Natalia și Theodora în parc, au făcut mai multe fotografii, au discutat ”cîte și mai multe” apoi ele ”l-au condus” pe el la internat. Aici, ghinion: Haiuță stătea la poartă. Toader stătea la cîțiva pași mai încolo cu spatele la el (Coca Maria!!). Păreri despre mine: multe complimente din partea Teodorei; multe salutări din partea Nataliței Ieșan, căreia i-a plăcut de mine pentru că sînt serios și i-a plăcut și numele meu.

La masă a fost directorul Botez care ne-a ținut un ”cuvîntelnic”. Azi mi-am pierdut șapca. În oraș am fost cu capul descoperit.

După masă am fost cu Toader și Costică ”la asfalt”. Seara asta a fost o seară distractivă. Teatru: eu eram mama, Toader – tata, Costică – copilul. Seara am stat pînă la 10 și mi-am scris jurnalul pe azi. La școală, B.M. a adus un pix cu două poze curioase: două femei dezbrăcate.

Marți 12 aprilie 1966. Se împlinesc 5 ani de ka zborul lui Gagarin în Cosmos.

Ieri vremea a fost foarte urîtă. Cerul – întunecat și plin de nori; la amiază a încercat să bureze, dar s-a oprit. Bătea și vîntul. Azi dim. m-am sculat la 5 fără 10. Visasem urît: luasem un 3 la economie politică și încă unul nu mai știu la ce. În acțiune a intrat și B.M. Cînd m-am trezit mi-era tare somn și n-aș fi vrut să mă scol, dar aducîndu-mi amunte de situația mea din vis am sărit imediat în picioare, m-am îmbrăcat, m-am spălat și la 5.10 am fost gata. L-am sculat și pe Atănăsoae C. (convenția noastră: cine se trezește primul îl trezește și pe celălalt). Am venit în meditație și prima grijă a fost să-mi completez jurnalul.

Afară e din nou mohorît și nu e nici un petec de cer senin. Mă mir cum n-a plouat încă pînă acum, dar mă aștept la ceva ploi, după care reumatismul meu va avea de suferit (și va trebui să port galoșii de cauciuc).

Aseară Șcheul Dragoș (cl. XI-a Liceul nr 1) și Caunii Vasile au pus un pariu: Șcheul nu va fuma nici o țigară pînă la 25 mai; în caz contrar – un kil de țuică sau 25 de lei.

Dimineață, Atănăsoae vine la mine și-mi spune: ”Știi că Gherasim s-a împăcat cu aia?”. Eu: ”Zău? N-am știut!”. El: ”Le-a adus ieri la internat”.

Pe la 7 m-am dus la Haiuță, i-am cerut cheia de la valize și mi-am pus majoritatea cărților în valiză, plus vreo două caiete la Halip N.

Am plecat în oraș fără să mai stau la masă (eram sătul încă de-aseară). Fără cărți, cu capul descoperit m-am dus la Mircea la Autogară: acolo făcea contul într-un birou. Mi-a arătat scrisoarea de la Radio-Moscova, venită pe adresa lui. În plic am găsit o vedere din Moscova, un calendar mic, iar pe verso era Piața Roșie și Kremlinul, cîntecul ”Katiușa” în limba rusă și… scrisoarea (23 aprilie – Al. Beliaev). M-am bucurat foarte mult de ”Katiușa”. La școală am mers tot așa sprinten, cu mîinile-n buzunare. Azi, a treia zi de Paști, fetele stropesc băieții. Ieri trebuia să stropim noi, dar am omis. Fetele n-au uitat însă. Numai bine am intrat în clasă și l-am văzut pe Halip Neculai ud ciuciulete. Eu nu știam care-i motivul și l-am întrebat, foarte bine dispus: ”Ce-ai pățit mă, ai făcut baie?”. Deodată a venit Dobroghiu și m-a udat cu parfum pe față. Asta încă a fost bine. Dar cînd a venit Vlonga Aurora și Băimăcean cu două cornete de apă și m-a îngrămădit la colț. Degeaba m-am apărat; Vlonga a trimis un șuvoi de apă drept în ochiul drept și pe gît. Noroc că eram bine dispus și nu m-am supărat. Toți ceilalți băieți au pățit ca mine. I-am promis lui Vlonga ca la anul, în a doua zi de Paști, s-o murez bine. Înainte de ora de română cînd toți stăteam în bănci a venit Lucia Nenati și ne-a trimis la toți patru cîte-un șuvoi de colonie după gît. Într-o pauză m-a udat și Geta Nichiforiuc. B.M. s-a distrat pe seama noastră. La limba română n-am prea fost atent, am avut de învățat prima strofă de la ”Katiușa”. La limba rusă – de asemenea. Azi s-a făcut o lecție de gramatică: cazul Acuzativ cu prepoziție și fără prepoziție.

În pauză am cerut pixul de la B.M.; l-am admirat în toată splendoarea lui. Avea înăuntru o soluție de glicerină cu apă și zahăr (roșie) care le îmbrăca și le dezbrăca. L-am arătat imediat și în D…  Ea cere 60 de lei pe el și s-ar fi găsit Magopăț să-l cumpere.

La diriginție, Ruscior a motivat întîi absențele, apoi a ținut o prelegere despre ”comportarea elevilor”. Azi, aproape în fiecare oră, m-am uitat la B.M. și mi s-a părut că și ea se uită la mine.  La trigonometrie a ascultat-o pe B.M. Mi-am dat seama că habar n-are de nimic și m-am mirat foarte mult cum a ajuns în clasa X-a. Este frumoasă, are picioare faine, dar glagorie …ioc. Azi a venit în costum de Paști și este și mai frumoasă. După ora de trigonometrie am coborît cu toții la cor. Gozec a vrut să-i tragă scaunul lui B.M. dar aceasta i-a răspuns prompt și cam… tare: ”Îți dau peste ochi!”. La cor m-am chinuit cu cîntarea și, ca de obicei, diriginta mi-a făcut numeroase observații să cînt. După ore am revenit sus, în clasă. Am continuat să o privesc pe B.M. care învăța la Zoo. Mi s-a părute că rîdea și am rîs și eu. Apoi am continuat să ne uităm unul la celălalt. Brusc, mă întreabă: ”Ce te uiți la mine, mă?” Eu: ”Mă uitam alături…”, apoi m-am simțit foarte prost și nu mi-am mai aruncat privirile într-acolo. La științe naturale a ascultat o serie apoi a predat despre ”metabolism”.

După ore, n-am mai discutat cu nimeni; am pus mîinile în buzunare și am plecat la internat. Am luat masa, apoi, pînă la 3.30 am fost cu Toader la plimbare (dincolo de ”Rădăuți”). Mă mir cum găsim atîtea subiecte de discuție! Cînd m-am întors la internat, mi-am schimbat cărțile și, deodată, m-am trezit cu Mircea. Mi-a adus ultimul număr din ”M.N.”. I-am dat ceasul ca să vină la 4.30 la Casa de Cultură. Azi rulează ”Trei comedii” de Sean O Casey (3 lei) (un leu comedia…). Cînd m-am dus în meditație, Prandea m-a pus să liniez un registru. Am făcut asta pînă la 4.30 cînd am plecat la Casa de Cultură. Aici am cumpărat un bilet pentru Mircea (207). Am intrat înăuntru și am avut loc foarte bun (133). Eu luasem biletul prin Toader, de la cei din D. A fost (curios!) și B.M. Dar nu i-am mai dat atenție. Am hotărît să termin cu asta și… să-mi iau de-o grijă. Mai bine așa. La teatru am fost destul de bine dispus. Cele trei comedii au fost prezentate de Teatrul de Stat din Bacău. Am rîs pe ruptele (te-ai stricat la cutiuță, somnambulii, vreau o liră sterlină la cerere, oficiul poștal, gospodăria celor doi bărbați – asta din urmă a fost cam grosolană, dar am rîs cu poftă). La internat, după cîteva tratative, am luat masa. De la 8 la 9 am învățat la engleză și-am citit f superficial la economie. Am rămas apoi după ora 9 în meditația de-a XI-a. În loc să învăț la o latină sau economie am stat o oră (pînă la 10) și-am scris în Jurnal (trei foi pentru astăzi).

Miercuri 13 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit singur la 4.30. Deoarece nu era încă deschisă meditația am mai stat culcat pînă pe la 5 fără 10. În acest timp am visat că mi-am găsit șapca. La 5 eram deja echipat și-am mai sculat și pe alți 5 care m-au rugat să-i trezesc dimineața.

Cerul s-a menținut, în continuare, mohorît și afară e un pic cam rece. Deoarece umblu mereu cu capul descoperit, am răcit și le tușesc iar, ceea ce nu-mi place deloc.

Aseară la spectacol am făcut schimb de locuri cu Călina Pînzar: eu am trecut lăngă Tănase, iar ea lîngă Toader. Lui nu i-a convenit deloc deoarece Natalița era mai în față și cred că s-a simțit prost.

Dimineața, de 5.20 la 7 am citit la economie și latină. La 7 am plecat cu Toader la școală fără să mai stăm la masă (mîncasem bine în dormitor). Florea și cu nevastă-sa au plecat zilele trecute în U.S. (în Moldova).

Pînă acum, Toader n-a știut cum o cheamă pe B.M. Ieri eram destul de pornit împotriva ei și eram hotărît să încetez cu admirațiile mele. Toader: ”Bine că nu-i vacă”. Eu: ”Ba-i vacă!”.

La școală m-am cam plictisit pînă a sunat. Cînd ea a intrat în clasă nu m-am uitat la ea, cu toate că parcă simțeam nevoia și eram obișnuit cu asta…

Înainte de limba latină am văzut ce-i poate gura lui Băimăcean. De fapt, poate să se ia de mînă cu Albu, Grijincu, Geta ș.a. (dmumnecarea voastră, crucea….).

La ora de latină am tăcut toată ora chitic. La sf orei am tradus și eu vreo două propoziții și m-am descurcat destul de bine (cu un pic de ajutor). A fost ascultat Halip care a luat 7 (foarte bucuros). La limba română au fost ascultate cîteva eleve și Halip (tot 7). Apoi ne-a predat, cu mult patos, despre simbolism, După asta am avut ed fizică. Pînă la școala veche am alergat și m-a durut piciorul. Nici n-am vrut să mă echipez și nici să fac ed fizică zicînd că-s ”bolnăv” (cu accentul pe prima silabă). Profesoara m-a însemnat în caiet și văzînd așa am pornit-o încetișor înapoi la școală. Pe drum am mers cu Broască. La școală i-am arătat la limba engleză. Nenati plîngea și cineva mi-a spus că e foarte supărată pentru că a picat la Suceava, la Olimpiadă.  Prin pauze, astăzi am fost foarte ”activ” și isteț. Rîdeam, mă hîrjoneam, parcă să-i fac în ciudă. Din joacă i-am făcut ”o gaură” lui Grijincu în spate (”trebuie consultat un medic veterinar”) (Îmi dă ea mie – ceva!). În ora de fizică am suit cu toții la laborator unde Ciobanu, după vreo 20 de minute de morală în privința baticurilor – ne-a făcut cîteva experiențe. Cea mai interesantă a fost aceea cu releele. Restul n-au prea fost izbitite și m-au enervat. La ec politică a fost cam greu pentru mine pînă a anunțat profesorul că trecem la lecția nouă. În ora asta mi s-a năzărit că ea vroia să-mi prindă privirea, dar eu am evitat-o și pînă la sf orei nu m-am uitat în acea direcție. La engleză a ascultat majoritatea orei, apoi a predat. A pus iar note mici (5) și în clasă se observă o somnolență și o pasivitate totală.

După ce-am luat masa am vrut să-mi aleg cărțile. Mi-am adus aminte că cheile mele erau în dulap în dormitor. Dar atît dormitorul cît și dulapul erau închise și ar fi însemnat ca eu să mu învăț la nimic pînă la 9. L-am luat pe Halip Neculai, am adus scara, am așezat-o pe balcon și m-am urcat la etaj de unde mi-am luat cheile li astfel problema s-a rezolvat. Toader a avut întîlnire cu N. și a venit după 3.30. Eu am stat în meditație și am ațipit pînă pe la 4 și ceva. Mi-a prins foarte bine deoarece în ultimul timp nu mă mai prinde ora 6 prin dormitor. La 5 am vrut să ies cu Toader în oraș, dar m-a reținut Haiuță și mi-a dat să-i fac un mic serviciu. Mi-a dat balonul lui negru să i-l duc la boiangerie. Acum mi-a dat cheia de la dormitor și mi-am luat canadiana, căci ploua. (am mers iar cu capul ”gol”). Am fost cu Toader pe la ”Sport” apoi el a fost cu mine la Boiangerie și am lăsat balonul (39 lei, mîine dimineață). Am ajuns pe la 6 la internat. Aici se împărțeau mere și era mare năvală. Am mers apoi pe la Liceul 1 să văd dacă n-a ajuns șapca mea pe-acolo. Brînzei m-a asigurat că n-are așa ceva cum cer eu. Vroia însă să-mi dea una pe gratis, dar nu avea margină la spate și m-am lipsit.

Întors la internat, am început să învăț la istorie și am terminat scriindu-mi Jurnalul.  După cum văd eu îmi răpește cam mult timp această operație, dar nici eu nu vreau să fac economie și să scriu mai restrîns. Am făcut socoteala că dacă voi scrie în fiecare an trei caiete din astea (de cîte 400 de pagini) peste vreo 50 de ani voi avea o bibliotecă de vreo 150 de astfel de caiete ceea ce mi se pare cam neverosimil. Haiuță mi-a spus că cineva i-a ”șutit” caietul lui cu însemnări în care-și scrisese viața de la început, războiul, armata și continuarea cu jurnalul ținut la zi. Îmi pare rău. M-a întrebat dacă am scris la ”Cartea prin poștă” ca să-i comand ”Limba italiană fără profesor”. I-am spus c-am scris și m-am gîndit ca în pauză poate voi avea timp să scriu (pînă acum n-am avut). În pauză, după ce-am luat masa am plecat cu Toader și cu Costică (cu care mă cam trag de șireturi și ne adresăm epitete cam grosolane). În oraș am ajuns la chioșcul lui Goraș. Am cumpărat două c.p și două cutii de chibrituri. Una din ele am terminat-o încercînd să împușcăm  cu foiță de staniol, iar una am consumat-o trimițînd ”rachete” prin meditație. Era foarte comic cînd i se aprindea chibritul la unul pe umeri și se speria. Eu i-am dat una lui Popovici Gavril, care citea, drept pe carte. Am făcut în meditație numai chibrite și miros de catran. După 8 am scris scrisoarea pentru Haiuță și după ce-am scris jurnalul (pînă pe la ș-un sfert) m-am apucat să mai citesc cîte ceva, că-i de rău. Ieri am observat că Toader e aproape sur după cap. Pe la 20-25 de ani va fi alb cu totul!   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 360 Marți 26 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (88).


Joi 7 aprilie 1966. Dimineața m-a sculat Atănăsoae la 5.30 și, venit în meditație, am scris încontinuu în Jurnal pînă la 7. În d.4 și d.5 au dormit niște delegați membri de partid.

Dimineața e tare frumoasă, și azi nu iau paltonul. Pe la 7 am scris o c.p. acasă. Azi s-au plantat molizi în marginea de lîngă drum a viitorului părcușor.

The first class hour: Romanian. Au fost ascultate cîteva eleve după care ne-a predat ”Opera” lui D.Z. La istorie mă așteptam să mă asculte, dar a luat numai pînă la Buhai inclusiv. Azi ne-a predat sf primului război mondial. La limba rusă ne așteptam la un extemporal, dar n-a fost. Toată ora a ascultat, și fiindcă a ascultat și cîteva eleve mai bune a părut că sit. la învățătură s-a mai ameliorat. Dar cei care n-au învățat pentru marți, n-au învățat nici pentru azi. Azi n-am deschis gura la nici un obiect. Cam așa se întîmplă cînd stai în ultima bancă. La șt. nat.  a ascultat cam vreo 10 min. din A.L.A., apoi a predat două lecți din ”Respirație”. Pentru data viitoare ne-a dat să ”repețim” la A.L.A. Ne-a lăudat că azi s-a știut mai bine ca în D.  Albu Dorina mi-a spus ce a pățit ieri cu diriginta și cu Pop. A scăpat destul de ieftin, cu condiția să-și ceară scuze. Mi-a mai spus că s-a hotărît să meargă și ea la engleză. Pînă acum sîntem trei candidați din clasele a 10-a. Tatăl ei a vorbit deja cu Pop. Azi b.m. a fost tot timpul bolnavă și a fost tot timpul liniștită. Eu am revenit, azi, la toanele mele și din nou sînt posomorît și încruntat. M-a întrebat o dată Albu de ce-s mereu supărat.

Am descoperit o metodă de jucat table fără … table. E de ajuns să cumperi de 2 lei Mentosan și ”tablele”-s gata! Cînd voi avea suma respectivă (2 lei)  îmi voi aplica invenția.

După ora de naturale am plecat cu Toader și Costică la internat, am luat masa la 12.15, apoi am luat-o razna prin oraș și pînă la 3.30 nu ne-am mai întors. În oraș ne-am întîlnit cu Simionesi Virgil (Gigi). Acesta și-a făcut operația, acum e sănătos și a rupt-o cu școala. Va merge la Bacău unde va face ucenicie la un atelier de stilouri și ochelari. Apoi a venit și Costică cu prietenul său Ardeleanu cu care ne-a făcut cunoștință. Am stat apoi, numai eu cu Toader, timp de vreo oră în parc. Toader și-a descărcat necazul și mi-a spus ce-l apasă pe suflet. Era foarte nemulțumit că – nu se știe cum – au aflat colegii lui de I.N.. Unul ca Olenici și-a permis să-l sîcîie: ”Ce-ți mai face Natalița?”. Acum cînd știe atîta lume, nu-i convins că să mai continue  și m-a întrebat pe mine ce să facă. Eu nu l-am sfătuit în niciun fel. Iată ce plan și-a făcut: 1. se va lipsi de Atănăsoae zicîndu-i că a rupt orice legătură cu I.N.  2. Va înceta să scrie și să citească bilețele în clasă. 3. Va reduce corespondența la două scrisori pe zi (o scrisoare și un răspuns). 4. Legătura o va ține Doina H., cea mai bună prietenă a ei. Toader a și intrat în subiect și îi este cam greu să o rupă acum. Mi-a plăcut faptul cum a judecat și a luat măsuri. Cred că se va descurca foarter bine în viață avînd o judecată abilă. Încă de pe acum se capătă experiența, descurcîndu-te în situații mai dificile. Dar eu…

Pe la 2.30 am luat-o spre internat, dar am trecut cu totul de el și ne-am oprit pe hipodrom unde ne-am tolănit pe iarbă, la soare. Ne cînta ciocîrlia și noi ne simțeam minunat în singurătatea și întinderea cîmpiei. Cred că dacă nu m-ar mai îndemna Toader n-aș mai ieși în natură și nu i-aș cunoaște frumusețile. Timp se găsește. Nici Sadoveanu, cred, n-a regretat timpul petrecut în locuri ca ”Nada Florilor” sau în alte locuri pitorești.

Acum sînt mult mai legat de Toader – ca prieten. De cînd am plecat din clasă (X-D), ne vedem aproape în fiecare pauză și ne plimbăm discutînd pe coridor. Restul timpului ni-l petrecem mereu împreună. Avem cam aceleași idei (în ultimul caz nu se prea potrivesc, dar nu-i nimic grav), amîndoi gîndim la fel. Cel puțin de vreo cinci ori am fost în același gînd pronunțînd aceleași cuvinte, cu toate că nu era vorba de ele.

De la 3.30 la 4 am scris în Jurnal. A venit apoi Mircea, care mă mai căutase azi o dată.  Am împrumutat 10 lei de la Halip Neculai și i-am dat să cumpere două pîini și să ducă acasă. Eu eram grozav de flămînd, dar nu mi-am cumpărat nimic. Am mers cu el la Autogară unde la 5.30 a plecat cu (autobuzul de) Zamostea, acasă. Mi-a lăsat ochelarii. Are de gînd să treacă pe la o Ilenuță la Hîrlău.

Am sosit pe la 6 la meditație. Haiuță mi-a spus, mai mult în glumă, că de ce-am plecat de la meditație fără să spun. Eu: ”Altă dată am să spun…”.

Acum Atănăsoae crede că Toader a stricat legăturile cu aia, și – din motive de securitate – l-am asigurat că așa e: ”am spus eu că asta nu are un sfîrșit bun…”.

De la 6.30 am scris problemele la fizică și am învățat la limba rusă și la fizică. La 7 ni s-a dat masa, dar m-am sculat numai cu puțin mai sătul de cît m-am așezat.

Am mers apoi cu Toader și Costică pe asfalt, fiind o seară minunată. În seara asta n-am mai vorbit despre fete, ci am spus bancuri, ne-am încercat puterile în ale flueratului.

La meditație, de la 8 la 9, am învățat la limba rusă și am mai scris în Jurnal. Toader a rămas după ora 9 și a scris o scrisoare mai secretă. Băieții de la internat (Lungu Arcadie, Costică Lungu) cred că ”aia a lui Toader” e Teodora din clasa XI-a D. Eu m-am dus în dormitor, mi-am spălat ciorapii, picioarele, apoi mi-am cusut buzunarele în părți (țin mereu mîinile în buzunare și de asta se rup mereu) și un nasture la haină. Cînd făceam treaba mai cu spor, hop! S-a stins lumina și nu s-a mai aprins. M-am dus, înjurînd, să văd cine se joacă la lumină. Era Haiuță, care a venit să facă ”inspecții” pe întuneric. Eu am ieșit cu catrafusele pe coridor și m-am băgat într-un dulap și-am cusut. Haiuță: ”Druguș, după ce termini, te duci să scrii în Jurnal că s-a stins lumina și că te-ai vîrît în dulap.”. Eu: ”Da. Și-am să mai scriu că tov. pedagog rîdea de mine”. Am văzut că în seara asta Haiuță mai scria în caietul negru pe care i l-am vîndut eu. Mi-a spus că-l ține la zi. Pentru azi a scris o pagină.

Vineri 8 aprilie 1966.  M-a sculat Atănăsoae la 5.30. Am venit apoi în meditație și pînă la 6.10 am scris în Jurnal. Soarele răsare la 5.41 și acum meditația e scăldată de soare. Dimineață, Haiuță a colectat de la fiecare cîte 25 de bani (pentru punerea unui geam și să cumpere 2-3 căni de sticlă). Pe mine și pe Toader ne-a strigat la un loc, apăsînd pe fiecare literă: ”Gherasim Toderică și Druguș Liviu să poftească la mine”. Pînă la 7.30  am scris la geometrie și – pentru că n-a avut cine să mă mai îndemne, deoarece Halip plecase la masă – n-am mai pus mîna pe latină, rămînînd cu ceea ce am învățat data trecută (ba am mai și uitat).

Azi fiind o zi splendidă am mers la școală foarte sprinten; cred că de-acum încolo nu va mai fi nevoie de palton. Mi-aduc aminte că așa o zi călduroasă și senină a fost și prin februarie. Lumina e destul de puternică și soarele aproape că frige.

Am crezut că prima oră am latina, dar mi-am făcut emoții degeaba. Prima oră a fost limba română. Nu s-a făcut ascultare, ci s-a predat în continuare despre ”Viața la țară. Tănase Scatiu”. Nici a doua oră n-am avut latina, ci fizica. Profesoara a ascultata toată ora probleme. Ora a treia: moartea-i cît capra!! Toată clasa mă îndemna să mă anunț ca să scape ei de ascultare. M-am anunțat și imediat m-a scos la ascultare. M-a ascultat de la lecția de la pg. 94 și m-a pus să traduc prima frază formată din trei propoziții. Le-am mai nimerit și la început totul mergea bine. Am tradus o propoziție cu ”Acuzativ cu infinitiv” și-am știut-o. Pe la conjugarea în diateza pasivă am cam încurcat-o și am cam tăcut. Colegele m-au ajutat cît au putut. Eu însă nu mă speriam cînd nu știam, ci îmi venea să zîmbesc (înspre banca unde stăteau Nenati Lucia și Buhai Melexina). Am răsuflat ușurat cînd m-a trimis la loc și nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit că mi-a pus 7. Diriginta se va bucura. Trebuie să mai dau și teza. Am avut apoi geometria. Victoria obținută la limba latină m-a copleșit și – de bucurie – am dormitat toată ora. (Cînd mă asculta la latină, b.m. se străduia să-mi sufle. Odată am întors capul spre ea, dar n-am auzit ce-mi spunea și am ridicat o sprînceană. Ea a făcut la fel, dar mult mai delicat). La  limba rusă a fost ascultați la aceeași lecție – L.N. Tolstoi –  elevii rămași fără notă. Nici ora asta n-am deschis pliscul. Am luat masa la 1 și la 2 am plecat cu Costică în oraș. Toader a plecat mai înainte c-un frate de-al lui. Eu m-am dus să-l întîlnesc pe Mircea pe la autogară. În parcul din fața autogării l-am întrebat pe Mafteian Vasile dacă nu l-a văzut. ”Acu cîteva minute a fost în locul ăsta” mi-a spus. Deodată apare Gherasim și mi-l arată pe Mircea: stătea pe-o bancă, cu spatele și mînca. Cînd l-am observat, s-a ”bucurat” și ”m-a chemat” la el, cu degetul. Mai tîrziu, cînd am reflectat un pic la cele întîmplate, mi-am închipuit astfel: Mircea m-a văzut cînd am venit, dar n-a vrut să dea ochii cu mine și s-a mutat pe-o bancă mai dosnică, întorcîndu-se cu spatele. Mi-a adus de-acasă ultimul nr. de ”Moscow News” cu un supliment foarte bogat: ”Raportul lui Brejnev la Congresul XIII” plus o scrisoare de la Sandu. Cînd am ajuns la internat, i-am și răspuns: (L.D.: Sandu era un coleg de șantier de-al lui Mircea (oltean), aflat la București, un băiat cu bun simț și foarte muncitor. Era elev la seral și am auzit mai târziu că a ajuns profesor de limba română – visul vieții lui). Mircea n-a adus banii cum promisese și acum mi-e jenă de Halip Florea căruia i-am dat cuvîntul că-i aduc sîmbătă. M-am bazat pe cuvîntul lui Mircea și m-am înșelat urît. Mama i-a dat vreo 17 lei de-acasă și el și-a cumpărat altele. De asta nu vroia el să dea ochii cu mine. A venit cu mine pînă la internat și de aici s-a întors. La 5 are cursă spre Brodina. Nu mi-a adus de-acasă ”Labour Monthly”.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 5 mi-am schimbat cărțile și a venit și Toader din oraș. Cum ne-am întîlnit am și consumat pauza de 5 – la asfalt. Mi-a povestit ultimele noutăți. Acum schimbul de bilețele se face în pauza mare, la et. II, prin Doina H. Am și eu un răspuns. Toader i-a scris că eu nu-s prea îndrăzneț și să facă bine și să spună despre cine-i vorba. Răspunsul a venit foarte mirat. Părerea ei era că-s mult mai îndrăzneț și înfipt, față de cum m-a caracterizat Toader. De fapt, au amîndouă dreptate: o dată-s așa, o dată-s altfel. Depinde de chef…   De la 5.30 la 6.30 am scris un pic în Jurnal, dar mai mult am citit din ”Moscow News”. La 6.30 s-a sunat masa, apoi s-a dat drumul la dormitoare. Ne-am luat prosoapele și paltoanele, apoi am mers, în rînd, la baie. Au mers aproape toți de data asta. La baie însă ne-a făcut o gafă: a dat de la început un abur extraordinar de fierbinte, așa că nimeni n-a stat pe scări mai mult de 5 minute. Din cauza asta n-a prea avut farmec baia de azi. Toți eram opăriți și speriați. N-a mai venit responsabilul băii să ne întrebe: ”a fost buna baia, baieți?” că-i răspundeam noi. După baie m-am simțit foarte bine și ușor, dar mi-am pierdut cheful pe care-l aveam azi la școală și-am devenit iar mut pentru o vreme. De la 8.15 la 9 am scris numai bine în Jurnal pe ziua de azi. Degeaba mi-am ales cărțile – pînă la 9 n-am deschis nici una. Mîine-i prăpăd la cele patru obiecte!

Astăzi am zărit-o pe prietena lui B.M.  Este o fată elegantă și sprintenă. Nu se prea potrivește la caracter cu M.

Seara am stat cu Toader în meditația de cl XI-a. El a dat un răspuns la un bilețel, iar eu am citit la istorie. Au fost Prandea și Botez în ”inspecție” pe la 9.15. Eu am plecat la dormitor la 9.15, mi-am făcut pantofii și m-am culcat. Chifan Ștefan povestea din întîmplările lui de la lupte. Toader a venit pe la 10. Cred c-a scris mult.

Sîmbătă 9 aprilie 1966. M-a sculta iar ”Tanasă” la 5.30. (L.D.: adică Atănăsoae). M-am spălat, mi-am cusut un nasture la cămașă, apoi am urcat sus în meditație.

Afară e o vreme splendidă. Nu există epitete să exprime o asemenea frumusețe și plăcere. Aerul răcoros al dimineții, lumina soarelui ce sta gata-gata să răsară, cîntecul vesel al păsărilor, toate înfrumusețează tabloul natural de azi dimineață.

Prima oră a fost istoria. După ce a ascultat trei eleve a predat începuturile M.R.S.O. Între timp profesoara ne-a ținut o teorie despre fetele și băieții din ziua de azi, ce fel de elevi și profesori sunt etc etc. A spus că a avut-o dirigintă pe Repca, și că Badac (latină), Barbu (fizică) Șuler etc. i-au fost profesoare. A terminat liceul în 1953 și, după socoteala mea, este născută în 1936 și acum are 32 de ani. Ne-a mai spus că fetele noastre n-au pic de prestigiu și permit prea multe băieților. A numit asta ”o familiarizare precoce cu băieții”. Pe aceștia i-a făcut grosolani și multe altele.  Se mai lăuda că în timpul liceului n-a vorbit cu niciun băiat și n-a fost la nici o reuniune. La amiază, cînd m-am întîlnit cu Gherasim, mi-a spus ce fel de teorie a făcut la ei în clasă. Cînd Gherasim a spus că nu știe să danseze s-a mirat: ”Cum? Băiat mare în cl. X să nu știe să danseze?”. A mai lipsit să spună că în liceu ea era cea mai mare dansatoare (…).

La limba latină a ascultat și a predat fără să se mai atingă de mine. La chimie, Repca a vrut să dea extemporal. Eu nu apucasem să citesc măcar o dată și, împreună cu alții, am început să strigăm că să nu mai dăm azi extemporal (cu speranța că nu ne va asculta chiar pe noi). Nu ne-a dat, cu condiția ca luni să dăm sigur extemporal. Ne-am învoit f. bucuroși. După ce a ascultat vreo patru fete, ne-a predat ”Grupa a III-a: germaniul”. În pauza mare a fost Mircea pe la mine; mi-a dat 19 lei (ciubucul de la Brodina). I-am spus să meragă la 11 acasă, iar la 3 să vină înapoi și să-mi aducă de toate (adică să nu mai merg eu azi acasă). La fizică a ascultat numai un pic, apoi ne-a predat ”Aplicațiile electromagneților”. Toată ora m-am distrat cu Halip Nicolai. DE fapt, mai mult eu rîdeam de el cînd înjura de Paști, Hristoși, Cruci, Dumnezei, Biserici etc.

Cu astea am terminat orele pentru astăzi  după care am ieșit pe poartă împreună cu Toader. Pe trotuar ne-am întîlnit cu Zăicescu. Eu l-am salutat destul de tare, dar n-a răspuns. Toader s-a alăturat lui, iar eu am ”fugit” pe trotuarul opus, mergînd mai în urmă. Pe la poarta casei lui l-am ajuns din urmă, iar el mi-a spus cu dojană: ”Ce-ai fugit măi Druguș, măi? Ai crezut că dacă nu ești în clasă la mine, gata?…”. Eu am tăcut. Pe drum pînă la internat Toader mi-a povestit cum a vrut să ceară bilet de voie să meargă acasă, iar Zaiciu i-a spus: ”Măi Gherazim, măi; eu nu-ți pot da în scris, dar tu mai dăi dracului (pe pedagogi) și hușchește-o mă, hușchește-o!”. De asta l-am plăcut și chiar l-am admirat pe Zăicescu.

După ce-am luat masa, am mai stat pe la internat, apoi am plecat cu Toader în oraș. Am stat și-am discutat cu el pînă pe la două cînd el a plecat la cursă și-a ”hușchit-o acasă”. (L.D.: probabil termenul uzual era ”ușchit”, de la italianul ”uscita” = ieșire, plecare). Eu m-am plimbat de unul singur pînă pe la vreo trei, Am observat că baba Oanea stă pe str. Speranței la nr.6 (lîngă nr. 8, unde stă B.M). M-am întîlnit cu Tifiniuc. Acesta era în clasa XI-a cînd noi eram într-a 8-a. (L.D.: Tifiniuc Gheorghe era un munte de om, un fel de Ilarion Ciobanu în plină glorie…). El a terminat armata și acum e în învățămînt. S-a mirat f mult cînd m-a văzut tot elev: ”Hai mă urîtule, n-ai mai terminat?” Eu: ”Mai am un an!”. La 3 a venit Mircea cu cursa de Siret și mi-a adus o veste proastă. Nu mi-a adus nimic, ci a spus că tata l-a certat pe el că de ce nu mi-a zis să vin acasă? Așa că să fac bine și la 5.30 să vin neapărat la cursă. Eu m-am supărat și m-am dus la internat. Aici nu era absolut nimeni. M-am dus la meditație, am pus capul pe masă și cît pe ce să adorm. Pe la 4 a venit Mircea și m-a mai întrebat o dată dacă nu merg acasă. Eu: ”Nu!”. El: ”O să-ți pară rău!”. Eu: ”Nu merg!” și m-am dus în dormitor cu gîndul să mă culc. Pe la 4.30 – 5 am ieșit în oraș să mă mai destind. În parc m-am întîlnit iar cu Mircea: ”Hai mă acasă, ce ești prost?”. Eu: ”Merg!. Imediat m-am suit în cursă și la 5.30 s-a dat plecarea. Mircea era cu taxatul biletelor și mi-a permis să nu plătesc (10 lei). La Dornești, cursa a ajuns supraaglomerată și Mircea i-a zis lui ”Nea Popescu” (șoferul): ”Nu mai opriți aici, că eu mor!” Șoferul: ”Ai să mori dacă ești căscat și ai luat peste măsură”. În seara asta a mers și Achihăii la Zamostea și mi-a spus despre Mircea că ”este un taxator foarte bun”. Cînd am ajuns acasă, Mircea mi-a dat 15 lei (din ciubuc), apoi el s-a dus mai departe la Zamostea.

Acasă, mama și tata erau într-o febrilă pregătire. Eu am căzut ca din cer și ei s-au bucurat. De la Rădăuți am venit numai în uniformă, fără servietă, cu mîinile în buzunar. Acasă mi-am deșertat traista cu povești și am stat pînă destul de tîrziu. Cînd s-a făcut întuneric de-a binelea, au apărut pe Cudrina băieții cu rachetele. Acesta-i obiceil satului. În alte părți nu se procedează așa, ci se împușcă cu carbid și altele. (L.D. Cudrina este un deal în mijlocul satului Grămești).

După ce-am mîncat bine (de frupt) am ascultat la radio pînă pe la 11. Am vrut să citesc ceva din ”Aventurile lui Gordon Pym” sau din ”Biblia pentru credincioși și necredincioși”, dar n-a fost chip. M-am culcat, dar n-am putut adormi imediat. Mama a pregătit pentru băieții lui Puiu Marian (L.D.: adică Petrică și Paulică, frați gemeni, nepoți de-ai mamei mele și vecini) o beșică mare umflată cu aer (din gușa curcanului). Eu am umflat-o bine cu pompa, aplicînd principiul ventilului.

De dimineața și pînă seara a fost foarte cald.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 349   Vineri 15  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (78).


Vineri 24 februarie 1967. Catastrofa n-a avut loc… Aseară am vorbit mult cu Toader despre posibilitatea mergerii la vară în URSS. I-am făcut propunerea să-i facă cineva de acolo o invitație ș.a. Ne facem planuri să mergem la Moscova.

Azi m-am sculat la 6, dar n-am reușit să fac mare lucru. Am citit gramatica la l engleză (trim II) și-am citit o dată la psihologie. La l rusă am făcut o ”chestie” pentru cheie (neagră). La română – recapitulare pt teză: ne-a dat patru subiecte. La psihologie eram mort. Știam că mă ascultă și n-am fost în stare să învăț… Vine și proful împreună cu diriginta (în asistență). Mă ascultă. I-am tras cu niște exemple, am încercat să vorbesc frumos și… 9! N-am avut niciodată 9 la obiectul ăsta. (Magopăț: ”Chinezii își manifestă bucuria scărpinîndu-se în cap, iar plictiseala prin bătăi din palme”). La geografie a adus tezele. Vîntu și Druguș – 9! Dobrîi tak. (Bun așa).  A cincea oră am dat teză la engleză: două texte de tradus din românește în engleză.

O zi caldă. Zăpada se topește văzînd cu ochii și se preface în bălți.

Sîmbătă 25 II 1967. Dim. m-am sculat la 6, odată cu Toader și-am mai citit o dată la biologie.

La școală prima oră fizica. Pentru azi am uitat să citesc la acest obiect și – culmea! Ne-a dat extemporal! Văzîndu-mă la strîmtoare am început să acționez: am rupt foile din lecția de zi și le-am vîrît sub alte foi curate de pe bancă. A mers! Dar cred că mai mult de 5-6 nu iau pt că n-am știut din urmă.  La ed fizică a fost diriginta și a controlat prezența. Mi-a făcut morală pt că am mințit-o în legătură cu adunarea generală UTC. Toată ora am bubuit mingile de pereți. Pe drum m-am întîlnit cu mama. Mi-a spus să-i cer scuze dirigintei pentru minciuni. Cică diriginta m-a apărat cît a putut în Consiliul pedagogic, dar Repca a fost aceea care a insistat să mi se scadă nota la purtare. Mama mi-a adus și corespondența. Numai două scrisori. De la Flora (Cuba) și de la John (Scoția). Flora mi-a scris la mașină. Mi-a trimis: bani cubanezi, o matricolă a unui institut și două lame (de ras) Tatra (Cehoslovacia). Cică mi-a trimis un pachet cu două plăci și țigări. John îmi scrie multe și-mi trimite două lame de ras (scoțiană și engleză) dar nu se potrivesc aparatelor noastre. Apoi mi-a trimis o hartă a Angliei și adresa unui bulgar și a româncei din București + 7 pentru ”Tineretul cehoslovac”. Mi-au adus multă bucurie aceste două scrisori. Mă mir de ce nu vin și din celelalte țări. La limba latină ne-a adus tezele: 4. Cu 4 și 5 în oral – media 4! Trebuie să mai scot un 6 și-un 7 în oral pt a-mi ieși media, mînca-o-ar focul de medie! În ora de istorie am stat cu H.N. în bancă și i-am tradus scrisorile. La limba rusă m-am distrat pe seama lui Dolenciuc. Am făcut și o glumă și au rîs toți + ea. Am pus-o pe Broască să se intereseze la Poștă cum pot trimite pachete în Cuba și Scoția. (I-am spus secretul lui Toader: merg la Pop). De la 4 la 6 am fost la ora de engleză la Pop. (nu mi-a dat revista: ”nu-i bine să fii prea pretențios”). Ne-a dat o adresă a unui Club Internațional care trimite gratis cărți celor care doresc să învețe limba engleză. Seara am și scris (Londra, Anglia). (L.D.: Era vorba despre IBF – International Book Fellowship care a trimis multe cărți, îndeosebi dicționare și literatură, inclusiv literatură social-politică). A fost Telucu pe-aici. Seara m-am culcat la 11.

Duminică 26 febr. 1967. M-am sculat la 9. O zi minunată, cum nici în iunie nu-s multe așa. Drumurile, mai înalte, s-au uscat, însă trotuarele mustesc de apă, pe alocuri pămîntul e reavăn și peste cîteva zile se poate usca.

Am vrut să mergem la matineu dar era programul schimbat și ne-am întors acasă (m-am întîlnit cu diriginta). Am pus plicul pentru Londra la cutie (2.20 lei). Dna Stela a fost la școală la ședința cu gazdele. Pentru mine: să învăț la latină. Pt Toader: să-l ție din scurt că are el o fată și să vadă dacă nu vine pe la el etc etc. (Ha! Ha!). Pînă pe la 2 am terminat de scris la engleză (Pop) apoi m-am apucat de scris scrisori. Pînă la 6 am reușit să termin (în Scoția am făcut scrisoarea în dublu exemplare pt a mi-o corecta Pop. I-am pus în plic: o stemă, o cutie de chibrituri de 15 bani (plată) etc. + un mărțișor de 4 lei. În Cuba: cuts (L.D.: adică tăieturi din ziare), o vedere + Eminescu + un mărțișor). De la 5 Toader a plecat la spectacol (de la Oradea: muzică populară). Pînă la 8 am scris în jurnal (trei zile). Pînă seara la 10 am reușit să scriu Darea de seamă: ”Năzuințe și idealuri – alegerea drumului în viață”. Toader a venit la 10.30 și la 11 dormeam.

Luni 27 febr. 1967. M-am sculat la 6 și după un sfert de oră de sport mi-a mai rămas timp să învăț poezia la engleză). La rusă – distracție. La ed fizică Bauman n-a vrut să ne dea mingea și n-am vrut să lucrez (am făcut grevă). La urmă a dat mingea – am jucat baschet și apoi fotbal. Am rămas pînă la 10 și 15 și-am întîrziat mult la ora de chimie (toți patru băieții). O absență! La ora de diriginție, scandal cu baba! ”Nerușinați!”, chestii, socoteli, daraveli, nota la purtare și altele. (…utute-n c… să mă pupi!”). Azi am ieșit c-o durere groaznică de cap de la școală. Pînă la 5 am dormit (Toader a fost la ”Barbă roșie”). Am fost pe la internat. După ce-am luat masa m-am pus pe învățat. Pe la 7.30 a fost diriginta pe-aici. Mi-a adus materialul (vorbe frumoase, dar tu…  ș.a.). Cică: cum o să ajung ambasador dacă rămîn corigent la limba latină?…

Seara am rămas să învăț la teza la română și pt l latină. Mi-a dat Simota o adresă din Sudan primită din Germania. De la 10 la ora 1 am făcut multe + scrisoarea în Sudan (două vederi și 5 bani). I-am scris lui Mircea.

Azi – o zi caldă, dar înnourată.

M-am culcat după ora 1.

Marți 28 februarie 1967. Azi e ziua lui Atănăsoae Constantin. Azi ”dimineață” doamna Stela ne-a sculat la 4.30. Am sărit în picioare. Deci numai trei ore de somn. Mare lucru n-am făcut nici azi dimineață. Prima oră: latina. Nu mă ascultă, dar m-am anunțat din prima bancă și o fi văzut baba că știu ceva. La fizică – lucrare de laborator. Am stat cu Victor în ultima bancă și-am comentat. La română toți erau aproape siguri că ne dă Arghezi. Cu toate astea, n-am știut… Pe-un 5.  (N-am dat nici un viers). La cei din F tot Arghezi  a dat. La soc. s-au scuzat toți și a predat toată ora. La istorie am studiat presa. Azi dimineață am făcut meditație la limba engleză. Doina H. mi-a dat revista de la Pop (era publicată acolo și adresa ei: Miss Doina Hlinschi, C. Prieteniei 69, Răd. Suc A-17 R.V. St nr 2. Vrea să corespondeze cu ”boys from Great Britain”. Mr. Ctin Engster A 16 Pța Rep 28 – cu toată lumea; Mr Petru Oprea, Speranței 45 A 16. – cu toată lumea). După masă m-a luat Atănăsoae și-am mers la film la ”Tunelul” cu T1 + T2. Am scos 55 de lei de la cec. La șase m-am întîlnit cu T0: azi nu putem face nimic. Mîine la Complex la 7.30. Azi am trimis scrisorile. Seara m-am culcat pe la 9 cu toate că ne era somn.

Miercuri 1 m,artie 1967. Numai patru ani de cînd am început să fac acest jurnal. Azi numai Ica ”săraca” ne-a împodobit c-un mărțișor (are de toate și dă de toate). Ziua a trecut ușor. Toader a primit un mărțișor de la Natalia, iar Telucu de la… Doina cu textul: ”Oare 1 martie o să descrețească frunțile?”. Toader mi-a spus: are slăbiciune pentru ea și e aproape sigur că se vor împăca. Mi-a părut tare rău că n-am putut să-i dau lui Dolenciuc un mărțișor … Șto znacit sîn? (ce înseamnă sîn ? în limba rusă sîn = fiu. Mamelă?).  Ha! Oh! De la 1 la 2.15 s-a ținut informarea politică și adunarea generală. Am ținut adunarea după ”tipic” și a mers binișor. Eu către Nenati: ”Vorbește și tu, sau ție ți-e rău?”!!!

După masă, dom Nicu, c-o țuică-n cap ne-a povestit cîteva din ”aventurile noastre din tinerețe…”, sfătuindu-ne să ne păzim de … dracu… (femeile, adică). La 7.15 am plecat cu Toader în oraș, eu c-o bască verde, Toader c-o pălărioară de copil pt soare, decolorată și grozav de caraghioasă. Așa am mers prin oraș. Mai mare rîsul. La 7.30 m-am întîlnit cu T0. Despre Mișu Baruh, Gavril, Gozec, dr. Hugo. Cu cine vorbește Duzinski? Ionuț e un băiat foarte bun. ”În ce clasă sînteți? A XI-a? Păcat! Mai trebuie să rămîneți un an, sînteți un băiat foarte bun…”. Toader a venit acasă la 10 iar gazdele sforăiau deja.

Joi 2 martie 1967. M-am sculat la 5.

Afară e senin și pămîntul reavăn mustind de apă a înghețat. Ieri a înghețat și s-a mai spălat pămîntul. Rareori vezi pete de zăpadă. Dacă mai ține așa o săptămînă se usucă absolut tot și așa uscat pămîntul va aștepta noile ninsori și viscole ce vor urma.

La fizică am fost f distrat. Toată clasa zice că ”baba” mă simpatizează. Cică…. mereu mă admiră… La istorie ne-a adus tezele: 8! Am rupt-o! Neculai – 9, G.V. – 8, G.M. – 6. Am comentat mult pe chestia că n-a copiat nimeni, cum zice profesoara. La engleză a ascultat toată ora.

Acasă mă aștepta un aviz (de colet) de la bunița. Am ridicat coletul care conținea patru numere de Moscow News, cartea de l engl., 25 de plicuri, 10 lei, patru vederi de doi lei, timbre și vreo cinci ciocolate de 1,60.

Pe la 5 30 am mers la internat cu T1.. În M.N. am găsit Question second și Question third (a doua-i grea: cu un ansamblu de dansuri) și Cuponul 7 de la Univ. de cultură. A new expression: Ce naște din Ion (X) căcat mănîncă!. Seara am citit noile ziare.

Pămîntul e aproape uscat.

Vineri 3 martie 1967.  M-am sculat la 7. Azi s-a stricat vremea. A nins cu niște fulgi tare mari, dar pînă la amiază aproape s-a uscat iar. La rusă am fost foarte larg la gesturi și la gură. M-am dus cu Geta-n bancă și i-am făcut ce i-am făcut și-a fugit. Dolenciuc m-a observat că eram radios, mi-a făcut observație și … a rîs. Ea: ”Druguș, o să citești!” Eu: ”Da! Cu altă ocazie…”. La geografie – oră liberă. A venit diriginta. La engleză i-am dat cartea de l engleză lui Pop. Azi am început să strîng bani pentru 8 martie. (pentru dirigintă, directoare și… Dolenciuc!). Am reușit să strîng 42 de lei + 10 lei pt UTC (cotizații); au ieșit și 3 lei ciubuc. Cu 8 martie ăsta trebuie să mă întrețin. A venit azi  mama la mine: scrisoare de la Maura (steag, vedere, lamă). Mama mi-a lăsat 20 lei. Situația cu China este foarte critică. Scrisoare de la Mircea, Nina, Liolia, Valeri. (L. D.: Nina era sora tatei de la Mașcăuți, Orhei, iar Liolia și Valeri erau copiii ei, adică verii mei). După masă i-am scris Maurei (două vederi + un mărțișor) și Liolei (două vederi + patru mărțișoare). Am trimis azi, par avion în Cuba (5.60 lei) și URSS  (2 lei). Toader a fost la teatru, iar eu la baie. Azi am stricat becul cu o minge și l-am schimbat cu cel din bucătărie; se cam observă, dar… en fin! (Gozec: planuri – cameră, luncă, cadou Dolenciuc).

Sîmbătă 4 martie 1967. Ieri n-am citit niciodată la niciun obiect. Azi dimineață ne-am sculat la 6.30 și-am citit la l latină și un pic la biologie. La fizică a adus extemporalele: 4! Ce să-i ceri… În F, idem: un vagon de note rele. T2 5, Mafteian Vasile – 4. Vasile a făcut scandal și a plecat de la școală. La ed fizică, numai bine m-am echipat, am intrat în sală și am intrat în conflict cu Bauman. Ea: ”Bună ziua, Druguș!”. Eu: ”Bunăziua! Ea: ”Druguș, ieși afară și cînd vii, să-mi dai bunăziua!”. Eu: ”O să ies la sfîrșitul orei!”. Ea: ”Druguș, ieși afară și să nu mai vii la oră”. Eu: ”Da? Bine. Bunăziua!” Și-am plecat. La școală am avut grijă și m-am pregătit la limba latină. În ora de latină nu m-a ascultat, dar m-am anunțat mereu. La istorie mi-am făcut de cap cu Geta. La limba rusă, cu Nina Dolenciuc – idem. (Ninocika, of, of! Nașa ucitelnița (L.D.: învățătoarea noastră).  La biologie eram amețit de cîte-am săvîrșit cu Geta și Ica. Mă ascultă. 8!

După masă i-am făcut lui Simota o scrisoare pentru Natașa. De la 4, Toader a plecat la film cu Natalia și-a venit la 9. Eu am dormit două ore apoi, împrospătat, am citit mai bine de 50 de pagini la biologie – recapitulare.

Azi a fost înnourat și a plouat.

Duminică 5 martie 1967. Alegeți candidații F.D.P. (L.D.: Frontul Democrației Populare – o democratură de tip bolșevic, reapărută în anii 90 în majoritatea țărilor socialiste, inclusiv în URSS. La noi s-a numit FSN, la Chișinău s-a numit Frontul Popular – important era cuvîntul ”front” care sugerează militărie, ordine cazonă și comandă de la Centru). Cu toții la vot! Azi au loc alegerile pentru  sfaturile comunale (din patru în patru ani).

Aseară am stat pînă la 11.20; am scris o scrisoare Marianei Marinescu (LD.: M.M. era o tipă din București, inteligentă și destul de haioasă. Foarte plăcută la dialog). Dimineața m-am sculat la 7 și-am terminat de citit lecțiile pînă la lecția de zi. La 9 a venit Gozec Victor și-am mers cu el la Magopăț Gavril. Dar, cum mă așteptam, a ieșit mă-sa; nu știe cînd se-ntoarce. Am venit acasă, apoi am ieșit cu Toader în oraș, am mîncat un cremșnit, am mers pe la Lic 1. . la internat, apoi pe str Scutari (V.I. Lenin). Venind înapoi s-a stîrnit un vînticel care m-a făcut să mă îmbolnăvesc un pic (durere de cap, friguri…). Gazdele au plecat în vizită, iar noi am rămas acasă. Am jucat fotbal (în casă) și la urmă am tras niște șuturi cu sete și-am spart o vitrină la oglindă. Ne-a astîmpărat cheful… Mi-e tare rușine să le spun. La 3.40 T1 s-a întîlnit cu Natalia  (Mai înainte ”gustasem” un lichior indian de 5.50 suta). Am revenit acasă, am dormit ceva, apoi am citit la limba română (cl. IX) cîteva lecții. Pînă la 9.30 am scris vreo 50 de cuvinte la engleză din lecția de zi și următoarea.

A fost o zi caldă, frumoasă. Un vînticel uscat a zvîntat pămîntul. Merg fără galoși.

Luni 6 martie 1967. La rusă am stat cuminte la locul meu. Gozec vorbea în spate și l-a ascultat. (4). La ed fizică nu m-am prea conformat programului: am jucat baschet, rugbi și fotbal. A domnit haosul, veselia și scandalul. La sfîrșitul orei, profesoara: ”Druguș, o să ai 8 la purtare și-o să văd cum intri la facultate…”. (Am sfeclit-o!). Ce dracu fac eu așa de deosebit și așa de rău? După oră am mers cu Nicolae Halip la Gavril și am topit un litru de vin. La chimie mai mult am dormitat, totuși nu s-a observat.  Azi Ilarica Pascar a împlinit 18 ani (ieri au făcut chef). La engleză am citit o dată înainte de oră! Bună inspirație. Mă ascultă. Știu mai bine ca data trecută: 8. Apoi, Pop: ”Druguș! De ce-ai fost obraznic cu tovarășa profesoară de sport? Cum motivezi tu această manifestare? Mă așteptam la orice de la tine, dar nu acum cînd o astfel de greșeală îți poate fi fatală…. O să fii sancționat! S-a îngroșat gluma!” Azi toată ziua m-a durut grozav capul. La amiază n-am mîncat nimic.

A fost Caldare Vasile și U.M. – s-a fumat și s-a vorbit despre războaie și altele. De la 5 am fost în oraș. I-am scris mamei o felicitare. Am cumpărat ”The Invisible Man” and ”Treasure Island”.

Marți 7 martie 1967. M-am sculat la 5.30 și pînă la 7 am învățat. La filozofie n-am citit. La latină mă ascultă. A mers greu. Dăm extemporal, traducerea de la lecția de zi f f bine. Fraza – ioc. La limba română (Teleagă: Hirochimia). La filozofie mă ascultă! I-am citit ceva din caiet + barbă = 7. La istorie stăteam cu Ica-n bancă, stăteam însă prea aproape și bătea la ochi. Profesoara ne observă și  zice: ”Ce-i cu voi? Sînteți în parc, pe-o bancă?”.

După ce-am halit, am mers la film: ”Complotul ambasadorilor” – leton. Mi-a plăcut. Un exemplu de travestire. La 5.20 m-am întîlnit cu Ica și Marcela să facem cumpărături pentru 8 martie. Toți șefii claselor a XI-a erau prin magazine! Pînă la urmă am cumpărat o vază: 35 lei, felicitări de 1.50 = 18 lei. Flori – 17 lei. Celofan – 2, o carte 8.50. A venit Dobroghiu Maria cu-o idee. Pentru directoare, o telegramă: I-am trimis – 2,50 lei (aștept răspunsul). Am mers cu Mary D  la sala de lectură pînă la 7. La a XI-a D, Toader și cu Zăicescu au cumpărat flori naturale, un album, o felicitare și… gata! Toader a cîștigat 20 lei. Eu numai vreo 10 la librărie. Seara am halit și-am scris în Jurnal. Se apropie sfîrșitul… trimestrului.

O zi caldă, de toamnă…

Miercuri 8 martie 1967.  Ziua internațională a femeii. O zi respectată de tot poporul.

Azi – zi frumoasă, cald, soare.

Mama lui dom Nicu zice că astea-s Dochiile nemțești care țin pînă la 12 martie. Apoi vin cele românești – care-s tare urîte.

La ora de geografie am citit ”The Drummer boy”, o carte ușoară, accesibilă și destul de interesantă. În ora de matematică, Albu și Nenati Lucia s-au dus să cumpere flori pentru directoare. Eu am stat cu Vica Ursaciuc și i-am mîzgîlit un caiet de-al Luciei Nenati (am scris o pagină) în …. limba indiană, ștampile, semnături etc. La biologie am stat în spate. La fel la rusă. Dar la rusă am stat cu Nichiforiuc. Îndrăzneala mea atinsese limitele și chiar în oră… Profesoara vedea, dar se făcea că nu vede și zîmbea. S-a dat un extemporal. Am dat și eu o foaie mîzgălită. După ore i-am promis Marianeii G. că-i trag o zgîrîială. Am mers cu Telucu prin oraș și fiindă n-aveam chef am mers la catedrală: e ff frumos, răcoare, liniște, curățenie și sfințenie…

Azi de la 3 la 5 am mers la Pop (El: ”Ce se mai întîmplă pe la școală? Cum stai cu obrăzniciile? Ș.a. Tu pregătești terenul pentru orice surpriză… S-ar putea să scap de asta, pentru că Pop e prieten la cataramă cu Bauman…. Toader a fost la film de la 4 la 8. A dat cîte-un șpriț de lichior…   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 273. Sîmbătă 30 septembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (6)


Ultimul an de liceu, clasa a XI-a, trimestrul I (sept 1966 – decembrie 1966). Aveam 16 ani.

Miercuri 14 septembrie 1966. M-am sculat la 6, m-am echipat cu cămașa albastră cu butoni, uniforma, o cravată neagră cu picățele. Pînă la 7.30 am fost gata, mi-am luat rămas bun de la mama și bunița și-am plecat cu tata la Sfatul popular. Tata a intrat la școală (Bunița mi-a făcut cadou 200 lei dar tata i-a și sortat și a zis: las că ai să ai de taxă. Eu vroiam să-mi cumpăr un pulover, dar m-am ras; deocamdată!). La 8.30 am plecat cu camionul gospodăriei care era arhiplin. Cu greu mi-am găsit un loc tocmai în spate. Tot praful mi se bătea pe haină. Am mers cu Gh. Horodincă, Stelică și Bizică și Titu Mustață. Am ajuns cam cu greu în Rădăuți (6 lei lui Apalaghie). Am mers cu Gh. Horodincă la internat. Aici era închis. Băieți erau destui. Am lăsat bagajele baltă și am ieșit în oraș. Mai întâi m-am dus la școală, să mă înscriu. Aici m-am întîlnit cu Toader și Telucu Piecnița. Am făcut la minut o cerere pt. școală și i-am dat-o lui Toader Bădeliță (XI-D) să mă înscrie. (Mai tîrziu mi-a spus că era făcută cererea: mi-o făcuse Ungureanu Constanța – cu mare dificultate – la anunțul lui Omelcenco). Am făcut și o cerere pentru internat. Cu un pic de lămureală mi-a semnat-o Burdujan. Imediat m-am dus la Liceul 1 să plătesc. Era înghesuială mare și nu era chip să stau să aștept. I-am dat banii lui Gherasim și după o oră a ieșit cu chitanța. Costul pe o lună jumătate: 496.50 lei. Am venit la internat și ne-am vîrît în dormitoare. Aici era un miros insuportabil de dezinfectant. Ne-am stabilit toți de-a XI-a de la Liceul 2 în dormitorul 11, aproape pe aceleași locuri ca anul trecut. Ne-am ocupat un dulap și Toader a avut un lacăt de 18 lei cu două chei și l-am încuiat. Ne-am luat pături și cearșafuri. Am aranjat paturile și am ieșit în oraș. Toader avea ”a meet” at three o clock with N(atalia). But she came not. Am luat bilete de film la 7N pt ora 8-11, apoi am mers la cinema ”Unirea” unde-am văzut din picioare și pe o căldură înnăbușitoare filmul italian ”În genunchi mă-ntorc la tine”. Filmul mi-a plăcut f mult. Cînd am ieșit afară ploua. Am mers la internat, am halit ceva, ne-am luat pelerina lui Toader și-am ieșit în oraș. Eu eram numai în haină. Spre seară m-a prins o ploaie care m-a murat binișor și mi-a agravat tusea. Azi dimineață am fost pe la școală, m-am întîlnit cu băieții și cu cîteva fete. Am aranjat cărțile. Numai eu am (carte de) engleză din clasă. Geografii nu-s deloc. De la o vreme am întins-o. Seara m-am întîlnit cu Ion Cantoreanu (din Grămești). Un bilet de loto pe care i l-am cumpărat buniței l-am dat acasă prin Lica Buhaianu. Azi m-am plimbat mult cu Toader prin oraș. M-am întîlnit cu multe fete și băieți, colege și prieteni. La 8 am fost la film. M-am întîlnit cu Iță Medei (un băiat din clasa VII-a cu care am fost vara în excursie). Am văzut filmul ”Angelica marchiza îngerilor”. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult. Cînd am ajuns la internat n-am putut descuia lacătul, așa că am rupt belciugul. Ne-am culcat tîrziu. Tot timpul am tușit zdravăn.

Joi 15 septembrie 1966. Ieri Prandea mi-a mulțumit: ”știi pentru ce, pentru vedere”. Azi m-am sculat la 6. Nu-i apă la robinete. Am așezat valizele în sala de valize pe cuptorul vechi, cu Toader. Am ocupat locuri în capăt la masa a 4-a de lîngă sobă. Am luat masa, după care am făcut, ca de obicei, rîndul. Cine-i șeful? Prandea l-a pus pe Popovici N. (XI-a A) dar acesta lipsea. Atunci, m-a pus pe mine. Mi-i indiferent. Am mers la școala veche, am ascultat conferințele. Am avut chef de vorbă și spor la glume. I-am dat un pumn lui Gozec, din dragoste… Am mers la școală. Eu stau cu H.N. (Halip Neculai) în penultima bancă din rândul mijlociu. Trei eleve noi, în locul celor patru repetenți: Larionescu M (din D), Hereș (din A) – reale și o fată de la umanistică de la Liceul 1. Am făcut diriginția (tușit grozav), apoi o oră liberă; chimia (a predat Introducerea). În ora de chimie ne-a făcut vizita medicală. Azi e hram la Volovăț și i-am împrumutat ochelarii lui Ica (dacă nu mi-i mai dă, să-i fac ce vreau…). La 1 am venit la internat și m-am ocupat o bancă cu H.N. în meditația de-a XI-a, în fund (între geam și sobă). De acum, masa se dă în fiecare zi la ora 14. În sala de mese s-au adus mese noi și scaune ca la Cofetărie. Stăm tot cîte 8 la masă. Pînă la 3.30 – liber. După o oră jumate de meditație (am scris jurnalul) am mers în oraș și am întîrziat ½ oră (o absență!). Am mîncat struguri de 0,50 lei! Pînă la 7 am scris încontinuu. Dacă curelele mele ar fi fost mai înguste le-aș fi plasat, dar așa n-am cui. (cu 20 lei). Seara am fost iar în incursiuni. S-au strîns cîte 2 lei pentru pavoazare în meditația noastră (Cucoș Gh.). Programul s-a prelungit pînă la 9.30. Seara de la 8 la 9 am tot scris și scriind mereu am reușit să ajung la zi. Telucu l-a luat serios la mișto pe Haiuță (Țopa Mihai – pedagog) și nu s-a ales cu nimic. S-a distrat și el și noi. Numai pedagogul a rămas prost și n-a avut ce-i face. Seara a făcut teatru cu Atănăsoaie. A fost directorul Botez pe-aici. În seara asta am rîs mult și cu poftă.

Vineri 16 septembrie 1966. Azi e o zi frumoasă, caldă, senină. Șeful de dormitor 11 este Popovici N. Pînă acum se poartă bine cu noi – toți suntem de-o seamă cu el. Facem istorie cu Luchian, socialismul cu Croitoru, rusa cu Dolenciuc (îmi pare tare rău după Savin). La obiectele astea azi a predat prima lecție. La ora 11 ”am avut” franceza și-am mers în oraș. În acest timp, m-am tuns (3 lei), mi-am cumpărat o periuță de dinți (4.25) și mi-am reparat pantofii plus plachiuri (2 lei). Ultima oră aveam latina, dar profesoara nouă cu care trebuie să facem nu-i venită și dirig. ne-a dat drumul acasă. Am venit spre internat (am cumpărat 20 timbre de 0,55 = 11 lei). Am plătit pavoazarea în meditație noastră (2 lei). I-am scris o scrisoare lui Valer și Liolia (în l. mold). Pînă la ora 2 mi se usca gura de foame. După masă am mers cu Toader, Telucu și Vasile Mafteian în oraș, și-am cumpărat un harbuz de 4 kile (din păcate nu era prea copt). Prandea m-a pus ”ajutor de șef” în dormitor. Toader e șef de masă la masa din Sala de mese. Am dat 2 lei pt. pavoazare în dormitor. Seara am făcut un tur cu Telucu și Toader prin împrejurimi.

Sîmbătă 17 septembrie 1966. Cîteva nopți la rînd m-am visat ”dincolo” și mereu mă scol cu somnul neîmplinit. Azi vremea s-a stricat. Voi căuta să scriu cît mai pe scurt ca să nu mai pierd prea mult timp. Nu voi mai scrie ca pînă acum ce făceam la fiecare oră ș.a.m.d. Ni s-a anunțat că sîmbătă nu mai avem liber de la 3.50 la 5 (program administrativ). Facem ed fizică cu Bauman (ne pretinde echipament). La geografie ne predă prof Dumitrașcu care ne-a predat Botanica în clasa 8-a (și la care – țin bine minte – am luat prima mea notă la liceu: un 9). În timp ce profesorul explica mi-a venit un somn teribil și-am adormit buștean cu capul pe bancă. M-am trezit la sf. orei cînd prof. a întrebat cine a mers în excursie și Rodica Moroșan (a cow) a spus: ”a mers și Druguș, da el doarme..” și Neculai m-a sculat. M-am făcut de rîs. La rusă a venit un pic Bondor și mi-a spus că seamăn tare bine cu Mircea (după masă am fost la Liceul 1 și-am văzut afișat: Druguș Mircea – neprezentat – repetent) (mare păcat de el…. nici nu știu pe unde-i. Brăila?). Facem romîna cu Hlinski și fizica cu Ciobanu. În pauza de după a 5-a oră am mers la cabinet. Diagnosticul: faringită. Mi-a dat trimitere la farmacia policlinicii. La geologie-biologie ne învață Zăicescu. La începutul orei a spus: ”Țin să mulțumesc foarte mult elevului Druguș pentru vedere. Vezi, el nu uită de profesorii lui!”. Imediat cum am luat masa la internat m-am dus cu Toader la dentist. Lui i-a scos o măsea care ”numai” îl durea. (Pt a nu pierde ”a meet with N.” m-a trimis pe mine s-o rețin…). Apoi am intrat eu la rînd. Mi-a tratat o măsea de jos stînga și mi-a cimentat-o. Pt celelalte, marți. Am mers la internat și am făcut ordine în dulap și în valiză în cadrul ”progr. administrativ”. La 5 am fost la farmacie și am luat o cutie de codenal. (Prandea mi-a dat drumul fără bilet de voie – are încredere în mine). Toader și Telucu au plecat ”acasă” (into the park). Pînă la 7 le-am scris părinților o scrisoare și am pus-o la cutie. Am plecat apoi cu Simeria prin oraș. I met with N(atalia). (where is Toader? – S-a dus să tragă la măsea.) I met with them then and Gozec Victor. Money from N(atalia). O drojdie la M (C.C.P.). Stat pînă la 9.30. Promis întîlnire cu Gozec mîine la 1 lîngă Goraș (LD. Goraș era un vechi chioșcar renumit în tîrg). La internat Prandea s-a interesat de mine: unde-a dispărut? Culcat la 10.

Duminică 18 septembrie 1966. Pînă să dea masa (ora 8) eu, Toader și Telucu am făcut o plimbare pe lîngă cazarmă. La 8 și un minut am fost înapoi și am intrat în sala de mese. Masa era dată demult și băieții terminau. Pedagogul Haiuță Țopa: – Unde ați fost? Toader: am fost la alimentară să luăm o pîine. Țopa: – Și unde-i pîinea? Eu: – am mîncat-o!  Pentru acest ultim răspuns omul nostru mă dă afară și-mi interzice să iau masa. M-am enervat și am continuat să aștept să mă servească. Dna Alexandra – o bomboană de femeie – mi-a făcut dreptate și, după ce-a plecat el, mi-a dat de mîncare. Fiind nervos am cerut și banii pentru creionul automat ”pierdut” anul trecut. Auzind de asta – nervos și el – a întrebat cît costă. Eu: 15 lei!. Mi-a dat imediat banii. Am mai zăbovit la masă, am ieșit pînă afară, și cînd venim înapoi ne pune absenți (asta-i a patra la mine…) și ne duce în dormitor pentru că n-am făcut bine paturile…. Patru absențe în patru zile e cam mult, dar eu numai de două sînt vinovat. Azi e o zi caldă, nespus de însorită. La ora 12 30 ne-am echipat toți trei în siloane (maletă din material sintetic) negre și am plecat în oraș, sperînd în Gozec. Dar a trecut și ora 1 și n-a venit nimeni. Să mori de ciudă. După nehotărîri ne-am îndreptat spre ”Ospătărie”. O jumătate de mastică costa 24 lei. (10 de la Cucoș, 15 eu). La urmă, apare directorul Burdujan, mort de beat – noi ne stricam de rîs (am și dispărut). După asta umblam toți să facem ”rostul”. (Telucu a vorbit cu Haiuță și pentru ”o chestie” m-a învoit pînă la ora 7.). Zaharia E. (Bogdan Vodă 25) mi-a promis că vine în oraș. Toader s-a întîlnit cu Nana (Natalia) și nici n-a ajuns la chestia banilor, ci a luat-o pe altă direcție. Telucu = Natalița + Doina H (linski). Mai tîrziu Cezar a oferit două țuici și un aperitiv. Întîlnit cu Dobroghiu. Telucu i-a mulțumit lui Haiuță (cu toate c-am întîrziat). Seara am avut mici distracții și ne-am culcat cu geamul deschis.

Luni 19 sept. 1966.  M-a tras grozav curentul și mă doare o ureche iar, și în gît îmi hîrîe. Azi e o zi tare mohorîtă, cu cerul complet acoperit. Am făcut rost de teniși de la Prelipcean. Peste zi, cerul s-a mai înseninat și a fost cald. La sport facem prea multe ex. și nu-mi place. Prof. îmi face observații f. des. M-a pus să dau raportul în fiece oră. În ora de franceză am mers prin oraș. Facem matematica cu Lăzărescu. La început m-am speriat că-i prea severă, dar acum văd că-i bună, explică admirabil și e f. înțelegătoare cu noi. Azi am primit o scrisoare de la Mircea – recomandat – nici nu-mi venea să cred: Bulevardul Metalurgiștilor, Bloc D6, scara 3 etaj 4 apart. 59, Țiglina II, regiunea Galați. Are bani la cec, a lucrat ca pontator la combinat, vrea să facă șoferia și școala de maiștri. M-a rugat să-i trimit actele. Regretă ce-a făcut. Zice că poate la iarnă să-mi facă rost să vin la el. M-a impresionat mult scrisoarea lui. Am găsit 5 lei în plic + un plic curat cu hîrtie (1 leu). Imediat i-am scris înapoi și am pus scris. la cutie. De acte abia mîine mă voi interesa. I-am promis o curea și-un aparat de ras. La 5 am fost cu Neculai (Halip) în oraș. Am întîrziat 3 minute – altă absență! – nici nu mai știu a cîta. Azi m-am supărat un pic pe Telucu pentru teniși, și acum se poartă frumos cu mine. Gozec a făcut rost de 10 lei și i-am plasat lui Telucu. Nu știu unde mi-au dispărut ochelarii. Seara la masă l-a dat afară pe Telucu, tot pentru niște cuvinte repetate și întoarse pedagogului. Haiuță: ”Piecniță! Tu și Druguș v-ați obișnuit să mă luați așea la mișto!”. Ce să-i faci? Așa-i situația. Seara m-am dus cu Toader să schimb silonul negru. N-am putut. (Frumoaso, prințeso, direagă ești colosal de frumoasă). Seara am halit cu Toader o franzelă de 2 lei pt că-n seara asta ne-au hrănit numai cu ”tăiței” cu ”brînză”. Pînă la 8, cu Telucu, Toader, Vasile Maftean și eu am mers la o ”gospodărie particulară” și-am ”cumpărat” vreo 20 de mere. Seara am făcut baie și-am spălat ciorapii. Încă nu a sosit apă la robinete.

Marți 20 septembrie 1966. Dimineața i-am plasat una dintre curele lui Cezar (20 lei). Am lăsat servieta în meditație, meditația s-a încuiat, iar eu am mers la școală cu mîinile-n buzunar. Ca un făcut, azi n-a ascultat la niciun obiect, ci numai a predat. La latină – liber. F-ul însă au făcut cu baba. La fizică, romînă, socialism și istorie au predat nebunește. La engl. facem cu F – ul. Azi m-am făcut de baftă. (ce-am făcut în vacanță – in English). În unele ore îmi venea un somn teribil. A fost she pe la școală. (LD: ”She” era Lia). N(enati): ”Why n-ai vrut să dai ochii cu she?” Bez otvet (LD: fără răspuns (rus.). Ica: cît îi moșu de bătrîn ar mînca un măr din sîn. Gozec mi-a dat 12 lei pt Telucu. Dupămasă – baline, o franzelă și 4 eugenii. Ha, ha! De la 3.30 la 4.30 am fost la dentist (mi-a schimbat ghipsul și mi-a spus să vin joi). Am fost la cec să schimb … (L.D.: două cuvinte indescifrabile) de pe un carnet pe altul și-am greșit numerele și s-a întîmplat invers nerealizînd nimic. I-am scris o c.p. acasă (cărți, manual, curele, schimburi). Am mai găsit un amator la curea. Pînă la 5.30 n-am văzut cărțile. Pînă seara am reușit să le pospăiesc. La romînă ne dă groaznic de mult de învățat și mult în afara cărții. (”Direagă, e colosal, direagă!”) (LD: acestea erau expresiile pedagogului Țopa Mihai, poreclit de Telucu, Haiuță). Azi a fost tot timpul frumos. Seara și dimineața însă e un frig de-ți îngheață grozav urechile. Seara asta am făcut o ieșire la asfalt (tustrei). S-a auzit că Haiuță ne-ar fi părît lui Botez pre noi pentru o întîrziere mai ”colosală”. Azi am văzut prin oraș o mașină din SF (Finlanda) și una din Italia. Italienii ne-au întrebat unde-i Suceava și noi i-am lămurit: ”Drept înainte”. Seara Telucu a ”povestit”: după războiul de la Ciobănița a alergat 42 Km și 195 de m. să ajungă la Atena să comunice rezultatul. Repca a vrut s-o ajungă, a călcat pe o coajă de nucă și și-a rupt piciorul. Ciobanu a alergat tare și i s-au umflat picioarele. Știe Prelipcean o ”întîmplare” din Sala profesorilor (Camil, Teleagă, Zăicescu, Barbu, Precol și alții). O s-o culeg și-o s-o transcriu.

Miercuri 21 septembrie 1966. O zi deosebit de frumoasă, caldă, un cer foarte albastru, contrar previziunilor meteorologilor. Un fapt interesant: nici azi nu m-a ascultat la niciun obiect și a predat tot timpul în fiecare oră (la rusă, matematică, geografie, romînă și biologie). La franceză am plecat în oraș. Am fost la secretariat la Liceul 1, am făcut o cerere pentru eliberarea foii matricole  a lui Mircea. Mîine voi merge să le scot. În ora de franceză n-a fost profesor (Ica, Constanța – XI-a D), Vica, Cupșan, Geta and others). Cec – 115 lei. Am plasat și cea de-a doua curea (lui Lavric – 25 lei). La amiază, Prandea, mort de beat: ”Sînt unii profesori care știu că în viitor nu vei ști, și-ți pune 2”. (”Numai Druguș și Gherasim au voie să meargă la film cu bilete de voie semnate de tov prof Zăicescu”). Seara: Mariana (Telucu) – o pasăre de o parte (Mariana). (LD. Este vorba despre Mariana Gînsac, din clasa a XI- a F, acum dispărută dintre noi L ). Seara au început să mă usture ochii și nici n-am reușit să mă concentrez. Gîndurile-mi zboară în neant. De fapt, nu mă gîndesc la nimic. Încă n-a venit apa la spălătorie și e tare greu.

Joi 22 septembrie 1966. M-am sculat înainte de 6 și pînă la 7.20 am avut timp să-mi citesc de două ori la l romînă toate trei lecțiile și la celelalte obiecte cîte o dată, fiind pregătit pentru azi. La socialism a predat o lecție de filozofie, f interesantă. La romînă, după trei ore de predare – procitanie. Ne-a dat la cei ascultați tilul subiectului despre care să vorbim – 5 minute de gîndire, apoi fiecare era examinat. Eu nu eram pus în program însă Moroșan n-a știut și la sf orei m-a pus pe mine să-i vorbesc despre ”Zburătorul” și E. Lovinescu. La început m-am încurcat din timiditate, apoi am dat drumul la gură recuperînd tot. Eu am luat 8, Neculat tot 8. În ora de ed fizică mi-am cerut voie de la tov prof Bauman (LD – o mare doamnă pe care am îndrăgit-o mult, deși eram mereu în ”contre” cu ea…) și așa în teniși (m-am abonat la Prelipcean) m-am dus la secretarul liceului 1 de unde am scos actele lui Mircea: certificat de 7 clase, copie de pe certificatul de naștere și foile matricole din clasele a VIII-a și a IX-a. La școală m-am făcut foarte dezghețat cu ”colegii” și pe chestia asta mănînc, mă distrez, mă fac cu lucruri (o oglindă de la Geta, un caiet de la Cupșan, un creion de la Ica). Ica mi-a luat ochelarii (de soare) și acum pune condiții: mi-i dă, nu mi-i dă… La istorie – comuna primitivă. Azi am primit și manualele de geografie. La chimie și fizică am intrat în programul obișnuit de ascultare – predare. După masă, Prandea și Haiuță ne-au ținut o conferință în cabinet cu toți elevii de-a 11-a. La film se va merge numai cu semnătură de la tov secretar UTC al Raionului. Dumineca și sîmbăta se merge obligatoriu la film, organizat, pe bază de tabel nominal ”pt fiecare-n parte”. Acasă se merge tot pe bază de tabel nominal semnat de direcțiune. Toți elevii de-a 11-a trebuie să aducă apă împreună cu cei de-a 9-a și a 10-a – în afară de șefii de dormitoare. Eu: ”și șefii adjuncți!”, dar nu m-a luat în seamă. I-am dat bilet de voie la dentist și Prandea zice către ceilalți: ”Ehe, dacă ar fi toți ca Druguș și ca Adochiței, și ca alții – ar fi bine”. Am fost la dentist. Mi-a scos al doilea rînd de pansament, m-a dat cu tot felul de soluții care dureau al naibii, apoi a mai dat cu mașina de ros și la urmă mi-a turnat plomba. Mereu îmi zicea: ”Fii cuminte, fii cuminte”. Pt celelalte măsele să vin săptămîna viitoare. Două ore după asta – să nu mănînc nimic. Apoi m-am dus la poștă, am vrut să dau actele, dar n-aveau plicuri mari. Mi-a dat o doamnă un plic mare, oficial, dar tot nu le-am trimis că nu știam adresa exactă. Am veni la internat și pînă la 4.30 am mîncat nuci, uitînd de avizul doctorului. De la 4.30 la 5 i-am scris o scrisoare de o pagină lui Mircea și am vrut să trimit plicul în pauză, dar n-au vrut ”cîrlanii” (amîndoi) să dea cheia de la valize și n-am putut să iau nici adresa, nici timbrele. (LD: ”Cîrlanii” erau cei doi pedagogi).Toader era dus la instructaj UTC la școală. E cu Telucu am luat-o la ”incursiune”. Numai bine am făcut colțul (pe str. Sirenei) și m-am apropiat de un pom, că o muiere se ia după noi și ne petrece cu ocări și sudalme. (LD: Era vorba de un pom cu fructe, iar sudalmele erau meritate …). Am văzut c-am dat greș și-am schimbat traseul. Azi la școală: Vica Omelcenco ”v kapcane” (LD: grafiat în limba rusă). Pe mîine am cel mai ușor orar posibil și azi n-am avut de învățat. Azi a fost o zi minunată, călduroasă și f f  senină. Pînă la 7, neavînd ce face am început să citesc din ”Operele” lui Rebreaunu (volum pe care l-am împrumutat azi de la bibliotecă). Am citit ”Proștii” și alte nuvele. Pînă la 6.30, Prandea a hotărît să se suspende orele suplimentare de meditație. (9.30 – 11.30). Hotărîrea a fost întîmpinată cu vii proteste din partea tuturor elevilor. Prandea ne-a dat dreptate și ne-a lăsat să trimitem o delegație la direcțiune să intervină și să facă tot posibilul pentru a prelungi programul după 9.30 seara. Au plecat Cucoș, Grigorean (Lic. 1) și Telucu cu Toader (Lic. 2). Au obținut un rezultat favorabil în oarecare măsură. După 9.30 avem voie să învățăm într-o sală de clasă, vis-a-vis de direcțiune. La cea mai mică abatere – meditația se suspendă. Se fac înscrieri și se pleacă organizat, pe bază de tabel. Pt seara asta nu m-am înscris. Seara, la masă, Cucoș a pocnit unul de-a 9-a (pentru prima dată anul ăsta s-a dat o palmă). La 7.20 am pus ceva la stomac de prin sala de valize, apoi ceva iabloki – numaidecît (LD. Mere, grafiat în l rusă). Așadar, eu, Toader, Telucu, am pornit în ”misiune”. De la început, ni s-a arătat cu ghinion. Ba apărea cîte cineva, ba ni se năzărea nouă. Am pers pe Grănicerului mult înainte, dar fără rezultat; între timp s-au stins și luminile cca 10 min. Ne-am întors pe Mărășești, apoi, ce ne vine-n gînd? S-o luăm pe str. 23 august, știam noi un loc minunat, un ”iabloko” încărcat serios. (LD: în naivitatea mea, presupunînd că jurnalul va cădea pe mîinile pedagogilor sau profesorilor, scriam ”cifrat”, în engleză sau rusă… Sancta simplicitas!). Toader a vrut să ne întoarcem, dar eu – nu! Așadar, am trecut de casa cu nr 13 (Zaiciu, Pop) și imediat era locul cu pricina. Toader a sărit, și-a umplut buzunarele, ne-a dat și nouă peste gard și în loc să venim la internat (ideea mea) o luăm prima stradă la dreapta cu gîndul să mergem prin fostul stadion. Noi ne vedeam ”pașnic” de drum și deodată ne vedem urmăriți de un tip destul de solid, îmbrăcat în negru, fumînd. La colțul străzii se oprește și ne întreabă cine sîntem și de unde venim. Telucu a spus ”n-are el a ne întreba cine sîntem” și ne-am continuat drumul liniștiți, mîncînd mere. La intrarea în stadion tipu ne ajunge și, lipindu-se de Telucu, ne întreabă de ce am luat mere de la el. Aici  am sfeclit-o! Dar Telucu nu s-a lăsat intimidat și i-a răspuns foarte frumos: ”Ce-ai dumneata cu noi? Eu te-am întrebat pe dta unde ai fost și un te duci?”.  Cu încă vreo două cuvinte, l-a pus la punct. A plecat bombănind ceva și s-a dus. Noi am luat-o înainte și la dreapta prin niște popușoaie și am ieșit înapoia internatului. Imposibil să ne mai prindă din urmă. Trecuste deja un sfert de oră peste 8 și noi încă retrăiam aventura. Când urcam scările, sus, numai ce-l auzim pe Prandea că intră la noi în meditație. Imediat, buluc pe scări în jos; am așteptat pînă ce-a ieșit Pandrea. El s-a dus după condică în meditația cealaltă. Imediat – și noi sus! Cum urcam scările, iese și el. Strigă pe cei de-a 11-a la apel; mă fac și eu a-i chema și intrăm cu toții odată cu pedagogul. La apel – toți prezenți! Pe la 8.30 apare și Botez și ne comunică că va trebui să purtăm băști sau șepci cînd mergem la școală. Eram rece că ”susnumitul” (omul în negru) ne-a pîrît. Mai tîrziu ne-am gîndit că respectivul nu era decît un ”alt” golan și căuta pe dracu. Azi mi-am permis să fac mai multe și să scriu mai mult deoarece n-am avut absolut nimic de învățat pe mîine.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!