liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: De Gaulle

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 430. Marți 6 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (152).


Miercuri 29 iunie 1966. Fiind obosiți după ”priveghiul” de astă noapte, azi dimineață ne-am sculat pe la 8. Puteam să dormim și mai mult, dar azi e sărbătoare – Hramul mult așteptat de toată lumea și pentru care s-a făcut atîta pregătire. Eu am stat toată ziua numai în bluza de la pijama și-n pantalonii de doc. După ce-am mîncat (hramat) la 9 am ascultat ”Vorbește Moscova”. Am ascultat și rubrica ”Orizonturi sovietice” în care au spus o mulțime de lucruri interesante de știut. Nu e rea pasiunea asta a mea de a asculta tot soiul de posturi. Pe lîngă rubricile de politică – pe care le interpretez cum găsesc eu de cuviință – spun și multe lucruri interesante și curioase. Mă interesează reportajele cu privire la diferite obiceiuri ale popoarelor, condițiile de dezvoltare, limba poporului respectiv etc. Astfel, pînă acum pot afla lesne ce se întîmplă în URSS, SUA, RFG, RSFI, RSS Mold., Italia, Israel, Vatican etc. Foarte prost fac acei care privesc aceste emisiuni numai din punct de vedere politic, considerînd că mă uit numai la cele ce spun ei…

Pe la 10 m-a cam ajuns somnul, m-am trîntit în patul meu (de suferință…) și pînă la 13 am tot dormit. Mama a fost nevoită să mă scoale pentru a lua și eu masa împreună cu ei.

Azi n-a venit factorul și de două zile n-avem nici o știre din presă. La Tașkent au avut loc azi alte două cutremure de gradul 5 și 7 care au provocat serioase pagube.

Fiind zi de hram, cerșetorii s-au adunat de prin toate părțile și merg cu traista din casă-n casă și lumea – bună la inimă – le dă de toate. Au fost și pe la noi vreo trei dar numai doi au avut noroc. Nu știu ce fel de oameni mai sînt și ăștia. Toți-s teferi și sănătoși și umblă așa… E și rușinos.

Încearcă să mă doară niște măsele (în stga jos). Îmi cresc și altele noi. În sat este horă și cu toată vremea mohorîtă lumea a ieșit cu mic cu mare în sat, îmbrăcați sărbătorește.

După masă am mai citit și am făcut recapitualare la engleză. Am citit încă o dată cu atenție toate cuvintele și cîteva reguli gramaticale mai importante de la capitolul introductiv și primele cinci lecții, învățînd bine puținele cuvinte necunoscute ca apoi să trec la următorul grup de cinci lecții (cap I) ș.a.m.d. pînă voi termina materia. Nu știu de ce și tata m-a încercat azi: ”Liviule, n-ar fi bine să încerci și tu o medicină sau altceva?!” Văzînd că-s hotărît ferm pentru engleză mi-a spus să mă pregătesc bine. Acum e problema: ce fac cu excursia prin țară și cu plecarea mea la București, care parcă ar fi totuși posibilă. Părinții mi-au promis că în primăvară îmi iau un costum de haine să-l am și la facultate. Dacă iau Bacalaureatul sînt hotărît să urmez la București. După masă, mama și tata au jucat table iar eu m-am ocupat cu nimicurile.

Seara, după cină, am stat și-am citit în sufragerie, apoi m-am retras în bucătărie unde – singuratic – am stat de mi-am scris Jurnalul (pe care, acum, îl țin ascuns sub saltea).

A început iar să plouă. E ora 23.30.

Joi 30 iunie 1966. Zia învățătorului. Aseară am stat tîrziu și am citit. Cînd am stins lampa era ora 1. (L.D. Satul nu era încă electrificat…).  Afară se stîrnise furtuna și era destul de sinistru în bucătăria rece. Dimineața m-a sculat mama la 6. Astă noapte s-au hotărît amîndoi să plece azi la Rădăuți, la Ziua Învățătorului. M-au trezit ca să-mi spună să am grijă de pui și de casă. Îmediat ce au plecat dînșii m-am sculat, am dat crupe la curcuțe și făină muiată la puișori, am strîns patul, am adus două căldări cu apă, m-am spălat pe îndelete și m-am așezat la masă, ospătîndu-mă de unul singur. Între timp am ascultat și la radio (Vizita președintelui De Gaulle în URSS). Apoi, după ce m-am ospătat bine, am dereticat prin casă, am dat mîncare la cîine, și lundu-mi de-o grijă pentru moment, m-am apucat să-i scriu o scrisoare lui Dumitriu Mărioara (Str Cazărmii 203, Galați) pentru schimb de vederi. Ca de obicei, am făcut scrisoarea în dublu exemplar și-am băgat dublura în mapa de scrisori lîngă celelalte copii.

Tanti Lucreția m-a chemat să strîng cireșe pt mama să facă dulceață. Mi-era însă greu și-am pretextat că nu știu dacă mama se întoarce azi și cireșele nu rezistă…

M-am retras iar în casă scriind (scrisoarea) și ascultînd muzică. Peste cîtva timp mă strigă tanti și-mi spune că curca cu pui e la ea în grădină. A trebuit s-o aduc, apoi i-am hrănit și i-am mai păzit un pic. Mare bătaie de cap am cu orătăniile astea mici. Cîteodată-s tare drăgălașe, dar cîteodată mă enervează la culme.

Azi, în sfîrșit! e o zi frumoasă. Dimineața cerul era de un albastru curat și era o plăcere să stai afară în atmosfera curățată de ploaie și încălzită de soare. Spre amiază s-au mai adunat cîțiva nori pe cer, apoi s-a înseninat din nou, ca apoi să se înnoureze și mai tare. Acum, spre seară, cerul e și mai acoperit de niște nori de culoarea aluminiului; afară nu e frig.

După ce-am terminat de hrănit puii am început să scriu în Jurnal cele întîmplate pînă acum; nu vreau să las pe seară. Mi se pare că mama nu știe că eu continui cu însemnările. Sau poate n-o mai interesază… Acum, de cîtva timp țin Jurnalul sub saltea, la picioare.

Începînd cu ora 11 am luat caietul și cartea de engleză și – fiind mereu întrerupt de alte ”treburi” – am terminat abia la ora 17 Lesson 5 (cu tot cu recapitulare). De la 14 făr-un sfert la și-un sfert am ațipit. M-a trezit radioul pe care-l lăsasem deschis. După asta puii și găinile m-au amețit cu zbenguiala lor. Mereu mă striga tanti să vin să-mi adun puii și găinile acasă. Numai ce le aduceam pe la deal și ele iar treceau ”granița” pe la vale. Și dă-i bulgăreală, hucială și cînd credeam c-am isprăvit cu toate, aud iar: ”Liviu! Ia de-aici găinile astea; nu de alta dar s-ar înnădi la varză…”. Și iar o luam de la-nceput. De fiecare dată cînd aduceam curcuțele, le dădeam să mănînce și le păzeam să nu dea găinile peste ei.

În puținul timp cît n-am fost pe-afară am stat în bucătărie, ascultînd radio și scriindu-mi la engleză. După ce-am terminat cu asta am mai citit un pic din ”Răscoala”. (Citate: ”Apoi norocul numai de cei îndrăzneți se ține, nu de cei cu inima-n izmene”; ”Pumn de oțel în mănuși de catifea”). De la ora 17.40 am ascultat la Radio Iași piesa de teatru ”Căsătoria” de N.V. Gogol. Mai spre deznodămîntul piesei am rîs de unul singur de marile prostii ale ”înalților funcționari”: ”Da de unde aveți o mînă așa de drăgălașă?”.

La 19 20 a venit mama cu tata. Mi-au adus și cîteva vești: Excursia – pe data de 17 iulie. Noul preț: 210 lei. Au vrut să-mi retragă banii, dar nu l-au găsit pe Storoj. Va trebui să merg eu într-o zi la Rădăuți. Au partricipat la festivitățile prilejuite de Ziua învățătorului ținute în sala ”Iprofil”. A urmat program artistic. Albu Dorina a spus o poezie. Diriginta a vorbit frumos cu mama. Seara, tăifăsuind, am stat pînă la ora 23.

Vineri 1 iulie 1966. Dimineața m-am sculat cu greu pe la vreo 8 la insistențele mamei și-ale tatei care demult trebăluiau prin casă. Afară era o vreme minunată: mult soare și aer curat.

După ce m-am spălat și-am mîncat am mers cu tata la cireșul din grădina lui tanti și-am strîns fiecare cîte două trăistuțe. Mama a făcut din cireșele culese de noi 5 kg de compot (pentru iarnă) și două kg. de dulceață. Nu era mare greutate de cules, dar mi-era tare lene…

Ziua de azi a trecut chiar pe nesimțite. După masă am terminat romanul ”Răscoala” de L. Rebreanu. Pot spune că acesta este cel mai realist roman din cîte am citit eu pînă acum. Dacă nu este așa, atunci autorul a avut o mare măiestrie de a prezenta lucrurile foarte apropiat de realitate. Și pentru asta – e valoros. După prezentarea lui aproape majoritatea personajelor ar fi mai mult sau mai puțin pozitive. Dar el lasă să se subînțeleagă anumite caractere…. După asta voi începe să citesc ”Pădurea spînzuraților” tot de Liviu Rebreanu. Ce să mai zic? Îmi place acest scriitor!

După masă, neavînd ce face am cioplit la capătul unui băț un cap de om. Făcînd pentru prima dată acest ”sport” cred c-a ieșit destul de bine, ba chiar un pic comic.

La amiază n-am mai dormit. De cîtva timp, doarme tata pentru mine… Am avut și azi multă bătaie de cap cu găinile și curcile noastre. Azi a trecut (L.D.: prin gard) și cucoșul și l-am năucit bombardîndu-l să vină acasă. Pe chestia asta mă distram și eu. Spre seară a venit o negură dinspre Mihăileni, a turnat zdravăn vreo  5 – 7 minute apoi a stat. Negura și-a continuat drumul lăsînd în urmă un senin perfect. Am strîns o trăistuță de floare de tei de la tanti. Are un tei de vreo zece ani lîngă fîntînă (face flori foarte frumoase).

Azi la amiază am primit o surpriză. Am aflat de la mama că Mircea a plecat la Galați, pe șantier. Examenele le-a trecut destul de bine rămînînd numai la franceză (boală veche). Oricum, fără să se uite prin cărți, rezultatul e foarte bun… Să iei așa ușor niște examene trebuie să fii tare șmecher. În fine, azi am primit de la el un plic, dar fără scrisoare înăuntru: n-a scris niciun rînd. La expeditor, următoarea adresă: M.D., Bloc D6, Bulevardul Siderurgiștilor nr 12, Scara II, etaj 1, apart 21, Galați. Probabil vrea să arate doar că s-a aranjat și că nu are nevoie de nimic. Mama a spus că-i un măgar pe chestia asta, iar tata și-a dat cu părerea să-i trimitem și noi un plic gol numai cu adresa (după plată și răsplată).

Seara am stat mai tîrziu și mi-am scris lecția la engleză apoi am scris în Jurnal pînă la ora 0. La ora 23 am ascultat Radio Novisad, ”Jurnalul de seară”: activitatea Securității de Stat – f criticată. Șeful ei, Ștefanovici, a fost excus din CC al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia, fiind ”eliberat” din toate funcțiile… O tăioasă critică…

În seara asta luna a răsărit de pe la 22 pe un cer perfect senin.

Sîmbătă 2 iulie 1966. Aseară am ascultat ”Parla Bucarest”. Toate posturile de radio vuiau numai cu știrile din Viet-Nam. Ieri, aviația americană a bombardat suburbiile orașelor Hanoi și Haifung, bombardament ce a stîrnit proteste în întreaga lume. La noi în țară au avut loc demonstrații de protest.

Am constatat că în fiece noapte între ora 0 și 1 cîntă cocoșii. În seara trecută n-am mai avut parte de lună: după o jumătate de oră a fost acoperită de un strat de nori. După miezul nopții am început să citesc ”Pădurea spînzuraților” de Liviu Rebreanu. Am avut de gînd să stau și să ascult și Glasul Patriei dar cu mare greu am reușit să stau pînă la ora 0.30 (ora de începere a emisiunii GP), dar n-am mai putut rezista. Am închis radio ul și imediat am adormit.

Azi dimineață m-am sculat la 8, după ce m-am săturat de somn. Ziua a fost foarte frumoasă. Abia după masă cerul s-a înnourat ușor, fără însă să plouă. La ora 9 am ascultat Radio Moscova și am auzit îndrăgitul cîntec ”Katiușa”. Pînă la amiază mi-am petrecut timpul pe la tanti Lucreția. De la 9.30 am început să culeg cireșe și pentru dînsa. Cred că am stat mai bine de o oră în copac și n-am reușit să strîng decît o jumate de trăistuță. În schimb, m-am săturat de cireșe și totodată și de vișine pentru o săptămînă întreagă. După asta a venit mama și mi-a adus o trăistuță să culeg flori de tei. Am făcut-o și pe asta pînă m-a chemat mama acasă zicîndu-mi că a venit poșta. Acasă mă aștepta o mare bucurie: scrisoare de la Moscova! Totdeauna am simțit o asemenea bucurie cînd primesc scrisori, darămite de la Moscova! Deoarece nu aveau fotografia lui Bielinski, mi-au trimis fotografiile lui Dostoievski și Nekrasov pe care le mai aveam, tot de la ei. Îmi recomandă să ascult o serie de emisiuni în săptămîna 2 – 11 iulie. Îi transmite și lui Mircea multe salutări. Tot cu poșta de azi am primit și Moscow News (iar scrie despre protestele în legătură cu situația din Viet-Nam).

Încă de ieri, pe tăpșanul din fața grajdului am instalat două nuiele destul de drepte și flexibile, înfipte în pămînt, unite printr-o ață. Asta este instalația de ”săritiră în înălțime”. Mereu sar, după metoda mea: prin rostogolire. Prin exercițiu continuu am reușit să-mi întrec recordul meu de 1,20m și am reușit să sar f bine 1,24 și 1,26. Cu puțină atingere, am sărit și 1,28. Partea mai proastă este că: 1. N-am destul loc de unde să-mi fac elan; 2. Unghiul din care sar este prea mare (sar aproape din față). Tata și mama mă admiră pentru progresele mele, iar eu exersez mereu. Îmi place să văd că pot sări mai mult…

La 16.30 am ascultat ”Emisiunea Radiodifuziunii Sovietice pentru ascultătorii din R.S.R. Vorbește Moscova” pe programul I (1935m). A vorbit despre compozitorul sovietic Isaac Dunaievski; răspunde și ascultătorilor. La ora 18 am ascultat, din nou, ”Vorbește Moscova” (31m). La început a vorbit despre 4 iulie, Ziua Independenței SUA ca despre ”Ziua rușinii Americii”, apoi, în cadrul rubricii ”Cutia cu scrisori” am ascultat o relatare despre Irina Gubanova, tănără artistă sovietică (care a debutat acum 8 ani cu rol principal în ”Război și pace”. Actualele bombardamente din Viet-Nam sînt considerate ca fiind mai mari decît bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial. Radio Chișinău a spus că faptele americanilor pot fi comparate cu ale naziștilor. Seara, mama și tata au plecat după salariu. Eu mi-am făcut lecția la engleză (no. 7). Mama s-a întors la 21.30 și, pentru că am lăsat geamul deschis la cameră, a găsit de cuviință să mă sperie un pic… Împreună, salariul mamei + al tatei, + premiul de 300 lei au luat în seara asta 2700 lei care sînt disponibili pentru diverse cheltuieli.

După sfatul tatei, care mi-a spus că-i mai economicos să scriu cu stiloul, am început să scriu cu stilouașul cel mic și roșu pe care l-am cumpărat de la Siret.

Seara am mai stat de vorbă, am glumit, am rîs și, făcîndu-se ora 22, mama mi-a spus ce să mănînc: să-mi fac o salată din cîteva roșii + două ochiuri și… gata masa! După asta am scris Jurnalul pînă la ora 0. Am ascultat ”Deutsche Fung” pe 195 m și Radio Novisad pe 236 metri. Am prins un post în limba italiană care transmite în banda de 397m (de la 20.30 la 21), iar de la 23.30 în banda de 233m. Postul este f curios. Pare a fi un oraș italian (cum e la noi Iași, Cluj etc.). Are o mulțime de lungimi de undă pe care transmite și are o adresă în Berlin (!!!) (Berlin 2, Căsuța poștală 459). Are un semnal foarte puternic care te asurzește. E f f curios.  Ascultînd mereu poate mă voi elucida și-mi voi da seama despre ce-i vorba.

În seara asta luna a răsărit la 22.30, mare și plină, pe un cer senin. Acum, la ora 12 s-a ridicat un pic pe cer și are o paloare albă.

Am observat că la radioul nostru (cu tranzistori și cu baterii) diferite posturi au o audiție mai bună după poziția pe care o are radioul (L.D.: în continuare am făcut ”harta”camerei cu punctele cardinale și locul ușii și al geamului. În latura dinspre Nord a camerei, acolo unde ascultam eu radio ul, am am poziționat, prin dreptunghiuri mici, radio ul în funcție de postul de radio ascultat. Am notat 8 posturi de radio, cu poziții total diferite, probabil în funcție de locul de unde venea semnalul): 1. Radio Novisad; 2. Vocea Americii; 3. București I; 4. Eu (Europa Liberă) (DF/ 195m); 5. București II; 6. D.V (Deutsche Welle); 7. V.M. (adică Vorbește Moscova) și 8. Radio Londra.        (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 429. Luni 5 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (151).


Vineri 24 iunie 1966. Dimineața, la insistențele mamei, m-am sculat după ora 9. Neavînd ce face, mi-am schimbat freza. Dacă pînă acum am purtat aproape jumătate de an freza în partea stîngă și cărarea în dreapta, acum am făcut cărarea în stînga și părul l-am dat în dreapta.

Azi e o zi călduță, fără vînt.

Pe lîngă toate, azi mai e și sărbătoare. Un sfînt Ion, sau nușce dracu! Pînă pe la 11 am mai scris vreo două lecții la l engleză (11 și 12). Lecțiile încep să devină din ce în ce mai lungi. Azi voi face un sacrificiu și voi face tot ciclul de cinci lecții. Mîine, la fel. Apoi voi lua, treptat, cîte o lecție și voi începe să învăț și cuvinte separat din caietul de WORDS. Pe la amiază am provocat-o pe mama la table. Mi-a ieșit provocarea pe nas! Am pierdut patru partide la rînd… Totuși, m-am distrat și nu m-am prea plictisit. Pe la amiază a venit poșta, pe care – nu știu de ce – o aștept cu nerăbdare. Pe lîngă ”Munca” ne-a mai adus o vedere de la tata (reprezentînd ”Bojdeuca lui Creangă” – Creangă s Hut). Pe verso, numai cîteva cuvinte: ”O bojdeucă, undeva în Iași sau București, departe de Grămești. Grișa”. Cuvintele-s semnificative. S-a lămurit și tata cu viața de la țară și-acum ar vrea la oraș, fie și-ntr-o bojdeucă, numai să aibă acel mediu mai prielnic. Mama i-a și răspuns. Mama îmi tot dă sfaturi să mai ies și eu prin sat, să mă întîlnesc cu foștii colegi, să mai ies și eu prin lume și să nu mai fiu așa sălbatic. Eu mă complac însă să stau acasă și să-mi trec timpul cu ale mele. Prefer distracțiile de alt gen și în alt cadru…

După masă am avut chef de somn, am încercat să adorm, dar m-au trezite muștele – fir-ar de o mie de ori ale dracului! După asta m-am dus cu mama la tanti și-am stat pe sub cireș. Eu – cît am mai stat în cireș, cît am mai stat cu Petrică și Paulică și m-am jucat cu ei. Acuma îmi plac într-un fel.

Seara, mama a găsit de cuviință să mă mai înțepe cu cele citite în Jurnal. Cînd le mai citește – nu pot ști. Mi-a adus aminte de poeziile pe care mi le-a făcut Cupșan. Prilej de ironie… La 20 am ascultat R. Moscova pentru prima dată în sezonul ăsta. Am ascultat ”Tribuna ascultătorilor”. După 21 mama s-a retras în sufragerie, iar eu am rămas în bucătărie și mi-am reluat ”programul”. Am început să lucrez la l engleză. Pînă la 23.30 am stat cu cartea și caietul în față. M-a apucat durerea de cap, dar pînă nu mi-am făcut norma nu m-am lăsat. În acest timp am ascultat și radio-ul. Luna m-a străjuit pînă la o bucată de noapte. Pe seară ce trece luna devine mai plină și parcă ține mai mult. De la 21.30 la 22.30 am ascultat ”Parla Bucarest”. Îmi place f mult să ascult limba italiană. Prin deducții și apropieri am reușit – ascultînd mereu – să-mi fac cîteva noțiuni sumare din această limbă atît de plăcută. Circa 20 de minute a durat un fel de Buletin de știri în care a informat pe larg despre Ciu-En-lai, delegația Uniunii Birmane, De Gaulle, vizite, comunicate și alte fleacuri. A urmat apoi o prezentare a ”Literaturii române” în cadrul rubricii ”România – Italia”. A vorbit apoi despre litoralul românesc și a răspuns la o serie de ascultători. Oberv că vinerea e o zi a ”ascultătorilor”. De la 22.30 la 23 am ascultat Deutsche Fung (195m) despre interesantul fel de a face reclamă în r.f.g. (cadouri…). La 23 am dat la 236,6 m și-am ascultat Novisadul. După Buletinul de știri  în care vorbește f tăios, ironic, la adresa tuturor, a urmat o muzică ”ușoară”, dar așa de tîmpită că numai dorința de a vedea ce urmează m-a făcut să nu mut postul. La 22.30 a început pe iugoslavă și am abandonat. Am ascultat  apoi muzică ușoară pe la diferite posturi. La ora 0 am ascultat iar Parla Bucarest. Aceasta este a treia emisiune în limba italiană (și, pare-mi-se, ultima). Ascultînd atent mi s-a întipărit bine în minte accentul italian. Plus de asta am prins și cîteva reguli grammaticale și cuvinte (”giovanne generazione” a.s.o.) Așteptînd să se facă ora 0.30 să pot asculta ”Glasul patriei” am dat la București I (1935m). Aici, de la 0 la 0.30 se transmite în limba germană. Am putut asculta o foarte frumoasă muzică populară. La ora 0.30 la 1 pe 1935m se transmite ”Vorbește Bucureștiul” în limba engleză. La 0.35 am dat la 397 și-am ascultat ”Glasul Patriei”. La început, un nu prea scurt Buletin de știri de 15 min. A urmat apoi o relatare de la Conferința Națională a femeilor din RSR urmată de un pic de muzică populară. Și culmea! A urmat iar un Buletin de știri! Am dat, așadar, iar la emisiunea în limba engleză. Am ascultat cu atenție  și-am înțeles destul de multe (Elena Pavelescu). După ce-am terminat de ascultat emisiunea în limba engleză a urmat o țiuială insuportabilă. Am mai foit un pic aparatul, apoi l-am închis, culcîndu-mă la ora 1 (Jurnal în sertar).

Sîmbătă 25 iunie 1966. Azi am ascultat pentru prima dată în ”sezonul” acesta emisiunea ”Salut voios de pionier”. La 7.30 am fost sculat de neîndurătoarea mamă care n-a ținut cont că m-am culcat la ora 1. După ce m-am spălat, am mîncat și, în ”uniforma” mea de toate zilele (bluza în dungi albe și pantaloni scurți), am plecat cu bicicleta de coarne la cooperativă să-i cumpăr ventil și valvă. Dar n-am găsit ce-mi trebuia și tot așa am adus-o înapoi. Acasă, mama s-a apucat să spele rufe, afară, sub măr, iar eu a trebuit să aduc cîteva perechi de găleți cu apă.

În scorbura mărului din fața verandei și-a făcut  cuib o păsărică multicoloră și simpatică care are deja doi puișori pe care-i hrănește cu sîrg. Începînd cu ora 10 m-am retras în bucătărie și la umbră m-am cufundat în învățat. Am parcurs vreo 2-3 lecții și merge nu prea ușor. Am recapitulat mai întîi ceea ce am scris aseară.

Azi e o zi frumoasă, călduroasă, fără nori.

În timp ce mama îmi spăla bluza albastră a găsit într-un buzunar un leu și…  firișoare de tutun. S-a burzuluit un pic la mine, însă eu am rîs și restul zilei am tot rîs pe chestia cu fumatul și țigările (erau urme de la țigările altora și mama mi-a promis că nu-mi mai dă bani de cheltuială). De cîtva timp – adică de cînd a plecat tata la Iași – nu mai mănînc ca lumea. N-am pus în gură o mîncare preparată. Ba lapte, ba ouă, ba salată și cu asta ne amăgim unul pe altul. Azi la amiază am mîncat cîteva felii de pîine cu unt   (mîncare pentru prînz!). Pe lîngă toate m-am mai și tăiat la degetul mare de la mîna dreaptă. După masă, ca să-mi scot pîrleala pentru orele de somn pierdute, m-am dus în sufragerie și m-am culcat. M-a trezit mama la ora 16. Pe cer era o negură și mama se necăjea să adune puii și curcile. Dar numai cît ne-a speriat. A burezat un pic, atît cît să se astîmpere praful și s-a oprit. Norii s-au împrăștiat, cerul s-a înseninat și soarele a apărut iar victorios. Afară, fiind răcoare, am mai făcut un pic de ordine prin ogradă (din plăcere, nu din constrîngere). Am avut grijă să mai mănînc și azi vișine. Cît a durat ”ploaia” am stat în casă și mi-am continuat munca. Seara luna a apărut pe la 20.30 – o jumătate numai.

Seara, după ce-am mîncat pe săturate halva turcească, ne-am retras în sufragerie. Am mai discutat un timp (mama a dibuit Albumul și a citit poezia în care Cupșan scrie de mine și Lia). Mama s-a culcat, iar eu am rămas să-mi îndeplinesc programul + cele două lecții recapitulative. În acest timp norii s-au mai adunat și acum îi trage o ploiță bună. Am venit în bucătărie și am scris în Jurnal. M-am culcat după ora 23. În pat am citit din ”Răscoala” pînă la 0.30.

Duminică 26 iunie 1966. Azi parcă nici n-ar fi duminică. Afară e un frig grozav și se așteaptă căderea primelor zăpezi… Pe lîngă ploaia asta sîcîitoare mai bate și-un vînt tăios care pe alocuri ia o asemenea viteză că stîrnește furtună. Din cauza acestei vremi n-am ieșit afară decît de vreo două ori. Pe la amiază timpul a trecut foarte repede. După masă a venit poșta. Pe lîngă ”Magazin”, ”Gazeta învățămîntului” și ”Munca” am primit și o citație de plată de 45 de lei de la Autobaza T.A. (Transport Auto) – pentru Mircea. Dacă nu-i prezintă pînă mîine, îl dă în urmărire…

După masă mi-am trecut timpul citind presa; apoi am început să citesc ”Misiune specială Berlin – Tokio: Richard Sorge” scrisă de doi publiciști sovietici. De la început cartea m-a pasionat foarte mult. Nefiind prea groasă cartea, citind mereu, pînă seara am reușit s-o termin. Îmi place să am în minte imaginea integrală a cărții și de aceea m-am grăbit s-o termin. Mi-am întregit astfel cunoștințele despre curajosul agent al serviciului de informații, Richard Sorge. (L.D. Bineînțeles, ”publiciștii sovietici” n-au scris în carte că, demascat și arestat de japonezi la Tokyo, Stalin s-a dezis de el, deși ar fi putut iniția un schimb de prizonieri. Ca urmare, Sorge a fost spînzurat de japonezi la 7 noiembrie 1944. Avea 49 de ani. A fost reabilitat postmortem în 1964).

În timp ce mama a călcat și a făcut prăjituri eu am început să mă uit prin jurnalele mele. În seara asta am citit vol.6. Căutam să citesc primele mele impresii despre Lia (pe care le scrisesem în engleză). Mi s-a părut (și cred că așa e) că acest volum e cam searbăd și fără prea multe înflorituri. Am scris mereu ce se petrece la ore și atît. Voluml 7 și acesta (vol. 8) este scris într-o perioadă cînd am început eu să ”dau de bine” și am avut o mulțime de peripeții și întîmplări, mai ales că acuma a venit și anotimpul cald. Îmi voi face timp să citesc și vol.7 și vol.8 mai pe îndelete. Sper să mă delecteze. De altfel cam acesta este și scopul scrierii acsetui juenal: o suvenire plăcută la o vîrstă mai mult sau mai puțin înaintată…

Seara am stat în sufragerie la masă și-am scris Lesson 1 – lecție programată pentru ziua de azi. De acum înainte voi învăța zilnic cîte o lecție din ”Învățați limba engleză fără profesor”. Sper să-mi fie de un real folos.

După ce-am terminat de scris am stat pînă la ora 23 și-am ascultat Novisadul (236,6m). După un scurt buletin de știri a dat muzică populară românească. M-am retras apoi în bucătărie. M-am vîrît imediat în pat și pînă la ora 1 fără 20 am tot citit din ”Răscoala”. Afară vîntul urlă sinistru de tot, în bucătărie era urîcios, dar totuși am stat și-am citit. Am scos și cîteva citate ce mi s-au părut mai filozofice: 1. ”Pasiunea trupească devine, în sfîrșit, durabilă fiindcă se alimentează din esența inepuizabilă a sufletelor”. 2. ”Fericirea n-o poți gusta decît cînd te-a purificat nefericirea”. Apoi un dicton (despre căsnicie) din ”Misiunea specială” (dicton cu care Sorge nu era de acord): ”De ce să te arunci în rîu dacă vrei numai să-ți potolești setea?”. Acuma eu cred aș fi de acord. Mai tîrziu, mai vedem…

Luni 27 iunie 1966. Mama m-a trezit în jurul orei 8 cînd îmi era somnul mai dulce. A trebuit să-i aduc drojdia din beci, apă, apoi a frămîntat pîinea. Azi nu se deosebește de ieri. Același frig (care m-a făcut să mă aleg c-un guturai zdravăn) și aceiași nori care mai scutură din cînd în cînd cîte-o ploiță. Afară nu prea aveam ce căuta. Așa că toată ziua am stat în casă. Am învățat Lesson 2 și-am făcut exercițiile respective. Cu ocazia asta am terminat și rezerva de pix și-am început alta (a 4-a). Pe la amiază am adus bicicleta în casă cu scopul să-i repar valva de la roata din față, dar n-a fost chip; m-am muncit degeaba. Azi am mai fost totuși pe-afară și-am cules cîteva buzunare de vișine din care mama a făcut compot. Mama și-a trecut și ea timpul făcînd mereu alte și alte rețete de prăjituri și chek uri.

La amiază, după ce-am luat masa, m-a apucat somnul. Am dormit cam vreo două ore și m-am supărat grozav cînd mama m-a trezit ca s-o ajut un pic la treabă… (să dau zahăr prin mașină și să-l fac pudră, apoi să-i pregătesc bucățelele de rahat pentru umplutură). Cu vremea asta de-afară parcă vine Crăciunul, nu hramul. Peste cîteva zile trebuie să sosească și tata de la Iași.

Azi am primit Moscow News ul și m-am străduit să mai traduc cîte ceva. La Moscova rulează filmul românesc ”Mofturi 1900”. După masă, spre seară, mama  a fost în sat să mai facă unele cumpărături. Azi am mai discutat cu dînsa despre mai multe lucruri. Îi este grozav de de necaz că n-a plecat la București în 1950, cînd a avut ocazia. Acuma … ar vrea, dar nu prea se poate. Seara după cină mama m-a spălat pe cap (!!!…) (eu nu mă prea pricep…) și acuma mă simt minunat. După asta am venit în sufragerie. Mama a mai citit un pic și a copleșit-o somnul. Eu am stat și-am scris Jurnalul pe ieri și pe azi, pînă la 22.30. Apoi m-am retras în ”bîrlogul” meu. Am stat în pat și-am citit ”Răscoala” pînă la 0.30.

Marți 28 iunie 1966. Ante-hram (…). Cu toate că astănoapte m-am culcat așa de tîrziu, totuși azi dimineață am ”reușit” să mă trezesc la 4.30, după numai patru ore de somn! Eu, somnorosul și leneșul, am reușit să mă scol la o astfel de oră! Am ieșit afară, apoi m-am îmbrăcat, mi-am făcut patul, m-am spălat și după ce-am mîncat m-am pus pe scris. Pe la 5 mama a plecat în sat și peste o oră s-a întors cu cîteva kg de carne pe care a pregătit-o apoi în fel și chip pentru ”praznic”. Afară vreme e aceeași: urîcioasă; plouă mereu și apa stă de-acuma deasupra pămîntului. E frig și de cîte ori ies afară încep să strănut și imediat îmi curge nasul.

În timp ce-mi făceam tema la engleză (Lesson 3), ascultam și la radio. Astfel am aflat comunicarea ministerului învățămîntului care a hotărît ca începînd cu anul școlar în curs examenul de maturitate să se numească bacalaureat (Se revine de la ”Școală medie” la ”liceu” și de la ”examen de maturitate” la ”bacalaureat”). Începînd de la 1 iulie intră în vigoare noile și severele reguli de circulație.

După ce-am terminat cu engleza m-am apucat de scrisori. Mai întîi i-am scris lui Sandu (Cheroiu Sandu, rn. 1 Mai, Str Tunari 52, București) apoi am scris – din partea mea – la Radio Moscova. (cu toate că n-am primit răspuns la scrisoarea mea anterioară). Ca de obicei, scrisoarea am făcut-o în dublu exemplar și am introdus-o în arhivă. Am un plic în care păstrez toată corespondența cu Radio Moscova (scrisoarea mea și răspunsul lor). În scrisorica de azi am pus înăuntru ”două mici vederi ce reprezintă aspecte nocturne din București”. Le-am solicitat vederi din Chișinău, fotografia lui Maxim Gorki și o adresă a unui elev de-a XI-a.

La 11 a venit factorul, am predat aceste două scrisori și m-am aprovizionat cu 10 timbre. Azi am mai primit o scrisoare de la IRTA Rădăuți pentru Mircea în care-l anunță că în termen de 10 zile trebuie să achite suma de 996 de lei, sumă ce reprezintă două uniforme de taxator. În mare belea a intrat. Dar singur și-a făcut-o. Dacă nu va ști să se descurce îl mănîncă pușcăria. Pînă la amiază vremea a trecut foarte repede. În acest timp norii au început să se mai împrăștie, cerul s-a înseninat, soarele a răsărit și el de pe undeva. În cîteva minute totul s-a transformat. Vîntul a stagnat, natura se încălzise, pămîntul aproape încerca să se zbicească. Mama făcea pregătiri intense pentru hram. Unicul musafir cred că va fi … tata, pe care-l așteptăm mîine. Azi se împlinesc 10 ani de la 28 iunie 1956. Nu-mi pot da seama ce a fost atunci…  La Moscova s-a hotărît ca în cinsrtea semicentenarului Revoluției din Oct. fiecare republică unională să aibă cîte-o zi. Astăzi este ziua RSS Moldovenești.

La amiază, după un prînz copios (cu ocazia asta m-am tăiat la degetul mare de la mîna stîngă. Ce ghinion!) m-a ajuns somnul și de la 14 la 16 n-am avut treabă cu nimeni. Dar cînd m-am sculat aveam o durere de cap… Mama a fost la cooperativă și a adus gaz și altele.

Toată vremea senină care a apărut dimineața a dispărut spre seară. Nourii negri s-au adunat din nou și i-a mai tras o ploiță…

Mama s-a ocupat de curățenie făcînd toate camerele oglindă. Eu am ”recoltat” cei șase crini din fața casei și un buchet de trandafiri împodobind mesele din sufragerie și din dormitor. Crinii răspîndeau un miros foarte puternic. După masă mi-am trecut timpul citind toate Jurnalele anterioare (data de 28 iunie în anii 1963, 64 și 65).

Azi s-a încheiat Plenara CC al PCR care a luat o serie de hotărîri importante. În Argentina a avut loc o lovitură de stat.

Seara m-am muncit cu tot dinadinsul să caut cîteva posturi de radio pe care numai curiozitatea mă face să le găsesc (Roma, Londra, Paris, Israel). Căutările acestea zadarnice au enervat-o pe mama care nu m-a mai lăsat să cutreier toată scala în halul ăsta. După ora 21, mama , foarte obosită, a ațipit un pic în bucătărie, iar eu am lucrat Lesson 4 – depășire.

După 22.30 am mai ascultat radio și, după ce s-a culcat mama, pînă la ora 0 am scris în Jurnal. Spre seară norii s-au mai rărit și pe boltă a răsărit luna, mai plină și mai rotunjoară ca pînă acum. Îmi plac nopțile cu lună și parcă-i mai plăcut să stau în casă tîrziu, cînd știu c-afară-i senin. La ora 0 am ascultat ultimul buletin de știri (ca de obicei se vorbește de problemele actuale: Viet-Nam, lovitura de stat din Argentina, vizita lui De Gaulle în U.S., problema reunificării Germaniei etc). După ora 0 a cîntat imnul de stat care nu s-a schimbat încă. Seara, mama a presupus că tata ar putea veni în seara asta cu trenul de București, apoi cu cursa pînă la Siret, iar de aici, pe jos (9km). N-am crezut-o însă. După ce-am mai ascultat radio m-am vîrît în pat și-am început să citesc din ”Răscoala”. Radioul l-am lăsat în surdină și se transmitea ”Parla Bucarest”. Pe la ora unu însă previziunea mamei se adeverește: tata apare la geam, apoi intră în casă. Ne-am bucurat foarte mult; am stat destul singuri. Imediat cum a ajuns am început să stăm la taifas: tata a povestit cu lux de amănunte ce s-a mai întîmplat pe-acolo, cu cine s-a întîlnit etc. Ne-a spus c-a văzut vreo trei filme, o piesă de teatru la ”Național” și chiar un meci de fotbal (Dinamo București – CSMS Iași 2 – 1). Apoi am venit în bucătărie. În timp ce discutam am dat gata jumate de kg de cireșe și m-am înfruptat dintr-o pungă de bomboane cu cacao aduse de tata de la Iași. S-a discutat apoi ce și cum s-ar mai putea face o eventuală dezertare de la Grămești. Tata ar vrea să vîndă casa (30.000) și apoi să facă tot posibilul să intre la Iași sau la București și să înceapă o viață nouă, mai civilizată. Totuși sînt multe piedici în asta și dacă analizăm mai bine e o utopie. Dar cine poate ști de unde sare iepurele? Am mai discutat apoi despre conflictul cu Panțir – directorul școlii. Am văzut că tata și cu mama posedă o adevărată strategie și din punctul ăsta de vedere îi admir. Din cîte-a mai spus tata am înțeles că orice-ar fi, ca profesor sau în alt domeniu, trebuie să fii bine pregătit și-apoi totul merge ușor. Cu greu ne-am culcat pe la ora 2.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!