liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Ciprian Porumbescu

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 371 Sîmbătă 6 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (99).


 

Duminecă 8 Mai 1966. 45 de ani de la crearea PCR. Eveniment sărbătorit azi cu mare fast. Dimineața m-am sculat pe la 6.30 odată cu ”artiștii” sosiți de prin comunele învecinate. Azi n-am mai luat uniforma. Mi-am luat cămașa bleu și-am făcut rost de o cravată albastră. Am mai învîrtit-o o bucată (de vreme) prin curtea internatului, cu Gherasim. Văzînd că ăștia n-au de gînd să dea masa am plecat cu el în oraș. Am intrat la cofetărie unde-am luat cîte-o cafea c-un corn și-am considerat c-am mîncat. După asta am început să ne plimbăm prin oraș. Mi-a povestit că acum știe și profesoara Bondor de ”afacerea” nostră. A spus-o elevilor din clasa XI-a A: ”Elevii din clasa a X-a au fost prinși cînd veneau de la o petrecere, la ora 10”. Cum ne plimbam noi așa, apare diriginta. Atît eu cît și Toader am salutat-o, dar – spre nedumerirea și mîhnirea noastră – ”tăbîrca” a trecut înainte fără să ne acorde nici o atenție. Nu trece nici jumătate de minut și apare și Zăicescu cu nepoțelul. N-am vrut să plecăm să nu creadă că fugim de el. Dar s-a făcut că nu ne vede și a trecut pe-alăturea. Nici nu l-am mai salutat. Asta ne-a supărat. Probabil și ei or fi supărați pe noi. Toader a trebuit să rămînă în oraș pentru a da – împreună cu Mihai Tatulici (L.D.: viitorul ziarist), Ionuț… și Obreja Claudia (toți elevi de-a XI-a) și încă două fete – flori șefilor de la raionul de partid. Eu am revenit la internat unde Prandea ne-a urcat pe toți în meditație. Acești ”toți” erau vreo 6 care, pînă pe la vreo 10, s-au redus la trei. Eu am avut timp să scriu în Jurnal (pînă pe la 10.15). În meditație mai rămăseseră Caunii Vasile și Cutaș Haralambie. După ce-am terminat cu Jurnalul am mai citit odată lecția la limba engleză și nici n-am știut cînd s-a făcut 12. Pînă la 12.30 am mîncat și imediat am pornit-o cu Toader prin oraș. Costică: ”Măi, așteptați-mă și pe mine!”. Eu: ”Pe la poartă…”. Apoi – curios lucru! – și eu și Toader am glăsuit în același moment și exact cu aceleași vorbe: ”pe la poarta Grădinii de tir”. Ne-am plimbat un timp prin oraș, ne-am întîlnit și apoi ne-am despărțit de Piecniță. Pe la 1.30 trecute ne-am hotărît să mergem la cinema ”Unirea” și să ne pierdem timpul pînă pe la vreo 4 ca apoi să mergem la ”Grădina de tir!. Am luat primii bilete (abia se deschisese cinematograful) și-am intrat în sală – femeia care rupea bilete nici nu venise încă, și-am intrat pe gratis. Ca totuși să nu ni le rupă am ieșit în curtea cinematografului unde am stat cu Toader pe-o bancă. Am împărțit fotogtafiile lui Haiuță: mie – militarii; lui – restul. Înainte de film a rulat un jurnal și o completare despre ”Pîrvu Mutu”. Azi am văzut filmul poloneaz ”Beata”. După părerea mea era un film bun, dar pe mine m-a enervat. Ideile Beatei se cam aseamănă cu cele ale personajului principal din ”Gustul mierii” film, care, de asemenea, m-a enervat. La sf filmului ne-am întîlnit cu Piecniță. Am mai stat cu el și am văzut și jurnalul. După asta, am ieșit și ne-am plimbat toți trei prin oraș. Am intrat toți trei la cofetărie și Toader a dat cîte-o înghețată, iar Piecniță cîte-o înghețată. Eu am mîncat de-amîndouă. Mai tîrziu, Piecniță s-a întîlnit cu Țucu Aga (din Putna) și ne-am despărțit. Eu cu Toader am luat-o înainte spre Stadionul ”23 August”. Toader a văzut-o pe N. ”umflată”, dar nici n-a încercat să intre-n vorbă. Mai așteaptă… La Grădina de tir am mai așteptat mult pînă să înceapă spectacolele. Am făcut ce-am făcut și-am cheltuit și ultimul leu. Înainte de a începe vreo activitate am ieșit în afara stadionului, pe-o colină (with cigarettes). Eram patru: eu, Toader, Lungu Costică și Gozec Victor. Acesta din urmă se cam întrece deseori cu gluma. Astăzi a făcut-o lată și i-am dat peste cap. Dacă nu zicea Toader să-l las, tot îl pocneam bine. A îndrăznit să mă frigă cu țigara pe picior și apoi să rîdă. Asta însă nu i-o iert.

Spectacolele au început prin jurul orei 8. Ne-am înghesuit cît am putut și încetul cu încetul am ajuns să vedem și să auzim destul de bine (Babii Petru, Cîrmaci Vasile, Popescu (cl XI-a Lic 1) ne-am înghesuit, pe rînd în… Marioara). Am văzut tot soiul de formații și spectacolul. Totul a fost frumos dar a stricat mult vîntul care a bătut azi nebunește. Praful de pe teren a fost ridicat în nouri și apoi vîrît în ochii oamenilor.

Pe la 9 s-a încheiat serbarea care a fost încheiată de balet. Totul a mers minunat și a fost mult aplaudat. În încheiere, militarii au tras două salve de cîte 5-6 rachete de toate culorile. Imediat am luat-o spre internat și la 10 m-am culcat după ce m-am înfruptat un pic din haleala lui Toader.

Luni 9 mai 1966. Zi în care se sărbătoresc două evenimente importante, dar mai puțin… sărbătorite.

Dimineața ne-am sculat cu greu după ora 6. Am făcut un pic de ordine în dulap, apoi – după ce s-au sculat băieții – am strîns cămășile la spălat, fiind rîndul meu. Am făcut o baie bună și-apoi am dus cămășile la spălătorie. N-am mai apucat decît să citesc o dată cuvintele la engleză și a sunat imediat masa.

La latină profesoara ne-a spus că au primit ordin ca astăzi să nu noteze elevii și a ascultat doar elevii care s-au anunțat de bună voie (Gozec și Cojocaru). După asta a predat lecție nouă.

Azi, primele 3-4 ore am fost cam tăcut…

La economie politică a ascultat pe cei fără notă și care n-au fost cuprinși în programul de balet. La majoritatea le-a pus 4 sau 3. Apoi a predat lecția. În pauză, Gozec a încercat să mă îmbuneze dîndu-mi o gogoașă, apoi am discutat ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. La muzică diriginta a predat toată ora. La ”Ciprian Porumbescu” ne-a povestit subiectul și acțiunea operei ”Oedip”, apoi am făcut audiție muzicală din operă. Nu știu ce i-a venit și a început să facă schimbări prin clasă. Ne-a promis că mîine ne schimbă pe toți și ne pune (pe băieți) cu fete. La chimie n-a ascultat și a predat despre fabricarea oțelurilor. Ora de educație fizică am făcut-o la pantaloni scurți. Am făcut săritura în înălâime. Restul orei am jucat handbal cu chiștocii de-a 6-a. Vîntul a continuat să sufle nebunește și să ne învăluie în praf. După oră ne-am spălat la pompă. Eu: ”tare obraznic îi vîntul ăsta”. Halip completează: ”e mare curvar”. La limba engleză mă așteptam să mă asculte. După ce i-a mai pus un 3 lui Costică, m-a ascultat și pe mine. Am citit și-am tradus lecția, am răspuns la întrebări și am știut toate cuvintele. Pop: ”Tu ai învățat toate cuvintele?” eu: Da!”. Pop: ”Sigur?” Eu: ”Da! ”. Pop: ”Atunci nu te mai ascult”. Cred că nu mi-a pus mai puțin de 10. Pînă la sf orei ne-a predat o lecție de gramatică și ne-a dat pentru acasă excepțional de mult de scris.

Înainte de ora de educație fizică a fost mama la mine. Mi-a spus că a venit la spital să-și facă analize la coloana vertebrală. I-am promis că o aștept la internat, dar m-a așteptat dînsa pe mine.  După ce-am luat masa, am plecat cu mama la autogară. Acolo ne-am întîlnit cu Mircea și-am mers tustrei la ospătărie unde a luata mama masa. Pe urmă am luat fiecare cîte-o bere. Mircea mi-a dat 25 de lei, dar s-a supărat f mult că mi-am luat cămașă… După ce ne-am despărțit mi-am mai luat o înghețată și pe la patru făr-un sfert (făr-o litră) am ajuns la internat. Haiuță n-a zis nimic. Pe lîngă faptul că eram cam obosit de ieri, berea și-a făcut efectul și de la 3.50 la 5 n-am putut rezista să n-adorm. Am stat cu capul pe masă și la 5 m-am spălat cu apă rece pe față ca să mă pot trezi de-abinelea. M-am dus în oraș și mi-am pus iar blacheuri la pantofi (acuma am pus de-alea mari, soldățești aproape), iar la dreptul am cusut un tiv.

În timpul meditației de la 7.30 am încercat să învăț ”Partizanskaia Voina” la l rusă. Am reușit numai pe jumătate.

În pauza de la 7 la 8, Toader s-a dus să se întîlnească cu Natalia, sfidînd încercarea lui Z(ăicescu) de a întrerupe această legătură. Eu cu Costică am rămas să ne plimbăm pe asfalt. Costică și-a adus aminte de primele încercări într-ale dragostei și mi-a povestit cîteva aventuri cu fete, dîndu-mi, totoadată și unele sfaturi și povețe. (”Să nu fii rușinos și neîndrăzneț că te ia de prost”). De la 8 la 9 tot la l rusă am învățat. Mîine am teză și din cele patru lecții pe care ni le-a dat am cam mirosit care ar putea să cadă și le-am învățat. ”Jeleznaia droga” am citit-o formal, Tolstoi – deloc, iar Războiul de partizaniu cel mai mult. Cehov – de asemenea. La 9 m-am dus la dormitor. Din joacă și hîrjoană am început să mă iau la ceartă cu Zaharia Florin care-mi este cu mult superior ca forță. I-am lansat un potop de înjurături pe cap că mă și mir de cum nu m-a pocnit. Principalul e c-am rămas certați – deocamdată. După asta am făcut o baie bună, generală, mi-am spălat ciorapii apoi, în pijama, m-am dus în meditația de-a 11-a unde-am scris în Jurnal pînă s-a închis meditația pe la 10.30. Cînd m-am culcat, fabrica suna ora 23. (Șcheul Dragoș: ”Dacă mă lasă corigent mă duc voluntar în Vietnam. Măcar nu mor degeaba…).

Marți 10 mai 1966. Azi aveam de gînd să mă scol cel puțin pe la 4.30, dar soarele n-a mai răsărit deoarece s-a înnourat și nu m-am putut trezi decît pe la 5.30. Am umblat cu o viteză extraordinară și – înainte de a se face și jumătate eu deja eram cu rusa-n față. (Prandea către Radu Adochiței: ”Măi Adochiței, tu ești complect cu totul…”). Pînă la 7.30 cînd ne-a sunat la masă am reușit să învăț mai bine ”Războiul de partizani” și puțin ”Cehov”.

Prima oră am avut limba română. Mai întîi am fixat o nouă dată pentru teza la limba română. Apoi majoritatea elevelor s-au scuzat (pe motiv de teză), iar profesoara, înțelegătoare le-a ascultat pe acelea care-au învățat totdeauna (Albu). A doua oră: prima emoție de pe trim III: teza la limba rusă. Caietul meu de teză a rămas în D așa că am scris pe o foaie dublă. Eu am fost nr.2 și spre enormul meu noroc mi-a căzut ”Partizanskaia voina” și o propoziție. Celălalt număr au primit ”Jeleznaia doroga” și au cam sfeclit-o. Pe lîngă că știam aproape toată lecția am avut și-o fițuică babană de la Nichiforel care m-a ajutat în unele locuri. Profesoara a stat la catedră și a citit dintr-o revistă de modă. ”Fundașii” s-au stricat copiind. Eu am stat cu fițana pe bancă pînă m-a făcut atent Halip că se mișcă ”observatorul” și-am vîrît-o în buzunar. Partea literară am scris-o bine, aproape perfect, dar la gramatică am încurcat-o și n-am făcut aproape nimic. La sf orei profesoara ne-a rugat să păstrăm secretul asupra subiectelor, dar imediat s-a transmis la D. Acestora însă le-a dat întrebări: cîte două din fiecare lecție. La dirigenție am avut următorul subiect: ”Sîntem tineri. Să folosim bine energia tinerească” (tinerețea noastră – vîrsta de aur). S-a discutat mult și diriginta a uitat să ne mute din bănci. Diriginta a făcut ce-a făcut și tot a ajuns la concluzia că nu învățăm. În ora de matematică n-am fost deloc în clasă, deși am stat în bancă. Încă începînd cu ora de română am început o corespondență cu B.M. Am rugat-o să-mi scrie ceva pe prima pagină a unui jurnal de amintiri. Cică nu se pricepe și să rog pe altcineva. De la un timp mi s-a părut că mai mult ne luăm la mișto decît facem dialog și am pus capac acestei babilonii. Asta însă a ocupat în întregime ora de matemarică… La cor, am început să pisăm ”Negruța”. Ca de obicei, dirig. mi-a făcut observație că nu cînt. (”Unde ți-e energia tinerească?”). Ora a fost cam distractivă (am cîntat cu Gozec cîteva urături și sorcove).

Înainte de a pleca la cor – parcă am presimțit – am pus un semn pe servietă să văd dacă-mi umblă cineva la Jurnal. Și chiar așa s-a întîmplat. Cineva a umblat și hîrtiuța pusă ca semn era pe jos. Din acest moment m-am enervat foarte tare și m-am gîndit la faptul c-a avut ce afla din el. O asemenea obrăznicie nu s-a mai pomenit. Imediat am întocmit o listă cu toți elevii clasei (39) și i-am însemnat pe cei care-au stat în clasă, după indicațiile lui Halip N. Printre ei sînt: Broască Geta, Cupșan, Cojocar, Cîmpan, Nichiforiuc, Vlonga și Teleagă. Măcar din curiozitate aș vrea să știu cine-i scroafa (căci scroafă e). Mă întreabă B.M.: ”Pentru cine-i pomelnicu ăsta?”. Eu: ”Pentru mine” și n-am mai vruit să vorbesc cu nimeni, mai ales cu cei aflați printre suspecți. De acum înainte mă voi păzi așa cum trebuie și voi lua măsurile necesare pentru a nu da prilejul măgarilor curioși să se delecteze cu lectura fleacurilor scrise de mine.

La naturale, Zăicescu n-a avut chef să asculte; a predat prima lecție de la capitolul ”Excreția”. După asta a pus pe cîte cineva să citească lecția, iar el a corectat niște extemporale. Unii au găsit de cuviință că-i bine să doarmă, dar Nichiforiuc – una dintre ele – a pățit-o. A pus-o să citească și – buimăcită de somn – citea cuvintele de-andoaselea spre rîsul clasei.

După oră am mai stat un pic în bancă pînă s-au mai rărit elevii, apoi mi-am luat geanta și-am dat să plec cînd mă aud strigat de Puha – poștărița – și Cupșan; acestea au vrut să mă oprească la cererea ”ei”. Nici n-am vrut să mă uit, am ieșit ca o furtună din clasă apoi am fugit afară, iar pe drum am luat-o la pas. Mă enervasem. Mi-am făcut o mică analiză și am observat că L. (B.M.) a ocupat prea mult loc în acest Jurnal, iar curioșii știu prea multe. Asta-i partea negativă a unui jurnal scris în condițiile de la liceu și internat. Totuși, nu vreau să mă las și să nu menționez în el toate ”evenimentele” din acești ani de liceu.

Cînd am ajuns la internat, mama mă aștepta acolo; am luat masa, apoi am făcut un pachet cu lucrurile de prisos + paltonul și le-am vîrît în valiza pe care a cumpărat-o azi (20 de lei, o pleașcă). Din întîmplare a ieșit și dom Florea la poartă și i-am zis mamei să-l întrebe cum se poate trece ”dincolo”. După cîteva informații au ajuns să se tîrguiască asupra prețului unui ceas și pînă la urmă a cumpărat un POLJOT de 17 rubine cu dată și secundar central – 350 lei. A venit și dna Alexandra: ”ci băiet cuminti aveți; îi ca o fatî mari; cîteodatî mai vini tîrzîu; Țopa-l înjură, da el taci ș-așteaptî”. Florea însă a găsit să completeze: mai face și obrăznicii… Pe la 3 m-am dus cu mama la autogară. Din întîmplare m-am întîlnit și cu Mircea. I-am scris cîteva rînduri buniței. Apoi am stat toți în parc pînă pe la 5 cînd am plecat la internat, iar mama a plecat la cursă. Prin oraș am cheltuit vreo 5 lei pe înghețate, apoi am venit la internat.

De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal. În pauză am ieșit la plimbare cu Toader pînă la 8. (Mircea a cumpărat niște cărți: ”Nuvela americană contemporană” și ”Mărul roșu”). De la 8 la 9 am scris încontinuu și numai bine mi-a ajuns timpul să termin. Haiuță vrea s-o facă pe severul și pe interesantul. Babii Petru – de asemenea – a început să pocnească elevi și s-o facă pe șeful. După ora 9 am stat în meditație, iar Țopa a pus pe cîțiva să-și facă pantofii – demonstrație. Ajuns la dormitoare am făcut o baie splendidă, nițel sport apoi de la 9.30 la 11 am stat în meditație și-am copiat la limba engleză vreo cinci foi    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 365 Duminică 31 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (93)


Sîmbătă 23 Aprilie 1966. Azi vremea s-a mai îmbunătățit, totuși n-a fost o zi frumoasă.

Dimineața, m-am sculat la 5.30 și am învățat în pat la Istorie pînă la 6. De la 6.30 la 7.30 am mai citit la Fizică și Chimie. La limba latină, la care dau azi teză, nici nu m-am uitat prin carte.

Azi la școală nu m-am manifestat prea mult, dar nici n-am fost chiar mut. La Istorie a ascultat cîteva eleve, apoi – predare. În această oră am rîs de Băimăcean (zisă ”Chirița”) (și-i îndeplinește absolut toate calitățile) care se scula și se anunța. Cînd vroia să spună ceva se încurca și dădea dovadă de o mare incultură și prostie. Ora următoare aveam latina. Cu toate că nici nu știam ce aveam de învățat, m-am hotărît să dau teză. Profesoara Badac: ”dai teză?” Eu: ”Dau! Dau teză!”. Cînd a venit ”baba” eram f vesel și dispus (am rîs către ea și ea a rîs către mine…). Mi-a dat un text din Caesar (pg.128, pasajul II). Dar vai! M-am foit cam mult în bancă după ”izvoare” și profesoara mi-a zis: ”Ce te uiți atîta la Cîmpan?”. (B.M. a rîs, iar eu – la fel). Pe Cîmpan a mutat-o în spate, iar pe Broască a scos-o la ascultat. Am rămas, așadar, singur. Am făcut o teză de minune. Cu cît am găsit cuvinte în dicționarul de la sf cărții am înjghebat cîteva propoziții, dar traduse mot-a-mot. Cînd am recitit din urmă tot ce-am scris m-am speriat. Nimic n-avea sens din toată traducerea mea. E clar, teza asta este ratată. Vîntu a vrut foarte mult să mă ajute, dar n-a avut cum. I-a dat traducerea lui Nasadniuc, dar aceasta-și făcea manichiura și n-avea timp. Profesoara a fost bine dispusă azi și făcea glume de-ale ei, ”antice”. Ea: ”Ai dat-o pe zece, nu-i așa?” Eu: ”Nu prea.”.

În pauză am mai învățat ceva la Chimie. M-am apropiat de ”ea” și am întrebat-o: ”Șotorototo? (L.D.: formula ”șotorototo” era o ”traducere”/ transformare glumeață din ucraineană a expresiei ”Șo to robeș?”/  Ce mai faci?) Ai notă la Fizică? Nici eu n-am prea învățat… Cu latina asta…”. Ea: ”Dar de ce-ai venit la umanistică?”. În pauza următoare mi-a cerut un  strop de cerneală; i-am dat ”with pleasure”. La Chimie l-a ascultat pe Gozec. Cu cît a știut el și pentru că i-a promis profesoarei că-i va face o colecție de metale feroase, i-a pus 7. Azi profesoara s-a enervat foarte mult în clasă și i-a pus un 2 lui Nichiforel pt că n-a știut o definiție. La Fizică l-a ascultat pe Halip (5). Profesoara s-a legat de faptul că se vorbește în timpul explicațiilor și ne-a ținut o morală kilometrică. Ne-a explicat apoi contorul electric cu ajutorul unui magnet. După ora de Fizică puteam să fiu liber, dar mi-am impus să mai stau o oră și să mai prind cîte ceva la limba franceză. Într-adevăr, am învățat destule pronunțări și pot citi destul de bine. Îmi place foarte mult muzicalitatea acestei limbi. Prima propoziție de la lecția ”Une dance significative” o știu deja pe de rost: ”Nabussan, le roi de l ille Serendib, etait toujours loue, trompe et vole par ses administrateurs” (L.D: Acuma am reprodus-o tot din memorie, mai puțin accentele pe care nu le pun din… comoditate).

După ore am venit cu Popovici Nicolae la internat și după ce-am luat masa am jucat tenis cu el. La 14.30 m-am trezit că trebuie să merg la film. M-am gîndit să nu pierd foarte mult din jurnal și-am luat-o la fugă așa cum știu eu, cu pasul întins și elastic. Pe la răscruce am văzut că vine trenul. Erau mai puțin de 50 de metri, dar eu din viteza mea nici n-am putut și nici n-am vrut să mă opresc și dintr-u pas am traversat linia ferată și mi-am continuat fuga nebună. Oamenii se uitau cam lung după mine. După ce-am dat colțul, la chioșcul lui Goraș, am încetinit viteza. Această fugă mi-a folosit căci am ajuns la timp și filmul nu începuse încă. După un jurnal interesant am văzut filmul ”După șine” – italian. Filmul mi-a plăcut și m-a mișcat foarte mult. Felul de a fi al personajului principal, firea sa zgomotoasă și isteață m-a făcut să-l îndrăgesc. Prietenul lui, studentul în anul IV la Drept avea exact aceleași ”calități” ca ale mele. N-am mai văzut pînă acum o asemenea potriveală. De la începutul filmului și pînă a murit Robe, studentul a manifestat aceleași ide și ”aptitudini” ca și mine. La început stătea închis în casă și învăța mereu; cînd a ieșit în lume nu era deloc hotărît, gîndea una și spunea contrariul, nu știa să se poarte cu rudele și prietenii la distracții și petreceri. N-a îndrăznit să vorbească cu o fată, cu toate că-i plăcea și a fotografiat-o pe furiș ca să-i aibă fotografia. În general era foarte stîngaci în probleme din astea. Prietenul lui l-a mai influențat. ”Aș vrea să fiu altfel, dar nu pot”. La urmă, tocmai cînd a mai început să înțeleagă cîte ceva din viață, a făcut excese și și-a găsit moartea în condiții foarte stupide. Toate ”calitățile” pe care i le-am înșirat mai sus mi se potrivesc de minune mie și ar trebui să trag unele învățăminte din astea, dar ”aș vrea să fiu altfel și nu pot”. După film am făcut cîteva raiduri prin oraș apoi am venit la internat. A apărut înghețata prin cofetării și de acum, zilnic, voi frecventa cofetăria. Îmi place grozav…

La internat am jucat mult tenis cu Popovici, apoi cu Gherasim și, spre marea mea satisfacție, constat că merge din ce în ce mai bine. Așa-mi place mie: să fiu practic și să știu de toate; în special fleacuri de-astea. În seara asta băieții au vopsit mingea de fotbal în alb și verde: e frumos, dar nu ține mult. În orele de meditație pînă la 9 i-am scris o scrisoare buniței, apoi am scris în Jurnal. Azi am avut un mic incident cu Zaharia la tenis, și acum se poartă frumos cu mine. Eu, de asemenea.

Duminecă 24 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat înainte de ora 6. Pînă la 7.30 cînd a venit Prandea și ne-a sculat am stat în pat și m-am delectat visînd. Mi-am închipuit o serie întreagă de plăceri sau simple întîmplări posibile care nu știu dacă se vor întîmpla vreodată. Totuși, eu mi le impun să le visez și-mi place (cu ea…).

Acum am un deget scrîntit (cel mic de la mîna stîngă) și s-a umflat dureros. De aproape o săptămînă am un cuțitaș – sistem pește – și nu știu al cui este (nici nu m-am interesat). Azi Popovici Nicolae ne-a povestit un fapt amuzant în legătură cu elevul Leonte Gheorghe.  Acesta a mers la școală fără numărul matricol pe mînă, iar omul de serviciu l-a întrebat răstit: ”Numărul? ”, la care Leonte a răspuns: ”42!!” și trece mai departe (emoticon zîmbăreț). Pentru asta era s-o-ncurce și cît pe ce să se aleagă cu o zi eliminare. (numărul matricol – numărul de la pantofi).

Dimineața m-am schimbat și m-am îmbrăcat în hainele ”de duminecă”, cu toate că ”regulamentul” interzice strict acest lucru. Eu încă-s ”curajos”…

Masa s-a servit mai tîrziu și meditația a început pe la 8.30. Eu am mai stat prin sala de valize și-am jucat tenis. Toader a plecat la 9 prin oraș, apoi a avut ședință la Casa de Cultură (o scurtă conferință cu 8 mai – o jumate de oră). Am stat la meditație pînă la 9.30 cînd – mare minune! – a venit Prandea și ne-a spus că mergem organizat la film. Pe drum m-am întîlnit cu Mircea în uniformă de taxator (doc albastru) și-i stă. Mai ales șapca face toate paralele…

La Cinema ”7N” unde am fost s-a organizat un concurs ”Cine știe cîștigă” pe tema ”8 mai și cinematografia românească”. Au participat trei fete de la noi și trei băieți de la lic 1. (liceul de băieți). Profesor examinator: Kamil Iacob. Concurenții au fost bine pregătiți, dar Bodaș Elisabeta din cl X-a C (dirig. Kamil Iacob) a răspuns la toate întrebările și însumînd 135 de puncte a cîștigat concursul luînd premiul I (o mapă de 63 de lei + cărți). Locul II a fost cîștigat de Lorin Vasilovici (cl. IX-a Lic.1) (un stilou + cărți). Premiul III – o fată din clasa a X-a B (un creion automat + cărți). Au urmat trei mențiuni + una pentru elevul Broască (cl X Lic 1) care a participat la concursul fulger,– au primit cîte un abonament la film pe două luni la Cinema ”7N”. Kamil a ”arbitrat” foarte corect, presărînd și glume. A urmat filmul românesc ”Furtuna” (cu Victor Rebengiuc). Filmul mi-a plăcut pentru că a arătat și secvențe de pe front. La 12.30 am mers fuga la internat de ne-au dat masa. După asta am ieșit iar în oraș.

Azi a fost o zi frumoasă care s-a menținut așa tot timpul. În timpul amiezii a fost chiar zăpușeală dar plăcută. M-am întîlnit cu mai mulți colegi și colege prin oraș (Geta, Vîntu, Cîmpan, Lazurcă, Rusu Ilie, Rîșcă etc.), dar eu l-am căutat pe Toader și l-am întîlnit pe la ora două cînd se îndrepta spre Cinema ”Unirea”. Azi n-au prea ”circulat” elevii prin oraș ca pînă acum. A mai intrat frica în ei…

La Cinema ”Unirea” am văzut filmul englez ”Gustul mierii”. Unora le-a plăcut, dar mie unul nu prea, ci mai mult m-a enervat. Toți artiștii aveau niște mutre ”simpatice” de-ți venea să fugi. La film l-am văzut pe Costică Grigorean cu fata lui Țopa. După film m-am plimbat cu Toader prin oraș. M-am întîlnit iar cu Mircea (7 lei).  Apoi am fost cu Toader la cofetărie și-am mîncat înghețată. Prin oraș ne-am întîlnit cu Hasna Lucia  și ne-a invitat să mergem în parc în fața partidului. La insistențele lui Toader am luat-o într-acolo, dar am trecut foarte simplu prin fața lor, fără să zicem nimic (era și Natalia cu Teodora pe-acolo). După ce am trecut colțul străzii am stat un pic să ne gîndim ce-i de făcut. Toader mă îndemna să merg cu el, dar sînt prea grosolan și necioplit ca s-o fac. Singur îi era rușine, că se înroșește fără să vrea pînă-n vîrful urechilor (Gluma lui Toader: ”Nu-i așa că-s roșu? Mi-a dat Druguș două palme…”. emoticon zîmbăreț). După asta am fost amîndoi la Mircea la autogară. Nu știu cum am mai îndrăznit să-i mai cer bani. N-avea și m-am rușinat tare de tupeul meu. Deoarece se apropia ora 6 am îndreptat cîrma spre internat. Azi am halit și apoi am coborît în sala de valize unde am jucat încontinuu tenis pînă la ora 7.30. Acum le văd mai bine (nu ca prin pătura udă, ca la-nceput). A început să mă pasioneze tenisul și trebuie să mînuiești paleta cu artă pentru a bara toate mingile și a împinge ”boabele” pe masă.

În seara asta Prandea a venit iar beat, de-abia vorbea. Îi zice lui Țopa: ”Eu numai de patru ori pe săptămînă mă îmbăt”. Dar și cînd se îmbată – o face lată rău. Meditația a început la 7.30 și a ținut pînă la 9. Prandea avea chef de vorbă și i-a făcu o morală bună lui Atănăsoaie (l-a amenințat să se tundă): ”Atănăsoae știi chestia cu părinții tăi…”. Aici Atănăsoae a tăcut. Probabil că l-a atins la punctrul slab. La un moment dat Prandea a zis: ”Fiecare să strîngă murdăria de lîngă banca sa” (zise măgarul, scuturîndu-și urechile). Pretextînd că se apleacă să culeagă hîrtii, fiecare trîntea scaunele cu putere producînd un zgomot infernal, care – cred – ar fi putut fi auzit și de la Liceul 1. Prandea stătea și se uita la noi înconjurat de zgomotoasele manifestări. Băieții vroiau să-l scoată din sărite și de aceea au procedat astfel (fiindcă-i beat).

În dormitor am mai făcut un pic de sport, mi-am pus pantalonii la dungă și m-am așezat în pat cu gîndul să visez. Așa fac întotdeauna. Pe lîngă că visez în timp ce dorm, înainte de a adormi visez cu ochii închiși fiind treaz. După ce mă trezesc dimineața, de asemenea visez pînă îmi sare somnul (majoritatea viselor au legătură cu ea). În seara asta m-am culcat fără să fi citit vreodată la unul din obiecte. Așa pregătire mai zic și eu…

Luni 25 aprilie 1966. Dimineața ne-a sculat Haiuță. Ca de obicei, m-am spălat la pompă, afară. Ază m-am sculat la 6 fără 10 cu gîndul să mai învăț cîte ceva. La și un sfert eram în meditație. Aici Haiuță mi-a dat să citesc revista ”Uniunea Sovietică” cu care am pierdut timpul pînă la și jumătate. După asta mi-am adus aminte că am de învățat la patru obiecte (latină, engleză, chimie și economie politică). La primele nici nu m-am uitat, la al doilea am învățat un pic, la chimie – ioc, iar la economie am citit o dată. ”Cam” slabă pregătire pentru un asemenea orar…

Prima oră: latina. Cu un pic de emoții a trecut și asta. Profesoara mi-a mai făcut cîteva observații să mă trezesc odată… Apoi am luat ca lecție nouă ”Caracterizarea operei lui Cicero”. La economie politică a fost mai grav. În pauză m-am interesat de la cei din clasa X-a A. Regula: dacă nu lipsește nimeni, ascultă de la urmă. Nici la noi nu lipsea nimeni și eram siguri că ascultă pe cei de la coadă. Drept pentru care, pînă a sunat, am citit de două ori prima jumătate a lecției. După cum mă așteptam, m-a ascultat primul. Ceilalți, mai ”șme”, s-au scuzat (Vulpe, B.M., Teleagă Viorica, s-ar fi scuzat și Vlonga Aurora dar erau prea mulți). La început am știut foarte bine, apoi din ce în ce mai slab pînă m-am încurcat cu totul. După mine știusem pe-un 7 dar profesorul, mai exigent, mi-a pus 6 (Vîntu 7, Vlonga 5). Apoi ne-a predat lecția nouă pe care am ascultat-o fără chef. La muzică profesoara nu ne-a lăsat să învățăm la alte obiecte (aveam de gînd să învăț la chimie). Ne-a predat despre ”înaintașii muzicii românești”. În mod deosebit s-a oprit asupra lui Ciprian Porumbescu, povestind multe date biografice. Ne-a povestit despre dragostea nefericită a lui făcînd o paralelă între Veronica Micle și Berta Goldoni – amanta lui. Aceasta s-a căsătorit cu un tînăr din familia Rosignon și a locuit în casa în care locuiește acum profesoara noastră de muzică (Ruscior Ana)… Foarte interesant. Ne-a mai spus că cripta familiei Rosignon în care se află și Berta este în cimitirul din Rădăuți. La chimie, am tremurat prea tare și nu m-a ascultat. Totuși mi-a pus o mulțime de întrebări din bancă. Le-am dat însă răspunsuri bune la toate, avînd manualul deschis. Îmi venea să rîd cînd profesoara îi spunea unei eleve: ”Pe mine nu mă poate fura nimeni. Eu și gîndurile vi le cunosc…”. Nu mi-a pus notă însă… La ed fizică am uitat să-mi iau echipamentul și am făcut așa în pantofii mei sparți (la dreptul îmi ies degetele în afară). Am mers cu Halip pînă la școală exersînd mereu semnalul nostru compus din cîtecele a două păsări: fiu – fiu – fii, fiu – fiu – fi/ fiu – fiu – fi + cîntecul mierloiului. La ora de ed fizică în loc de încălzire am săpat groapa de sărituri, asudînd bine. Profesoara care m-a ”supravegheat”, m-a lăudat, zicînd că ”am forță” și că ”mă pricep la treabă”. Lauda m-a măgulit. Apoi am făcut săritura în înălțime, urmată de handbal, fotbal, volei, de toate. Pe la jumătatea orei m-am spălat, apoi profesoara ne-a chemat să facem flotări pentru notă. Pentru 5 trebuie 6 flotări, pentru fiecare punct în plus trebuie două flotări în plus. Pentru 10 – trebuie 16 flotări.  Eu m-am simțit în putere și-am făcut primul. Am făcut vreo 18 și mai făceam. În orice caz a ieșit un zece. Ceilalți (trei băieți) au luat tot 10 dar nu le-au făcut așa corecte. Restul orei am stat degeaba, apoi am pornit-o singur spre școală. La ora de engleză, pînă a venit profesorul am fost foarte vesel și spiritual, ceea ce nu-mi intră în obicei. De regulă această dispoziție apare după ora de sport făcută normal, fără să obosesc prea mult. Dacă întrec măsura sînt obosit și devin posomorît. La limba engleză Pop a ascultat trei eleve și pe Costică Lungu din D. Au mai rămas patru fără notă din clasa X-a E și ora viitoare mă ascultă la sigur. Costică a încurcat-o. În primul rînd Pop i-a făcut o morală serioasă pentru că n-avea uniformă (pantaloni și cravată); apoi nici n-a știut și a mai ”scos” un 3. Mi se pare că Pop are de gînd să-l lase corigent la engleză. Apoi ne-a predat prima parte a lecției ”The Hotel and Restaurant Workers on Strike” By Jack Lindsay.

După aceste 6 ore am fost liberi. La internat am luat masa în grabă. Am observat că azi s-au întors Florea și Alexandra din Rusia (L.D: de fapt ei au fost la Chișinău…). Știind că azi nu se face atelierul m-am scris și eu pe un bilet împreună cu Gherasim și Lungu Costică și-am plecat la film. Am fugit un pic. Filmul începuse, căci n-a avut jurnal. Dar noi ne-am grăbit să venim crezînd că vedem filmul românesc ”Procesul alb”. A intervenit o schimbare și vrînd-nevrînd am văzut filmul de producție uzbecă ”Furtună deasupra Asiei”. Filmul mi-a plăcut în oarecare măsură. Are specificul lui. Prezintă izbucnirea MRSO în Tașkent, capitala uzbecă. Din fotografiile de pe panoul publicitar ne-am dat seama că a fost rupt o bună parte din film; drept urmare s-a terminat la ora patru. La ieșire mă cam îngrămădeam cu Toader și nu știam că Economul era în fața noastră. Mă mir că nu ne-a apostrofat pe loc.

Cînd am ajuns la internat, mi-am dat seama că mă vîrîsem într-o încurcătură. Eu am avut bilet de voie  cu Gherasim: Druguș plecat la film. Halip N. a făcut bilet de voie și pentru mine: Druguș plecat la atelier. Am avut un mare noroc că nu s-a prins Prandea, altfel o puteam încurca foarte simplu. Pînă la 5 am scris în Jurnal. În pauză mi-am schimbat cărțile, apoi am jucat cu Lungu Arcadie 6 partide de tenis. L-am bătut cu 4-2 la seturi. În orice caz, mi-e inferior.  De la 5.30 la 7 fără 15 am scris în Jurnal încontinuu, cu viteză. Pînă la 7 am scris și o c.p. acasă (pantofi).

În timpul cinei a fost profesorul Prelipcean de la Liceul 1. Întrebarea lui: ”Cum stă situația cu băieții de la Liceul 2? ” Răspunsul pedagogului: ”Mai bună ca în trim. II!”.

În pauză n-am vrut să mmerg cu Toader la plimbare, ci am stat la sala de valize și mi-am tocit nervii cu Evuleț.

Au înflorit din plin mălinii, vișinii iar liliancul a îmbobocit. Au apărut în număr foarte mare cărăbușii. În seara asta a fost o adevărată babilonie cu ei, în meditație. Au fost aduși vreo 10 – 12 ”musafiri” din ăia și le-au dat drumul în așa fel încît să fie mereu 2-3 în aer, să bîzîe. Băieții rîdeau, iar Prandea nu avea ce să le facă. Babii o făcea pe șeful…  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!