liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Cezar Grămadă

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 423. Marți 27 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (146).


Duminică 20 martie 1966. Am dormit pînă la ora 8. Spre deosebire de ieri vremea s-a mai ”ameliorat” un pic. Dacă ieri a mai plouat, azi, pe cînd eram în Piața Unirii, viscolea de-a binelea.

După ce ne-am spălat și-am mîncat ultimele noastre provizii s-a anunțat programul zilei de azi: vizitarea muzeelor. Eu cu Costică m-am dus pînă-n centru să cumpărăm ceva, n-am mai cumpărat și cînd ne-am întors n-am mai găsit pe nimeni la internat. Imediat am luat un tramvai, am ajuns în centru, dar nu știam la care muzeu să mergem. În sfîrșit, am luat-o pe str Ștefan cel Mare și am ajuns la Palatul Culturii unde am aflat că excursioniștii noștri se află aici. Ne-am scos bilete și, cu îndrumările ”paznicilor”, i-am ajuns. Diriginta m-a întrebat pe unde-am hoinărit și s-a interesat dac-am dormit la internat… (se temea să nu fi avut eu alte ”neamuri” pe aici, ”verișoare” etc.). Împreună cu ceilalți colegi, profesori și un ”tanti ghid” f bine documentat, am vizitat mai întîi ”Muzeul Etnografic al Moldovei” unde am văzut exponate f interesante și ingenios construite. După asta am părăsit acest muzeu și am trecut la ”Muzeul de arte plastice” (P.S. La Muzeul Etnografic am văzut un interior de casă țărănească din comuna Straja, raionul Rădăuți, foarte bine amenajat dar, din păcate, dispărut acum din sat). La Muzeul de artă plastică organizat în marea Sală a Tronului ”tanti ghid” ne-a explicat mai întîi despre Palat și istoricul lui. Apoi a trecut la explicarea picturilor, făcînd unele aprecieri asupra creațiilor. Sala Tronului are o construcție interesantă, în stil gotic, iar pe tavan, oblic, erau pictați toți domnitorii moldoveni. După ce am terminat de vizitat și acest muzeu, primind informații foarte ample, am coborît la parter unde am vizitat ”Muzeul de istorie a Moldovei” din care o parte era în renovare și n-am putut s-o vizităm. Aici ne-a dat explicații o tanti mai timidă și mai încurcăreață. Exponatele au fost interesante și frumos prezentate. După ce am terminat de vizitat acest muzeu am trecut în cealaltă aripă a Palatului unde era amenajat Muzeul Politehnic pe care, de asemenea, l-am vizitat. Ceea ce era mai interesant aici erau cele două televizoare. Cînd te uitai în ele – erai în persoană. Mecanismul era următorul: în fața ușii era o cameră de luat vederi care transmitea imediat în cele două televizoare. Aceasta a fost o distracție foarte plăcută și amuzantă. Tovarășa ghid ne-a explicat f amănunțit celelalte exponate din care am reținut mai bine: cum funcționează o termocentrală, o turbină Pelton și alte cîteva motoare. Foarte interesant a fost explicarea desfășurării zborului rachetei cu trei trepte care proiectează pe orbită un sputnik. Exponatele erau produse în URSS. După ce am vizitat și acest muzeu (fără să uităm ca, la ieșire, să ne mai privim o dată în televizoare) am intrat într-o altă secție a Muzeului politehnic și anume înregistrarea sunetelor. Aici, același ghid ne-a explicat pe larg tot felul de instrumente de înregistrare și redare a sunetului. Instrumentele erau de la cele mai vechi și primitive pînă la aparatul de radio cu tranzistori și pick up ul. Cu aceasta s-a încheiat vizita noastră la Palatul Culturii. În acest Palat își are sediul redacția revistei ieșene  ”Cronica” (L.D. La această publicație am colaborat intens în anii 78-89, publicînd pe varii teme (economice, politice, lingvistice, sociale etc. Am avut rubrici permenente: ”Lumea contemporană”, ”mese rotunde” etc. În ultimii ani 80 am publicat sub varii pseudonume pe lângă numele adevărat) Cînd am ieșit afară toți fotografii amatori care posedau aparate de fotografiat s-au grăbit să imortalizeze pe peliculă fie monumentul în întregime, fie numai statuia lui Ștefan cel Mare sau unul dintre tunuri. Am traversat apoi str. Palat și am mers pe Str Ștefan cel Mare, pe lîngă Biserica Sf Nicolai, destul de frumoasă, apoi am intrat în curtea Bisericii Trei Ierarhi. Prof de istorie Bejenaru ne-a relatat despre trecutul acestei Biserici, apoi am înconjurat zidurile bisericii, mulțumindu-ne cu atîta deoarece n-am putut vizita și interiorul. Toader mi-a făcut mie și lui Costică vreo două amintiri la această biserică.

Tot grupul nostru a hotărît să ia masa la Restaurantul ”Expres”, însă cum nouă nu prea ne dădea mîna (mai bine zis nu ne dădea… punga) am luat-o toți patru în oraș să cumpărăm pîine. Dar, vai! Azi e Duminică și nici o Autoservire nu era deschisă. Totuși, cu o mică speranță, am început să colindăm orașul în căutarea unui magazin de serviciu. Și-am avut noroc. Pe str. Păcurari, lîngă Gh. Dimitrov, am găsit un magazin de pîine deschis. Ne-am repezit și am luat de 6 lei pîine albă pe care am și înfulecat-o și încă numai în trei deoarece Toader a luat masa la fratele lui. Am stat la internat numai noi trei, singuri, și după ce-am mîncat am dat pe la spălătorie să ne răcorim. Tot aici era și WC ul. Costică a tras de un mîner să curgă apa și deoadată era să-i cadă în cap toată instalația. Le-a pus pe toate la loc (de formă) și-am întins-o. Pt. trebușoara asta a primit Burdujan observații. Noi am ieșit în Tg Cucului și, cu ultimul mărunțiș, am făcut cîteva călătorii cu tramvaiul. Mai întîi l-am luat pe 1 care ne-a dus la Elena Doamna, apoi pe Str Socolei pînă la capăt. Aici ne-am dat jos și am admirat de pe pod Gara Socola și împrejurimile Iașului. După asta l-am luat iar pe 1 și am mers la Liceul Național (Liceul 1). Aici am coborît și ne-am dus în Piața Gh. Dimitrov de unde-am luat tramvaiul 6 care ne-a dus, de asemenea, pînă la capăt, iar înapoi am venit pe jos. Pe acest itinerar am văzut Institutul Agronomic, Stadionul 23 august, Grădina Copou (în ansamblu), Universitatea Al.I. Cuza, ”Studenția” (expresia lui Costică). După excursia asta am mers din nou la internat de unde am plecat iar în oraș cu destinația ”Muzeul Unirii”. Aici a plătit iar Burdujan (probabil că excursia n-a costat 40 de lei în capăt și de aceea au avut de unde să plătească muzeele și telegramele). Aici, la Muzeul Unirii ghida ne-a explicat că e rădăuțeancă și c-a învățat acolo. Ne-a explicat f bine evenimentele de dinainte de Unire și din timpul Unirii. Am rămas cu multe cunoștințe noi din această excursie și asta mă bucură.

De la Muzeul Unirii, iar la internat. Aici, cei care au avut rezerve mai mari de haleală au mîncat, iar noi… ne-am uitat. Pe la 19 am plecat la Teatrul Național unde vom vedea în seara asta opera ”Rigoletto”. Am venit la acest spectacol numai din curiozitate. Mulți au plătit biletul (6 lei) numai să scape de bîrîiala profesorilor, dar n-au venit la spectacol. Au găsit că-i mai distractivă ”Bolta rece”. La 19 30 a început primul act al operei. În total au fost patru acte care mi-au părut lungi, dar pe la 22 s-a terminat. Din primul act n-am înțeles decît 2-3 cuvinte. Pînă la noi sunetele ajungeau difuze și de neînțeles. Abia cu ajutorul unui program am mai înțeles un pic subiectul. Cu toate astea nu mi-a plăcut deloc acest gen. Devreme ce are joc de scenă și e ca o piesă de teatru, de ce n-ar vorbi?  După fiecare act diriginta se uita la rîndul nostru să ne vadă părerile. Pe mine și pe Costică însă ne-a interesat altceva. (în spatele nostru am văzut ”Parisul” și împrejurimile sale: cîteva studente; în rîndul din față erau alte trei fete. Cea din mijloc se uita atît la mine cît și la Costică... Pe chestia asta am comentat mai tîrziu). Toader a fost și el la  spectacol, dar după primul act a plecat deoarece îl aștepta fratele (și n-a făcut rău). La teatru ne-am întîlnit cu mai mulți băieți de la Liceul nr 1 din Rădăuți.

După spectacol am luat direcția internat. Proviziile s-au terminat demult și-am înghițit în sec. Totuși, pînă la miezul nopții n-am adormit și-am privit la hîrjoneala celorlalți.

Luni 21 martie 1966. Azi este a treia zi de excursie. Dimineață ne-am sculat cu greu pe la 8. S-a anunțat că vom vizita Turnul Golia și poate și Bojdeuca lui Creangă, iar la amiază se va da plecarea.

Eu cu Costică am mers pînă în oraș, am cumpărat o franzelă și cînd am venit înapoi am găsit internatul pustiu. Am forțat un pic ușa, am halit imediat franzela (în doi), apoi, negăsindu-ne tovarășii, ne-am alcătuit noi un program de vizitare. Am mers la Bojdeuca lui Ion Creangă mergînd mult pe str Sărăriei, apoi coborînd pe str. Simion Bărnuțiu. Nu mică ne-a fost mîhnirea cînd – ajunși în curtea bojdeucii – am găsit anunțul ”În renovare”, iar în program: ”Lunea – închis”. Am vizitat împrejurimile ei; în spate se află un mic tuirn de ciment, ridicat de un prieten al lui Creangă în memoria lui. Bojdeuca e f bine întreținută și îngrijită. După atîta cale ne-am așezat pe-o bancă și-am stat așa vreme de-un sfert de oră. Deodată au apărut și ai noștri care au făcut ce-am făcut și noi. De la Cezar și Toader am aflat că s-a vizitat deja Turnul Golia așa că noi am rămas cu o lacună. După ce s-a vizitat bojdeuca am plecat cu tot grupul pe Sărărie, am făcut stînga și-am ajuns în Calea 23 august; aici ne-am plimbat pe alei, apoi ne-am îndreptat spre ”obeliscul leilor”, iar alături era și Teiul lui Eminescu – bătrîn și încercuit cu fier. Aici am poposit mai mult. Eu cu Costică am luat-o prin împrejurimi (alături este o cazarmă). La ”obeliscul leilor” s-au făcut multe fotografii.

După acest popas în Copou am luat-o la vale pînă la Universitate. Aici am așteptat cam jumate de oră pînă ce diriginta și cu Chichi al ei (L.D.: băiatul dirigintei era student și diriginta era tare mîndră de el) au obținut aprobarea de a vizita Universitatea. Ne-a condus un profesor de la Universitate. Mai întîi am vizitat o sală destul de mică unde se țin, la începutul fiecărui an, universitar, ședințele festive. Sala a fost restaurată după 23 august și este poleită în aur. Pe tavan sînt așezate portretele înaintașilor care au predat la acesată universitate. Am trecut apoi prin sala de la intrare numită Sala pașilor pierduți – e cea mai lungă sală din țară.  În continuare am fost conduși într-un laborator unde lucrau studenții, apoi într-o aulă (Aula P10) cu o capacitate de 300 de locuri. Ne-au fost arătate metodele de întunecare a camerei (coborîrea jaluzelelor cu ajutorul unui electro motor). După asta am vizitat Biblioteca unde învățau studenții. Biblioteca este mare și m-a impresionat foarte mult. După asta am coborît, pe Calea 23 August, pînă la Biblioteca Centrală Universitară unde am văzut o sală de lectură. De aici ne-am împrăștiat și fiecare s-a dus unde-a vrut. Pe la ora 13 ne-am adunat la internat și-am plecat cu toții la Gară unde la ora 14.20 a plecat spre Pașcani un tren personal. Cu asta s-a terminat excursia noastră la Iași. În tren ne-am ocupat toți patru un compartiment și pînă la Pașcani am dus-o foarte bine. În compartiment, o doamnă de la Bacău povestea niște zvonuri în legătură cu dispariția unui nr de copii cărora le este folosit sîngele. La Pașcani am schimbat trenul. Pînă să vină legătura am avut o pauză de aproape o oră. Noi patru am coborît în spatele gării  și, fiind rupți de foame, am căutat o modalitate de a ne-o ostoi un pic. Am luat fiecare cîte un mic cu pîine (2 lei) dar numai cît ne-am zgîndărit foamea. La propunerea mea am pus cu toții bani și m-am dus de am cumpărat o pîine de 5 lei, neagră dar proapspătă, bună și … mare! După asta, eu cu Costică am avut intenția de a vizita Pașcanii dar am luat-o pe un drum de țară și n-am mai ajuns. În tren era o înghesuială foarte mare și am găsit locuri abia pe culuoar. Înainte de Pașcani – în tren – ne vizitase un țigănuș cu acordeonul care – cîntîndu-le fetelor – a cîștigat vreo 7 lei. Doina Hlinski m-a apostrofat că n-am contribuit și eu (?!). De la Pașcani încoace m-a cuprins o moleșeală inexplicabilă. Eu am stat într-o parte a vagonului, iar ceilalți pe-aproape, dar nu alături. Cînd au început să lălăie le-am făcut observație și s-au liniștit. De la Suceava încolo, Toader, nu știu cum a făcut,  s-a agățat de-o fată de-a 9-a pe care o cheamă Doina (nu prea drăguță). La Suceava am mistuit o jumătate de pîine cu slănina mea (împreună cu Cezar și Costică, Toader fiind ocupat) și astfel ne-am mai amăgit stomacurile. Toader și Cezar s-au dat jos la Milișăuți de unde nu mai aveau mult pînă acasă. Costică și-a găsit un prieten și s-a hotărît să meargă noaptea acasă. În Rădăuți am ajuns la ora 21. Numai eu n-aveam nici unde trage nici cu cine să merg acasă. Norocul meu aici a fost: în gară m-am întîlnit cu Rodica Ruscior care venea în vacanță de la Școala Financiară. Aceasta m-a invitat la ea acasă și eu – bucuros, în sinea mea – am acceptat.

Cînd am ajuns acasă, doamna Ruscior a avut o dublă surpriză (și eu și Rodica). După ce-am povestit și pălăvrăgit o bună bucată de vreme, doamna Ruscior ne-a dat masa și n-am refuzat nimic din ce mi-a pus înainte. Încă mă mai întreba cum să-mi facă ouăle, mai tari sau mai moi, apoi – aducîndu-și aminte că eu le preferam mai tari – le-a mai lăsat un pic în tigaie. În seara asta dnul Ruscior nu era acasă. După cină am mai pălăvrăgit o vreme apoi eu m-am culcat cu Stelu în patul în care-am dormit întotdeauna. Pînă pe la miezul nopții i-am povestit lui Stelu o mulțime de lucruri (printre care și aventura mea de la Suceava). Fiind obosiți, i-am propus să dormim și imediat am fost în lumea viselor.

Azi, a treia zi de excursie, a fost foarte frumos și cald, iar celelalte două zile a fost așa de urîcios și frig. Norocul…   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 402  Marți 6 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (130)


A patra vacanță intertrimestrială de licean prostuț. Clasa IX-a. Vacanța de iarnă 23 decembrie 1964 – 11 ianuarie 1965. Grămești, Siret, Rădăuți.

Miercuri 23 XII 1964. Prima zi din mult așteptata vacanță de iarnă. Nici n-am știut cînd a trecut ziua.

Joi 24 XII 1964. Tata a cumpărat un ”po:k” (L.D. adică un porc. Comerțul nefiind liber, crescătorii de animale erau obligați să vîndă animalele, pe care le creșteau, doar statului, pentru ca apoi acesta să le revândă populației. Cei care vindeau direct consumatorilor erau pasibili de amenzi, confiscarea mărfii etc. De aici și scrierea ”cifrată”… Deja aveam un trimestru de engleză și știam că în engleză românescul  ”porc” se scrie ”pork” și se citește ”po:k” J ). Pînă seara am împodobit pomul, apoi am tăiat lemne și s-a făcut iar seara…

Vineri 25 XII 1964. Crăciunul a găsit satul liniștit și oamenii pregătiți. În sat domnește un aer de sărbătoare. Seara, Mircea a fost la film (”Romînia orizont 64”) dar n-a rulat. Am jucat ”păcălici” și ”capuri și picioare”.

Sîmbătă 26 XII 1964. Tata a plecat, ca de obicei, la școală. Mircea se pregătește pentru sesiunea de examene.  Învăț cu el la limba rusă. Afară e tare frumos. Cerul e senin. Seara a fost tov Panțir cu nevasta la noi. Mircea a fost la film.

Duminică 27 XII 1964. Dimineața a fost înnourat și cețos. Mircea a plecat la ora 6 la Rădăuți și a văzut filmul ”Dragoste la zero grade”. Pe la amiază a venit nenea Grigore și tanti Nuți. Tata a plecat după căruță, iar ei au plecat acasă. La amiază a fost cald și soarele strălucea. Am făcut o poză și am mai stricat două poziții.

Luni 28 XII 1964. A fost și azi cald, dar după amiază a nins puțin cu ace de ghiață. Am scris la (Radio) Moscova. Am primit (noi, familia) o felicitare de la București. I-am trimis o felicitare tov. Dirigintă Ruscior Ana și tov prof de engleză Pop M. (A Happy New Year 1965!).

Marți 29 XII 1964. Se împlinesc 17 ani de la crearea R.P.R. Dimineața am fost la Siret cu bicicleta și am cumpărat 10 bilete de doi lei la Loto. A fost o vreme călduță. Spre seară a nins. În seara asta tata este de pază la școală.

Joi 31 XII 1964. Pregătiri, repetiții și freamăt prin sat. Odată cu seara au venit primii urători, apoi au mai venit vreo zece. A fost și o ”capră” și un ”căluț”. Am urat și eu cu Mircea (25 + 10). După masă am așteptat cu toții ora 12 să întîmpinăm Noul An. Am ascultat la radio cuvîntul tov Gh. Gheorghiu Dej. La mulți ani!

Vineri 1 ianuarie 1965. Dimineață au venit semănătorii. A fost o zi minunată cu un cer clar, albastru de tot… Am făcut două poze afară și am terminat clișeul. Am citit ”Aminiri din copilărie” de Creangă.

Sîmbătă 2 ianuarie 1965. Pe copaci se menține promoroaca. M-am dat cu sania. Mircea se pregătește pentru examene. Am terminat de citit Creangă.

Duminică 3 ianuarie 1965. A fost senin. A blue sky. Imediat după prînz cerul s-a încețoșat. Am depus 43 + 27 = 70 lei pe cec. Azi dimineață Mircea a plecat la Rădăuți. Spre seară (in the afternoon) au venit la noi în vizită soții Panțir.

Luni 4 ianuarie 1965. Dimineața era polei. La amiază a început să plouă și drumul era ca sticla. Apoi a început să ningă din belșug. Tata s-a pornit să plece la Iași, dar s-a întors înapoi.

Marți 5 ianuarie 1964. Toată ziua a bătut vîntul și a viscolit zăpada. Am stat mult pe-afară și am răcit bine. Seara, mama și bunița au povestit întîmplări din vremi trecute.

Miercuri 6 ianuarie 1965. Au trecut 15 ani din ziua de Vineri 6 ianuarie 1950. A fost o zi frumoasă, cu soare. La amiază, tata a plecat la Iași.

Joi 7 ianuarie 1965. Ieri (last night) m-am culcat la ora două pentru că am citit ”O cursă înverșunată” de V. Bill Belțerkovski. Azi m-am trezit la 10. Ninge și viscolește mereu. Am avut ce desfunda zilele astea. Am jucat ”yediș” cu bunița și a fost 3 – 0 pentru mine.

Vineri 8 ianuarie 1965. Dimineața – ger. Amiaza – cald. Seara – ger. Am trimis un pachet la Borș (L.D. De fapt, este vorba despre Broș Ecaterina, respectiv tanti Tinca, sora buniței care locuia în București într-o minicămăruță, în aceeași miniogradă cu bunița pe str Duzilor 15. Tatăl meu s-a aflat într-un clasic conflict ginere – soacră, iar cînd se referea la sora buniței tata folosea apelativul sarcastic ”Madam Borș”). Am primit scrisoare de la Mircea în care spune că a dat bine pînă acum. La amiază a venit tata cu o mulțime de vești de la Iași. Mi-a cumpărat un stilou (verde deschis) de 50 de lei, de ziua mea. Și-a adus diploma de profesor. S-a întîmplat un accident la Dorohoi. Au murit arși 12 oameni și 4 sunt foarte grav.

Sîmbătă 9 ianuarie 1965. Am pregătit toată ziua valiza și lucrurile. A fost cald și zăpada s-a topit în parte. A așternut la afumătoare.

Duminică 10 ianuarie 1965. Am venit cu cursa de 6 la Rădăuți. Mircea m-a așteptat, am venit la internat apoi la școală pentru că n-am avut dovadă de la dispensar (aviz epidemiologic). Am plătit internatul (189 lei). Am fost cu Toader (Gherasim), Cezar (Grămadă), Gigi (Simionesi) la filmul american ”Can Can” și apoi la filmul cehoslovac ”Teama”. Seara, m-am întîlnit cu Mircea și Jana (Jana Bobu, o fată din Grămești)    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 367 Marți 2 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (95).


Joi 28 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la 5, conștient fiind că ieri n-am învățat nimic și azi am patru obiecte la care am serios de învățat. Totuși, de la 5.15 m-am hotărît să învăț, și de la 7.30 am ieșit în grădină unde, pe o piatră, am stat la soare și am citit de două ori lecția la istorie. Apoi am venit în meditație și am scris la limba rusă.

Prima oră am avut limba română. Cum am ajuns la școală, împreună cu Gherasim am confiscat cîte-o narcisă de la Geta Broască (pe care mi-a luat-o apoi ”neneaca” de Cupșan). La română a ascultat puțin și a predat restul operei lui Șt. O Iosif. Ora a trecut ușor, pe nesimțite, mai ales că eu am fost visător. La istorie a ascultat toată ora vreo 7 eleve și n-a mai predat lecție nouă, considerînd că se cunoaște din clasa VII-a. La limba rusă profesoara a ascultat, de asemenea, toată ora fără să mai predea. Azi s-au pus note frumoase și profesoara s-a bucurat mult. La naturale a ascultat pe cei care nu aveau încă notă. Fetele care erau la montaj și la dansuri au fost învoite de la oră. Zăicescu a început iar cu vorbele lui ”minunate”: ”hîrjoneală măi”, ”te hîrjonești”. I-a făcut o observației lui B.M. cam pe nedrept și ea s-a supărat; avea și dreptul. Aici mi-a plăcut. Ca o caracterizare generală a celor întîmplate între noi, ieri și azi: o răceală și o indiferență aproape totale. După cîte mi s-a părut mie, ea încearcă să-mi caute privirile, dar eu mă uitam într-adins pe alături. De ce fac asta? (”Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit toată viața, iartă!”). Eu pot considera asta o răzbunare. Dar pentru ce asta? Mi s-a părut că se uită mai mult la Gavril Magopăț. Dar ce? N-are voie? Păcat că-mi pun aceste întrebări abia acum. Am avut un sentiment trecător de gelozie. Cred că voi avea multe de pierdut din cauza asta, dar nu mă mai pot transforma. Aș avea aici de scris mai multe foi în legătură cu asta, dar se mai benoclează tîmpiții. Toader mi-a spus că-mi va părea rău de ceea ce fac. Asta o știam și eu și chiar așa-i.

Azi n-am mai stat la ora de franceză, deoarece am avut…. treabă. I-am dat geanta lui Toader să mi-o ducă la internat și eu m-am dus cu Mariana Nasadniuc la ea acasă unde locuiește Horesciuc – taxatorul și unde a lăsat Mircea butelia de aragaz. Am crezut că voi găsi un cărucior s-o transport și cum n-am găsit am luat-o înainte. Deodată mă văd strigat și cînd mă întorc îl văd pe Mircea cu Mariana la poartă. M-am întors, am luat amîndoi butelia și direcția: Amariței. În oraș ne-am oprit pe la ospătărie și am luat cîte o supă.

Pe dracu ne-am întîlnit cu Amariței care ne-a spus să ducem butelia acasă și să-i dăm 50 de lei. Mircea s-a supărat cînd a auzit asemenea măgărie. Cu 50 cine nu poate schimba?… Am dus-o totuși și-am lăsat-o la el acasă. Ne-am întors în parc și Mircea ne-a cîntat din muzicuță. M-am îndreptat apoi spre internat unde am jucat tenis, am luat masa și apoi iar tenis pînă la 15.30. După mai puțin de o oră din meditație, Arcadie a făcut un bilet de voie pentru toți elevii de la Lic.2 și a plecat la școală. Am rămas în meditație numai eu cu Halip și Atănăsoae. (Acuma vorbesc iar cu el; el își păstrează locul de lîngă ușă; nu am amintit niciunul despre cele întîmplate). Noi am mai stat zicînd că-i prea devreme la 16.15 și să mai stăm pînă la și jumătate. Cum a ieșit Haiuță din meditație, am înhățat paletele și mingea și dă-i drumul la sala de valize unde am jucat un pic. A venit însă pedagogul, mi-a cerut să-i dau mingea; aceasta era la Mafteian și n-aveam de unde să i-o dau. Drept pedeapsă mi-a dat ”mergi în meditație și nu mergi la Casa de Cultură”. Am fost imediat de acord. Un motiv mai bun să scap de o conferință nici că există! Dacă mă va întreba la școală de ce am lipsit aveam motiv: nu m-a lăsat pedagogul. Așa că am suit în meditație și am stat singur-singurel cu pedagogul. La început am citit o dată lecția la limba latină. Apoi m-a cuprins o plictiseală de moarte. Pînă la 5 am stat cu capul pe masă apoi, în pauză, m-am învîrtit prin curte ca un leu în cușcă, turbînd de singurătate. (Greu e să fii om…) (ușor e să fii măgar). De pe la 6 am tras un pui de somn în meditație apoi am ieșit afară. Era o negură cum nu s-a mai văzut anul ăsta și curînd a început ploaia. Eram la wc cînd au căzut primii stropi și m-am hotărît să aștept pînă trece ploaia. Dar s-a întețit din ce în ce. A tunat și fulgerat mult și-a plouat cu stropi mari care stîrneau praful cînd cădeau jos. A plouat și cu ghiață. Pînă aproape de 7 am stat aici cu Grămadă Neculai (cl X-a Lic 1).

După ce a dat masa celor ce au mai rămas în internat am ieșit în oraș să mai iau aer. Aerul era foarte curat și călduț după ploaia asta binevenită. Din oraș am cîrmit-o spre Casa de Cultură. Aici mi-am găsit cu greu un loc lăngă ușă. Sala era arhiplină. Acum se prezenta programul artistic dat de liceul nostru. Mulți dintre colegi erau pe scenă. Au fost cîteva cîntece, un montaj ”Te cîntăm partid” și cîteva dansuri simple. Cînd a intrat să joace hora, a fulgerat undeva și s-a făcut un scurtcircuit pe rețea. S-a stins lumina și… ține-te fluierături și țipături. În sf. s-a terminat și Pop a anunțat că elevii pot să plece acasă și să se pregătească pentru mîine. Mulți au plecat prin  ploaia destul de mare. Eu cu Costică și mulți alții am rămas acolo. Într-un moment cînd Pop a intrat în sală, am țuștit-o cu Costică la balcon. De aici am auzit cîteva cîntece date de Fabrica de spirt. Erau însă niște golani de elevi care, neavînd ce face, au început să urle și să biseze. După treaba asta a venit Bejan (prof Lic 1) și ne-a scos frumos afară. Aici am mai stat un pic pînă a stat și ploaia, apoi am pornit-o cu Costică, Vlonga și Vatamaniuc spre casă.

Costică a luat masa și eu m-am dat imediat pe scris.

În seara asta au dormit la internat cățiva elevi navetiști care au trebuit să vină la Casa de Cultură dar nu au mai avut cu ce pleca spre casele lor (Grămadă Cezar, Puha Vasile, Mafteian Vasile, și încă unul din C care n-a mai fost pe la internat).

Seara, în dormitor, Toader mi-a povestit una din pățaniile sale de peste zi.  … Se plimba cu Natalia prin parc, cînd hodoronc-tronc s-a întîlnit cu ”moșu” (Zăicescu) și a trebuit să o lase. Pe drum, moșu s-a interesat: ”ai fost cu ea la film?”, ”de unde-ai găsit-o?”. Asta a fost una. Principalul e că îl știe toată școala și a ajuns și la urechile profesorilor (l-a văzut și ”baba” Bucătaru (Ruscior) Ana. Alta i s-a întîmplat în clasă cînd era vesel nevoie mare și era și dirigintele acolo. În dormitor, după un pic de program sportiv ne-am culcat. Noaptea, toate geamurile de lîngă mine au stat deschise. Cezar a dormit singur, iar eu – cu Toader.

Vineri 29 aprilie 1966. Dimineața Toader s-a sculat la 5 iar eu după 6. În timpul meditației de dimineață m-am stricat învățînd – am scris tot timpul Jurnalul.

Prima oră am avut limba română, oră care a fost folosită în întregime pentru gramatică (sintaxă). N-a avut ce asculta azi. La fizică tot n-a ascultat și a trecut la lecția nouă, explicînd pe larg, iar la sf orei am făcut probleme. La limba latină toată clasa a spus că n-a învățat din cauza activităților de ieri și profesoara ne-a crezut. Azi mi-a adus teza, n-ar mai fi adus-o!, și mi-a comunicat rezultatul. Numai 4. Teza era pe trei, dar mi-a dat patru: ”Băiete, ai dat o teză mizerabilă. Tu-ți bați joc de latină, băiete.”. Eu: ”Mă pregătesc pentru sîmbătă să dau diferență la oral”. Toată ora a ascultat elevi fără să noteze. A cerut să se facă schema versurilor din poezia ”Imn vieții și păcii”. Cum s-a întîmplat azi a scos pe toți băieții.  Încă din pauză Halip a adus schemele de la Mafteian și ni le-am copiat pe maculator. Cînd am simțit că-mi vine rîndul (la rîndul 6 din poezie) mi-am scris frumușel toată schema pe degetul arătător de la mîna stîngă și treaba a mers de minune… Mai greu a fost la intonație…

În pauza următoare Toader m-a anunțat că-l vor elimina pe Olenici Dragoș pentru trei zile pentru că l-a prins Economul că în ora lui citea o altă carte. La geometrie trebuia să avem azi teză, dar ținînd cont de evenimentele de ieri – s-a amînat. În ora asta ne-a predat sfera și am făcut și o problemă.

În pauză a fost diriginta și ne-a anunțat că astăzi se prezintă piesa ”Arcul de triumf” de Aurel Baranga – 3 lei. Diriginta n-a vrut să ne oblige să luăm bilete pt a ne nu mai avea discuții (Albu). Cîteva eleve au făcut o mică mobilizare și biletele s-au luat fără nici un fel de presiune.

La limba rusă profesoara a întîrziat cca 10 min. A venit grăbită de-acasă și, cum a ajuns în clasă, a început să facă aranjamente și să schimbe elevii din bănci. Pe mine m-a mutat în banca II-a de lîngă ușă, împreună cu Oltea Lungu. De-abia după ce a completat mai bine de două rînduri de bănci în fața mea, ne-a explicat despre ce-i vorba. Un fel de extemporal. Fiecare dintre cei 10 – 11 elevi a primit cîte o lecție din trim II sau II pe care trebuia să o traducă. Mie mi-a căzut ”Jeleznaia doroga”. Am știut-o și am terminat primul de scris. Pe la sf orei a venit și dirig care ne-a mai ținut cîteva minute în plus.

Cîteva cuvinte despre ”ea”. Am vrut să-mi continui încăpățînarea mea și să nu-mi îndrept privirile ”en gauche”. Toată ziua am fost foarte trist. De-abia vorbeam și-am rîs doar de cîteva ori. Ea: ”Druguș, anunță-te la latină, hai!”. Eu: ”Las pînă îmi zice profesoara”. În pauză au dat drumul la difuzor. Am vrut să-l scot din priză pe cel din sală, dar ea a intervenit: ”Lasăăăă!”. Eram foarte apropae de ea și am privit-o. Cînd a ieșit la ascultat la limba latină privirile ei erau numai spre mine. La limba rusă am observat că ”mă spiona”. Azi a fost îmbrăcată cu o flanea neagră și mi s-a păut că este și mai frumoasă. Dar tot nu vreau să-i vorbesc…

După ce-am luat masa la internat am mers pe teren toți treu (eu, Costică și Toader). Neavînd ce face am început să strigăm fetele din clasa IX-a (Sanda și Oltea din Rădăuți și Beșleagă Ortansa din Siret). Pe la ora două am plecat în oraș. Am colindat așa, împreună cu Toader, tot orașul și la 3.30 am ajuns la internat. Ne-am schimbat cărțile și am plecat la Casa de Cultură. Am intrat pe la 4.30. Am avut locul 199, Toader 198 și Costică 190. Toader a aranjat cu Felicia Popescu să aibă 200. Și a avut, dar numărul meu nu era alăturea, ci în celălalt stal… Toader a fost destul de bine dispus și a stat înconjurat de toate fetele de la el din clasă. Natalia stătea cîteva rînduri mai în față și cînd s-a uitat odată… Piesa a avut ca temă lupta comuniștilor la sf celui de-al doilea război mondial. Mie mi-a plăcut numai în parte (”Ceaiul e un element fără pretenții; dacă vrei îl bei cu zahăr, dacă nu – și cum noi n-avem – îl bei fără zahăr”; ”Ceaiul încălzit e ca o mireasă bătrînă”; ” – ”Idiotule!” – ”Idiot, să trăiți!”). Ca de obicei, Viorica Teleagă a luat foarte multe autografe de la artiști. Aproape toți artiștii care au jucat în piesa asta au jucat și în ”Marele fluviu”: ziaristul, Caterina, muncitorul tipograf – alias ”doctorul”, Mihai, socrul Caterinei – aici un simplu țăran împilat). Teatrul a durat pînă după ora 7. Cînd am ajuns la internat am luat masa cu ceilalți. După asta am ieșit ccu Toader la asfalt. S-a învățat să fluire și el un pic. Eu unul pot bine și-i dau drumul mereu. De la 8 la 9 am scris în Jurnal. În seara asta Lungu Arcadie n-a venit decît după ora 8. Prandea s-a enervat grozav și i-a spus că-l dă sigur afară din internat: ”Pleacă de-aici măi nerușinatule!”. Lungu A.: ”Nu vreau…”. După ora 9 Prandea l-a luat în cabinet. Mai mulți băieți s-au dus în stradă și de acolo au văzut că l-a tras de păr. Cînd l-am întrebat ce i-a făcut, și-a dat cuvîntul de onoare: ”Nimic!”. S-a întîmplat însă că tocmai atunci pedagogul a intrat în dormitor și a auzit tot. Lungu A. a roșit și noi l-am prins cu ”mîța-n sac”.

Sîmbătă 30 aprilie 1966. De la 6.30 la 7.30 am avut timp să citesc o dată la istorie și o dată la chimie. Am vrut să citesc și la fizică, dar n-am luat maculatorul și cartea la mine, așa că…

Prima oră: istoria. A lipsit Ursaciuc și m-a ascultat, după cum mă și așteptam. La început, ca să rîdă de mine, a întrebat: ”Ești la balet?”. Eu: ”Nnnnuuu”. M-a ascultat la grevele din România între cele două războaie mondiale. Ne-a prezentat desfășurarea celui de-al doilea război mondial și apoi ne-a dat lecțiile pentru teză: doar trei lecții. Primul și al doilea Război Mondial + MRSO. La latină, baba a început cu o glumă: ”Azi e 30 aprilie și să fiți sinceri…”. A ascultat cele 5 versuri și pt ele a pus și note celor care le-au spus cu intonație latinească. Eu le-am cam încurcat și profesoara mi-a spus să mă mai străduiesc. Azi trei fete din clasă s-au tuns crezînd că sînt mai interesante: Vulpe, Dobroghiu și Șcheianu. Toate s-au sluțit nuami.

În pauza mare a fost Ghiță Tănase pe la noi în clasă și a făcut cîteva scamatorii cu mine, în spatele clasei. B.M. a răs și a zîmbit: Mie? Lui?

Ora următoare am avut chimia și-am rupt-o. La început a ascultat-o pe B.M. care s-a mai descurcat. I-a pus patru. M-a luat apoi pe mine. I-am mai spus cîte ceva din amintiri, dar la un moment dat m-am împotmolit: ”Druguș, tu mai înveți pentru azi. Du-te la loc!”. Nu știu de ce, dar cînd am ajuns în bancă mi-a venit să zîmbesc. Rebca a observat și mi-a făcut observație: ”rîzi de rezultatul pe care l-ai obținut. I-a dă-mi carnetul de note”. I l-am dat, s-a uitat prin el și m-a întrebat: ”De unde ești?” (Grămești), ”Unde stai?” (Internat). La acest răspuns s-a lămurit că n-are rost să-mi umple carnetul cu observații pt că  părinții nu vor putea lua la cunoștință și s-a mulțumit să mă amenințe că-i va comunca dirigintei și mi-a trecut ”catîrul” (quatre): 4! În carnet.

(”Porombela fripta-n gura”).

La sf orei, Pop a anunțat prin stația de radiodifuziune programul activităților ce vor avea loc azi, duminică și luni.

Pentru ora de fizică cineva a trombonit că facem lucrare de laborator și toți am urcat sus ca apoi să ne întorcem în clasă. La întoarcere, am prins-o de umeri: ”Îmi dai voie?”. Ea a rîs. Ora de fizică am făcut-o fără cele 6 fete plecate să facă repetiție la dansuri și la montajul literar. Ora asta n-a ascultat, ci a predat și apoi s-au făcut probleme. Acum reușesc să fac orice problemă la fizică: știu toate formulele și transformările și mă descurc minunat, nu ca la Teleagă…

După ora 12 am venit la internat cu băieții din D și apoi am mers la Școala Veche unde s-au adunat aproape toți elevii. Tov inspector Moscalic ne-a citit conferința ”1 Mai”, după care s-au împărțit cinci premii elevilor reușiți la olimpiada de matematică, chimie și limba română care au reușit la faza de la Suceava și care urmează să plece și la București. A urmat programul artistic, apoi – liberi!

În timp ce se desfășura programul artistic, era o fată în fața mea care se tot ridica pe vîrful degetelor, scoțîndu-și călcîiul din pantof. Într-un moment din ăsta i-am vîrît un creionaș în pantof și cînd s-a lăsat jos l-a simțit cam tare și dureros și a început să-l pocnească pe un coleg din clasa XI-a.

La 2.30 am terminat cu ”meeting”ul și eu m-am dus glonț la ”7N” la film. Am văzut ”Procesul alb” (Cu: Iurie Darie, Marga Barbu, Lica Gheorghiu, Colea Răutu ș.a.). Filmul l-am mai ”văzut” o dată la Iași, dar cred că atunci am dormit serios că de-abia la urmă mi-am adus aminte cîte ceva. La film a fost cam puțină lume. Cînd am ajuns, filmul începuse. În cazul ăsta m-am tupilat în spatele ultimului rînd și-am văzut că e aproape liber, apoi mi-am făcut un vînt și-am aterizat pe un scaun. Foarte practic!…  (Dialoguri din film: – ”Lasă janta jos! – ”Așa che-nvață parchidul, să lași janta jos și să fuji? Ia stai!” sau: ”Eu cînd îmi dau cuvîntul de onoare, mint regulat”).

După ce-am luat masa la 7 am stat cu Toader într-o tufă de trifoi. Toader mi-a povestit de pățaniile sale cu Natalia. Din cele spus am înțeles că el nu dă drumul la toată sfoara, ci numai cîte-un pic. Așa-i bine!

Am venit în meditație pe la 8.30. Aici se asculta de zor muzică ușoară și vai de capul meditației ce s-a făcut pînă la ora 9. Eu mi-am mai notat cîte ceva prin Jurnal.

În seara asta au venit la noi la internat un autobuz cu profesori din Galați și Iași și au ocupat dormitoarele 4 și 5.

În cinstea zilei de 1 Mai s-a  reparat pompa și a venit apă la spălătorie. Asta a ținut foarte puțin și s-a terminat imediat.

Seara am fost foarte veseli fiind fără griji că vom mai avea degrabă de învățat. Nu e rău să mai dea liber cîte o zi-două pe la mijlocul trimestrului.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 334. Joi 30 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (67).


Joi 24 februarie 1966. Aseară deja era înnourat și peste noapte a plouat binișor; dimineața mai bureza încă. Ne-a sculat tot Haiuță – era bine dispus în dimineața asta. S-a învîrtit și azi dimineață prin jurul meu. I-a făcut lui Toader observație că scrie urît și mie mi-a spus că scriu frumos nu numai ca aspect dar și ca formă (se referea la jurnale). A zis că poate, odată, va apărea o carte de Druguș Liviu, ”Viața la internat”. Cezar, care va fi muncitor calificat va citi în ziar despre mine și cărțile mele! Văzînd că citesc la română despre Coșbuc m-a întrebat: ”Poate scrii și versuri?”. Eu: ”Nu, tovarășe pedagog”. El: ”Să nu scrii măi că pe urmă te mai și înjură ăștia. N-proză-i mai ușor!”. Nu știu ca ce chestie pedagogul ne-a mai spus azi dimineață două bancuri destul de tari. După ce-am luat masa am plecat la școală fără coloană. Deoarece era înnourat (frig nu prea) ne-am luat paltoanele. Străduța noastră era prea înfundată și împreună cu alți băieți am înconjurat pe str. Petru Rareș și Bogdan Vodă ca apoi să ieșim în Tudor Vladimirescu.

La școală am început să mă obișnuiesc cu noii colegi. Prima oră am avut limba română. Am tăcut chitic tot timpul, dar mi-am luat notițe cu sîrg la predare. Pentru că nu s-a știut lecția, a răspuns Nenati Lucia. Am observat că a vorbit foarte frumos și că se exprimă liber ușor. Nu știu cît i-a pus dar merita 10. Ora doua – istoria. După ce a ascultat pe toți cei fără notă (în afară de mine care încă nu-s înscris în catalogul clasei a X-a E) profesoara mi-a spus să-mi cumpăr caiet de teză și să învăț de la Internaționala I-a încoace.

În pauza mare am fost printr-a X-a D. Toader mi-a luat un bilet la teatru pentru mîine (3 lei). La limba rusă a adus tezele celor din E.  Halip are 7 (B.M. are 4!!! Sînt deziluzionat!). Mie îmi va aduce teza atunci cînd le va aduce și tezele celor din D. Toată ora s-a făcut corectarea tezei iar eu am stat degeaba. La științele naturale Zăicescu nu s-a atins deloc de mine și nici nu m-a întrebat nimic. (I look at B.M. all day log! L.D.: Mă uit mereu înspre B.M.). Lucru curios, numai la chimie a întrebat de ce m-am mutat. Matematica tace chitic. După ora de anatomie, secția franceză a avut teză (Buculei) iar eu am plecat în oraș. Am fost la Librăria de cărți și mi-am cumpărat limba latină și trigonometrie (pentru umanistică) – 11 lei. Geometrie nu mai avea. M-am dus apoi la ”librăria noastră” și mi-am luat caiete de teză și de l. latină + o vedere din Fălticeni (Casa lui Mihail Sadoveanu). Mi-au rămas ochii la cîteva mape cu vederi a cîte 12, 13 și 16 lei (Vatra Moldoviței, Voroneț și Muzeul de artă al RPR). M-am mai învîrtit un pic prin oraș și din cei 25 de lei am mai rămas cu 2,10. După asta m-am dus alene către școală unde de la ora 1 are loc adunarea generală a organizației UTC a cl. X-a E. A asistat și diriginta care a stat în locul meu, iar eu am stat cu Magopăț Gavril în prima bancă (i-am spus cîteva bancuri). La masă a luat loc comitetul de conducere format din Albu Dorina – secretar (îmi spune că la anul voi fi eu, dar nu se va putea), Nenate Lucia – locțiitoare de secretar și Vîntu Maria – cu învățătura. Înainte de adunare am stat cu Albu pe coridor și-am vorbit d-ale noastre (limba aleasă pentru ex. de maturaitate, viitor etc.). Mi se pare că s-a făcut mai serioasă de-o bucată de vreme. Albu a declarat adunarea generală deschisă, iar Nenati a citit referatul ”Despre prietenie”. Referatul l-a făcut Aparaschivei + Broască Georgeta dar numai pe-o simplă pagină dublă… După ce-a terminat de citit referatul au urmat discuții. Nenati a vorbit și ea mult, chiar mai mult decît Albu. Nenati l-a pus pe Halip să vorbească despre prietenii lui, ce înțelege el prin prietenie etc. Halip m-a dat exemplu pe mine, însă n-a vorbit prea frumos.. În fine, s-a epuizat punctul 2, s-a trecut la pct ul 3 – primirea de noi membri în organizație. Aici au rămas numai uteciștii. (B.M. is a UTC-ist!). Am aflat de la Magopăț că e căzută la 5 obiecte pe primul trimestru și că a venit de la Liteni – Săveni. I-am pus și eu o întrebare lui Voroniuc și anume: ”Să ne spună care-s îndatoririle unui utecist”. Adunarea a ținut cu toată ceremonia asta pînă la 2.20. Diriginta a felicitat-o pe Voroniuc (pentru primirea în organizație). Mi s-a părut ceva suspect la B.M. dar am ieșit eu mai întîi și-am venit la internat.

Aici cu greu ne-a dat masa. Au mai mîncat și un număr de profesori de pe la sate veniți aici pentru un instructaj în privința recensămîntului și vor dormi aici. S-au elberat dormitoarele 5 și 11 (+ d.4). Ne-am luat toate catrafusele și-am migrat în d. 8. (în pauza de 5). La rugămintea lui Costică  Lungu, m-am mutat din banca în care stăteam și acum eu stau cu Halip N. și Costică stă cu Toader. Pînă la 6.30 n-am reușit decît să fac o problemă la fizică și să scriu aici. Azi am fost de serviciu și am măturat scările (ped. Prandea). Nu știu de ce dar azi am fost destul de supărat (au obs. și alții). Eu nu-s supărat, ci îngîndurat și …poate un pic trist (B.M.?).

Azi dimineața vremea a fost înnourată, dar pînă la amiază s-a răzbunat și s-a înseninat. Pînă seara însă s-au adunat iar nori și-a burezat un pic. A bătut vîntul și cărările-s din nou uscate. E primăvară… Magazinele au vitrinele pline de mărțișoare și reclame pentru îmbrăcămintea sezonului de primăvară.

Cu toate că-s abonat la Scînteia Tineretului nu mai sînt la curent cu nicio știre din lume. În vacanță știam toate pe de-a rostul și toate știrile le ascultam regulat la radio. Dar aici…

Seara, cînd ne-a dat drumul la dormitoare m-am dus în d. 8 unde m-am culcat într-un pat cu Buliga Gh. (cl. X-a). Acesta mi-a descoperit o slăbiciune (gîdileală) și ne-am jucat așa mult timp după ce s-a stins lumina. În dormitor fiecare dormea cu cineva așa că nr. băieților era dublu acum. Mulți n-au adormit decît tîrziu de frica poștelor. Totuși a trebuit ca cineva să adoarmă primul: acela a fost victima celorlalți. Au vrut să-mi pună și mie, dar nu i-a lăsat Simionesi Gigi care a spus că am fost prieteni și nu mă poate lăsa așa. Eu nici habar n-am avut.

Vineri 25 februarie 1966. Dimineața era vreme frumoasă dar cu toate acestea ne-am luat paltoanele.

Prima oră am avut limba română. Avînd în vedere că miercurea viitoare avem teză profesorul ne-a fixat temele ce le avem de învățat. M-am mirat foarte mult cînd am auzit că ne dă  numai trei teme din Coșbuc (primele trei teme) cu condiția ca să le învățăm bine. A pus-o apoi pe Nenati să citească lucrarea de-acasă. Mie mi-a plăcut cu toate că profesorul i-a mai găsit unele lipsuri. A ascultat cîteva eleve apoi a predat o lecție care nu intră la teză. Îmi pare rău că am dat teza în D. Aici aș fi dat-o mai bine. La fizică, după ce a ascultat un pic, a predat lecția ”Ionizarea gazelor” – lecție cu care am început noi (L.D.: adică cei din D) trimestrul II. La l. latină, după ce a ascultat a început să predea lecția nouă. Cînd nici nu mă așteptam am auzit: ”Elevul nou, ia încearcă să traduci tu propoziția asta”. Propoziția nu era grea, dar nu știam cuvintele și de-abia auzind suflînd, i-am spus-o… La sf orei m-am dus la profesoară să-mi spună ce să fac. Profesoara mi-a spus să învăț materia trimestrului I pînă la pagina 100; să învăț declinarea, conjugarea și cuvintele. Mi-a spus că poate voi reuși să învăț materia trimestrului I singur, dar pe II nu mai merge și va trebui neapărat să mă ajute cineva.  La geometrie nu se făcuse de mult niciun pic de teorie și Hrișcă a scris toată ora pe tablă formulele de paralelipiped, prismă, con, trunchi de prismă și de con și de la cilindru. La sf orei m-am dus repede la el și l-am întrebat ce să învăț pentru teză. S-a mirat că încă n-am dat și m-a luat la întrebări: de unde vin, de ce vin ș.a. Cineva a șoptit că știu bine la engleză. Hrișcă, după ce s-a gîndit un pic, mi-a zis: ”învațî tăti formulili iestea pi englezăști, ș-ai distul”. Toți au început să rîdă și m-am amuzat și eu… La limba rusă a ascultat-o pe Gherasim (în spatele ei stă B.M.). Aceasta știa ea ceva, dar B.M. i-a suflat și profesoara a sculat-o în picioare și a certat-o. Încep să-mi fac impresii din ce în ce mai proaste despre B.M. La jumătatea orei a început să ne predea despre viața lui Necrasov și ne-a dat toată lecția. Am răspuns și eu de două ori… După aceste cinci ore trebuia să avem ed fizică, dar a venit tov prof Băncescu și ne-a spus că sala e ocupată iar noi sîntem liberi. Într-o atmosferă de entuziasm general ne-am îmbrăcat și a pornit-o fiecare spre casă.

După ce-am luat masa am ieșit afară, pe buturugă, și-am început să citesc cartea ”Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet. Cum a sunat meditația am  intrat înăuntru și am început să învăț cu sîrg la istorie. Nu știu ce mi-a venit și-am pus capul pe masă. Deodată m-a cuprins un somn și-am dormit f ușor pînă la 5 cînd m-a sculat ceasul deșteptător al lui Țopa pe care l-a ”înființat” azi. În pauză am mîncat zdravăn pe la prieteni, iar la 5.30 am plecat cu Toader spre Casa de Cultură. Aici ne-am întîlnit cu mulți prieteni din D și din E.; am stat pe-afară pînă aproape de ora 6 cînd am intrat în sală. Am avut niște locuri ”grozave” (penultimul rînd din spate, nr 365  și 366). Am stat cu Toader pînă la prima pauză. A prezentat ”Ansamblul de muzică populară al orașului Bacău” (3 lei).  Au fost prezentate cîntece populare interpretate fie de orchestră fie la cîte-un instrument sau vocal. Iată artiștii care-au prezentat: Geta Alexandrescu, Mișu Rusu, Maria Enache, Marcel Budală (acordeon), Artemiza Bejan și Sabin Drăgoi (vioară). Au cîntat cîntece destule (cam vreo 5-6 cîntece de fiecare, dacă nu și mai multe). Marcel Budală, Artemiza B., Mișu Rusu ș.a. au fost bisați grozav. Am bătut și eu la nebuie din palme… În pauză Teleagă Viorica (X-a E) a fost în culise și s-a întors cu vreo trei autografe. Aproape de încheierea spectacolului, Sabin Drăgoi a interpretat cu foarte mare măiestrie ”Ciocîrlia” (I liked it very much!). În pauză, Cezar a venit în locul lui Toader, iar Costică a aterizat și el în spate. I-a șoptit apoi lui Cezar că Popescu D + încă un gașcău din oraș au de gînd să-l bată. Cezar s-a înarmat la moment cu un cuțit și s-a hotărît să se apere; eu l-am asigurat că-l voi ajuta. Pînă la sfîrșitul spectacolului lui Cezar nu i-a mai ticnit nimic. În sfîrșit, s-a terminat și spectacolul (care mi-a plăcut foarte mult) și-am pornit-o cu Cezar, Toader și Costică spre internat. Din fericire nu s-a întîmplat nimic și-am ajuns în liniște pînă la internat. Cînd am ajuns aici era 8.30 și Țopa bucătarul era plecat. A trebuit să mai răbdăm și un pic de foame. Cred că el anume s-a grăbit să plece știind că are băieți plecați la Casa de Cultură. Dar nu-i nimic… Cum am ajuns în meditație am început să învăț la istorie, dar am citit numai două lecții pe care deja le mai știam: Internaționala” și ”Comuna”. Aveam de gînd să stau după ora stingerii în meditație și să învăț pt teză la istorie și extemporal la chimie (zic băieții). La 9 însă mi-am luat geanta și m-am dus în dormitor. Am vrut să mă spăl, dar din grija administratorului Florea nu era apă în spălătorie și m-am culcat așa… În seara asta au fost eliberate aceleași dormitoare (4, 5 și 11) și a trebuit să dorm iar în 8 cu Buliga Ghe. Noaptea trecută  am dormit destul de bine cu el. Alături de patul ”meu” a dormit Toader cu un elev de-a IX-a. Și în seara asta s-au pus poște serioase. Toader a stat în meditație și a făcut probleme la geometrie pînă la o oră destul de înaintată.

Sîmbătă 26 februarie 1966. Dimineață Buliga era supărat pe mine că am tușit toată noaptea și nu l-am lăsat să doarmă. M-am îmbrăcat f repede și în 10 min eram deja în meditație și-am început să învăț la istorie. Pînă la 7.30 numai la asta am învățat și-am reușit să învîț cele două lecții. Pedagogul ne-a promis că de-acuma va pedepsi pe cei care pleacă la școală cu papucii nefăcuți. Acum e primăvară, totul s-a uscat, nu mai sînt bălți și noroaie și e urît așa. Eu umblu tot cu ”motăneii” mei și e tare cald. La școală am mers tot cu Toader și Costică vorbind despre obiectele nostre, teze etc.

Ieri la școală mi s-a întîmplat ceva foarte neplăcut. Nu știu de ce, cînd scriam la limba română au început să-mi fugă rîndurile din fața ochilor și, după ce-am terminat ora, în pauză am constatat că văd foarte greu cu stîngul. M-am gîndit că poate ar trebui să port ochelari și m-am îngrozit. După cîteva ore mi-a trecut și-am fost foarte fericit (m-am gîndit la B.M. și la alte fete…).

Azi am avut prima oră istoriua. Încontinuu am învățat la istorie crezînd că voi da teză, dar vai!, profesoara n-a venit la oră, deoarece se schimbase orarul, iar ea n-a știut. Așadar, oră liberă. Pe la jumătatea orei am lăsat istoria la o parte și-am început să învăț  pe la l latină. Cu ajutorul colegelor (Teleagă mi-a dat un carnet cu cuvinte) am învățat primele două lecții și primele două declinări. La latină, regulat, se scuză 2-3 elevi, ca și la celelalte obiecte de altfel. În ora asta profesoara l-a ascultat pe Gozec (5) și Magopăț (6). Restul orei a predat iar eu am ascultat foarte cuminte… A surprins-o pe Nenati Lucia ocupîndu-se cu altceva și s-a supărat grozav pe ea zicîndu-i că n-are cei șapte ani ș.a. Primele ore au trecut cum au trecut dar ce să fac eu la chimie că nici n-am deschis cartea?

În pauză a fost diriginta în clasă și m-a întrebat ce fac cu latina, cîte teze mai am și m-a sfătuit să mă anunț să termin și eu odată. Nemaiavînd ce face m-am hotărît să-i spun dorigintei că n-am învățat la chimie; probabil că motivele au fost considerate bine întemeiate că diriginta m-a crezut și mi-a promis că va vorbi cu domnișoara Repca să mă scuze. Fericit, m-am gîndit că am scăpat și cu asta. A venit însă diriginta înapoi și mi-a spus rezultatul: trebuie să învăț. A venit și ora de chimie și după ce-a pus absențele a glăsuit: ”scoateți cîte o foaie de hîrtie și dăm un extemporal de 10 minute”. Eu m-am schimbat de mai multe ori la față, dar n-am avut încotro: am scos și eu o ”foi” și-am scris titlul: ”Carbonatul de sodiu”, apoi am închis stiloul și-am stat. Repca m-a întrebat: ”Tu nu dai extemporal?” Eu: ”Nu tovarășa profesoară, eu n-am știut că avem recapitulare și-am pregătit teza la istorie”. Repca: ”Bine, dar de ce-ai venit aici?” Eu: ”Am vrut să urmez engleza și… ” Repca: ”Bine, cum te cheamă?” Eu: ”Druguș Liviu”. Și n-am dat extemporal, am scăpat de un trei sigur. Repca a predat despre metalele alcalino-pămîntene. Cînd predă, lucrează cu toată clasa și n-ai cum să ”dormi”. M-a întrebat și pe mine ce-i ”valența” și – un pic greșit – am răspuns. Totuși a fost bine. Uf, chimia asta urîtă-mi este; dar am observat că aici se face o chimie mai serioasă ca la reală!!! În această oră femeia de serviciu a venit cu condica în clasă și a anunțat eliminarea elevei Irimescu E. cl. XI-a E cf art 33 pt atitudine necorespunzătoare. Termen: două zile. Șto delati? (Ce să-i faci?).  Ora următoare am avut fizica. În pauză am reușit să citesc o dată lecția și-am reținut destul de ușor (e materie prelucrată o dată). Profesoara a anunțat că facem la laborator ora aceasta și-am mers cu toții la laborator la etajul II. Aici am stat cu ceilalți trei băieți în rîndul doi din față (stînga). În bancă am găsit o scrisoare: Grămești pentru Lica (?!?!?!).  Pentru început profesoara a ascultat două eleve: Cîmpan (4) și Broască (9). După mine aici s-a făcut o nedreptate destul de mare: niciuna n-a meritat aceste note. Înainte de a preda lecția nouă, profesoara ne-a făcut experiențele cu tuburile Crookes, experiență pe care am făcut-o cu Teleagă, dar mult mai reușită și atrăgătoare. It seems to me that B.M looks at me very… strange! (L.D.: Mi se pare că B.M se uită la mine cam ciudat). Tare mă tem că voi păți ca ”Fiul lui Monte Cristo” și-i cam urît. După această oră m-am întîlnit cu Zaharia E pe coridor și mi-a dat extemporalul la istorie (only 7). M-am întîlnit cu Toader și mi-a spos cîteva păreri ale lui Teleagă despre mine: 1. ”și-a greșit cariera” 2. ”să-l scoatem din porție” ș.a.

La ora 12 am plecat de la școală cu toate că s-a anunțat că la ora 1 este o ședință. Am venit în oraș să-mi cumpăr ultimul număr din ”New Times” dar n-a apărut încă și mi-am cumpărat 3 c.p.

Am venit tot o fugă la internat și am prins masa de la 12.15. Pe drum m-am întîlnit cu Cojocaru Haralambie (vecinul nostru de la Grămești, șofer – zis și Hărăluță) care era foarte bine îmbrăcat și stătea de vorbă cu o fată foarte drăguță. La început nici nu l-am recunoscut, apoi am schimbat vreo două vorbe.  După ce-am luat masa, prietenii s-au împrăștiat prin oraș, dar eu am rămas lefter și n-am avut nici cu ce și nici unde să mă duc. Așa că am stat de la 1 la patru jumate singur cuc în meditație și-am scris jurnalul pe ieri și pe azi.  Stiloul meu nu mai vrea să-mi scrie, și-am scris cu vreo două stilouri pînă acum.

Azi dimineață am sosit primul în meditație, am dat drumul la difuzor. La ”Emisiunea pentru sate” am auzit despre C.A.P. Grămești. (L.D.: CAP = Cooperativa Agricolă de Producție, modelul bolșevic de ”organizare” a agriculturii sub forma ”cooperării” benevole a micilor producători, obligați/ șantajați să se asocieze. Cred că din perioada colectivizării au rămas expresiile: ”a face uz de abuuz„ și ”convingere prin constrîngere”). A vorbit și președintele Ionel Mircea (bravo nouă!).

Azi vremea a fost, ca și ieri, foarte frumoasă. Cerul a fost – în majoritatea timpului – senin. Din cînd în cînd se înnourează dar asta ține puțin. În curte iarba a apărut deja și firele plăpînde de iarbă încîntă ochiul.

Pe la 4.30 am scris o carte poștală acasă, comunicîndu-le vestea cea mare, apoi am mers și-am pus c.p. la cutie. Odată ieșit din meditație, n-am mai intrat; soarele apunea și aerul era călduț. M-am întîlnit cu Toader și Cezar și m-am plimbat un pic cu ei. M-am întîlnit apoi cu Simeria și-am discutat cu el o mulțime de lucruri despre ”girls” (fete) și în încheiere am avut o părere unanimă: niciodată nu-s atrăgătoare fetele care vin la tine din proprie inițiativă (Andrișan D., Ungureanu C.). Îmi place de B.M. pentru că nu face așa. M-am plimbat apoi cu el pe trotuarul din fața internatului și-am revenit la meditație la ora 6 (pedagog Prandea). De la 6 la 7 am învățat la engleză și latină.

După ce am servit cina, am plecat cu Toader în oraș. Cu toate că nu mai sîntem în aceeași clasă ne leagă aceeași prietenie. Am luat aparatul lui pe spate și-am luat-o la pas prin oraș. Am făcut de vreo două ori înconjurul Sfatului Popular, apoi Toader s-a dus la atelierul foto să-și scoată clișeul. Eu l-am așteptat afară pînă s-a făcut 8 fără 5. Am mers în cel mai rapid ritm și am intrat înaintea pedagogului în meditație. Pînă la 8.30 am învățat la limba engleză și la limba latină. Un lucru destul de rar: Prandea ne-a dat drumul la 8.30 la dormitoare. În seara asta sînt mulți plecați acasă (vreo 30) și n-a mai fost nevoie să dormim cîte doi. Mi-am găsit și eu un pat lîngă perete și după ce mi-am spălat ciorapii și tot corpul m-am culcat adormind destul de repede. Deodată am simțit o arsură grozavă la picior și-am sărit în sus c-un urlet… Îmi puseseră golanii o poștă. Autorul era Lungu Arcadie. În usturime mi-am zis că am să i-o întorc, dar altfel… Era ora 12.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!