liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: C. Maximiuc

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 393  Duminică 28 ianuarie 2018. Jurnal de vacanță al unui viitor licean prostuț (121).


Prima vacanță consemnată în Jurnal este cea dintre trim. II și trim. III din clasa a VII-a. (22 martie 1963 – 7 aprilie 1963). Aveam 13 ani. Grămești.

Vineri 22 martie 1963. Vacanța de ”primăvară” a început cu o zi de iarnă. Afară ninge, iar drumul s-a acoperit de zăpadă. Au început să meargă săniile trase de cai. Am mers la școală numai cu un caiet pentru pregătire la limba romînă. Costică Afădăroae a adus la școală un mic tub cu dop. Am pus în el un chibrit și la fund am aprins un altul. Din cauza căldurii, chibritul din ”eprubetă” a început să sfîrîie, degajînd un gaz albicios, ca apoi dopul să sară cu putere. Am încercat și eu să fac această ”experiență” și… m-am cam fript. (L.D. Costică Afădăroae era foarte bun la matematică și tata mi-l dădea mereu ca exemplu, mai ales pentru faptul că provenea dintr-o familie nu prea înstărită, dar muncitoare și onestă.. Eu îl admiram pentru ușurința cu care reținea esența regulilor matematice. A făcut mai tîrziu liceul și facultatea devenind un bun inginer. Ne-am (re)întîlnit la acea revedere organizată de Vasile Amariei, despre care am notat mai jos) Sper ca prietenul meu Costică să citească aceste însemnări ale mele din clasa VII-a).

Ieri, la sfîrșitul orelor, tov prof Huianu D-tru a ținut o mică cuvîntare în legătură cu încheierea trimestrului II. S-au furat în clasă două stilouri. Mama și cu tata s-au dus la film și au venit la 11 ½. Au văzut filmele ”Transportul” și ”Iubire încătușată”. M-am culcat la 12 1/3.

Sîmbătă 23 martie 1963. Mama a plecat la Siret. Am primit pachet de la bunița. A nins, iar apoi s-a făcut frig. Am expediat scrisoarea către Radio Moscova (4 lei).

Duminică 24 martie 1963. Mama a fost la învățămînt politic, iar eu am stat mai mult pe drum, cu sania. Am făcut abonament la ”Magazin”.

Luni 25 martie 1963. Am început să citesc cartea ”N-a fost în zadar” de Al Șiperco. A fost cald și zăpada a început să se topească. Am făcut abonament la ”Scînteia”. Am început să fac exerciții la matematică. Mama și tata s-au dus la școală la o ședință. Școala a făcut trei deplasări (Minigeni, Bălinești, Grămești) pregătindu-se pentru faza comunală a concursului. Noaptea a fost frig și a înghețat.

Marți 26 martie 1963. Afară e cald și apa curge în pîraie destul de mari. Soarele încălzește mai cu putere și păsărelele își cîntă melodiile prin copacii din fața casei.

Miercuri 27 martie 1963. De dimineață a fost înnourat, dar spre amiază s-a mai încălzit. Tata a fost la Siret cu aparatul de radio. I-am scris buniței. Am ascultat ”Vorbește Moscova” la radio-ul nostru.

Joi 28 martie 1963. Noaptea nu a mai înghețat. Seara m-am dus la școală să văd brigada de agitație a Căminului cultural. Pe lîngă brigadă am văzut filmul ”Întîlnire pe cablu” (producție sovietică). Mitea Gorin, funcționar la o bancă se hotărăște să rămînă în taiga cu o brigadă de defrișare de dragul Galiei, șefă de brigadă tot în taiga. Nedeprins cu munca fizică, lui Gorin îi vine greu, dar totuși rămîne aici. Prietenia dintre el și Galea, prietenie care devine tot mai puternică, îl determină pe Gorin să devină un om muncitor, harnic și curajos. Lăsîndu-se de unele mentalități pe care le mai moștenea, Gorin este felicitat pentru munca depusă și, totodată, primit în Comsomol.   … Liniile de înaltă tensiune sînt instalate și tot pe aceste linii are loc ”întîlnirea pe cablu” a celor doi prieteni: Galea și Mitea. Întîlnirea lor pe cablu le dă prilejul unor destăinuiri de viitor. Pînă acum nu prea am văzut multe filme, însă unele pe care le-am văzut mi-au rămas întipărite în minte: Așa sînt: ”Misterul fotografiei găsite”, ”Mitrea Cocor”, ”Setea”, ”Omul amfibie”, ”Patru în potop”, ”Avionul pleacă la ora 9”, ”Ultima repriză” și altele.

În seara aceasta am văzut un băiat de la Liceul Militar din Cîmpulung, îmbrăcat în uniformă. Avea o șapcă înaltă, foarte frumoasă, uniforma bleumarin cu vipușcă roșie la toate încheieturile, epoleți și nasturi de alamă. Cît n-aș da să fiu și eu în pielea lui. M-am culcat la ora 12. (L.D.: În 2013, în organizarea lui Vasile Amariei, învățător la școala din Grămești, școală pe care a absolvit-o în 1963, a avut loc o întîlnire a absolvenților școlii din Grămești. Fostul elev al Liceului Militar, Andrușcă, pe care l-am admirat atunci, a venit la întâlnire, avînd gradul militar de general).  M-am culcat la ora 12.

Vineri 29 martie 1963. Vremea s-a stricat brusc și a început să ningă, apoi să plouă și să fie frig. N-am avut nimic la poștă și sînt cam supărat pe Stelian Radu.

Sîmbătă 30 martie 1963. Vremea a fost aspră. Dimineață am terminat de citit ”N-a fost în zadar” de Al Șiperco.

Duminică 31 martie 1963. Tata a ridicat de la poștă un pachet de la bunița. Mama i-a răspuns buniței. Astăzi are loc la Zamostea concursul cultural artistic al pionierilor.

Luni 1 aprilie 1963. A nins și a fost frig. N-am păcălit și n-am fost păcălit. Am fost la Vasile acasă și l-a întrebat despre rezultatele de la concurs. La pionieri: Loc I Grămești; Loc II Bălinești, Loc III Zamostea. La UTM iști, Loc I Grămești (brigadă și solo-uri). Azi am făcut toată ziua ”sport” pe afară: ”haltere”, ”aruncarea lăncii”, trîntă, ochire cu bulgări de zăpadă și ridicarea în mîini.

Ca să fac haz de Mircea am făcut un dîmb de zăpadă de unde să sărim cît mai departe (lungime), apoi Mircea a plecat în casă. În acest timp eu am scobit în dîmb și am făcut o groapă pe care am acoperit-o cu zăpadă pufoasă, ca să nu se cunoască. Cînd Mircea a mai sărit, a căzut în groapă. I-am spus, rîzînd: ”Ce-ai făcut Mircea, mi-ai stricat groapa pe care eu o pregătisem ca să prind iepuri?”. Azi a fost o zi de vacanță cu adevărat. Am mai recapitulat materia la ”Geometria” de clasa VI-a.

Marți 2 aprilie 1963. Ninge ca în luna decembrie. Am făcut ”sport”. Am repetat materia geometriei de clasa VI-a. URSS a lansat la ora 16 ”Luna – 4”. M-am culcat la 11.

Miercuri 3 aprilie 1963. Afară e frig și zăpada e mare. Am scos din nou sania. Tata s-a dus după salar(iu) și a venit cam cu chef. Mai sînt cîteva zile și iar începe școala. Din motive necunoscute, poșta n-a mai venit.

Joi 4 aprilie 1963. De dimineață a fost un cer senin și albastru. Soarele am mai încălzit puțin și zăpada începe să se topească. E un fel de primăvară neobișnuită. A nins și s-a topit din nou – de cîte ori? –fără ca totuși primăvara să mai vină. Mai sînt cîteva zile pînă la începutul trimestrului, dar eu nu mi-am pregătit nici o lecție.

Seara am fost la film. Am văzut filmul ”Curcanii” prod. a studioului ”Lenfilm”. Întîmplarea se petrece în Lituania pe vremea cînd oamenii credeau în biserică și popi. Într-un sat trăiește un boier tare pestriț la mațe (sau negru în cerul gurii) care avea un număr oarecare de curcani buclucași. Dar în acest sat nu trăiește doar acest boier zgîrcit, ci și un slujitor al acestuia, plus un popă evlavios. Slujitorul se afla în dragoste cu fata morarului (Rojite) de la curtea boierului. Dar el îl are ca rival pe paraclisierul bisericii. După mai multe întîmplări cu haz, paraclisierul vrea să se spînzure din dragoste pentru Rojite. Nu-și duce planul la îndeplinire deoarece îl oprește părintele care i-o promite pe Rojite. Nemaiavînd răbdare să-l aștepte pe popă, paraclisierul (poreclit ”feștilă”) vrea să fure curcanii boierului, prefăcîndu-se în Sf. Gheorghe. După ce încarcă curcanii se întîmplă ceva care l-a lecuit. Pe drum se întîlnește cu slujitorul care, netemîndu-se de sulița lui, îl dezbracă și îl demască pe ”feștilă” și îi face vînt în prăpastie. De aici nu mai apare nici pînă la sfîrșitul filmului. Boierul a avut o serie de incidente cu popa, dar pînă la urmă se împacă, ca mai apoi să se certe pentru totdeauna și aceasta numai din cauza curcanilor. Acțiunea se termină în felul următor; slujitorul și cu Rojote pleacă în lume, bazîndu-se pe forța brațelor lor de muncă.  Filmul a avut și un jurnal despre Cuba și Fidel Castro. Am văzut-o pe tovarășa Maximiuc Maria cu fetița lor, Cornelia. (L.D.: Ca o ironie a sorții, fiica profesorului de română C. Maximiuc a fost notificată la naștere drept Cornelia Macsiniuc). A fost și Andrușcă de la Liceul Militar. M-am culcat la 11.

Vineri 5 aprilie 1963 Am instalat, din nou, căsuța păsărelelor. Azi e un cer senin și albastru, iar zăpada a început să se topească iarăși. E o plăcere să auzi dimineața pe răcoare ciorovăiala păsărelelor. Le-am pus miez de pîine și ele mănîncă. Dimineața m-am simțit foarte rău. Cu toate acestea, m-am pornit cu tata, cu bicicletele, la Siret (9 km), iar pe drum mi-a trecut. Tata și-a cumpărat o haină.

Sîmbătă 6 aprilie 1963. E o dimineață minunată. Noaptea a înghețat, dar cum a răsărit soarele, pămîntul a și început să se dezmorțească. Am cules omizi. Primii cocostîrci i-am văzut azi (doi). Ca de obicei, seara a înghețat din nou.

Duminică 7 aprilie 1963. A fost senin și cald, ca în ultimele trei zile. Am fost la Vasile Amariei să întreb de lecții: mîine începe trimestrul III. Am văzut 12 cocostîrci. Seara am fost la film: ”Aventurile lui Kroș”, producție a studioului sovietic ”Maxim Gorki”. Eroul filmului, Krașennikov – numit și Kroș – a venit împreună cu clasa lui ca practicant la o autobază din Moscova. El și prietenii lui, Igor, Vadim, Nadia și toată clasa sînt clasificați de directorul autobazei, Vladimir Grigorievici ca fiind: leneși, fără voință etc. Vrînd să repare un camion vechi, practicanții iau, fără voia directorului, mai multe piese. Totodată, dispar și niște amortizoare. Pînă la urmă, acestea se găsesc. În timp ce conducea mașina, Kroșa văzu că mașina a luat-o pe un șes și cu toate că învîrtea cu viteză volanul, camionul a mers tot înainte și s-a răsturnat. Cînd s-a cercetat accidentul s-a observat că o remorcă în loc să fie legată de cîrligul de tracțiune, a fost legată de bara de direcție care s-a rupt. Cînd au terminat practica noii șoferi, tehnicieni și vopsitori s-au adunat să-și ia rămas bun de la director. Acesta întîi i-a lăudat pe copii, apoi l-a criticat pe Kroșa, ca apoi, să-i spună: ”Bravo, Kroșa”. Deoarece în timpul zilei nu mi-am învățat pentru mîine, am stat seara să învăț.        (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame