liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Buhai Melexina

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 360 Marți 26 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (88).


Joi 7 aprilie 1966. Dimineața m-a sculat Atănăsoae la 5.30 și, venit în meditație, am scris încontinuu în Jurnal pînă la 7. În d.4 și d.5 au dormit niște delegați membri de partid.

Dimineața e tare frumoasă, și azi nu iau paltonul. Pe la 7 am scris o c.p. acasă. Azi s-au plantat molizi în marginea de lîngă drum a viitorului părcușor.

The first class hour: Romanian. Au fost ascultate cîteva eleve după care ne-a predat ”Opera” lui D.Z. La istorie mă așteptam să mă asculte, dar a luat numai pînă la Buhai inclusiv. Azi ne-a predat sf primului război mondial. La limba rusă ne așteptam la un extemporal, dar n-a fost. Toată ora a ascultat, și fiindcă a ascultat și cîteva eleve mai bune a părut că sit. la învățătură s-a mai ameliorat. Dar cei care n-au învățat pentru marți, n-au învățat nici pentru azi. Azi n-am deschis gura la nici un obiect. Cam așa se întîmplă cînd stai în ultima bancă. La șt. nat.  a ascultat cam vreo 10 min. din A.L.A., apoi a predat două lecți din ”Respirație”. Pentru data viitoare ne-a dat să ”repețim” la A.L.A. Ne-a lăudat că azi s-a știut mai bine ca în D.  Albu Dorina mi-a spus ce a pățit ieri cu diriginta și cu Pop. A scăpat destul de ieftin, cu condiția să-și ceară scuze. Mi-a mai spus că s-a hotărît să meargă și ea la engleză. Pînă acum sîntem trei candidați din clasele a 10-a. Tatăl ei a vorbit deja cu Pop. Azi b.m. a fost tot timpul bolnavă și a fost tot timpul liniștită. Eu am revenit, azi, la toanele mele și din nou sînt posomorît și încruntat. M-a întrebat o dată Albu de ce-s mereu supărat.

Am descoperit o metodă de jucat table fără … table. E de ajuns să cumperi de 2 lei Mentosan și ”tablele”-s gata! Cînd voi avea suma respectivă (2 lei)  îmi voi aplica invenția.

După ora de naturale am plecat cu Toader și Costică la internat, am luat masa la 12.15, apoi am luat-o razna prin oraș și pînă la 3.30 nu ne-am mai întors. În oraș ne-am întîlnit cu Simionesi Virgil (Gigi). Acesta și-a făcut operația, acum e sănătos și a rupt-o cu școala. Va merge la Bacău unde va face ucenicie la un atelier de stilouri și ochelari. Apoi a venit și Costică cu prietenul său Ardeleanu cu care ne-a făcut cunoștință. Am stat apoi, numai eu cu Toader, timp de vreo oră în parc. Toader și-a descărcat necazul și mi-a spus ce-l apasă pe suflet. Era foarte nemulțumit că – nu se știe cum – au aflat colegii lui de I.N.. Unul ca Olenici și-a permis să-l sîcîie: ”Ce-ți mai face Natalița?”. Acum cînd știe atîta lume, nu-i convins că să mai continue  și m-a întrebat pe mine ce să facă. Eu nu l-am sfătuit în niciun fel. Iată ce plan și-a făcut: 1. se va lipsi de Atănăsoae zicîndu-i că a rupt orice legătură cu I.N.  2. Va înceta să scrie și să citească bilețele în clasă. 3. Va reduce corespondența la două scrisori pe zi (o scrisoare și un răspuns). 4. Legătura o va ține Doina H., cea mai bună prietenă a ei. Toader a și intrat în subiect și îi este cam greu să o rupă acum. Mi-a plăcut faptul cum a judecat și a luat măsuri. Cred că se va descurca foarter bine în viață avînd o judecată abilă. Încă de pe acum se capătă experiența, descurcîndu-te în situații mai dificile. Dar eu…

Pe la 2.30 am luat-o spre internat, dar am trecut cu totul de el și ne-am oprit pe hipodrom unde ne-am tolănit pe iarbă, la soare. Ne cînta ciocîrlia și noi ne simțeam minunat în singurătatea și întinderea cîmpiei. Cred că dacă nu m-ar mai îndemna Toader n-aș mai ieși în natură și nu i-aș cunoaște frumusețile. Timp se găsește. Nici Sadoveanu, cred, n-a regretat timpul petrecut în locuri ca ”Nada Florilor” sau în alte locuri pitorești.

Acum sînt mult mai legat de Toader – ca prieten. De cînd am plecat din clasă (X-D), ne vedem aproape în fiecare pauză și ne plimbăm discutînd pe coridor. Restul timpului ni-l petrecem mereu împreună. Avem cam aceleași idei (în ultimul caz nu se prea potrivesc, dar nu-i nimic grav), amîndoi gîndim la fel. Cel puțin de vreo cinci ori am fost în același gînd pronunțînd aceleași cuvinte, cu toate că nu era vorba de ele.

De la 3.30 la 4 am scris în Jurnal. A venit apoi Mircea, care mă mai căutase azi o dată.  Am împrumutat 10 lei de la Halip Neculai și i-am dat să cumpere două pîini și să ducă acasă. Eu eram grozav de flămînd, dar nu mi-am cumpărat nimic. Am mers cu el la Autogară unde la 5.30 a plecat cu (autobuzul de) Zamostea, acasă. Mi-a lăsat ochelarii. Are de gînd să treacă pe la o Ilenuță la Hîrlău.

Am sosit pe la 6 la meditație. Haiuță mi-a spus, mai mult în glumă, că de ce-am plecat de la meditație fără să spun. Eu: ”Altă dată am să spun…”.

Acum Atănăsoae crede că Toader a stricat legăturile cu aia, și – din motive de securitate – l-am asigurat că așa e: ”am spus eu că asta nu are un sfîrșit bun…”.

De la 6.30 am scris problemele la fizică și am învățat la limba rusă și la fizică. La 7 ni s-a dat masa, dar m-am sculat numai cu puțin mai sătul de cît m-am așezat.

Am mers apoi cu Toader și Costică pe asfalt, fiind o seară minunată. În seara asta n-am mai vorbit despre fete, ci am spus bancuri, ne-am încercat puterile în ale flueratului.

La meditație, de la 8 la 9, am învățat la limba rusă și am mai scris în Jurnal. Toader a rămas după ora 9 și a scris o scrisoare mai secretă. Băieții de la internat (Lungu Arcadie, Costică Lungu) cred că ”aia a lui Toader” e Teodora din clasa XI-a D. Eu m-am dus în dormitor, mi-am spălat ciorapii, picioarele, apoi mi-am cusut buzunarele în părți (țin mereu mîinile în buzunare și de asta se rup mereu) și un nasture la haină. Cînd făceam treaba mai cu spor, hop! S-a stins lumina și nu s-a mai aprins. M-am dus, înjurînd, să văd cine se joacă la lumină. Era Haiuță, care a venit să facă ”inspecții” pe întuneric. Eu am ieșit cu catrafusele pe coridor și m-am băgat într-un dulap și-am cusut. Haiuță: ”Druguș, după ce termini, te duci să scrii în Jurnal că s-a stins lumina și că te-ai vîrît în dulap.”. Eu: ”Da. Și-am să mai scriu că tov. pedagog rîdea de mine”. Am văzut că în seara asta Haiuță mai scria în caietul negru pe care i l-am vîndut eu. Mi-a spus că-l ține la zi. Pentru azi a scris o pagină.

Vineri 8 aprilie 1966.  M-a sculat Atănăsoae la 5.30. Am venit apoi în meditație și pînă la 6.10 am scris în Jurnal. Soarele răsare la 5.41 și acum meditația e scăldată de soare. Dimineață, Haiuță a colectat de la fiecare cîte 25 de bani (pentru punerea unui geam și să cumpere 2-3 căni de sticlă). Pe mine și pe Toader ne-a strigat la un loc, apăsînd pe fiecare literă: ”Gherasim Toderică și Druguș Liviu să poftească la mine”. Pînă la 7.30  am scris la geometrie și – pentru că n-a avut cine să mă mai îndemne, deoarece Halip plecase la masă – n-am mai pus mîna pe latină, rămînînd cu ceea ce am învățat data trecută (ba am mai și uitat).

Azi fiind o zi splendidă am mers la școală foarte sprinten; cred că de-acum încolo nu va mai fi nevoie de palton. Mi-aduc aminte că așa o zi călduroasă și senină a fost și prin februarie. Lumina e destul de puternică și soarele aproape că frige.

Am crezut că prima oră am latina, dar mi-am făcut emoții degeaba. Prima oră a fost limba română. Nu s-a făcut ascultare, ci s-a predat în continuare despre ”Viața la țară. Tănase Scatiu”. Nici a doua oră n-am avut latina, ci fizica. Profesoara a ascultata toată ora probleme. Ora a treia: moartea-i cît capra!! Toată clasa mă îndemna să mă anunț ca să scape ei de ascultare. M-am anunțat și imediat m-a scos la ascultare. M-a ascultat de la lecția de la pg. 94 și m-a pus să traduc prima frază formată din trei propoziții. Le-am mai nimerit și la început totul mergea bine. Am tradus o propoziție cu ”Acuzativ cu infinitiv” și-am știut-o. Pe la conjugarea în diateza pasivă am cam încurcat-o și am cam tăcut. Colegele m-au ajutat cît au putut. Eu însă nu mă speriam cînd nu știam, ci îmi venea să zîmbesc (înspre banca unde stăteau Nenati Lucia și Buhai Melexina). Am răsuflat ușurat cînd m-a trimis la loc și nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit că mi-a pus 7. Diriginta se va bucura. Trebuie să mai dau și teza. Am avut apoi geometria. Victoria obținută la limba latină m-a copleșit și – de bucurie – am dormitat toată ora. (Cînd mă asculta la latină, b.m. se străduia să-mi sufle. Odată am întors capul spre ea, dar n-am auzit ce-mi spunea și am ridicat o sprînceană. Ea a făcut la fel, dar mult mai delicat). La  limba rusă a fost ascultați la aceeași lecție – L.N. Tolstoi –  elevii rămași fără notă. Nici ora asta n-am deschis pliscul. Am luat masa la 1 și la 2 am plecat cu Costică în oraș. Toader a plecat mai înainte c-un frate de-al lui. Eu m-am dus să-l întîlnesc pe Mircea pe la autogară. În parcul din fața autogării l-am întrebat pe Mafteian Vasile dacă nu l-a văzut. ”Acu cîteva minute a fost în locul ăsta” mi-a spus. Deodată apare Gherasim și mi-l arată pe Mircea: stătea pe-o bancă, cu spatele și mînca. Cînd l-am observat, s-a ”bucurat” și ”m-a chemat” la el, cu degetul. Mai tîrziu, cînd am reflectat un pic la cele întîmplate, mi-am închipuit astfel: Mircea m-a văzut cînd am venit, dar n-a vrut să dea ochii cu mine și s-a mutat pe-o bancă mai dosnică, întorcîndu-se cu spatele. Mi-a adus de-acasă ultimul nr. de ”Moscow News” cu un supliment foarte bogat: ”Raportul lui Brejnev la Congresul XIII” plus o scrisoare de la Sandu. Cînd am ajuns la internat, i-am și răspuns: (L.D.: Sandu era un coleg de șantier de-al lui Mircea (oltean), aflat la București, un băiat cu bun simț și foarte muncitor. Era elev la seral și am auzit mai târziu că a ajuns profesor de limba română – visul vieții lui). Mircea n-a adus banii cum promisese și acum mi-e jenă de Halip Florea căruia i-am dat cuvîntul că-i aduc sîmbătă. M-am bazat pe cuvîntul lui Mircea și m-am înșelat urît. Mama i-a dat vreo 17 lei de-acasă și el și-a cumpărat altele. De asta nu vroia el să dea ochii cu mine. A venit cu mine pînă la internat și de aici s-a întors. La 5 are cursă spre Brodina. Nu mi-a adus de-acasă ”Labour Monthly”.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 5 mi-am schimbat cărțile și a venit și Toader din oraș. Cum ne-am întîlnit am și consumat pauza de 5 – la asfalt. Mi-a povestit ultimele noutăți. Acum schimbul de bilețele se face în pauza mare, la et. II, prin Doina H. Am și eu un răspuns. Toader i-a scris că eu nu-s prea îndrăzneț și să facă bine și să spună despre cine-i vorba. Răspunsul a venit foarte mirat. Părerea ei era că-s mult mai îndrăzneț și înfipt, față de cum m-a caracterizat Toader. De fapt, au amîndouă dreptate: o dată-s așa, o dată-s altfel. Depinde de chef…   De la 5.30 la 6.30 am scris un pic în Jurnal, dar mai mult am citit din ”Moscow News”. La 6.30 s-a sunat masa, apoi s-a dat drumul la dormitoare. Ne-am luat prosoapele și paltoanele, apoi am mers, în rînd, la baie. Au mers aproape toți de data asta. La baie însă ne-a făcut o gafă: a dat de la început un abur extraordinar de fierbinte, așa că nimeni n-a stat pe scări mai mult de 5 minute. Din cauza asta n-a prea avut farmec baia de azi. Toți eram opăriți și speriați. N-a mai venit responsabilul băii să ne întrebe: ”a fost buna baia, baieți?” că-i răspundeam noi. După baie m-am simțit foarte bine și ușor, dar mi-am pierdut cheful pe care-l aveam azi la școală și-am devenit iar mut pentru o vreme. De la 8.15 la 9 am scris numai bine în Jurnal pe ziua de azi. Degeaba mi-am ales cărțile – pînă la 9 n-am deschis nici una. Mîine-i prăpăd la cele patru obiecte!

Astăzi am zărit-o pe prietena lui B.M.  Este o fată elegantă și sprintenă. Nu se prea potrivește la caracter cu M.

Seara am stat cu Toader în meditația de cl XI-a. El a dat un răspuns la un bilețel, iar eu am citit la istorie. Au fost Prandea și Botez în ”inspecție” pe la 9.15. Eu am plecat la dormitor la 9.15, mi-am făcut pantofii și m-am culcat. Chifan Ștefan povestea din întîmplările lui de la lupte. Toader a venit pe la 10. Cred c-a scris mult.

Sîmbătă 9 aprilie 1966. M-a sculta iar ”Tanasă” la 5.30. (L.D.: adică Atănăsoae). M-am spălat, mi-am cusut un nasture la cămașă, apoi am urcat sus în meditație.

Afară e o vreme splendidă. Nu există epitete să exprime o asemenea frumusețe și plăcere. Aerul răcoros al dimineții, lumina soarelui ce sta gata-gata să răsară, cîntecul vesel al păsărilor, toate înfrumusețează tabloul natural de azi dimineață.

Prima oră a fost istoria. După ce a ascultat trei eleve a predat începuturile M.R.S.O. Între timp profesoara ne-a ținut o teorie despre fetele și băieții din ziua de azi, ce fel de elevi și profesori sunt etc etc. A spus că a avut-o dirigintă pe Repca, și că Badac (latină), Barbu (fizică) Șuler etc. i-au fost profesoare. A terminat liceul în 1953 și, după socoteala mea, este născută în 1936 și acum are 32 de ani. Ne-a mai spus că fetele noastre n-au pic de prestigiu și permit prea multe băieților. A numit asta ”o familiarizare precoce cu băieții”. Pe aceștia i-a făcut grosolani și multe altele.  Se mai lăuda că în timpul liceului n-a vorbit cu niciun băiat și n-a fost la nici o reuniune. La amiază, cînd m-am întîlnit cu Gherasim, mi-a spus ce fel de teorie a făcut la ei în clasă. Cînd Gherasim a spus că nu știe să danseze s-a mirat: ”Cum? Băiat mare în cl. X să nu știe să danseze?”. A mai lipsit să spună că în liceu ea era cea mai mare dansatoare (…).

La limba latină a ascultat și a predat fără să se mai atingă de mine. La chimie, Repca a vrut să dea extemporal. Eu nu apucasem să citesc măcar o dată și, împreună cu alții, am început să strigăm că să nu mai dăm azi extemporal (cu speranța că nu ne va asculta chiar pe noi). Nu ne-a dat, cu condiția ca luni să dăm sigur extemporal. Ne-am învoit f. bucuroși. După ce a ascultat vreo patru fete, ne-a predat ”Grupa a III-a: germaniul”. În pauza mare a fost Mircea pe la mine; mi-a dat 19 lei (ciubucul de la Brodina). I-am spus să meragă la 11 acasă, iar la 3 să vină înapoi și să-mi aducă de toate (adică să nu mai merg eu azi acasă). La fizică a ascultat numai un pic, apoi ne-a predat ”Aplicațiile electromagneților”. Toată ora m-am distrat cu Halip Nicolai. DE fapt, mai mult eu rîdeam de el cînd înjura de Paști, Hristoși, Cruci, Dumnezei, Biserici etc.

Cu astea am terminat orele pentru astăzi  după care am ieșit pe poartă împreună cu Toader. Pe trotuar ne-am întîlnit cu Zăicescu. Eu l-am salutat destul de tare, dar n-a răspuns. Toader s-a alăturat lui, iar eu am ”fugit” pe trotuarul opus, mergînd mai în urmă. Pe la poarta casei lui l-am ajuns din urmă, iar el mi-a spus cu dojană: ”Ce-ai fugit măi Druguș, măi? Ai crezut că dacă nu ești în clasă la mine, gata?…”. Eu am tăcut. Pe drum pînă la internat Toader mi-a povestit cum a vrut să ceară bilet de voie să meargă acasă, iar Zaiciu i-a spus: ”Măi Gherazim, măi; eu nu-ți pot da în scris, dar tu mai dăi dracului (pe pedagogi) și hușchește-o mă, hușchește-o!”. De asta l-am plăcut și chiar l-am admirat pe Zăicescu.

După ce-am luat masa, am mai stat pe la internat, apoi am plecat cu Toader în oraș. Am stat și-am discutat cu el pînă pe la două cînd el a plecat la cursă și-a ”hușchit-o acasă”. (L.D.: probabil termenul uzual era ”ușchit”, de la italianul ”uscita” = ieșire, plecare). Eu m-am plimbat de unul singur pînă pe la vreo trei, Am observat că baba Oanea stă pe str. Speranței la nr.6 (lîngă nr. 8, unde stă B.M). M-am întîlnit cu Tifiniuc. Acesta era în clasa XI-a cînd noi eram într-a 8-a. (L.D.: Tifiniuc Gheorghe era un munte de om, un fel de Ilarion Ciobanu în plină glorie…). El a terminat armata și acum e în învățămînt. S-a mirat f mult cînd m-a văzut tot elev: ”Hai mă urîtule, n-ai mai terminat?” Eu: ”Mai am un an!”. La 3 a venit Mircea cu cursa de Siret și mi-a adus o veste proastă. Nu mi-a adus nimic, ci a spus că tata l-a certat pe el că de ce nu mi-a zis să vin acasă? Așa că să fac bine și la 5.30 să vin neapărat la cursă. Eu m-am supărat și m-am dus la internat. Aici nu era absolut nimeni. M-am dus la meditație, am pus capul pe masă și cît pe ce să adorm. Pe la 4 a venit Mircea și m-a mai întrebat o dată dacă nu merg acasă. Eu: ”Nu!”. El: ”O să-ți pară rău!”. Eu: ”Nu merg!” și m-am dus în dormitor cu gîndul să mă culc. Pe la 4.30 – 5 am ieșit în oraș să mă mai destind. În parc m-am întîlnit iar cu Mircea: ”Hai mă acasă, ce ești prost?”. Eu: ”Merg!. Imediat m-am suit în cursă și la 5.30 s-a dat plecarea. Mircea era cu taxatul biletelor și mi-a permis să nu plătesc (10 lei). La Dornești, cursa a ajuns supraaglomerată și Mircea i-a zis lui ”Nea Popescu” (șoferul): ”Nu mai opriți aici, că eu mor!” Șoferul: ”Ai să mori dacă ești căscat și ai luat peste măsură”. În seara asta a mers și Achihăii la Zamostea și mi-a spus despre Mircea că ”este un taxator foarte bun”. Cînd am ajuns acasă, Mircea mi-a dat 15 lei (din ciubuc), apoi el s-a dus mai departe la Zamostea.

Acasă, mama și tata erau într-o febrilă pregătire. Eu am căzut ca din cer și ei s-au bucurat. De la Rădăuți am venit numai în uniformă, fără servietă, cu mîinile în buzunar. Acasă mi-am deșertat traista cu povești și am stat pînă destul de tîrziu. Cînd s-a făcut întuneric de-a binelea, au apărut pe Cudrina băieții cu rachetele. Acesta-i obiceil satului. În alte părți nu se procedează așa, ci se împușcă cu carbid și altele. (L.D. Cudrina este un deal în mijlocul satului Grămești).

După ce-am mîncat bine (de frupt) am ascultat la radio pînă pe la 11. Am vrut să citesc ceva din ”Aventurile lui Gordon Pym” sau din ”Biblia pentru credincioși și necredincioși”, dar n-a fost chip. M-am culcat, dar n-am putut adormi imediat. Mama a pregătit pentru băieții lui Puiu Marian (L.D.: adică Petrică și Paulică, frați gemeni, nepoți de-ai mamei mele și vecini) o beșică mare umflată cu aer (din gușa curcanului). Eu am umflat-o bine cu pompa, aplicînd principiul ventilului.

De dimineața și pînă seara a fost foarte cald.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 358  Duminecă  24 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (86).


 

Sîmbătă 2 aprilie 1966. Spre deosebire de ziua rece și posomorîtă de ieri, la care s-au adăugat zăpada și fleșcăiala, azi a fost (din păcate numai pînă la amiază) o zi minunată. Dimineața era totul înghețat, dar cerul era foarte albastru și – după atîtea zile negre – a strălucit soarele. Pînă la amiază s-a topit o mare parte din zăpadă, iar drumurile pietruite și trotuarele s-au uscat. După masă însă, s-a înnourat, s-a făcut iar frig și a început să bureze.

Azi dimineață, Țopa M. (pedagogul) a venit la mine și, văzîndu-mi caietul, a zis: ”Măi, tu trebuie să-ți faci o bibliotecă cu jurnale din astea”. Eu: ”Mi-oi face”.

În urma hotărîrii Consiliului pe internat și a aprobării de către direcțiunea Liceului nr 1, a luat ființă în internat un fel de club. Acesta s-a amenajat în sala de valize. Toate valizele s-au aranjat pe margine, iar în mijloc s-au adus două mese de tenis și trei mese din meditație + 6 scaune pentru a se juaca remy și alte jocuri (se mai joacă și kuțki). Pereții sunt pavoazați cu fotomontajele din dormitorul 5, geamurile au fost camuflate cu ziare și ne simțim cu toții bine aici.

În clasă, la școală, schimbul de priviri n-a mai fost așa de intens ca ieri. Deci, am avut motiv de întristare. Totuși… (nu prea). La istorie n-a ascultat, ci a predat jumătate din lecția ”Primul război mondial”. Este o lecție tare frumoasă și interesantă și cu cît am ascultat din clasă și cu cît mai citisem înainte, aproape am învățat lecția din clasă. Trimestrul acesta urmează un șir de lecții – toate importante și foarte interesante și am de gînd să le învăț bine pe toate. (Revoluția din Octombrie și Al doilea război mondial le-am citit deja de cîteva ori, din plăcere.). La chimie, profesoara a ascultat trei fete după care ne-am continuat lecția cu Aluminiu. La fizică – ultima oră – a asistat diriginta. A ascultat-o pe Nenati, dar ea nu s-a pregătit (a avut de învățat pentru olimpiada la limba română care are loc mîine la Suceava) și a luat 4. Pînă la sfîrșitul orei ne-a mai predat un șir de formule, dar pe care – în parte – deja le știam de la reală și mi se pare ușor.

La sfîrșitul orelor, a venit secretara în clasă și a dat bilete pentru spectacolul de duminică ”Ana Christie”. Au luat tare puțini elevi – și eu (3 lei).

La internat am luat masa la 12.15, apoi am pierdut timpul prin ”Club”. Am jucat un pic tenis, apoi au venit cei dintr-a XI-a și a trebuit să le cedez locul. Un trimestru mă mai desparte de clasa XI-a… Cînd eram într-a opta nu-mi închipuiam cum și cînd voi mai ajunge în clasa XI-a. Tare ușor au trecut acești ani.

Pe la 1.30 m-a luat Atănăsoae la un film la ”Unirea”. Aici am intrat din banii lui (1,50). Am văzut filmul gruzin ”Tatăl soldatului” (Ghiorghi și Goderzi Maharașvili). Filmul mi-a plăcut prin întreaga lui acțiune, dar mi-a plăcut mult și prin concepția lui Ghiorghi despre război și fascism. Întîmplarea de la vie îmi va rămîne vie în minte. Pe lîngă jurnal am văzut și un supliment satiric care a fost destul de … satiric. După ce-am ieșit de la film am luat direcția internat. Aici am stat în dormitor pînă după 5 discutînd despre fete. Eu m-am închis în mine și n-am prea luat parte la discuții. Apoi am venit în meditație. Am venit apoi în meditație unde Costică Lungu ne-a arătat o ”metodă” de a afla dacă te iubește cineva. A înfipt un chibrit în cutie, perpendicular, că scăfîrlia (gămălia) în sus. Apoi, unul oblic așezat cu fosforul așezat pe primul. Îi dai foc celui de-al doilea, pe la mijloc. După ce se termină totul de ars trebuie ca bețele să fie lipite la capete și cel de-al doilea ridicat, paralel cu cutia. Asta în cazul în care te LOVEște. Dacă nu, ți se strică totul. (Vorbe…). Mie și lui Costică ne-a arătat că e  bine. Meditația a început după ora 6. Acum Adochiței se poartă frumos cu mine, îmi spune pe numele mic și cînd vrea ceva, mă roagă. Eu îi răspund la fel.

Pînă seara am scris încontinuu în jurnal pe ziua de ieri și de azi. Pe la 8.30 a venit ped. Haiuță (Hamza-i plecat la Vatra Dornei cu șahiștii) și ne-a povestit o mulțimne de lucruri pînă la ora 9. Ne-a povestit ăn special din viața lui de sergent tanchist (cum a făcut ”ungerea” de la iarnă la primăvară, apoi o mulțime de de aventuri și întîmplări de prin locurile unde a făcut armata sau chiar de prin Rădăuți). După ora 9 ne-a dat drumul la dormitoare. Am făcut o baie generală foarte sănătoasă după care m-am și băgat în pat. A venit pedagogul prin dormitoare și pînă la 11 nu s-a dus. A fumat 6-7 țigări și ne-a povestit o mulțime sau mai făcea bancuri pe seama noastră. Azi l-a prins pe Costică cu țigara-n gură și nu i-a făcut altceva decît i-a confiscat-o.

Duminică 3 aprilie 1966. Ne-am sculat cam greu pe la 7 și ceva. Am dormit foarte bine și am visat frumos.

Vremea se menține mohorîtă, dar nu mai ninge. Zăpada s-a topit în cea mai mare parte și acum predomină trei culori ce contrastează: albul zăpezii, negrul pămîntului și verdele crud al ierbii ce are deja cîțiva centimetri.

Masa s-a servit după ora 8, iar meditația s-a sunat la 8.30. Pînă la 9 am scris în jurnal, iar de la 9 m-am apucat serios de învățat. După ce-am mai citit la chimie și ec. politică, plictisindu-mă, m-am dus pînă la Gherasim. Aici am discutat un pic. Pe atunci se ocupa de liniște burleanul Caunii Vasea – gras ca un bivol și prost ca o cizmă. Mi-a zis să mă întorc la banca mea, dar eu mi-am luat un scaun și m-am așezat alăturea. Deodată îl văd venind ca o furtună, clătinăndu-se și nervos nevoie mare mi-a împușcat două palme pe care, dacă nu le-aș fi barat, le-aș fi simțit multă vreme. Nu m-au durut cele două palme, dar mi-era ciudă că un ticălos ca el a dat în mine. Numai faptul că era în clasa XI-a și că avea mulți apărători m-a împiedicat să nu-i răspund. Așa că am tăcut și-am strîns din dinți pînă mi-a trecut. În pauza de 10, Haiuță m-a trimis să-i cumpăr un pachet de țigări ”Aroma” și l-am servit cu plăcere.

Odată, Haiuță-i zicea lui Toader: ”Mă Gherasime, de ce nu-l înveți pe Druguș, așa mai altfel, să meargă și el cu o fată la film…?”. Gherasim: ”Și ce să-i fac dom pedagog dacă el îi rușinos?…”. Haiuță: ”Nu-i asta, mă!, dacă ești profesor bun…”. A fost o discuție cam neserioasă, dar Gherasim a spus un adevăr. De sînt așa (timid) nu știu. După ce-am servit masa la 12 am împrumutat 5 lei de la Atănăsoaie C. Și m-am dus la film la ”7N” împreună cu Costică și Toader. Spectacolul a început la 2 și s-a terminat la 5. N-a avut jurnal și a durat fix trei ore. A rulat filmul american pe care profesoara Luchian ni l-a impus să-l vedem: ”Procesul de la Nurenberg”. Filmul m-a impresionat foarte mult prin dovezile aduse de acuzare. Am văzut și eu – nu pentru prima dată – cum se ține un proces.

(L.D.: Nu mă pot abține să nu comentez aici simulacrul de proces, unul tipic bolșevic, făcut dictatorilor Ceaușescu, făcut la comandă sovietică, cu execuție românească – un caz tipic de lovitură de stat după principiul ”scoală-te tu, ca să mă așez eu”. Faptul că România a trecut – în timp – totuși la un regim democratic nu scuză cu nimic asasinatul făcut în numele ideii de ”justiție”. La aproape trei decenii distanță, după ce regimul ”democratic original” al lui Ion Iliescu s-a instaurat cu prețul unor alte asasinate – de data asta de oameni nevinovați – rămâne întrebarea: de ce n-a existat un proces Nurenberg pentru nomenclatura comunistă din România postceaușistă, unde Iliescu însuși ar fi fost acuzat? Simplu: pentru că acuzații au preluat  – prin lovitură de stat – frâiele puterii. Soarta României a fost ca după un regim bolșevic instaurat în 1947 să avem, în 2017, tot un regim bolșevic care își promovează puterea prin dictatura majorității. Personal am scris de cel puțin 20 de ani în articole în presa scrisă și pe forumuri că nu a existat nici o revoluție, ci doar o lovitură de stat, bine pregătită de cca 3-4 ani, reușită. Are valoare de adevăr afirmația că  ”toate loviturile de stat reușite se numesc revoluții”. Deși am fost printre puținii care am susținut acest lucru, Parchetul Militar confirmă, în aceste zile, (ipo)teza mea: nu a existat vid de putere în 1989, ci a fost doar o schimbare de persoane.  http://adevarul.ro/news/eveniment/lovitura-stat-decembrie-1989-1_5a3965235ab6550cb85fac15/index.html ).

De la film, imediat am luat direcția Casa de Cultură și, întinzînd bine compasul, n-am întîrziat mult.  Spectacolul deja începuse, locurile au fost ocupate de armată (soldați). S-a jucat piesa lui J. O Neille ”Ana Christie” în interpretarea artiștilor de la ”Teatrul de stat” din Bacău. Piesa mi-a plăcut ca acțiune, mi-a plăcut cum au jucat actorii și concluzia ce se desprinde în final. Nu mi-a plăcut că am stat în picioare… Piesa s-a terminat la 7.25. Am luat-o singur spre internat, reflectînd cele văzute și avînd un pietroi pe inimă. Aveam niște gînduri negre de nici nu știu cum am putut gîndi așa ceva. Eram plictisit de orice, de carte, de viață, de toate. Mă gîndeam: ce rost are să-mi tocesc creierii învățînd, ca apoi – cînd voi ajunge la salariul meu – să fiu un biet slujbaș ca profesor sau altceva. Și ce rost are? M-am gîndit apoi că o scoți mai bine dacă muncești brut și-ți cîștigi astfel pîinea. Dar apoi iar am întors-o. Ce rost are să muncești – și încă din greu, să te epuizezi ca apoi să te ramolești – apoi mori – și n-ai înțeles nimic din viață. În ambele cazuri eram revoltat că m-am născut și că trăiesc degeaba. De fapt nu e prima dată cînd gîndesc așa. În săptămîna care a trecut m-am gîndit de mai multe ori. La internat l-am găsit pe Halip N. care s-a făcut sănătos. După ce-am mai pălăvrăgit, m-a ascultat un pic la latină și apoi mi-am mai descărcat sufletul, și parcă m-am mai înviorat un pic.

Luni 4 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la făr-un sfert, m-am spălat, m-am îmbrăcat și-am sosit în meditație. Aici era pedagogil și timp de jumătate de oră am discutat. La început m-a întrebat dacă fumez și l-am asigurat că nu. Cred că dacă aș fi fost fumător i-aș fi spus. Apoi am vorbit despre limbi. Mi-a spus că lui îi place italiana (și mie) și c-ar vrea s-o învețe. M-a rugat să-i fac comandă la Cartea prin poștă  pentru un manual de ”Limba italiană fără profesor”. Mi-a spus că-i displace foarte mult germana și franceza. Mie unul îmi plac toate și aș vrea să știu din toate măcar cîte ceva. (Începînd cu engleză, rusă, franceză, germană, italiană, spaniolă ș.am.d.). Mi-ar plăcea și mie să învăț italiana. Ascult de multe ori Roma și-mi rămîn multe citate-n cap. Aseară s-a mai făcut o tragere la sorți, cu ocazia venirii lui Halip Neculai. A căzut păcatul pe Moscal care trebuie să se care în d 8.

Azi ar fi trebuit să dau diferență la limba latină pt trim I, dar n-are cine s-o dea. Dacă ieri pînă la 12 am învățat la celelalte obiecte, apoi de la 1 la 7.30 am fost în oraș – cînd să mai învăț? Mă cam îngrozesc la gîndul că aș putea rămîne corigent la latină pe vară, dar totuși mai sper. Azi în niciun caz nu mă pot anunța. Mîine…

De dimineață era un cer înnorat și destul de frig. Peste noapte o mare parte din zăpada rămasă a dispărut, făcînd loc unei ierbi verzi și fragede care în unele locuri are 5 cm. Pe la 10 tot cerul s-a înseninat complet, zăpada a dispărut în întregime și pînă seara pămîntul s-a uscat. Numai pe alocuri mai sînt mici băltoace, dar restul pămîntului e uscat. Și tocmai acum s-a făcut vremea mai frumoasă cînd am de pregătit materia pe două trimestre la limba latină…

Pentru astăzi n-am fost pregătit bine decît la engleză și un pic la limba latină. Am început să intru mai adînc în materie, dar știu totuși prea puțin. Prima oră chiar am avut latina. Profesoara a controlat caietele și a ascultat cîteva eleve. La ascultare m-a întrebat o mică construcție și, din întîmplare, am știut-o. La predare am fost foarte atent fiind numai ochi și urechi la ceea ce spunea profesoara. La sîrșitul orei m-a pus să traduc textul și m-am descurcat binișor. Profesoara m-a avertizat că săptămîna aceasta să termin cu primul trimestru și dacă pot, și cu al doilea.  La ec politică toți ne așteptam la un extemporal deoarece a dat clasa X-a A, dar ne-a făcut o fentă și nu ne-a dat. Nenati s-a scuzat pentru că a fost la olimpiadă (”Delavrancea”) iar Halip c-a fost bolnav. A ascultat vreo trei eleve apoi ne-a predat lecția nouă. La muzică, diriginta n-a mai ascultat, ci de la începutul orei a predat despre ”Muzica populară românească”. Fiecare cuvînt a fost exemplificat prin cîntece de pe placă și toată ora a fost mai mult o audiție muzicală și ne-am distrat toți foarte bine. Aveam de gînd să învăț la chimie în această oră, dar am putut? La chimie, ora s-a desfășurat foarte normal: ascultare-predare. La predare am scris și eu o ecvație la tablă. La ed fizică am stat cu toții în clasă și ni s-a citit din ”Jocurile Olimpice – istoric”. Broască Geta a venit cu mine-n bancă și i-am arătat traducerea și cîteva exerciții la engleză. La engleză, spre marea noastră mirare Pop n-a întîrziat defel și a intrat în clasă chiar în timp ce suna. Toată ora a făcut ascultare, dar din cîâi a ascultat n-a pus niciun cinci (numai de patru). Pop a hotărît să fcaă o serioasă selecție. Ora asta am mai răspuns eu cîte ceva dar n-am fost la înălțime. După ore, am rămas la urmă și l-am așteptat pe Pop la poarta școlii. I-am arătat foaia cu ”Dicționarul de familie”. Mi-a tradus el cîte ceva pe drum și mi-a promis că mîine sau poimîine îmi va arăta totul. Foaia a rămas la el. M-a impresionat cînd am auzit că are pe cineva în Anglia care îi trimite reviste și cărți. După ce-am luat masa la internat, am ieșit cu Costică și Toader prin oraș. Era cald și plăcut. O adevărată desfătare să te plimbi pe la umbră. Numai să ai chef. Azi, muzica veselă, populară din ora de muzică m-a adus la realitate și m-a trezit din visările mele.

Am venit la 3.30 la internat, mi-am ales cărțile și-am jucat un pic de tenis cu Pitic și Costică.

La 4 m-am dus la Atelier unde au venit numai ceilalți trei băieți, azi fetele fiind scutite de (ora de) atelier. Totuși, din greșeală, au venit Ica și M(elexina). Cînd le-am anunțat că-s libere M. a zis că-i ”mișto” și-a făcut stînga-mprejur. Nu știu de ce, azi am văzut-o pe M. într-o lumină f proastă și nu mai simțeam nici un fel de ”atraction”; îmi părea egală cu celelalte. La atelier, de la 4 la 5.30 am mers în fostul sediu U.T.M. unde acum e atelier de radio. Ceilalți trei au instalat difuzoare noi (95 lei) prin clase, iar eu am schimbat niște ștechere mai mari cu altele mai mici.

După ce-am ieșit de la atelier am mers toți patru în oraș. Aici m-am întîlnit cu Bida Ioan care acum e la București la o școală de contabilitate și acum a terminat vacanța.

Am ajuns la internat la 6.30, am scris în Jurnal pînă la 7, iar la 7 am coborît la masă. Începînd de azi am intrat într-o mare criză (alimentară și financiară). După ce m-am jucat un pic cu macaroanele am ieșit afară și-am mers tustrei (Toader, Costică și eu) în oraș. Am patrulat un pic fiind foarte voioși seara asta, apoi ne-am întors la internat. Pe la 8.10 s-a stins lumina și s-a aprins abia la 8.30, cînd am început să mai scriu în Jurnal. Numai bine am terminat pînă la 9 și pe azi am terminat cu nici o lecție învățată. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 357 Sâmbătă  23 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (85).


Marți 29 martie 1966.  Chiar din a doua zi a acestui trimestru m-am obișnuit să mă trezesc înainte de ora 6.

Azi vremea s-a înnourat, a plouat mult și dimineața mi-am luat paltonul. Totuși sînt bine răcit și tușesc pînă-mi vine rău.

Prima oră: limba română. După cum ne-a fost convenția, prima oră de l romînă trebuia să fie cu controlul temei de pe vacanță. Eu n-o făcusem și m-am simțit tare prost cînd (profesoara) a venit și mi-a cerut caietul. Am fost singurul din clasă care n-am lucrat. Am mințit (spunând) că am uitat caietul la internat și prof. m-a crezut. În gîndul meu mi-am luat un fel de angajament să mă apuc de treabă și să nu mai simt astfel de emoții. În restul orei a citit Agarofinei lucrarea ei (7), după care au urmat comentarii. Profesoara m-a pus și pe mine să vorbesc, dar a uitat cum mă cheamă și m-a botezat ”Dragu” (Mă mir că nu mi-a zis ”dracu”). Pentru ora viitoare s-a anunțat controlul lecturii particulare. La limba rusă profesoara a ascultat-o pe Lungu Oltea care a trebuit să dea diferență pentru primul trimestru, apoi a prelucrat poezia învățîndu-ne s-o povestim. Nu știu cum s-a întîmplat, dar ora asta n-am răspuns deloc.

Nu știu de ce, dar astăzi, ca și ieri de altfel, am fost grozav de supărat și trist. De-abia deschid gura și mai vorbesc cu cîte cineva. Nu-mi place să discut with the girls (LD: cu fetele) și, începînd de ieri, mă uit mereu-mereu înspre B.M. Știu că nu voi fi niciodată cu ea dar o privesc din simplă plăcere. Îmi place, dar doar s-o privesc.

După rusă a urmat diriginția. ”Baba” a explicat scăderea notei la purtare și s-a făcut o scurtă analiză a situației la învățătură. La trigonometrie s-a făcut toată ora ascultare din formulele corelative. La cor diriginta și-a mîncat zilele cu tenorul (LD: eu fiind tenor…). Ceilalți mergeau de bine de rău, dar cu noi era culmea. După cor am avut naturale; am făcut tot o lecție de A.L.A., iar Zăicescu ne-a dictat în continuare din carte. Ni s-a anunțat și un extemporal din A.L.A..

La amiază, Țopa și Lucreția au făcut scandal cu venirea noastră, dar mai mult Toader și Costică au purtat vorbele de ocară. După asta am schimbat (eu cu Popovici D.) becurile din meditație, după care Haiuță mi-a dat o scrisoare. Era de la bunița și sosise încă înainte de vacanță. De la 3 jumate și pînă aproape de 5 am scris încontinuu la latină și încă n-am terminat.

De la 5 la 7 am fost cu Toader și Costică la Casa de Cultură unde Teatrul de Stat din Piatra Neamț a prezentat drama în 5 acte ”Femeia mării” de Henrik Ibsen. Am avut locuri bunișoare. Toader a stat între Costică și Felicia. Partea proastă a fost aceea că audiția a fost slabă din cauza forfotei necontenite produsă de un batalion de puști. Piesa mi-a plăcut, dar cît am ascultat-o am fost cam nervos.

La internat, cu greu ne-a servit masa. Țopa și Lucreția au făcut iar garagață: ”Eu nu stau la cheremul golanilor”. Aveau mare grijă de noi că acuma batem străzile și frecventăm spectacolele, iar la sfîrșitul anului vom plînge pe la porțile școlii. Toader a spus vreo două vorbe tari și a plecat (fără să mai ia masa). În meditație am scris încontinuu la l latină și, în sfîrșit, am terminat. Am început să-mi fac și lucrarea la limba română (restanță) dar n-am terminat și m-am mutat în cealaltă meditație unde am terminat. Deoarece de vineri nu mai scrisesem în jurnal am scris în seara asta din cîte mi-am mai adus aminte. Am reușit să termin și cu dumineca, cînd s-a făcut ora 11.15  și Beldianu Ghe. a încuiat meditația. Afară ningea barosan și totul era din nou alb acum cînd pămîntul aproape se uscase.

Miercuri 30 martie 1966. Astă-noapte n-am prea dormit fiind trezit de tuse puternice. M-am sculat imediat, cum s-a dat deșteptarea, m-am spălat, mi-am făcut pantofii și m-am suit imediat în meditație. Aici am ”pompat” un pic de lectură de la Buliga Ghe. (poezii de Goga).

Dimineața ningea, ploua, era o mare gldărie și fleșcăraie și am luat galoșii. Cînd am ajuns la școală tot eram trist dar m-au înveselit fotografiile aduse de Gavril. Eu am una cu Ica și Gozec, apoi una cu clasa.

Prima oră am avut l română. Profesoara a întrebat ce s-a citit și eu am zis: poeziile lui Goga! În oră s-a discutat despre romanele lui Duiliu Zamfirescu ”Viața la țară” și ”Tănase Scatiu”. S-au pus și note (7,8). La limba latină, profesoara a cerut caietele de gramatică la control. A controlat primii cinci și ultimii 5 elevi de la catalog. Albu a avut scris cu creionul și i-a pus 4. Ceilalți au căpătat note f mici (Vîntu 7, Agarofinei 6). Mi-a controlat și mie caietul și mi-a spus că nu-i terminat; dacă aș fi muncit mai mult aș fi ajuns la zi cu materia. Apoi, la predare, m-a pus să traduc o propoziție scurtă, dar am spus că n-am scos cuvintele, (lucru) pentru care am fost certat: ”Elevule! Mi s-a părut că ești un elev conștiincios”. De unde și pînă unde și-a făcut o astfel de părere, nu știu (poate diriginta i-o fi insuflat-o). La fizică s-au recapitulat formulele de la cîmpul magnetic și s-a făcut o problemă destul de lungă. La ed fizică am stat cu toții în clasă. S-a jucat șah și s-a tocit pentru economie (la început, B.M. (Lia) a stat în spatele meu, dar eu m-am mutat în prima bancă și apoi s-a mutat și ea…). La economie politică a ascultat două eleve după care a predat prima lecție de la secțiunea II-a: ”Modul de producție socialist”.

După ore, în fiecare zi, mergeam fie eu la Mafteian, fie el la mine și-i comunicam lecțiile la zi să i le transmită lui Halip. La limba engleză Pop a întîrziat vreo 20 min. Cînd a venit, a adus vreo 20 de  calendare cu orare de la Revista ”Tribuna”. Mai rămăseseră trei bucăți (se dăduseră numai la cei abonați). Pop a întrebat cine-i abonat dintre băieți. S-a ridicat Costică, iar Pop mi-a dat un calendar să i-l dau lui. Eu însă, ca să fac un pic de rîs, m-am făcut că că-l pun la mine în carte. Pop a rîs și el și mi-a dat și mie și lui Gherasim cîte unul. (…).  (L.D.: aceste puncte puncte și paranteze sunt în Jurnal). Restul orei a predat lecția în întregime. A fost dirigintele în clasă și a împărțit bilete la teatru. Albu a cam făcut gît și n-a vrut să-l ia (3 lei).

La internat, după ce-am luat masa, am ieșit cu Toader la asfalt cu toate că era frig și drumul era ud. Am mers așa pînă la fîntîna cu acoperiș de lîngă drumușor. Pe drum, Toader și-a descărcat sufletul, rugîndu-mă f mult ca ceea ce-mi va spune să rămînă numai între noi, iar eu l-am asigurat de asta. Mi-a spus despre Ieșan Natalia din clasa X-a F. aceasta i-a trimis cîteva bilețele, la care el a răspuns. Poștărița este este o fată dintr-a XI-a din… (L.D.: din nou precizez că puncte punctele nu aparțin transcrierii, ci erau chiar acolo, îngroșate, ceea ce ar sugera că numele poștăriței nu trebuia aflat cu niciun preț…). Cunoștința nu s-a făcut încă. Toader, ca fotograf, i-a făcut o mulțime de poze. De la 5.30 la 7 am scris încontinuu în Jurnal și abia am ajuns din nou la zi. La 7.15, după ce am luat masa, am ieșit cu Toader și Costică la asfalt. Ne-am întors după vreo jumătate de oră. Costică nu știe nimic de Natalița și nici nu trebuie să știe. Pentru a găsi un poștaș mai bun m-am gîndit la Atănăsoae care ne-a furnizat o serie de date (despre alte colege din F). Prin Toader am primit de la una din ele mai multe complimente dar eu n-am continuat… Asta a fost numai o încercare, dar eu nu-s de-acela care să umble cu de-astea. Nu-mi place. Toader o face pentru prima dată și se distrează bine.

Joi 31 martie 1966. Dimineața m-am sculat mai obosit decît m-am culcat. Toată noaptea am tușit grozav.

Prima oră: româna. Azi, Magopăț a stat cu mine în bancă, iar Gozec cu ”Chirița”. Toată ora profesoara ne-a dat ”îndrumări de ortoepie și punctuație”. Ne-a elucidat o mulțime de probleme neclare. M-a mirat că se pronunță corect ”antic”, cu accentul pe i. Așa zicea profersorul de istorie din clasa 8-a și noi l-am bitezat ”Antica”. La istorie, profesoara a ascultat din bancă cîțiva elevi. Magopăț nu știa deloc, dar a citit din carte și a luat un 8. Apoi profesoara a predat ”Cultura în perioada de după 1871”. La limba rusă a răspuns o singură – Vulpe, apoi ne-a predat prima parte a lecției ”Lev Nikolaevici Tolstoi”. Nici ora asta n-am răspuns deloc. În schimb, m-am uitat insistent ”au gauche”. La naturale, Zaiciu ne-a dictat ultima lecție de A.L.A. Eu mi-am delectat privirile și am observat îi place să fie privită… Își plimbă ochii apoi și-i lasă-n jos…

Azi am avut pînă la 12 și-am venit imediat la internat. Aici am mîncat bine (+plus) apoi am stat prin meditație cu Toader și Costică. Toader își continuă corespondența care, acum, este mult mai amplă.

Azi a fost cu adevărat o zi de iarnă. P.S. De adăugat la sîrșitul zilei de 30 martie: Viorica Teleagă (mi-a propus) m-a anunțat că două fete ele căror părinți sînt colonei și judecători ar dori să mă cunoască. Eu nu vreau. Și nici nu-mi place.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 3.15 s-au difuzat pînă la 6 meciurile și difuzorul a fost în permanență deschis. În pauza de 5 am fost cu Toader și Costică la valize și-am mistuit vreo dou-trei sute de grame de slănină și vreo jumătate de pîine de casă. La 6 ar fi trebuit să merg la spectacolul dat de Botoșani, dar probabil s-au înzăpezit și s-a amînat. Afară n-a fost nici un minut din această zi în care să nu fi viscolit și nins cu mare viteză. Partea proastă e că se topește o mare parte din ea și pe alocuri sînt băltoace mari. Mare noroc am de galoși.

La 6.30 Toader s-a dus la cercul de matematică. Andrișan Ghe. a cam intrat în conflict cu profesoara. Astăzi l-a tras de păr și în timp ce-l trăgea îi făcea morală: ”Îți bați joc de mine, de tine, de matematică, de UTC și de patrie!”. De unde și pînă unde a ajuns la concluzia asta așa de complexă nu pot ști. Știu însă că la din astea se pricepe.

Seara s-a stins lumina și nici nu s-a mai aprins. Am învățat la lumina lămpilor. În pauză i-am văzut Jurnalul pedagogului Țopa: ”Născutu-m-am în anii grei ai…”. În dormitor, la lumina lămpii ne-am distrat de minune cu pedagogul și Atănăsoae (pe tema femeilor). Andriciuc a plecat la Siret. Pentru ca dormitorul 11 să fie numai cu Medie 2 s-a tras la sorți ca cei de la Liceul 1 (cl. IX-a) să plece. Cu un pic de șmecherie am scăpat de Pușcașu și au venit Atănăsoae și Halip Florea.

Vineri 1 aprilie 1966. Nici dimineața nu s-a aprins lumina. Cînd am ieșit afară, era iarnă grea. Zăpada – mare, și vîntul bate destul de tăios. Eu continui să tușesc bine.

Cu ocazia zilei de 1 aprilie Costică a fost păcălit de Toader (”Măi, ți-a venit maică-ta!”). Costică s-a dus imediat jos, bucuros, mai ales că avea nevoie de bani. Azi – ca niciodată – s-au făcut o mulțime de bancuri și poante și bune și rele. La internat s-a folosit f mult poanta cu ”ți-a venit de-acasă” sau ”te cheamă cineva pînă afară”. La masă, pedagogul i-a păcălit pe toți cînd a strigat că este plus de ceai și s-au repezit toți la oblon.

La școală numai bine am intrat în clasă că Ica mă anunță că mă așteaptă Gherasim. Cînd am ieșit pe ușă mă anunță că-i Întîi Aprilie. Eu am încercat să-l păcălesc pe Steiger că-l cheamă la secretariat, dar nu mi-a mers. Cupșan mi-a transmis că Teodora dintr-a 11-a mi-a spus să vin la ea în clasă. Am considerat că-i o simplă păcăleală de 1 Aprilie și nici n-am vrut să mă gîndesc să merg.

Prima oră am avut l română. Profesoara ne-a dictat o lecție de sinteză despre opera lui Coșbuc. Azi a lipsit Gozec și-am stat în prima bancă cu Magopăț. Eram singurii băieți din clasă. La fizică n-a ascultat, ci a predat toată ora despre inducție și flux magnetic. Cînd m-am dus după material, pe scări am găsit un bilet foarte frumos împăturit. Cînd l-am deschis am citit: 1 Aprilie! La l latină profesoara m-a pus să-i povestesc lecția de zi, dar n-a avut cine. Pt asta profesoara mi-a făcut oleacă de morală: ”Băiete, tu trebuie să ajungi cu materia”. Cînd am luat lecția nouă, m-a pus să traduc o propoziție mai ușoară și cu greu am tradus-o.

După ora de latină, nu știu cine a tras mai tare de clanță și-am rămas cu clanța-n mînă. După ce-a sunat, ne-am hotărît cu toții să închidem ușa și să luăm clanța înăuntru. Am așteptat vreo 20 min. dar n-a venit nimeni. Ne-am gîndit c-am scăpat de ora de geometrie și ne pregăteam pentru ora de limbă rusă. Dar, deodată, auzim bătăi în ușă. Eu m-am dus și-am deschis ușa. Cînd a intrat profesorul în clasă am spus: ”s-a stricat ușa, tovarășe profesor”. El: ”Ei, da.. chiar așa…”. Pentru azi eram semipregătit și nu m-am gîndit că pentru chestia cu clanța s-ar putea ca profesorul să vrea să se răzbune și să mă asculte. Și chiar m-a ascultat. Cînd am ieși afară (din bancă) Lia și-a îndreptat privirea spre mine (împreună cu un gest delicat) și m-a întrebat dacă știu. La formule cu cît am mai știut eu, cu cît a mai șoptit Vîntu, m-am descurcat și-am luat 7. Restul orei a ascultat numai formule și probleme. Nenati a încasat o notă mică. La limba rusă a deschis ușa Magopăț. Deoarece lecția era mai lungă a ascultat-o pe Albu care s-a descurcat bine. Eu am tăcut toată ora și n-am scos nici un cuvînt, nici la ascultare, nici la predare. Este într-adevăr ceva destul de însemnat, deoarece este o foarte mare diferență între felul cum activam la reală și cum ”activez” acum. Nu știu ce părere își face profesoara, eu însă învăț regulat lecțiile, numai că nu mă mai anunț. Asta poate din cauza gîndurilor mele negre sau a ”obiectivului” din ”gauche”. În fine, a trecut și ora de limba rusă. Imediat a apărut și diriginta care era astăzi în cele mai rele toane posibile. Cum m-a zărit, m-a întrebat ce fac cu latina, iar cînd am răspuns că ”voi da eu diferențe” atît mi-a trebuit. Ea: ”Nu! Nu așa! Eu nu pot sta cu situația neîncheiată. Dacă n-ai de gînd să termini cu latina, să-ți scoți actele și să te cari, te cari!”. Eu n-am zis nimic, am înțeles situația (adică, nu e ea – săraca! – vinovată, ci natura…). Restul timpului cît a mai stat, a făcut un scandal grozav: ”Să nu mai văd nici o notă rea în catalog! Cine ia un patru, să-și ia actele și să se ducă cu tot cu el pe ușă! Vi-s în cap bilețelele, băieți? Las-că știu eu ce fac ”perechile” la film! Am fost eu informată de toate!…”. O fi avut băbuța azi nervi, altfel nu e rea întotdeauna.

La internat mi-a venit așa o indispoziție și melancolie că nu mai știam ce să fac. Nu-mi ardea de învățat și – printr-un efort de voință – strîngînd din dinți, am învățat la istorie. Cînd am văzut cum trece timpul, m-am gîndit serios că nu mai am vreme de pierdut și cu tot zorul pe care l-am dat abia am învățat la istorie și la chimie.

Pe la 4 a fost, în sfîrșit, Mircea pe la mine. A venit cu geantă și insignă de taxator. Era însă f supărat, amărît, obosit, boțit și-n tot felul. Mi-a spus că s-a împotmolit pe traseu venind de la Zamostea și că a trebuit să stea o noapte cu călătorii în mijlocul cîmpului. Toți erau flămînzi și viscolul urla sălbatic în jur. Zăpada era pînă aproape de brîu și cu greu au ieșit a doua zi, fiind remorcați. Acum, el este numai practicant, urmînd ca după un termen să devină taxator. Era tare flămînd și am mers cu el la valiză unde am mîncat amîndoi cîte ceva. Noroc că mai rămăsese de la prînzul pe care-l avusesem mai înainte (pîine, ouă, slănină, usturoi). După asta a plecat, poate va prinde vreo cursă, să mai facă vreun traseu.

În pauza de 8 am început (noi cei trei) să discutăm despre fete și ne-am hătărît să trimitem trei bilețele la trei fete, apoi fiecare cu-a sa… (vsiakomu svoia doroga – fiecare cu drumul său). Toader și-a aranjat șusta și-i dă ghes cu bilețelele. Costică are anumite considerente față de o fetișcană din clasa 9-a: bruneta Geta. Eu am rămas pe tușe, iar ei m-a îndemnat să trimit bilețelul la ”fata aia din Liteni” (L.D.: adică Lia/ Buhai Melexina/ B.M.). Costică nici nu știa despre ce-i vorba și și-a dat cu părerea: ”Ei! Dă-o-n colo că-i un șpîrc!”. Noi am rîs, dar mie nu mi-a prea convenit. Mai tîrziu Toader mi-a spus: ”Zău că-i frumoasă! Mie îmi place!”. Eh, și mie… După discuțiile astea am trecut la altele și mai puțin serioase. În seara asta am avut un incident cu Adochiței din care am văzut că se cam teme de mine. Pînă acum era destul de temut în meditație, fiind, totuși, destul de puternic. Iată cum a fost… Radu al nostru (Adochiței) avea chef de hîrjoană și, din joacă, m-a prins pe la spate cu mîinile de față. M-am zbătut dar nu mi-a dat drumul. Atunci m-am zbătut și-am căzut cu el pe jos. La început am fost dedesubt, apoi m-am ridicat deasupra cînd, deodată, îl aud: ”Măi Druguș, n-o lua în serios!”. Ne-am sculat amîndoi, ne-am scuturat și în seara asta n-am mai vorbit. Seara am rămas jumate de oră în meditația de clasa XI-a. În seara asta a venit Evuleț tare beat și ne-a distrat pe toți foarte bine. Ba începea să spună probleme de șah (și-un boț de mămăligă) ba se lua la harță cu Mihalciuc etc. Principalul e c-am rîs bine. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 340. Miercuri 6 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (73).


Joi 10 martie 1966. Dimineața ne-a sculat Prandea la 6. Fiindu-mi somn, nu m-am sculat de la început. Cînd a venit Prandea a doua oară a văzut că noi trei (eu, Costică și Cezar) încă dormeam. Mie nu mi-a zis absolut nimic și s-a repezit la Cezar și Costică făcînd gălăgie. Toader mi-a șoptit: ”Te protejează!”. Mă mir și eu, de unde și pînă unde această protecție de care eu n-am nevoie. Totuși, cînd o să pot o să profit de ea, dar tot am să rîd de Prandea.

Aseară Haiuță a venit și el prin dormitoare. Deodată a venit la noi în dormitor și s-a ascuns după dulapul de lîngă ușă. De data asta însă băieții au comunicat imediat și au aflat toți că pedagogul este în dormitor. Totuși, ne-am distrat cu Costică care s-a făcut că nu știe nimic și răspundea la întrebările noastre. A venit apoi Beldianu Gh. (XI) și a stricat și mai mult. A început să întrebe dacă fumăm, dacă avem țigări, care pedagog îi mai bun, că el nu-l are la inimă pe Haiuță ș.a.  Cînd a ieșit el din dormitor a ieșit și pedagogul, după care am rîs bine. Din fericire, n-a fost nici o ”victimă”, ca data trecută.

În ora de meditații de dimineață n-am învățat la nimic. Am scris prin jurnal și-am discutat cu Halip N.

Dimineața părea a fi cald dar era înnourat și ne-am îmbrăcat ca-n mijlocul lui ianuarie.

Prima oră am avut l română (nepregătit). După ce-a ascultat cîțiva elevi, profesoara a încheiat mediile. Cînd a ajuns la mine m-a întrebat dacă am vreun extemporal în D. I-am spus că nu și m-a încheiat cu 7. A doua oră – istoria (complet nepregătit). L. m-a întrebat dacă am notă la istorie și am dat din mînă că nu. (Ce rău sînt!). Profesoara a început să asculte de la începutul catalogului și n-a mai ajuns pînă la ”noi” (L.D.: adică la mine și la Lia). În a doua jumătate a orei a predat India, China și Japonia.

În pauza mare ne-am adunat toți băieții și-am discutat despre extemporalele la fizică și geometrie. La primul e amenințat Gozec, la celălalt Magopăț. Le-am promis la amîndoi că voi sta în orele respective în bancă cu ei și le voi arăta… După asta Gavril ne-a făcut cinste cu cîte-o gogoașă (fără Halip). A treia oră – rusa. Pentru azi am avut de scris două exerciții + trei stofe pe de rost din ”Calea ferată” de Nekrasov. La început a ascultat pe cîteva, apoi a început să încheie mediile, iar nouă ne-a dat ca temă în clasă să învățăm și următoarele patru strofe. M-am gîndit că dacă tot nu le știu pe primele trei ce rost mai are să le învăț pe ultimele…Așa că mi-am făcut rost de-o carte de limba franceză să exersez cu ajutorul lui Halip. Lia stătea cu Cupșan (lîngă mine).. Deodată profesoara mă strigă și începe să-mi pună întrebări din rezumatul poeziei. Mi-am adus aminte din clasă cîte ceva și-a mers. Cînd mi-a spus să spun primele trei strofe mi-a venit să zîmbesc și-am spus că nu le-am învățat. Profesoara, îngăduitoare, mă așează jos și-mi spune să le învăț ca să-mi poată pune notă (parcă nu-mi putea pune și-așa!). Eu am început să învăț de zor și-am reușit să învăț două strofe. A ascultat-o apoi pe Nichiforiuc, care a zis foarte simplu că nici ea n-a învățat. Profesoara – nedreaptă în cazul ăsta – a zis: ”n-am ce-ți face. Azi îți dau 3. Cu Druguș e altă situație. Cînd era în D îmi dădea răspunsuri foarte bune împreună cu Gherasim și Zaharia. Așa că lui i se permite”. Mie mi-a venit să rîd cînd am văzut astfel de protecție. Eu unul n-am acceptat gestul ei, ca și în cazul tov prof Pop. (Nici o diferență între ”bun” și ”rău”: cine învață – 10, cine nu – 3). După 20 de minute m-a examinat și-am știut cele două strofe – restul a spus dînsa. După asta a ridicat catalogul oblic – să nu se vadă – și după cum au zărit unii mi-a pus 9 sau 10 și m-a încheiat cu media 8 (Ce pleașcă!!!).

Azi n-a fost minut să nu mă uit la L. Și reciproc.

Profesorul Zăicescu a predat prima jumătate a orei despre bolile date de microbi, apoi a pus două eleve să citească din cărți. Halip N. l-a iscălit pe Atănăsoae C. Pe-o carte, ca să-l certe Zăicescu… La sfîrșit a stat diriginta în clasă și-a făcut niște situații.

Azi am terminat orele la 12 și-am venit la internat cu băieții din D. Am luat masa la 12.15, m-am sculat sătul de la masă, dar după asta, vaaaai….!

Azi a fost înnourat și de la 12 la 5 a plouat mereu cam încetinel, dar a înnoroit bine pămîntul.

După ce-am luat masa, pedagogul a luat aparatul lui Gherasim și-am mers toți trei afară-n ploaie de-am făcut vreo patru poze, una mai caraghioasă ca alta. În meditație am scris un pic în Jurnal apoi pedagogul (pe la 4) m-a pus să fac recensămîntul ”populației” din cl XI-a. Cînd am ajuns la Caunii Anton (șeful) acesta a refuzat să-mi răspundă, dar nici eu nu m-am lăsat călcat în picioare. (Mai tîrziu am aflat că-i născut la 8 XI-a 1945!).

De la 4.30 am făcut bilet de voie și împreună cu alți șapte elevi de la internat am mers la Casa de Cultură. Aici împreună cu Toader, Gușul Ghe și Rusu Anton am plecat în oraș. Aici Gușul ne-a cumpărat o franzelă și ne-a ogoit pe toți. Am sosit la Casa de Cultură la 5 fără 10 pentru a prinde începutul spectacolului (la 5). Aici ne-am întîlnit cu Fetcu R (X B) și Popescu F. (X D) cu care-am mai conversat vreo jumate de oră, apoi am reușit să intrăm în coridor (aici am făcut presiuni asupra sexului opus) și m-am distrat foarte bine cu prietenii (Costică L., Tănase Gh., Magopăț Gavril,  ș.a.). La 6 s-a dat drumul în sală. Cu toate că erau trei controlori la ușă am intrat cu presiune și cu biletul în pumn (nu mi l-a mai rupt). Am găsit locul meu liber și mi l-am ocupat. Toader a avut nr 1, eu 2, Magopăț 3, Felicia 4, Cezar 5 ș.a.m.d. Pînă cînd a început spectacolul a cîntat un pic de muzică, iar eu am avut discuții destul de vioie cu Geta Nichiforiuc ș.a.. Aceasta m-a caracterizat ca fiind ”un excepțional cavaler” (vorbe!!!). Am discutat despre dans. ”Fără să dansezi nu știi că ești tînăr”. Am mai citit dintr-o revistă de la Teleagă Viorica (Despre… căsătorie). În sfîrșit spectacolul a început pe la 6.30. . Teatrul de Stat ”Victor Ion Popa” din Bîrlad a prezentat comedia în 3 acte de Mircea Ștefănescu, ”Vis de secătură”. A avut destule momente vesele și fraze cu subînțelesuri. Pot să zic că mi-a plăcut și m-am distrat foarte bine de cei 3 lei (mai ales că nici n-am dat biletul).

Toate au mai fost cum au fost dar nu mi-a plăcut deloc că am rămas flămînzi. Am ajuns la internat la 9 făr-un sfert. Ne-am mai învîrtit un pic pe-afară și prin meditație și s-a făcut 9. Pedagogul m-a trimis să deschid dormitoarele și să aprind luminilor. De cînd a pățit-o Prandea cu comutatorul general s-a pus lacăt și cheie la el.

În dormitor am vorbit destule despre mîncare și tare-mi mai cînta o doină în stomac.

Seara a fost înnourat. Str 23 august este desfundată.

Astăzi la ora 2 și ceva ne-am strîns cu toții în sala mare a Consiliului Sindical Raional unde toți uteciștii au primit noul carnet roșu de UTC. La început, ni s-a vorbit despre importanța acestui eveniment și cum să păstrăm aceste carnete. A urmat înmînarea festivă a carnetelor. Pe mine m-a strigat pe la mijloc. Mi l-a înmînat tov secretar Fasulă. Nr. 1265423 Data 4 III 1966.

Vineri 11 martie 1966. Dimineața ne-a sculat tot Haiuță. Eu m-am trezit înainte de 6 și m-am și îmbrăcat. Venit în meditație am mai citit o dată la fizică, o dată la geometrie, iar apoi de mai multe ori la limba latină. Aș vrea să mă asculte odată, dar cu 5 lecții ce pot face?

Dimineața era înnourat șu probabil astă noapte a plouat. La școală Magopăț a lipsit primele trei ore. A venit la geam și de la ora de rusă s-a cărat. De la geometrie și rusă au fugit Gozec și Halip așa încît în ora a cincea am rămas singurul băiat din clasă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara ne-a dictat lectura suplimentară pentru vacanță, apoi ne-a controlat lectura suplimentară și pe trimestrul acesta. Eu aveam un caiet împrumutat de la Costică Lungu, dar n-a controlat pe rîndul nostru deoarece erau cîteva guralive care au spus că n-aveau caiete. Norocul meu. În ora de fizică, la rugămintea lui Gozec, m-am dus cu el în prima bancă. La începutul orei profesoara a pus absențele și mi-a pus nota din teză: doar 5!. Apoi am dat un extemporal de jumate de oră. S-a dat pe numere. Eu am fost nr 2.  (lîngă ușă). Mi-a dat o problemă și apoi de transformat rezultatul ei în sist C.G.S., ce este intensitatea, interacțiunea dintre polii magnetici și prima lege a electrolizei. La problemă am făcut bine, dar mi-a ieșit un rezultat cam aiurea. Teoria am lucrat-o toată. I-am mai spus cîte ceva și lui Gozec și după ce-am terminat extemporalul l-am învățat celelalte formule de la mine și le-a știut. A știut și celelalte chestiuni de teorie și a luat 7. Cu extemporalul – care-i bun – îi va ieși media 6. Restul orei  a ascultat pe cei căzuți și unii s-au mai îndreptat. Pentru mîine ne-a dat trei probleme prea simple…

În pauză, drept răsplată, Gozec a făcut o cinste c-o spirală și-o eugenie (…). Ora treia am avut latina. Of, latina!… În pauză m-am mai uitat la cuvinte și pe la conjugări. Cînd a venit profa în clasă i-am spus că trebuie să fiu ascultat. După ce-a ascultat-o pe Geta Nichiforiuc, i-a dat media și a predat lecția nouă în ultimul sfert de oră profesoara m-a strigat la răspuns: ”Băiete, poftește afară”. Cu toate că nu m-am prea sinchisit de latină, totuși am făcut față destul de binișor. M-a întrebat cît am mai învățat și cînd i-am arătat cele 28 de pagini (dintr-o sută) mi-a garantat că nu-mi încheie media pe trim I. : M-a întrebat numai din declinări și traduceri ușoare. Fetele ziceau c-am mișcat eu pe-un 5. De fapt nici n-am pretenții la mai mult. Acum îmi va fi mult mai greu să învăț în vacanță materia pe două trimestre. După latină am avut geometria. La această oră a apărut Magopăț și-au dispărut Halip și Gozec. Am crezut că ne va da extemporal și m-am instalat cu Magopăț în ultima bancă. Hrișcă însă avea alte gînduri. Atunci m-am mutat în prima bancă de lîngă ușă. A adus primele extemporale (Gozec 4, Magopăț 4, Halip 5, B.M. între 4 și 5. Eu știam de-atunci că aveam 10 și acum mi l-a trecut în catalog. Mi-a corectat teza și am 9. Media 9! Magopăț avea un singur 4 în extemporal și teza 4. El a învățat pentru azi toate formulele la geometrie și trig. și era hotărît să se îndrepte. L-a ascultat și la tablă s-a mai încurcat la o formulă. A venit în bancă asudat tot și-a stat tot timpul cu mîna-n sus, să-l asculte. A mai dat trei răspunsuri bune (eu l-am informat…) și i-a pus 6. Media 5!. Cînd s-a terminat ora, a și plecat: ”Noroc, mă!”. Și ne-a strîns mîiinile. La ora de rusă am fost singur. De la ora de matematică am fost foarte vesel.

În pauză am întrebat-o pe L. dacă-i iese media la matematică și mi-a spus că se miră că n-a ascultat-o. Ne-am hîrjonit puțin.

În ora de rusă a venit diriginta și a calculat situația la învățătură și aceasta e destul de proastă: 20 căzuți (opt la un singur obiect). Apoi noi ne-am ocupat cu altceva și ea a lucrat mai departe. Ca să nu stau degeaba, am scos jurnalul și-am început să mai notez cîte ceva pentru ziua de ieri. Nenati a văzut caietul și mi-a trimis un bilețel (ce scrii? Poezii?). Am făcut apoi un schimb de bilețele. Și ea ține un astfel de jurnal dar nu scrie zilnic, ci atunci cînd apare ceva mai important. Lia era poștărița pentru bilețelele noastre… Eu am întrerupt primul acest schimb de scrisorele.

După ce-am luat masa, am vrut să merg cu colegii din D la film, dar …. din lipsă de finanțe… De la 2.30 la 3.15 am ieșit în oraș și-am făcut plimbări de unul singur. Am ajuns în capătul străzii 1 mai apoi m-am întors pe lîngă  Cinema 7 N (prima la stînga) Am mers înainte și-am ieșit pe Sttrada Speranței. Casa cu numărul 8 este una impunătoare, solidă și frumoasă. Obosit după astea m-am odihnit în parc apoi m-am dus la internat.

Aici nici nu m-am atins de cărțile de școală. Ce naiba? În ultima zi să mă mai asculte? Am ami scris ceva prin Jurnal. La 5 am făcut o plimbare pe asfalt cu colegii din D. Pînă la 6.30 am mai studiat presa și la 6.30 s-a dat masa pentru a se putea merge la baie. Din același motiv, n-am mers nici aici. După ce-am luat masa m-am sfătuit cu Cezar, Costică și Halip s-o tulim de la meditație (Unde-ați fost: – La baie! – Apoi? – ???) După ce-am colindat un pic, Halip ne-a părăsit și pînă la 8 am umblat singuri. Am fost din nou pe Strada Școlii Noi, ne-am întors pe ”Speranței” și-am ieșit de la cinema ”7 N”. Am mers prin oraș și-am poposit prin parc. Cînd au trecut băieții de la baie, l-am acostat pe Toader care a stat cu noi pînă la 9.  După 8 am fost cu toții pe la blocurile de pe strada Bogdan Vodă (Popescu F, X D). După asta am trecut prin fața internatului și am luat-o iar la asfalt. Pe drum am vorbit despre excursia ce se organizează la Iași și băieții m-au determinat să merg și eu. Dacă ei au găsit 40 de lei, eu n-am? La 9 ne-am reîntors la internat. Aici am observat că Prandea a observat numai lipsa lui Toader, iar pe-a noastră a trecut-o cu vederea. În seara asta Haiuță a scos fotografiile lui Toader. M-am dus cu el și cu Toader în cabinet unde ni le-a arătat. M-am stricat de rîs cînd l-am văzut pe Haiuță în atîtea poziții (ocnaș, cerșetor, mexican, popă). Au ieșit și de-ale mele cîteva, dar nu le voi scoate. Seara am convenit cu toții  ca, fiind ultima seară, să nu se mai facă ce s-a făcut la sfîrșitul primului trimestru, și ne-am culcat cu toții fără nicio grijă pe la ora 10. În alte dormitoare, s-a dansat, s-a cîntat, iar Dan Lorin Vasilovici (cl XI-a) i-a distrat cu acordeonul (L.D.: în videoclipul următor, de la minutul 15, colegii îl pot revedea pe Lorin după mai bine de jumătate de secol de schimbări ”revoluționare”: https://youtu.be/01cR-pa6M0w ). Unii au jucat cărți în meditație.

Azi a sosit din ”vilegiatură” Lungu Arcadie care a fugit de la școală c-o săptămînă-n urmă și-a călătorit pe la Ilișești.

Zilele astea a sosit un control la internat și totul strălucește de curățenie. La spălătorie este apă din belșug, robinetele stricate au fost reparate, iar pe coridor s-au pus becuri noi. Se cunoaște că știu ăștia de frică. Pînă acum au plătit cîteva amenzi pe chestii din astea. Și la bucătărie se simte prezența controlului.

Sîmbătă 12 martie 1966. Dimineață ne-a sculat Prandea la 6. M-am sculat imediat, mi-am periat hainele, mi-am periat papucii, m-am spălat, apoi mi-am făcut bagajul. Plapuma și perna le-am dus în sala de valize, iar pătura, cearșafurile și cutia le-am predat la administrație. Mi-am aranjat toate lucrurile în valiză și în servietă, apoi (m-)am suit în meditație. După ce ne-a dat masa am mers cu toții la rînd. (L.D.: adică la locul de încolonare a elevilor de unde se pleca ”organizat” spre liceu). Mai erau unii cu gențile goale sau cu cîte un caiet-două prin buzunare, dar ca mine …. nu era nimeni! Nu mi-am luat paltonul și fularul, am pus mîinile-n buzunar și-am mers la școală. Pînă să sune, am discutat cu băieții și-am încercat să împrumut 40 de lei de la Gozec și Magopăț. Diriginta a venit însă în clasă și a spus că se mai pot trimite și mîine bani pt excursie. Am vorbit cu Sadigurski Rony (cl X C) să-i trimit banii acasă la ea.

Prima oră – istorie. Pentru azi nu am deschis nici măcar o carte și nici la școală n-am citit nimic. Aproape toată ora s-a făcut ascultare. Cînd eram eu mai fericit și mă gîndeam la naiba, numai ce mă anunță fetele din prima bancă că mi-a pus dată în catalog, deci mă va asculta. Am reușit să citesc lecția de două ori. M-a scos la ascultat împreună cu Omelcenco și Melexina. La început ne-a întrebat despre o Triplă Alianță, dar cînd am trecut la partea geografică ne-am încurcat cu totul. Apoi a mai mers… Am stat chiar lîngă Lia și i-am suflat cît am putut. Am avut prilejul să stau foarte aproape de ea și mi-a plăcut. Eu m-am mai informat de la Voroniuc Maria din carte și chiar am citit din carte. M-a și pufnit rîsul, m-am oprit, profesoara s-a uitat la mine, iar eu am continuat. Cu ceea ce-am mai știut din urmă mi-a pus 7, iar ei 6. Să nu te pregătești deloc la un obiect și să iei 7 așa ușor, vesel și dispus, e ceva… În restul orei a predat despre ”Internaționala a II-a” și a început să încheie mediile, dar n-a mai terminat și s-a terminat și cu ora asta. Mai am încă trei. A doua oră a fost limba lui Cezar. Profesoara a ascultat un pic, apoi a încheiat mediile și a predat un pic. Eu am rămas neîncheiat… Nici în ora asta, baba nu mi-a adresat nici un cuvînt. Ora următoare am avut chimia. Eram mai mult ca sigur că nu mă va mai asculta și totuși chiar la începutul orei Repca m-a poftit în prima bancă să dau extemporal împreună cu alte colege periclitate. Mie mi-a dat carbonatul de calciu și cu cît am scris am făcut pe-un 4. S-a dus media 7. Restul orei a predat magneziul. Mi-a pus și mie vreo două întrebări și le-am răspuns. Ora patra și ultima a fost fizica. S-a făcut în laboratorul de fizică. La început, profesoara m-a rugat pe mine și pe Gozec să reparăm un glob (bec) dar n-am reușit. Am mers la loc (lîngă Lia) și profesoara ne-a spus extemporalele apoi a încheiat mediile. În extemporal am 9. Gozec care a făcut totul are numai 5. Mie mi-a dat media 6 din cauza notelor de la Teleagă (un 5) și a tezei (5). Profesoara a zis: ”Cum nuami 6? Mi se pare că numai la fizică ai atît”. Eu: ”Daaa…”. Ea: ”dacă făceai problema în teză…”. Gozec are 5, Magopăț 5, Halip 6, iar Lia … 4. După ora de fizică, diriginta ne-a chemat în clasă, ne-a ținut un pic de teorie pentru vacanță și ne-a anunțat că excursia se va face după 21 III. M-am despărțit de Gavril, mi-am luat șapca și-am fost liber (Lia s-a uitat în urma mea…).

Pînă la internat am ținut-o într-o fugă și-am prins masa de 12.15. După asta m-am mai învîrtit prin internat și-am plecat apoi la școală să-mi caut bani de drum. Aici am întrebat pe aproape toate fetele și băieții dintr-a X-a D, dar, cu părere de rău… n-au. I-am cerut lui Victor și el m-a servit imediat cu 8 lei (adică tot ce a avut – a sacrificat un film). Din punctul ăsta de vedere îl admir pe Gozec. Îi place să facă bine (ca și mie). Am trecut prin parc și deodată am zărit-o pe Lia. Era cu Ilarica Pascaru și Lucia Nenati. Am luat-o anumit înainte (100 – 200 m). Am luat-o apoi pe Speranței și-am mers înainte pînă la brutărie. Aici m-am oprit și am așteptat să apară ”ele” la orizont. Lia a zăbovit puțin, apoi a intrat în curte. Eu mi-am continuat drumul pe lunga stradă a ”Speranței” mele. Am lăsat într-o parte strada Izvoarelor, apoi cea a Școlii Noi, apoi Ion Grămadă,  ca apoi să dau în C. Dobrogeanu-Gherea. De aici am mers tot înainte și-am ieșit în Calea prieteniei. M-am dus pe la autogară să-mi caut bilet.  (L.D.: În textul manuscrisului este desenată ”harta” străzilor amintite mai sus). La autogară m-am întîlnit c-un tractorist de la Rupturi (comuna Grămești) care mi-a scos bilet, și mi-a completat el 1,50 lei. M-am întîlnit apoi cu Toader care mi-a adus o bucurie. Mircea e în Rădăuți. I-a dat lui cei 40 de lei (trebuiau 30). După asta m-am pornit să-l caut pe Mircea (mai bine nu m-aș fi pornit). După atîta umblătură atîta îmi mai trebuia. Cred că pe puțin azi am umblat 10 km. prin oraș. L-am căutat la internat, am fost la el la gazdă, pe la butelii, prin parc, prin oraș – nimic. Supărat că nu-l găsesc m-am hotărît să mă duc la internat. În fața raionului de partid mi-a ieșit Mircea în cale; tocmai venea de la internat. Mi-a spus c-a venit abia ieri de la Pașcani, a reușit și l-a încadrat, își va începe practica de luni. Mi-a povestit aventurile  sale prin Pașcani, gară și altele…. Am cumpărat trei pîini apoi am mers la internat; ajungîndu-ne foamea pe-amîndoi am scos o pîine și-am mîncat-o aproape toată cu zahăr.

Pe la 5 ne-am luat bagajele (valiza și servieta) și ne-am deplasat la autogară. Mircea mi-a suit valiza sus pe cursă, iar eu mi-am ocupat un loc mai în spate.

La 5.30 am părăsit Răduțiul. Parcă am plecat fără să vreau, pe neașteptate. În alți ani mă gîndeam la plecarea acasă cu o săptămînă înainte. Acum, numai în cursă mi-am trezit gîndurile. Pînă acasă m-am gîndit mereu la tot felul de situații prevăzute de mine pentru viitor.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 336. Sîmbătă 2 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (69).


Miercuri 2 martie 1966. Dimineața m-am trezit cu mult înainte de șase. Fiind somnoros – tot ceea la ce mă gîndisem îmi apărea realitate. Cînd m-am trezit de-a binelea, m-am gîndit că chiar dacă a fost vis, a fost o porcărie (some happiness with b.m.) (L.D.: cîteva clipe de fericire cu B.M.).

Cînd am venit în meditație mi-am adus aminte că mai am fizica și economia politică și m-am apucat să învăț cu sîrg. Totuși, n-am putut termina pînă la 7.30. Părîndu-mi-se că e frig și înnourat, mi-am luat paltonul, dar pe urmă mi-a părut rău.

Prima oră am avut limba latină și – ca de obicei – nu m-a întrebat nimic. În timp ce a ascultat cîteva eleve eu am învățat cuvinte. Deoarece nu s-a pregătit nimeni cum trebuie, profesoara s-a mîniat și ne-a dat de scris pentru acasă.

Am aflat că – în catalog – B.M este înscrisă la rubrica din mijloc, iar eu sînt jos. E bine! Ora a doua a fost teza la limba română. Parc-am fost pocit! Le-am garantat la toți că le dă ”Iubirea” și chiar așa a fost: ”G. Coșbuc – cîntăreț al iubirii”. Eu n-am dat teză. Prof m-a întrebat dacă am note și mi-a promis că mă va asculta.

B.M. a stat în ultima bancă, lîngă mine. I-am șoptit cîteva poezii erotice și-am schimbat cîteva cuvinte. Sper s-o fi dat bună. A scris vreo trei foi.  În timpul orei am stat în clasă la locul meu și-am citit la economie politică. Jumătate de oră am citit, jumătate de oră m-am gîndit și-am privit … ”a gauche” (L.D.: la stînga, adică la B.M.). A adus tezele la matematică, în D și sînt mari deziluzii: Cezar și Tănase au 6, Costică și Toader 5! Toader i-a spus profesoarei – care era foarte bine dispusă – un motiv anume și va mai da o dată teza. Nici mie n-a vrut să-mi spună ce anume motiv. Ora următoare am avut educație fizică. Eu cu Magopăț și Gozec am mers la Școala veche crezînd că facem în sală. Dar cînd am ajuns acolo și m-am uitat pe geam am văzut parcă era o școală romană. Tot soiul de oameni ocupaseră întinderea sălii. A trebuit să ne întoarcem. Ajunși la școală am intrat în clasă. Aici suplinea tov prof Băncescu cu care vom face de-acum înainte (Bauman are concediu medical). Toată ora am învățat la economie. În pauză – la fel. Deodată vine profesorul de economie și ne anunță că sîntem liberi și de la ora lui și la cea de franceză. Bucuria noastră era cu atît mai mare cu cît ne așteptam la un extemporal. B.M. stătea în spatele profesorului, iar eu mă uitam atent înspre …profesor. S-a anunțat în clasă că vom merge organizat la ”Gaudeaumus igitur” și că trebuie să fim la Cinema ”Unirea” la ora două. Am făcut în grabă un bilet de voie la film și m-am dus după dirigintă de mi l-a semnat.

La internat am luat masa la 12. 15. Pedagogul Ț.M. m-a trimis la director să întreb dacă poate internatul să meargă la film. Am fost la director și Viforeanu m-a lămurit că putem merge oricînd, numai dacă ne dau voie profesorii și diriginții. I-am dus vestea lui Haiuță, apoi am ieșit din curtea internatului.

Am mers un pic spre cazarmă, apoi am mers mult de unul singur, cu pași extrem de mici, pînă am ieșit în strada Petre Liciu, apoi am venit pe 23 august la internat. Tot timpul am fost îngîndurat și m-am simțit tare bine în singurătate. Poate e un semn și ăsta… Lui Cezar îi place, tot așa, de Luchian Rodica.

Ajuns din nou la internat, m-am întîlnit cu Halip N., am lăsat la cineva biletul de voie și-am luat-o ușurel spre cinematograf. Magopăț și Gozec s-au dus la ”7N”, iar noi, cu biletele de la Vulpe, am intrat la ”Unirea”.

Am avut locuri foarte bune și i-am ținut și lui Simeria un loc. Am vrut să-o chem și pe B.M., care era mai în față, dar n-am avut curajul… Filmul românesc ”Gaudeamus igitur” a fost o lecție bună pentru fiecare elev. Pe mine, nu știu de ce, m-a descurajat foarte mult, și m-a făcut să mă gîndesc foarte serios la viitorul meu. Dacă Emil a căzut cu (nota) 7 și se știa bine pregătit, atunci ce voi face eu? Mi-a fost ciudă pe Emil că era bădăran și s-a purtat urît cu Irina. De fapt, în ultima parte a filmului, în fiecare figură a lui Emil, mă vedeam pe mine și mă simțeam grozav de prost. Nu știu cine e vinovat de asta, dar e cam trist… Aproape la toți le-a plăcut FOARTE mult filmul, iar la restul numai le-a plăcut. ( – El: ”Nu e frumos să stai cu mîinile în buzunar cînd vorbești cu o fată” – Ea: ”Prefer să le ții în buzunar!”).

La internat am învățat mai întîi la obiectele mai puțin importante; la naturale am citit numai o dată și Zaiciu mi-a promis că mă ascultă. La română am învățat aproape tot timpul citind toate poeziile din bibliografie. Numai istoria am lăsat-o la urmă, cu gîndul să învăț mai bine. Dar s-a făcut ora 7 și eu abia am terminat cu româna. În pauza de 7-8 nu m-am dus nicăieri. Azi am primit o bombă: s-a eliberat dormitorul 11. Mi-am purtat bagajul prin mai multe dormitoare și m-am oprit să dorm cu Horodincă Ghe. Asta cam miroase a bătaie de joc. Se mai anunță că se vor mai elibera timp de cîteva zile…

Azi ziua a fost caldă. La Lic.1 se face educația fizică afară, pe teren.

Nu mi-a trecut tusea cu totul și e lucru de mirare. În fiecare an cînd mă îmbolnăveam mă ținea mult mai mult. Poate influențează și vremea. De cînd mi-a trecut boala am o poftă de mîncare considerabilă care se transformă într-o foame tot atît de … considerabilă și stomacul mi se face cîrlig. Aproape regulat mă scol flămînd de la masă.

Seara de la 8.30 la 9 am citit un pic la istorie. Mîine am teză.

Cînd s-a dat drumul la dormitoare, m-am dus tot în 8 și-am dormit cu Gh. Horodincă. L-am întrebat cum îi merge școala în comparație cu Liceul din Siret. M-am mirat mult cînd am aflat că la matematică îi iese media 3. La celelalte obiecte are note destul de bune, dar la matematică numai nu merge.

Cu toate că am luat de la bibliotecă ”Tartarin din Tarascon” n-am citit prea mult din ea. Cred că o voi duce necitită înapoi. Începînd cu această carte mi-am făcut și o fișă nouă: Druguș Liviu cl. Xa E. La școală eu sînt abonat în cl X D. Totuși, primesc ziarul în E. Mi-l aduce Rusu Anton sau Vatamaniuc. În orice caz îl primesc regulat. Înseamnă că nu s-au supărat prea tare pe mine băieții din D. De fapt cu ei mă am foarte bine în afară de Popescu D și Olenici Dragoș.

Joi 3 martie 1966. Astă noapte am dormit cu Horodincă. Cu toate că patul era bun și-am avut destulă lărgime, n-am dormit ca lumea… Încă n-am întîlnit un om care să sforăie așa grozav. M-am trezit de cîteva ori în sforăitul lui și – enervat – i-am dat un ghiont în coste și l-am trezit. Pînă dimineață m-am mai trezit de cîteva ori și la tot ceea ce m-am gîndit, aceea am visat. Am visat că am 8 în extemporal la fizică și îmi iese media 8. Apoi am visat că am găsit o sumedenie de bani de 1 ban și de 3 bani de metal. Bineînțeles, n-a lipsit – din vis – nici (B.)M. dar totul a fost prea ireal ca să nu rîd cînd m-am sculat.

Azi ziua a fost tot timpul înnourat și de cîte ori am fost în oraș a trebuit să-mi iau paltonul. Cerul e complet înnourat, dar nu știu dacă norii-s de ploaie sau de zăpadă. Suflă un vînt destul de rece și primăvara se duce. Cred că în martie va fi mai frig decît în februarie. Numai de n-ar ninge. Chiar dacă e un pic frig e plăcut cînd nu este zăpadă și pămîntul este uscat.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a ascultat întreaga oră. Halip s-a anunțat și a luat un 8. N-a predat lecția mai departe și ne-a dat nouă să citim ca temă ”Noi vrem pămînt”.

Imediat cum a sunat am ieșit afară să văd dacă n-a venit mama. În scrisoarea pe care am primit-o ieri de la tata îmi spunea că azi va veni la mine. Dar n-a venit…

Ora a doua am avut istoria. Profesoara a ascultat jumătate de oră, iar restul orei a predat ”Țările balcanice”. Eu m-am instalat în prima bancă, m-am înarmat cu-n stilou, linie, creion și caiet de teză și i-am declarat solemn profesoarei că vreau să dau teză. Din cele 4-5 lecții pe care mi le dăduse, am învățat numai ”Internaționala ” și ”Comuna din Paris”. Restul – tabula rasa!. Probabil c-am avut și-un pic de noroc. Mi-a dat ”Comuna”. De cum mi-a dat subiectul și pînă a sunat n-am ridicat stiloul de pe caiet. Cu toate astea am făcut cîteva greșeli și n-am putut să scriu toată lecția care era destul de vastă. Cred c-am dat-o pe 8. În ora asta profesoara a dat mai multe note rele decît bune…

În pauză, nici n-am apucat să-mi strîng cărțile că am și zărit-o pe mama în cadrul ușii, iar toată clasa m-a anunțat c-a venit mama. Am mers cu ea afară. I-am spus noutatea cea mare, cum mă simt cu colegii și colegele, ceva note și cam atît. I-am arătat mamei o listă de prețuri pe care o făcusem dinainte și mama – bună – mi-a promis că-mi dă pentru toate.  Pentru început mi-a dat 29 de lei. Mi-a spus că a primit acasă o comandă de trei cărți  de la Cartea prin Poștă (tata s-a cam supărat). Mircea n-a putut să intre în serviciu deoarece ștabii de la IRTA i-au pus diferite motive: că nu-i însurat, apoi că ar vrea să aibă domiciliul în Rădăuți și altele. Probabil așteptau și ei CEVA, dar de unde? Din U.S. n-am primit nici o scrisoare și-s supărat. Din atîtea scrisori în l engleză nu s-a găsit la nici o școală unul mai breaz care să-mi scrie. Am stat toată pauza și-am vorbit cu mama. Am ciugulit dintr-o franzelă, iar mama mi-a dat o cutie de caramele cu cacao. Ne-am despărțit învoindu-ne astfel: eu stau la internat și-o aștept pe la orele 1 – 3. Dînsa s-a dus la coafor.

Cum am ajuns în clasă am început să împart banii. 5 lei – contribuție la cadoul pe care trebuie să-l cumpărăm cu ocazia zilei de 8 martie; 2 lei – Gherasim; 1 leu – Magopăț; 4 lei – Tănase etc.  După asta am avut ora de limba rusă. Lipsește mereu Lungu Oltea și a ascultat de la ea pînă la sfîrșitul catalogului. A ajuns și la B.M., a ascultat-o și – minune! De unde pînă unde protecția profesoarei de rusă! A scos-o în față și a început să-i pună întrebări extrem de ușoare (Cine-i Nekrasov, cînd a trăit și unde etc.). B.M. le-a mai îngăimat și profesoara i-a pus 5. Bucuria ei. Și a mea! Mai mare mi-a fost bucuria cînd a închis catalogul și m-a lăsat în plata domnului fără să mă întrebe un cuvînt măcar. Ora a trecut numai cu ascultare și n-a mai avut timp să predea. Azi D-ul a avut ultima teză – la chimie. După cum se așteptau toți le-a dat ceva din sodiu + o problemă. La geometrie a dat extemporal.  Ultima oră am avut naturalele. Alt prilej de emoții. A ascultat iar de la începutul pînă la sfîrșitul catalogului. A întrebat-o pe B.M. dacă a învățat, răspunsul a fost negativ, apoi m-a luat pe mine, dar nu la ascultat. Mi-a spus numai să-i spun tovarășei diriginte să-mi treacă notele și… atît! A predat despre ”sistemul circular limfatic” – ultima lecție de științe naturale din trimestrul acesta. Urmează apoi două ore de A.L.A. (L.D.: A.L.A. = Apărare Locală Antiaeriană) la care vom asculta arma bacteriologică și la care va participa, poate, și un ”militar”. După această oră, secția franceză a rămas în clasă să-și facă ora, iar noi D-ul + E – ul am plecat pentru a recupera cele două ore pierdute și să fim toți la un nivel. La engleză a predat prima jumătate a lecției ”The Romanian Films Industry” și gramatica referitoare la adjective. Eu am citit și-am tradus. La franceză le-a adus tezele și extemporalele: Halip are 7 și 7. B.M. are 6 în teză!!

După ora de franceză, Hudema vroia să ne mai rețină și să ne schimbe carnetele de UTM cu carnete de UTC. Dar n-a mai avut cui. Eu primul am luat paltonul și-am ”mers încet” (n-am fugit!) spre internat.

Am luat masa, apoi m-am îmbrăcat și m-am gîndit să ies în oraș în întîmpinarea mamei. Prin oraș am pierdut cam jumătate de oră, dar nu m-am întîlnit cu dînsa. Am întîrziat pe la ”Tutungerie” și mi-am cumpăart un ”New Times” nr. 8 și The worker nr 1/ 66. Mergînd spre internat cineva m-a anunțat că  mă așteaptă mama acolo. Am grăbit pasul și m-am întîlnit cu ea prin dreptul Liceului 1. Am mers înapoi la internat, am luat cheia de la sala de valize (Caunii Anton) și aici mama și-a aranjat toate lucrurile. Eu m-am ușurat de cele vreo 70 de ziare de Scînteia Tineretului din trimestrul acesta + Moscow News, New Times și cărțile cu caracter real (desenul și cele trei matematici). Cu această ocazie am mîncat bine, după care am împachetat cele de prisos, m-am îmbrăcat și pe la 3 m-am hotărît  să plec cu mama în oraș. Mi-am cerut voie de la Haiuță care, foarte simplu, mi-a zis ”du-te, măi” și m-am dus. Am pornit-o cu mama prin oraș (Acuma știu că locul cavalerului este în stînga fetei). Am fost și la autogară, unde mama și-a scos bilet; apoi am mers la o alimentară de unde am luat trei pîini și apoi la autogară. Pe drum mi-a povestit tot soiul de întîmplări, gînduri, păreri etc. Mi-a povestit amănunțit pățania lui Kolea Luchian cu Coca Pomparău. Acesta a vrut să se căsătorească cu Coca, apoi, la intervenția părinților, s-a stricat nunta. Tămbălăul iscat n-a fost prea plăcut pentru nici unul din ”miri”. Mi-a mai povestit apoi cum a felicitat-o tata de ziua ei pe 16 februarie în loc de 17 februarie. Am stat și-am discutat pînă la 5 fără 10. M-am întîlnit cu Stelu și-am schimbat vreo două vorbe. Eu am plecat în oraș și-am așteptat să se deschidă la librărie. De aici mi-am luat un caiet de 10 lei cu foaie velină și cu coperțile de un negru strălucitor, plăcut (Mi-am făcut rezervă pentru viitorul volum de Jurnal care, după socoteala mea, l-aș începe după vacanța de primăvară). Mama a terminat luna asta cu contractul de împrumut. I-a mai rămas C.A.R. ul pînă-n iunie. Tata a avut o idee: să facă un împrumut de 5000 de lei la C.A.R. și să-i pună pe un cec cu cîștiguri în autoturisme și să-i ținem acolo pentru zile negre. Dacă va veni și norocul, cu atît mai bine. După ce mi-am cumpărat caietul am venit la internat, am împărțit restul de mîncare (din valiză) cu cîțiva prieteni și mi-am luat de-o grijă. În orele de meditație de la 5.30 la 7 am citit cele două numere din Moscow News pe care mi le-a adus mama + N.T. + The W. Pedagogul a făcut cîteva glume cu mine, dar nu m-am supărat (cu toate că erau cam… tari). În restul timpului am mai citit pe la limba română și un pic la fizică. În pauză n-am mai mers nicăieri, ci am stat la internat. În sala noastră de meditație au fost și două cafturi. Primul, într-o singură repriză, s-a desfășurat între Gh. Hordincă și Pușcașu V. (1 – 0). Al doilea s-a desfășurat în mai multe reprize și a avut loc între Grigorean C.  (X-C) și Boghian Ilie din clasa IX-a. (Scor: 4-0). Noi am fost spectatori și ne-am distrat pe socoteala lor. Eu m-am ”bătut” cu Costică care a ”îndrăznit” să mă jignească, ponegrindu-mi ”simpatia” (B.M.). În seara asta s-au strîns bani pentru baie și pt că eu nu prea vroiam să merg, Haiuță a folosit cîteva exemple concrete și tari. Deci – am mers. După ora 9 am venit în meditația de-a XI-a și-am citit o dată la fizică după care am scris Jurnalul pe azi. Am plecat printre ultimii, la ora 11. De mult n-am mai stat pînă la ora asta. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 322. Sîmbătă 18 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (55).


Marți 25 ianuarie 1966. Azi dimineață m-am îmbrăcat repede și la 6.15 am fost deja în meditație și-am început să învăț la chimie. Am reușit să citesc lecția de vreo trei ori și o dată pe cea din urmă (o lecție ușoară). Azi dimineață am dat căciula lui Arcadie lui Halip, iar el mi-a dat șapca. Dar m-am înșelat, că pînă la școală mi-au amorțit urechile. Bătea vîntul și ningea.

Astă noapte a mai nins puțin, dar vîntul a spulberat tot.

La chimie a ascultat doi elevi (un 4 și un 6) după care am luat lecția ”Coroziunea”. La geometrie profesoara a intrat rîzînd în clasă și toți au răsuflat ușurați zicînd (unii): ”Azi e-n toane bune”. Dar s-au înșelat. Profesoara i-a observat pe Lungu C. și Andrișan că vorbesc și i-a scos la tablă. Le-a dat la fiecare cîte o problemă. Costică n-a putut face; l-a trimis la loc și – 3! Andrișan a făcut problema foarte bine, dar profesoara i-a socotit toate greșelile făcute de el în trimestru și i-a pus numai 8. După asta l-a scos pe Toader la tablă. Toader tocmai nu făcuse problema acasă și n-a știut-o. Profesoara i-a cerut caietul și cînd a văzut foaia goală l-a trimis la loc și … 3! A ascultat-o apoi pe Luchian (8) și-n cinci minute a predat despre aria prismei și ne-a dat alte șapte probleme pentru acasă. Azi a fost rîndul lui Cezar să copie problemele și le-a scris în ora de diriginție. În pauză ”I saw that girl who like me very much. I interested by his name and now I know it; Buhai Melexina (a X-a E)”. (L.D.: am respectat forma – greșită – a exprimării mele în limba engleză; în realitate, pot spune că, la acea oră, eu știam doar că ea îmi plăcea, nu și dacă fata mă plăcea pe mine. Precizez că însemnările făcute în engleză sau în rusă nu aveau ca motivație presupusa mea pretenție că știam destule din aceste limbi pentru a mă putea exprima în ele. Motivul era legat de faptul că nu doream ca aceste gânduri ”intime” ale mele să fie citite/ înțelese de colegi și/ sau pedagogi). Azi Magopăț mi-a adus o vedere din China, format cam mic și  i-am dat 2 lei (am socotit că mi-a dat două pe degeaba). La l rusă am făcut oră de gramatică: a predat cazul D.(ativ) fără prepoziții. Azi m-am înscris (L.D.: la olimpiada de limba română) la tov prof Cornea, împreună cu Vatamaniuc (care nu prea vrea). Vatamaniuc n-a putut face abonamentul la ”Tînărul leninist” și mi-a dat 3.50 înapoi. Azi i-am plătit și o parte din datoria lui Tănase (10 lei) și-am rămas iar lefter. La ora de diriginție mai întîi diriginta a văzut cum stăm cu notele. Pe Toader l-a dojenit, zicînd: ”Cum s-a întîmplat?” Toader: ”M-am încurcat, tovarășa profesoară”. Apoi ne-a citit din directivele date de tovarășa directoare la cercul pedagogic. Ne-a cerut la fiecare să ne exprimăm dorințele noastre în privința transmisiilor la stația de radioficare. Eu am cerut muzică populară și ușoară ca de altfel toată clasa. Spre finea orei s-a trecut la subiectul nostru: ”Sîntem oare capabili să înfrîngem lumea îngustă a mediocrității?” la care Toader a prezentat frumos și concis un referat (o foaie) în legătură cu combaterea mediocrității. În ora de cor am fost liberi. Am fost cu Toader și Cezar prin oraș. Cu toate că vremea era urîtă și foarte neprielnică plimbărilor, am stat prin magazine și a trecut ora. După asta am fost la ed fizică. În prima jumătate a orei grupa mea a făcut exerciții la aparate. Fiecare a făcut exerciții la ”animal” (cal) și a primit notă. Am făcut o dată, dar profesoara s-a uitat în altă parte și n-a vrut să-mi considere. Am mai făcut o dată la urmă și mi-a pus 8. Toader a luat 7 și nu era mulțumit. În a doua jumătate a orei am făcut un baschet. Am jucat cu elan și am reușit destule coșuri. Am făcut cîteva pase bune cu Țibu și m-am atacat cu Bujdei. Pot să spun că îmi place baschetul și ar trebui să fac un antrenament ca să mă consider mai bun. Majoritatea băieților era nemulțumiți de notele primite și au început să cînte tărăgănat în vestiar (”Ooooooo priiiiindem laaaaa treeeeen și-iiiii dăăăăăm… de băut). Profesoara s-a prins dar nu s-a sinchisit prea mult.

După această a șasea oră am venit la internat unde ne-a dat cu mare greu masa.

După asta fiecare a mers la sala de valize și și-a deschis valiza iar pedagogul Țopa a făcut control. S-a furat un obiect sau un act și se caută peste tot de zor. Mulți credeau că el caută doxuri. După ce s-a terminat cu controlul (cu ocazia asta mi-am făcut ordine în valiză) am venit în meditație și am scris problemele la geometrie. La 4.30 Toader s-a dus la repetiție. Cînd a venit (după 6) m-a anunțat că concursul nu se mai ține pe 28 I-a ci pe 6 III-a. Pe data de 6 II are loc ședința cu părinții și totodată olimpiada. În pauza de 5 s-au distribuit mere. Am luat, ca de obicei, de mai multe ori și acum mi s-au strepezit dinții de atîta mîncat. De la 5 pînă la 7 am scris jurnalul pe ieri. În pauza de la 7 la 8 s-au întîmplat mai multe lucruri. La 7 s-a servit masa și în seara asta am avut orez cu lapte. La masa noastră (ultima) s-a vorbit cam mult (avem obicei să cîntăm) și pedagogul ne-a făcut observație. La o altă abatere de genul acesta pedagogul ne-a sculat în picioare (ca pedeapsă). Eu cu Lungu C. am început să cîntăm ”Mulți ani trăiască”. Cînd a venit Arcadie cu castronul, am început să cîntăm mai tare. Cred că se auzea din celălalt capăt al meditației. Pedagogul a auzit și el, s-a făcut alb de furie și a tăbărît cu mîinile pe mine. Mi-a dat mai multe în spate și în cap (lovituri) pe care nu le-am simțit. Ferindu-mă de lovituri m-am împiedicat în scaun și m-am aplecat să-l țin. Haiuță m-a luat prin surprindere și m-a lovit în față. Asta am simțit-o binișor și el s-a (simțit) ușurat. Ne-a spus să stăm jos dar eu am mai vociferat și amenințat. După asta nu m-am cumințit și i-am dat prilejul pedagogului să-mi mai spună cîteva vorbe (”Lasă Druguș că mai vorbim noi și altfel). Majoritatea elevilor m-au compătimit pentru cele întîmplate, dar mie puțin îmi pasă. O încurcam mai rău dacă nu mă pocnea și mă ducea la tov director (pericol de tuns). În pauză Mafteian a cîntat din fluier și Atănăsoaie a bătut la baterie. Mafteian mi-a cîntat ”Visul unui ardelean superstițios” cîntec care, deși îmi place foarte mult, îi uit mereu melodia. Cînd mai erau vreo 10 – 15 min pînă la sfîrșitul pauzei Cezar și Lungu Arcadie au făcut un meci de box. S-au bătut mai mult și dădeau orbește unul într-altul fără nici o tehnică. ”Meciul” a avut loc în coridor și ”ringul” era o porțiune de vreo doi metri pătrați. Restul era ocupat de curioși, din rîndul cărora se auzeau mereu îndemnuri sau glume (”Măi, găleata cu apă e aproape!”). În sfîrșit la 8 a sunat meditația și pedagogul era foarte nervos. A făcut imediat liniște și l-a pocnit binișor pe Pușcașu.

Prin internat circulă o legendă despre faptul că lui Hamza îi tremură mereu picioarele. Asta, cică, s-ar datora unui șoarec(e) care i s-a urcat în pantaloni și el a scuturat grozav din picior. Cînd își aduce aminte de asta scutură din picioare.

De la o vreme (cam săptămîna care a trecut) au avut loc în internat o serie de bătăi. Beldianu Gh (cl. 11) cu Cutaș H. (cl. 11) (din cauza lui Beldianu Ionel). Apoi Beldeanu Gh. (cl 11) cu Babii P. (cl. 11) de la niște cărți de joc. Cînd a fost ”meciul” cu Babii nu i-a fost moale nici lui Beldianu. Beldianu își face cam mulți dușmani. În seara asta Costică Lungu a compus un cîntec despre pedagogul nostru, destul de reușit. Melodia este cea de la ”Ilenuța” și cîntat în cor iese destul de bine. Deodată, cum cîntam noi strînși lîngă sobă m-a chemat Cezar spunîndu-mi că se bate consăteanul meu. M-am dus imediat în dormitorul 11 și am văzut cum se băteau Gh. Horodincă (cl. 9) și Andriciuc (tot clasa 9). Gheorghe îi dăsduse destul de bine și-i julise nasul. Cum am ajuns, i-am despărțit și l-am avertizat pe Andriciuc să nu se mai atingă (de Horodincă) pentru că are de lucru cu mine.

Deoarece pînă la ora 9 n-am pus mîna pe nici o carte, a trebuit să stau împreună cu Toader și Costică după ora 9 în meditația de-a XI-a, împreună cu Toader și Costică. Am stat aici și-am învățat la limba română și istorie pînă la ora 11, cînd s-a închis meditația.

Afară vîntul sună cam sinistru și e iarnă…

Miercuri 26 ianuarie 1966.  Ca de obicei, cînd mă culc tîrziu, mă scol devreme. Azi dimineață m-am sculat la șase fără un sfert și pînă la ora 6 am fost echipat și-am ieșit din dormitor. În meditație nu mai era nimeni. Abia pe la 6.30 au început să se mai adune. Nu peste mult timp după ce-am ajuns în meditație, hop și Haiuță! M-a întrebat de ce m-am sculat așa de dimineață. Eu, nimic, tac. Apoi iar mă întreabă: ”Ce faci aici? Spune!”. Eu iar tac (în semn de protest). După asta începe el să-mi zică: ”Ce ți-a venit ție aseară și-ai cîntat cu încă vreo doi ”Mulți ani trăiască”! A fost ”norocul” tău că te-am văzut cu gura căscată și n-am mai putut răbda: a trebuit să te pocnesc, nu-i așa? Eu: ”Așa-i”. După asta m-am apucat să învăț la l română; am citit ”Contemporanul” de vreo cinci ori și-l știu bine.

Azi dimineață am observat că peste noapte ninsese un pic și omul de serviciu a avut de făcut cărări. Cerul era însă senin și era frig.

Azi Toader împlinește 17 ani. De fapt, pe buletin e trecut ziua de naștere 27 ianuarie, dar el zice că-i greșit și o serbează pe 26. Albu (Dorina) și Ungureanu (Constanța/ Tanța) au și aflat de asta și i-au promis de ieri că-l trag de urechi.

La trigonometrie s-au pus destule note rele. Pentru acasă ne-a dat și un pic de studiu individual + 4 exerciții. La fizică a ascultat pentru prima dată în acest trimestru. Pocinogul a fost făcut de Moisuc Maria care a luat 4. După asta a predat în continuare despre ”electromagnetism” și am făcut mai multe experiențe (cea  a lui Oersted). Busolă înseamnă, în in italiană, cutie. Aragazul are filetul pe stînga  ca și cel de la una din pedalele de la bicicletă. Tirbușon vine din franceză: tirer le bouchon = a trage dopul. La limba română știam la perfecție ”Contemporanul” dar nu m-a ascultat. Totuși am răspuns bine la două întrebări. Am luat lecție nouă: despre C. Dobrogeanu Gherea care-i mai greu și are multe citate și noțiuni de economie politică. La ora de economie politică profesorului nu i-a plăcut că m-am așezat imediat jos și m-a ținut un minut în picioare. A ascultat patru elevi (3, 4, 6, 8). A predat în continuare o lecție mai grea și anume ”Modul de producție capitalist”. La istorie profesoara a venit fără catalog și a ascultat pe cine s-a anunțat (Lavric și apoi Gherasim). Toader a luat 10. Țin minte că anul trecut, de ziua lui, tot a luat unul sau doi de 10. A predat apoi despre ”India, China și Japonia”. În încheierea lecției, vorbind despre Japonia profesoara a povestit despre bombele atomice de la Hiroșima și Nagasaki. Un ambasador român, atașat militar la Tokio (……) din Bilca, povestea unor colegi de-ai lui (a făcut Liceul nr 1 din Rădăuți) despre cum s-a întîmplat atunci. Bomba a fost dată în ocean pe la 4-5 dimineața. Oamenii au rămas exact în același loc cum i-a prins suflul exploziei. Profesoara ne-a mai povestit despre viața ei la internat în timpul și după cel de-al doilea război mondial. A făcut o paralelă cu viața noastră de azi.

Azi m-am înscris la concursul ”Cine știe, cîștigă” ”Viața și opera lui Ion Creangă”. În ora de fizică Toader mi-a explicat cum se fac proiectul de hotărîre și planul de muncă. L-am rugat să-mi dicteze ca să termin mai repede. A spus că trebuie să fiu atent la tablă și că așa e ca și cum l-ar face el și nu-i convine. Pe chestia asta m-am supărat, am rupt ce-am început să scriu și n-am prea vorbit cu el pînă la sfîrșitul orelor. Azi Toader a strîns cotizația la UTC. I s-a dat un formular nou cu lista de plată a cotizațiilor.

Cînd am venit la internat s-au completat, la masă, cam 5 mese. Țopa a întîrziat un pic și majoritatea elevilor  de-a 11-a ”au făcut grevă”: s-au ridicat de la masă și au plecat. Țopa s-a supărat grozav și a mers la director. După asta ne-a dat imediat masa. În meditație pînă la 3 jumate am scris la geometrie, trigonometrie și l rusă. Apoi am început să citesc ziarele de azi, ieri și alaltăieri. Iată evenimentele mai importante: 21 I – Ședința Consiliului de Stat al RSR; 22 I – URSS a lansat Cosmos 105; 24 I – ”O pagină luminoasă în istoria patriei: Ziua Unirii” de prof univ Gh Șerban.

Anul acesta a apărut o revistă nouă. Este vorba despre ”Amfiteatru” – revistă lunară, editată de Asociația Studenților (un leu).

În orele de meditație de la 3.30 la 5, nu știu de ce, dar n-am reușit să învăț la nimic. De la 5.30 la 7 am ami citit pe la chimie și naturale. În pauza de 7 – 8 am fugit și mă simțeam minunat. După ce am alergat și am asudat n-am prea avut chef de învățat. Toader, după ce a luat un trei, învață întreit. Deoarece la ora 9 nu eram pregătit la nimic m-am dus în dormitor, am făcut o baie bună cu apă rece și-am revenit în meditație. Am stat numai ½ oră. Mă voi scula de dimineață.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!