liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Buhai Melexina B.M.

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 378 Sîmbătă 13 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (106).


Luni 23 mai 1966. Dimineața mi-am prelungit somnul după ora 6 și m-am conofăit prin dormitor pînă la 6.45.

Pînă la 7.20 abia am reușit să citesc o dată la economie. La restul obiectelor sînt mort – și azi e pericol de extemporal la trei obiecte!

Cînd plecam la rînd, a venit directorul Viforeanu și a anunțat că elevii Liceului 1 vor merge ”în excursie” la Gura Humor. Mă gîndeam pe drum: cum ăștia de la Liceul 1 pot face excursie în timpul săptămînii, iar la noi la școală nu e nimeni care să ia asemenea inițiativă? Dar numai bine am ajuns la școală și mi-am pus servieta în bancă, că și vine diriginta foarte bucuroasă. Ne-a anunțat că astăzi nu se face învățămînt (ce pleașcă!) și mergem cu toții la Păltinoasa. Prima oră aveam latina. A venit baba numai să facă liniște și să ne dea indicații pentru drumeție. Pe la 8.15 a sunat de ieșire, toată lumea a ieșit afară și ne-am îmbarcat în camioanele ce așteptau în fața școlii. Eu am nimerit într-un camion ”Carpați” unde erau mai puțini elevi și eleve. Erau băieții din X-a E + Lavric, Gușul, Andrișan, Tanasă, Rusu și Bădeliță (din D).

Am avut următorul traseu: Rădăuți, Marginea, Clit, Arbore, Solca, Cacica, Vf. Dealului, Pîrteștii de Sus, Păltinoasa. De la Pîrtești la Păltinoasa am avut cîteva serpentine destul de frumoase. Aproape tot drumul am cîntat cu ceilalți băieți (Magopăț, Andrișan) tot soiul de cîtece populare. A cîntat și Doina Coroamă. Cînd vedeam cîte-o fată  – Țoc! Cînd treceam printr-un sat mai aproape de Păltinoasa am început să strigăm ”Hai Metalul” și ”Huooo Minobradul”. Am făcut și repetiții la URA. Se cutremurau văile de strigătele noastre. Am văzut multe peisaje montane minunat de frumoase și pline de sălbăticie. Noi, ”cantatorii” am cam răgușit pînă la Păltinoasa. (”Doamne, negri mai sînt norii/ Hai Dunărea mea/ Toamna cînd pleacă cocorii/ Hai Dunărea mea/ Doamne negri mai sînt munții/ Hai Dunărea mea/ Toamna cînd pleacă recruții/ Hai Dunărea mea”). În sfîrșit, am ajuns la Păltinoasa, albi de praf și destul de osteniți. Am intrat mai mulți elevi la o casă unde era o fîntînă. Gazda – femeie de la munte – a fost foarte mărinimoasă cu noi. Ne-a adus căni să ne spălăm și-un ștergar curat să ne ștergem.

După ce ne-am mai odihnit un pic pe marginea șanțului, aprovizionîndu-se fiecare cu flori și ramuri de brad am primit instrucțiuni ce și cum trebuie să procedăm. Vom sta înșirați cîte doi pe marginea șoselei, iar cînd vor trece conducătorii (de la Cîmpulung înspre Suceava) va trebui să ovaționăm (URA!), să batem din palme și să agităm florile. Pînă una alta, adică pînă să vină coloana de mașini am avut timp să sporovăim mult (căpătasem chef de vorbă) fiind vesel și destul de spiritual (cu Pușa Iftodi, clasa X-a A + o fată dintr-a IX-a A, cu Doina Coroamă – o oglindă, cu Nenati care era împreună cu Melexina, dar cu ”ea” n-am mai vorbit ș.a.m.d.). Fetele din clasa noastră au venit cu autobuzul și ne-au invitat și pe noi cei patru băieți să urcăm în autobuz (la întoarcere). Burciu Rodica din Dornești a povestit că aseară tov Nicolae Ceușescu a  sosit la Dornești, și a coborît din trenul său. O fetiță l-a făcut pionier, iar el i-a urat să aibă numai note de 10. Pînă la ora două am avut tot timpul să răgușesc serios și, totodată, să-mi vină foame.

În sfîrșit, a trecut coloana de mașini în frunte cu mașina tov. N. Ceaușescu și a celorlalți doi conducători. S-a strigat ura și s-a bătut din palme (elevii însă erau cam timizi) A urmat apoi același convoi de 30 de mașinuțe cu tot felul de ștabi. Cum s-a terminat trecerea șefilor toți ne-am repezit la autocamioanele noastre. Halip N. s-a dus la autobuz, dar nu l-a primit baba (diriginta) și era cît pe-aci să rămînă pe-acolo. La întoarcere parcă n-a fost așa vesel. Am avut conflict cu cîteva fete dintr-a X-a B și-am ajuns pînă la bîrfe și injurii, apoi le-am lăsat în plata domnului. S-a cîntat, dar mai puțin. Eu am stat lîngă Rodica Fetcu dintr-a X-a B și ne-am ținut de mînă. Fetele din B m-au și botezat Șexpir (Shakespeare, of course). Pe la 15.30 am ajuns la școală. Ne-am luat cărțile și-am venit la internat foarte amărît, prăfuit și flămînd. După mine au mai venit Gherasim și Lungu care-au venit prin Ițcani, tot mereu pe asfalt, cu o camionetă deschisă. După ce ne-am spălat și ne-am răcorit am luat masa pe la 4. Prandea, înțelegîndu-ne, ne-a dat voie să dormim pînă la 4.30. Eu cu Costică și cu Toader am mers în trifoi, ne-am dezbrăcat la piele și pînă la 5 făr-un sfert am făcut plajă.

Apoi am ieșit cu Toader în oraș. El a scos niște bani de la CEC, apoi am halit cîte-o prăjitură (cea preferată, cu frișcă, de 2.50) și-un suc, apoi am plecat la stadion unde de la 5 a început meciul dintre ”Metalul” Rădăuți și ”Minobradul” Vatra Dornei. Prima repriză am văzut meciul, fiind cu capul înăuntru și cu picioarele în afară (sub gard). Apoi am intrat în tribună, unde-am dat ochii cu Hamza (Prandea); s-a uitat urît la mine și atît. Meciul s-a terminat cu 2-0 pentru Metalul. Cînd m-am dat jos, am sărit de pe tribună și mi-am agățat arătătorul de la mîna stîngă într-un cui; mi-a rămas pielea acolo.

La 7 am revenit la internat. Pe drum l-am ajuns iar pe Hamza și, ca la o comandă, ne-am întors. După masă, deoarece nu era lumină în meditație, ne-a dat drumul la dormitoare. A fost și directorul Botez pe-aici. Seara am adormit pe la 10, după o baie bună + sport.

Marți 24 mai 1966. Dimineața m-am sculat la 5 făr-un sfert, m-am spălat, apoi m-am pus pe treabă. Am periat îndelung și amănunțit haina și pantalonii. Zilele astea n-am prea avut grijă de Jurnal și-am cam rămas în urmă. De la 5.15 la 7.30 am scris încontinuu și abia am ajuns pe sîmbătă seara.

Azi a fost iar o zi frumoasă, deci foarte cald. În consecință, nu mi-am mai luat haina, ci doar bluza cea albastră care, după cîte știu eu, face parte din uniforma băieților.

La limba română fetele s-au scuzat și, pentru a nu pierde totuși ora, profesoara a făcut gramatică. Azi ne-a predat despre ”Propoziția subordonată subiectivă și predicativă” cu care a umplut toată ora. De altfel, era mare pericol deoarece nici azi nu m-am uitat prin cărți.

La rusă, profesoara și-a început ora povestindu-ne despre viața eroului Ostrovski, acesta fiind, probabil, eroul ei preferat. Ne-a sfătuit să-i urmăm exemplul în muncă perseverentă, zi cu zi. Cînd a dat să asculte, profesoara a întîmpinat protestul clasei. ”Nu ne-am pregătiiiit…”. Am venit tîrziu (de la Păltinoasa), sîntem obosiți (că am fost la meci și că ne-am plimbat asta nu se spune). Profesoara n-a ascultat, ci tot a examinat diferiți elevi, bineînțeles fără să noteze.

În pauză, Gozec m-a întrebat: ”Ții un jurnal?”. Eu: ”Nuuu!”. Probabil l-o fi văzut și el sau a aflat de la cele care l-au văzut…

La dirigenție, diriginta Ruscior s-a legat de mine: ”de ce n-am venit duminecă la școală și să aștept alături de întreaga clasă?”. Eu: ”Păi, să vedeți...”, adică motivări și paramotivări, numai să nu tac. Diriginta: ”Uite, Druguș, tu mai ai și altele și eu am să te ard cu nota la purtare. Ieri m-ai văzut prin oraș și m-ai ocolit”. Eu: ”Nu, tovarășa profesoară!”. Ea: ”De ce n-ai uniformă?” Eu: ”Eu așa știam, că asta-i uniformă”. Cu asta am pus-o la punct și n-a mai zis nimic. Deoarece se apropie ”Ignatul”, profesoara s-a apucat iar să facă analize și răsanalize la învățătură. Azi s-a legat și de elevii mediocri. Ne-a spus la o serie că am putea fi premianți, numai să vrem (”Asta-i! Că nu vrem!”). Diriginta: ”Druguș, tu poți mult mai mult!”. Și asta o știam. Deocamdată mă mulțumesc cu atît.

La matematică nu prea știu ce s-a întîmplat. Mi se pare c-a ascultat toată ora. De la începutul orei mi-a venit somn, am pus capul pe bancă și-am dormit în lege pîn-a sunat. Mi se pare că am și visat.

La ora de cor am stat în clasă. Nenati a citit o dată lecția la muzică, iar ceilalți – hîrjoneală. M-am bătut cu hîrtii cu Vlonga și Cupșan. Am ajuns apoi să ne luăm la mișto, dar n-am vrut să mă las… B.M. a trimis-o pe Băimăcean să mă înțepe cu un ac (am înjurat-o). Apoi, cînd am trecut pe lîngă ea m-a înțepat și ea; m-am stăpînit și i-am zis numai atît: ”De ce faci glume proaste?”.

La naturale eram complet nepregătit. Tocmai aflasem titlul lecției, cînd îl aud pe Zaiciu: ”Druguș! Ce-am avut pe azi de învățat?” I-am zis ceea ce aflasem cu cîteva minute-n urmă. Și așteptam să văd ce m-o întreba. Dar ce aud?: ”Citește o dată lecția!”Apoi a pus și pe alții și-au citit și așa … a trecut ora. El s-a plimbat nervos de la ușă la catedră. În ora asta Halip N. a primit un bilet de la B.M.: ”De ce mi-ai făcut din ochi?”. La dictarea mea,  H.N. i-a răspuns: ”Crezi că eu fac din ochi la o fată ca tine?”. B.M. ”Atunci, probabil, clipoceai și-ai scăpat ochii”. Răspunsul ”nostru”: ”Poate-ai orbit tu, din cauza celuia dintr-a XI-a”. Halip i-a mai scris cîteva bilete, dar nu le-a mai primit. Atunci eu am rupt o bucățică de foaie, i-am făcut forma de bilet și l-am trimis prin poștă (Puha). Pe ăsta l-a primit și de aici a pornit zîzania (a observat că i l-am trimis eu și era ferm convinsă că eu am scris cele două bilete anterioare (”crezi că nu-ți cunosc scrisul?”. Ce să-i mai zic? B.M.: ”Și foaia era din carnețelul tău”. Nu i-am mai dat alte lămuriri și-am lăsat-o să creadă ce vrea! Puțin îmi pasă!

În urma criticii primite la ședință se pare că Ica s-a îndreptat. Am întrebat-o: ”Ica, te faci fată de treabă?”. Ea: ”Da, o să vezi!”. Am crezut că-i o simplă minciună, dar, pe parcurs, mi-am dat seama că s-a transformat. Tocmai azi a terminat de citit o carte și s-a oferit să mi-o împrumute. Am luat-o deoarece mi s-a părut că-i bună. Ica: ”Tu n-ai vreuna să-mi dai?” Eu: ”Am dar nu cred că o să-ți placă”.

După ce-am luat masa la internat am plecat cu Costică la film la ”Unirea”. Dar aici spectacolele erau numerotate și a trebuit să mergem la ”7N”. Am intrat pe întuneric și l-am învățat și pe Costică metoda de a găsi imediat locuri libere și de a intra pe deasupra. Costică: ”Mare drac mai ești tu!”. După ce-am văzut jurnalul am văzut și-o completare (un jurnal sovietic intitulat ”Nauka i tehnika” = ”Știință și tehnică”). Am văzut filmul ungar (VEGE) ”Finala buclucașă”. Avînd o temă vioaie mi-a plăcut. Toader a stat cu N în parc de la 2 pînă la 5.30.  După ce-am ieșit de la film am fluierat semnalul o dată. Mai tîrziu, Toader mi-a spus: ”Te-am auzit  și i-am spus ei: Trebuie să fie Druguș pe-aproape” și imediat m-au zărit. E minunat să ai un asemenea semnal. Ei s-au certat, s-au enervat pentru ca apoi să se împace și să fie și mai legați. Toader i-a scris: I love you!.

La internat am citit cartea de la Ica: ”Ultima poveste” de Radu Tudoran. Azi Haiuță mi-a cerut să-i dau un creion. M-am gîndit să-i fac o fentă și mi-a mers: ”E la dumneavoastră”. Haiuță: ”Aha!”. Acuma se gândește cum să mă îmbrobodească și să scape basma curată. Odată i-l voi cere serios și aunci o să văd ce zice. Pînă la 8.30 am citit, apoi am scris cîte ceva. În seara asta Arcadie Lungu a plecat de la internat. A dat mîna cu cei de la Liceul 2 și-un salut la ceilalți.

Miercuri 25 mai 1966. Aseară am stat pînă la 11 tot sporovăind chestiuni de cultură generală. (Comandă generală: Capu la dreapta!). Nu știu cine a afirmat că lui Hamza i se mai spune Ețius. De-acum îl botezăm în toate felurile: Hamza; Hamlet, Ețiu, Ețius și mai rar Prandea sau Aristide.

La limba latină a ascultat o elevă și a predat. Nu s-a mai atins de mine. Parcă știa că nu-s pregătit. La limba română a adus extemporalele. Am 8 (H.N. – 7). Apoi, spre nenorocul meu, m-a și ascultat. Fără să citesc niciodată i-am tras o barbologie și cu ce-am mai știut de prin clasă am luat un biet 6.

În pauză mă trezesc cu Doina H. care a început să-mi ceară fotografiile. Zurac i-a spus că eu am făcut fotografii. M-am dus imediat la Zurac să-l iau la rost pentru că m-a băgat în încurcătură. Acesta s-a descotorosit f ușor de mine zicîndu-mi că m-a confundat cu Gherasim. După atîția ani încă n-a învățat să ne deosebească. Într-un fel, nici nu-i de mirare: mereu sîntem împreună. Cei din clasa XI-a au început să devină mai înfumurați. Au început să vorbească de apropiatul banchet.

Cînd mergeam spre sala de educație fizică m-am întîlnit cu Mircea: încă nu s-a terminat chestia cu amenda; mai are datorii…

La educație fizică nu m-am echipat, ci am lucrat exact în uniforma școlară (și cu cravată…). Și nu știu cum nu m-a văzut profesoara căci era foarte pornită împotriva acelora ce n-aveau echipamnent. Ba a mai alcătuit cu ei o listă pe care a transmis-o dirigintei. Ora asta am făcut handbal și am stat în poartă.

De la ed fizică m-am întors prin oraș (am lăsat doi lei la patiserie). Cînd am ajuns la școală am intrat odată cu diriginta în clasă. Magopăț n-a observat-o și s-a făcut că-i dă un pumn lui Vulpe, apoi era cît pe ce s-o pupe… I-a fost tare rușine și-și dădea cu pumnul în cap de ciudă…

La fizică am avut (ca temă acasă) de scris cîteva probleme, dar am uitat să le fac. Ica este controlor pe rîndul meu și raportează situația temelor. I-am zis să dea raportul ”pozitiv” și să scap. Riscînd să ia un doi a raportat că ”toți și-au scris temele în afară de Gozec Victor…”.  În ora cît a predat profesoara am halit (ceea ce nu mi s-a mai întîmplat din clasele mici..).

La economie a dat extemporal și a ascultat de la începutul catalogului. Văzînd că n-are treabă cu mine am somnit un pic, fiindu-mi, nu știu de ce, lene. Am rămas iar în urmă cu Jurnalul. Nu știu cum se întîmplă, dar cînd nu mai scriu în Jurnal nu mai țin minte ce dată este… Azi credeam că cel mult poate fi 23 mai, cînd colo era 25. Așa de repede trec zilele…

La engleză, Pop a întîrziat puțin, apoi, pentru a recupera ora de luni – care a rămas pierdută – azi n-a mai ascultat, ci a predat pentru ambele ore (cuvintele, traducerea și povestirea poeziei ”This I believe”. Toader a lipsit, a avut ședință cu activul și a venit la internat pe la 2.45.

Azi am primit o scrisoare de la Cartea prin poștă în care mă anunță că lucrarea solicitată este epuizată.

După amiază am primit o scrisoare de la tata. Este foarte foarte supărat pe Mircea și nici nu vrea să-l mai primească pe-acasă; l-a făcut destul de rîs. Mi-a zis să nu mai apelez la el că n-am la cine.

Pînă la ora 5 am scris și-am citit. În pauză am mers cu Toader și cu Costică pe asfalt. Mergeau două babe pe drum și tîrîiau două crengi de copac. Am pus piciorul pe-o creangă și-a făcut imediat stop. Se mira baba cine-o fi pus frîna.

Am venit tîrziu la meditație (sunase deja de 20 de minute). Veneam toți trei, cuprinși (L.D. adică îmbrățișați) și urcam scările cînd, deodată iese Hamza din bucătărie și se răstește la noi. Am fugit imediat sus. Nu ne-a făcut nimic. (Plutooon, cu cînteeeec înainteeee, haidaaaaa!). De la 8 la 9 am citit și am scris în Jurnal.

La 9 am mers la dormitoare. Toader a mai rămas să mai ”construiască” o ”mică” scrisoare. Eu am făcut o baie bună, apoi sport și – auzi idee! – am vrut să dormim! Dar nu știu cum am început noi să vorbim de ”cultură generală”. Fiecare vroia să-și arate știința punînd tot felul de întrebări din diferite domenii (istorie, geografie, politică, sport, muzică, fizică, chimie ș.a.) De la o vreme am părăsit partea serioasă a întrebărilor și-am început să le spun pe dos sau cît mai aiurea ca să mă distrez și eu și băieții. Eu: ”Hai să facem un concurs. Cine spune cea mai mare prostie?” Niculai Halip: ”Tigru-i puternic, ia boul între coarne și-l azvîrle peste gard” (Rîsete). Tot Niculai: ”Uite cum îi umblă buzele – ca ochii mortului”. Se apropia de 12 cînd, unul cîte unul, am adormit.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 377 Vineri 12 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (105).


Sîmbătă 21 mai 1966. Astăzi este sărbătoarea celor ce se numesc Constantin, Constanța, Elena, Eleonora, și alte derivate de la Costică și Ileana. Dimineața n-am mai apucat să mă mai uit prin cele cărți. Mai clar, n-am citit la nimic pentru azi.

La latină ne-a adus tezele și-am scăpat de ascultare. Eram foarte curios să văd dacă mi-a pus 3 sau 4. Majoritatea din clasă aveau 4 și minus 5. Cînd am auzit că am ”minus cinci” (adică 5) eram să cad de pe bancă. Mi-am revenit și-am început să zîmbesc de bucurie. Băbuța m-a întrebat: ”Druguș, ai visat tu c-o să ai cinci la teză?”. Nu, asta n-am visat, dar chiar visasem că eram prospăt bărbierit și că mă plimbam cu Melexina – plăcut vis. Apoi, băbuța: ”Asta-i salvarea ta!”. Restul orei am făcut corectarea tezei adică copierea lucrărilor bune făcute de Vîntu și Nenati pe tablă. La noi în clasă erua cîteva Elene. (Ivănuță Elena, Băimăcean Elena, Agarofinei Elena, Ungureanu Constanța. Profesoara de latină: ”No, să trăiești, Ileană!”. De la toate astea, apoi de la Lungu Costică, Lupăștean Elena și Atănăsoae C. Am primit bomboane. În ora de istorie am stat în clasa X-a B împreună cu Albu Dorina și Hlinschi Doina. Ne-a luat Pop acolo pentru că are inspecție de la București și trebuie să-i mai și activeze cîte cineva. Inspecția a fost formată dintr-o singură tovarășă + directoarea. Clasa s-a prezentat comsi-comsa. Lui Pop îi tremurau mîinile și nu-i convenea deloc cînd elevii îi ziceau ”dză aislănd” (în loc de dzi ailăn).

În pauză am ieșit afară și m-am luat de gît cu Lazurcă Aurel (cl XI-a A). Mi-am schimbat semnătura. Dacă pînă nu demult o făceam simplu LDruguș, acum, după zeci și zeci de exerciții făcute pe cărți și caiete, în ore, am reușit să o fac tot mai complicată. (L.D.: În Jurnal sunt scrise câteva rânduri cu semnătura cu cele două triunghiuri suprapuse, semnătură pe care am ”inventa-o” înainte de a veni la liceu).

Ora de chimie s-a desfășurat foarte normal. Nu m-a ascultat și m-am bucurat. Ne-a predat ”Argintul”. La fizică, aceeași poveste.

După ore, vroiam să merg acasă, dar nu m-au lăsat fetele. De ce? Aveam adunare. N-am mai avut ce zice. Pînă să înceapă adunarea am ieșit pe coridor. Aici m-am întîlnit cu Toader. A venit la mine și cu un glas nefiresc a început să-mi spună: ”Mă Druguș, am făcut-o lată! Am fost cu frate-miu în restaurantul Central. Îi spui Feliciei să-i zică lui N să nu mai vină azi la ora două, ci mîine la ora două. Uite, îi dai și biletul ăsta”. Începe el să caute prin buzunare, dar nu mai dă de el. Îl caut și eu, dar … nimic!. Niciunul din noi n-a știut că biletul a căzut pe jos și l-a pescuit Sîrghie. Toader a plecat acasă cu fratele lui (Lazăr).

Astăzi a fost un vînt puternic care ridica trombe de praf.

La adunarea noastră a luat parte și diriginta. Tema: ”Comportamentul tineretului în societatea socialistă”. A citit Lucia Nenati un material scris de ea. Ștefan a scris procesul verbal. După citirea materialului – dezbateri. Asta a fost singura ședință care mi-a mai plăcut un pic. A fost mai multă combativitate și siguranță. S-a început să se discute cum se comportă cei patru băieți din clasă și a fost luat fiecare în parte. Magopăț, săracul, a dus greul criticilor. Eu m-am distrat foarte mult pe chestia replicilor lui. Magopăț s-a dezvinovățit – și foarte bine a procedat – zicînd că colegele lui nu se poartă frumos cu el, iar el le-o întoarce cu aceeași măsură. Diriginta: ”De ce nu te porți frumosc cu fetele?”. Magopăț: ”da ce, astea-s fete? S niște mahalagioice!”. Lui Magopăț i-a luat apărarea Gabriela Șcheianu care a învinuit-o pe Ica Grijincu că se agață mereu de băieți. Toată clasa a fost de acord (Dacă Ica le cam permite…). Am ajuns și eu la scărmănătoare. Diriginta era tare curioasă să vadă cum mă comport eu. Clasa m-a apreciat – spre satisfacția mea – dar toate fetele s-au plîns că nu le salut pe stradă (”Îi fudul!”). Diriginta m-a întrebat ce părere am despre ceilalți băieți. Am împărtășit aceeași părere ca și Magopăț. Apoi tot Șcheianu s-a ridicat și a propus ca ceea ce am vorbit să rămînă între noi, ”în familie” și să nu se mai împînzeacă în toată școala (fetele s-au referit și la mine, ținînd cont că în pauze stau mai mult prin D). Spre sfîrșit, s-a sculat Halip N. și a precizat: ”Să nu creadă fetele că cu asta ne-a pus la respect și că de acuma trebuie să le respectăm oricum”. Apoi diriginta a propus ca fetele să întrebe, iar cineva să le răspundă cum trebuie să se poarte într-o societate. Băimăcean a întrebat ce să facă dacă merge în vizită la o familie. Explicațiile au venit de pretutindeni. Lia mi-a cerut un bujor pe care-l manglisem de undeva. I l-am dat. Lia: ”Liviu, să ai așa o soție!”. Eu: ”Bine, bine”.

După ore am alergat și i-am spus Feliciei ce m-a rugat Toader. Cînd am ajuns la internat, Toader era acolo. Era încă ”vesel”. A făcut o beție strașnică. I-a fost iar rău și a vomitat. A fost acasă și s-a întors imediat înapoi. A luat bani de la fratele său și de la taică-su. Am stat în meditație și, avînd încredere în mine, mi-a spus pățania lui cu Lazăr care pentru prima dată în viață a luat bătaie și are un of la inimă. S-a jurat să se răzbune pe toți).

Am luat masa la ora două deoarece au venit cam o sută de tovarăși care au luat masa la noi.  Apoi am plecat împreună la film. Toader avea nevoie de un loc unde să doarmă și să-și revină. Am văzut filmul românesc ”La capătul pămîntului”. Pe lîngă asta am văzut jurnalul și un ”Orizont științific” nr 1. 1966, foarte interesant. Toader a ațipit la film. După asta am fost cu el pe la CEC unde și-a depus niște bani (120). Ne-am plimbat apoi mult și bine prin oraș, am fost pe la 6 la internat și ne-am întors în oraș. Am făcut un banc cu o țigară în care-am pus catran de la chibrituri. Nu ne-a mers și s-a aprins chiar la Toader… În oraș, am mers la ospătărie, am luat două antricoate (17 lei). Ne-am mai plimbat un timp prin oraș și deodată ne întîlnim cu Zăicescu. Acesta-i dă lui Toader o misiune specială: să-i anunțe pe colegii din D să se prezinte mîine la școală la ora 1. Am pornit-o imediat amîndoi și-am trecut pe la Tănase, Larionescu (”Nu-i acasă!” – ”Nu-i nimic, noi doar v-am înștiințat…  – Ha, ha!”), apoi pe la Popovici (și Nichiforiuc Geta). Am vrut să trecem și pe la Andrișan dar nu era acasă. Acolo l-am întîlnit și pe Zăicescu. Dacă am fost văzuți că ne facem datoria, am considerat că misiunea-i îndeplinită și ne-am dus cu Toader în parc în fața intrării de la ”7N”. După ce ne-am chinuit o vreme pe-o bancă (chinuindu-mă și eu cu o întrebare: unde-o să dormim la noapte?) am luat-o iar la picior. Am intrat în holul de la ”7N” să-mi aranjez freza. Din obișnuință, m-am uitat la ceas să fiu sigur că n-am depășit ora permisă de regulament. Era opt făr-un sfert. Deodată, Toader începe să-mi dea coate și ghionturi și-mi face semn să ieșim afară. Cînd am ajuns afară mi-a spus că pe lîngă noi a trecut profesorul Drancă cu soția. Eu: ”Ei și ce? Încă nu-i ora 8!Toader: ”După ceasul tău, așa o fi. Dar acum e ora 9 fără 20”. Am rîs de această întîmplare și mai ales de nedumerirea mea (de ce m-a scos așa repede afară).

Cînd am ajuns la internat (pe la vreo 10) băieții care-au mai rămas pe-aici se foiau și se luptau să-și găsească un culcuș sub vreun acoperiș. S-au îngrămădit foarte mulți în izolator, dormind ca vai de ei, pe niște saltele de burete. Toader însă m-a lămurit să ne facem un culcuș afară, sub cerul liber. Zis și făcut. Am mers în dormitor și pe sub nasul adiministratorului Florea (care repara lumina, împreună cu cîțiva băieți) am înșfăcat în două serii cele necesare pentru un culcuș bun: trei pături, o pernă mare și lată și o plapomă (de asemenea, am căutat să fie cît mai cuprinzătoare și să fie și groasă). Am dus toate acestea în mijlocul tarlalei de trifoi din spatele internatului, adică în plin cîmp. Le-am așezat pe toate cu destulă dibăcie și ne-am culcat. Deoarce n-aveam cearșaf ne-am culcat cu pantalonii… Toader și i-a pus și la călcat, sub pătură/ Trifoiul fiind destul de înalt ne apăra și de vîntișorul răcoros care adia.

Duminică 22 mai 1966. Dimineața, cînd s-a ridicat soarele și-a ajuns deasupra noastră ne-a trezit și pe noi la 7.30. Me simțeam așa de bine și eram cum nu se poate mai fericiți. Am dormit minunat în aerul curat al nopții senine, aer care dăinuia și dimineața. Toader s-a trezit și pe la 5 și a admirat și un minunat răsărit de soare. Cum am făcut ochi am început să sporovăim  și să rîdem de aventura noastră nocturnă. Pînă pe la 8 și 10 am tot cîntat cît am putut de tare și tot ce ne venea pe limbă. Uitîndu-mă la culcușul nostru am gîndit că e mai confortabil decît unul din opera lui Calistrat Hogaș… pe care am început să-l admir și să-l îndrăgesc. Astfel ne-am înveselit noi – cu cîntările – apoi în lumina puternică a soarelui ne-am îmbrăcat, ”am făcut paturile”, adică am strîns toate cele ce ne-au folosit drept pat și le-am cărat în dormitor. Aici ne-am mai odihnit un pic, apoi am făcut amîndoi o baie bună care ne-a înviorat. Ne-am îmbrăcat și ne venea să nu mai așteptăm pînă ce-o suna masa. Dar ceasul ne arăta ora 9, iar băieții au spus c-au mîncat pe la 7.30 adică tocmai atunci cînd soarele a binevoit să ne trezească. Unii au rîs de locul unde ne-am petrecut noaptea dar habar n-au cît de bine și de frumos a fost. În orice caz am dormit de zece ori mai bine ca ei…

La bucătărie nu prea aveam nas să le cerem masa la o oră așa de înaintată. Am luat-o pe departe să fără să cerem prea insistent, dar dna Alexandra ne-a servit. Deoarece ceaiul se terminase a ”trebuit” să mîncăm cafea…

Imediat cum am luat masa, am plecat amîndoi în oraș și-am făcut cîteva ture. Ne-am întîlnit cu Haiuță și cum aveam aparatul la noi am plecat tustrei la ”Grădina de tir” unde avea loc concursul de atletism al școlilor generale de 8 ani din raionul Rădăuți.

Profesorul Băncescu vroia să mă pună la completat niște formulare și la socotit; m-am descotorosit de treaba asta zicîndu-i că nu mă pricep (s la umanistică etc.). M-a anunțat că duminica viitoare avem și noi (liceele) concurs de atletism. Haiuță mi-a dat să port ochelarii lui, iar eu i-am împrumutat creionul automat. Toader a făcut cîteva fotografii la săritura în înălțime și în lungime. Am venit la internat, dar nu era nimeni în meditație. Am coborît la valize să-mi schimb cărțile și am jucat patru meciuri de tenis cu Babii. Apoi, pînă pe la 12 am scris în Jurnal (pe ziua de vineri). Înainte și după masă Toader a făcut cîteva fotografii cu ”țăranii”, adică cu elevii care erau azi îmbrăcați în costume naționale. I-a mai făcut apoi cîteva poze lui Ica (o fată din clasa X-a B, umană, de la Liceul 1). Nu vroia în ruptul capului să facă o poză cu Haiuță, dar Toader i-a prins o dată împreună…

Pînă la ora 13 am luat masa. Cu toate că știam prea bine că azi, la ora asta, trebuia să merg la școală pentru a întîmpina, împreună cu clasa, delegația șefilor țării în frunte cu tov Nicolae Ceaușescu, am ales să rămîn la internat și să aștept aici trecerea coloanei. Dar ni s-au lungit urechile așteptînd. Treceau orele una după alta și tot așa mai trecea, din cînd în cînd, cîte-o mașină, speriind moșnegii (”Uite-l!”). Abia pe la ora 5, în sfîrșit, au ajuns și-n Rădăuți. Eu am stat chiar în fața internatului. În prima mașină stăteau, în picioare, tov. N. Ceaușescu, Gh. Apostol și E. Botnăraș. Nu știu de ce lumea nu s-a agitat prea mult. Probabil mulți s-au mulțumit numai să-l vadă, uitînd să mai ovaționeze, cum ar fi fost cazul. Poate din această cauză nu pomenește niciun ziar de trecerea lui prin Rădăuți. Toader a reușit să-i fotografieze. A urmat apoi o coloană de 30 de mașini. Alaiul s-a îndreptat spre Putna, punctul terminal al vizitei în Țara Moldovei. Acolo au fost serbări mari, și cine a avut fericirea să-și petreacă ziua de azi la Putna nu i-a părut rău.

Imediat cum a trecut convoiul am ieșit în oraș crezînd că poate se va opri aici, dar a trecut – și încă destul de repede – fără să se oprească. M-am întîlnit cu Haiuță și Toader (care s-a desprins de noi). Cînd l-am regăsit, Haiuță s-a dus la internat iar eu am rămas cu Toader și cu Felicia (na!). Toader s-a dus în parc să facă niște poze la ”țărani”, iar eu am făcut vreo două ture prin oraș cu Felicia (s-o trimiți acasă?!). A venit apoi și Toader. Felicia ne-a povestit cum au petrecut fetele la banchetul lui soră-sa, Elena Popescu. S-au îmbătat toate pe capete și tare mult aș fi vrut să le fi văzut în starea în care erau. Cred că și ele au rîs cînd m-au văzut și mi-au ascultat vorbele în seara aceea de pomină (2 mai). Teodora nu se mai putea ține pe picioare, Natalița a început să plîngă și să-și deschidă inima (îi era ciudă c-a înșelat-o Toader, dar ea nu știa care-i situația). În cercul nostru a intervenit și Costică Lungu care ne-a sfătuit să nu mai stăm cu una ca Felicia că ne compromitem. Am mers apoi tustrei la ospătărie și după ”un pic” de așteptare am mîncat fiecare cîte-o friptură, apoi cîte-un suc. Dar m-am înșelat amarnic: pe lîngă că numai ne-am zgîndărit foamea am dat în total 25 + 4 = 29 lei (e cam de la obraz; nu ne-a venit în cap să ne socotim acolo și ne-a jumulit). Am mers la cofetărie și-am luat cîte-o prăjitură, ca un capac… După asta ne-am continuat plimbarea. Se făcuse ora 7 și afară era rece. Azi am umblat numai în bluza albastră pe care-o tot port în fiecare vară, din clasa VII-a încoace. I-am lăsat pe Costică și Toader în parc și-am venit la internat să-mi iau haina bluza de vînt, pe deasupra. Am venit la internat tot o fugă, ca să nu-i fac să mă aștepte prea mult. Dar degeaba. Ușa de la dormitor era încuiată și a trebuit să stau așa. N-am vrut să-i cer cheia lui Haiuță pentru că ar fi trebuit să-l rog și nu vreau să apelez la el sub nici o formă. Dacă-mi va face vreun serviciu din inițiativa lui, n-am să mă supăr. Am rămas numai cu el în meditație. Mi-a dat două chei și mi-a zis să mă duc la infirmerie să-i aduc un bec. Din curiozitate am încercat cheia și la ușa dormitoarelor și… s-a deschis! Imediat mi-am luat ”haina” și după ce-am scăpat de bec și de chei am tulit-o în oraș. Pe drum m-am întîlnit cu Simeria Virgil și cu Halip Florea. Pe Toader și pe Costică nu i-am mai găsit. Am mers cu cei doi colegi în parc unde s-a încins o discuție despre fete și gusturi. Simeria: ”O fată trebuie să aibă mult mai multe calități decît un băiat”. Mi-a povestit despre prima sa simpatie din cauza căreia a suferit.

Aprinzîndu-se și luminile-n parc, am luat-o prin oraș și-am luat-o pe str. Putnei. Am mers așa sporovăind pînă la vreo 2-3 km de oraș cînd am dat de asfalt (prin dreptul internatului celor de la Școala veterinară). Cînd ne-am întors l-am văzut pe Mircea la (restaurantul) Moldova. M-am uitat la el, m-a zărit și a ieșit afară. De bani nici nu putea fi vorba. Mi-a spus că a fost acasă și mama n-a mai plecat la București. Mi-a dat dicționarul Român Englez (pe care l-a căpătat în schimbul Dicționarului englez-român din care aveam două).

Cînd am ajuns la linie, a trecut un soi de tren cu tot cu locomotivă formînd un singur vagon. Am crezut că ăsta o fi trenul cu care pleacă tov N. Ceaușescu, dar m-am înșelat. Am ajuns la internat după ora 10. În seara asta am dormit în paturile noastre.

Azi a fost o zi frumoasă.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 363 Vineri 29 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (91).


Duminecă 17 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat mai obosit decît m-am culcat. Toată noaptea am fost dezvelit, iar cît am dormit, am dormit incomod. Băieții de la Botoșani au lăsat în dormitorul nostru o mizerie de nedescris. Toate erau răvășite, boțite pe sub paturi, ce mai parc-au dormit țigani acolo.

Pe la 8 a fost tata la mine. Mi-a adus ”M.N.”, ceva mîncare și 15 lei. A venit la o ședință cu profesorii diriginți din tot raionul. Adunarea se va ține în sala cinematografului ”Unirea”. După ora 8 a venit Mircea pe la mine. După ce-a făcut Șerbăuțiul a trebuit să facă conturile și diagramele. L-am ajutat și eu un pic. Din ce-a picat azi, mi-a dat 44 de lei pe care-i voi pune, de asemenea, la cec. Am stat cu el pînă la ora 10. Apoi s-a dat pauza și-am mers cu Gherasim în oraș. Au venit elevii și elevele de la Suceava cu care s-a organizat întîlnirea în oraș. După ce au vizitat un pic orașul, au plecat cu autocarele la Putna.

De la 10.30 la 12 am citit la engleză și economie. La 12 s-a dat masa apoi eu am mers prin dormitoare  (hainele ”de duminecă” erau pe mine de dimineață). După ce s-a schimbat și Toader am plecat împreună în oraș, cu aparatul și cu … Costică. Toader a făcut o poză la o colegă și i-a luat 10 lei înainte… Așa pleașcă… Ne-am plimbat o vreme prin oraș apoi am mers la cinema ”Unirea”. De aici au ieșit o sumedenie de profesori diriginți din tot raionul. Tata și cu profesorul Amariției au plecat ultimii. M-am întîlnit cu ei. Tata s-a supărat că merg prin oraș ușor îmbrăcat, iar profesorul Amariței s-a găsit să-mi facă observații că-i rupt pantoful (aici nici tatei nu i-a convenit), că umblu cu capul gol (el nu știe că n-am șapcă) și-s ”la modă”. Am intrat la film și-am avut locuri în spate. Am văzut filmul american ”Ce s-a întîmplat cu Baby Jane” (”What ever happened to Baby Jane”). Filmul m-a enervat cu acțiunea lui. De la film am mers un pic prin oraș, apoi la internat. Aici am făcut un bagaj cu cele netrebuincioase (cărți, ziare, șapca veche, mănuși, fular, pungi, flaneaua) și l-am dus la autogară unde i le-am dat lui Mircea să le ducă acasă. Cu tata nu m-am mai întîlnit. Am venit încetișor la internat. Am scris un pic în Jurnal și la 7.15 a dat pauză de la 7.30 la 8.30 s-a făcut meditație, timp în care am mai citit pe la unele obiecte. Toader și cu Costică s-au întors la pe la 7. Toader a fost pe la Nicu Bujdei și a adus rolfilmul. Și acesta a ieșit foarte bine și aproape toate pozițiile sînt foarte clare. Aceea din parc însă a ieșit cam ștearsă. În schimb a ieșit aia pe care a făcut-o băetanul spre cer…  Seara, în dormitoare, am schimbat așternutul la pat, am dat rufele murdare la spălat, mi-am făcut ordine în dulap, mi-am pregătit hainele pentru a doua zi dimineață și-am adormit fără griji.

Luni 18 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit fără să vreau pe la 5.30. M-am sculat, m-am spălat, mi-am lustruit pantofii, am periat hainele și la 6 am fost în meditație. Vroiam să mă apuc să scriu din nou în Jurnal, dar Neculai Halip mi-a adus aminte că nu-s în vacanță: ”Mă Liviu, tu îți faci de cap; nu înveți deloc și azi vrei să dai teză la latină?…”. Eu: ”Dau!”. M-am ambiționat și pînă la 7.30 am stat cu latina în față, am citit cu atenție toate subordonatele și Neculai mi-a tradus cîteva texte mai ușoare și care, după părerea lui, mi le-ar da în teză. Pe azi sînt, totuși, nepregătit. Mă bazez pe-un ”noroc bun” și pe ceva ”izvoare de inspirație”. Doar n-o să mă fac profesor de latină!

Azi a fost o vreme cu totul răcoroasă. E cam rece la cap și mă tem să nu mă îmbolnăvesc. Pe lînga asta se poate lega vreun profesor de mine pentru că n-am uniformă.

Prima oră chiar am avut limba latină. M-am instalat în fața Getei Broască și lîngă Maria Dobroghiu. Am vorbit și cu Maria Vîntu să-i transmită traducerea lui Broască și ea să mi-o sufle mie. Mi-a dat să traduc lecția ”Măiestria naturii” și două propoziții de tradus din românește în latinește, de la lecția următoare. Profesoara a ascultat vreo trei eleve care au cam enervat-o, iar Broască mi-a șoptit cuvînt cu cuvînt prima parte a lecției. La a doua a trebuit să mă descurc singur, deoarece ”baba” a stat lîngă mine. La propoziții, una am făcut-o pe jumătate, iar una am tradus-o integral singur. Nu mică mi-a fost bucuria cînd  colegele mi-au spus că-i bună. După asta am fost foarte fericit și bucuros. Cu trim. I, am scăpat; mai am încă unul și voi scăpa eu și cu asta. Acum parcă îmi pare bine că n-am venit de la început la umanistică; ar fi trebuit să tocesc lecțiile zi de zi.

La economie politică am cam tremurat pînă a început predarea lecției. Nu știu ce-am pățit de-o vreme, dar parcă m-am cam delăsat. Acuma dacă n-am matematică, iar cu latina mă joc, zile întregi stau degeaba și mi se pare că n-am de învățat la nimic. În ora de muzică aveam de gînd să citesc la chimie, dar n-a fost chip. La început, ne-a spus vreo două cuvinte pentru lecția de zi, apoi a trecut la ceva mai principal. Restul orei s-a transformat în oră de dirigenție. Diriginta ne-a comunicat o parte din hotărîrile luate ieri prin consilii și conferințe cu profesorii și diriginții. S-au luat măsuri f.f. severe, chiar prea severe. Cea mai mică abatere, absență nemotivată se pedepsește foarte aspru. Eliminarea pe trei zile se face acum foarte simplu. Chiar azi au fost eliminați pe trei zile vreo 4-5 elevi din clasele a X-a și a XI-a și au fost admonestați în fața colectivului întregii școli un număr de elevi și eleve. Este strict interzis să circulăm în oraș în jurul și după ora 20. Nu mai avem voie să frecventăm niciun spectacol, decît acelea organizate de școală și cu aprobarea școlii. Spectacolele trebuie să aibă un profund caracter educativ și nicidecum …imoral. S-a pus un accent deosebit pe ținuta elevilor. Uniforma este obligatorie în toate zilele săptămînii, la școală și în afară de școală. Fetele n-au voie să umble cu capul gol, ci trebuie să poarte basc (modă nouă!). De fapt, mie îmi place asemenea modă. E mai elegant. Diriginta ne-a mai atras atenția asupra unei serii întregi de chestiuni. Programul și regulamentul este acum f strict. Ceea ce s-a întîmplat la noi în clasă s-a întîmplat și în celelalte clase. În D, Zăicescu a făcut scandal și-i trimitea pe toți ”la dracu”. În alte clase, de asemenea, profesorii diriginți au adus la cunoștința elevilor că ”sînt elevi și trebuie să se supună unui regulament”. De la o democrație blîndă (mă refer la noi, fiind liberi și independenți) s-a trecut brusc la un fel de ”tiranie” (regim sever). La chimie, ”cu toate că eram bioxid de clei, nu m-a ascultat”. Am luat mai departe despre fier.

La ed fizică aveam echipament și m-am gîndit să nu fac, dar m-am simțit apoi mai bine dispus și m-am încălțat cu tenișii. Am făcut cîteva minute de încălzire apoi ne-am împărțit în două grupe. Mai întîi am făcut săritura în înălțime, am reușit să sar aproximativ 1,20 m. Apoi am jucat și un pic de handbal. M-am cam plictisit aici. B.M. m-a întrebat cum se joacă handbalul și i-am explicat. Gavril Magopăț a venit și el cu cîteva explicații, zîmbindu-i…

După asta am mers pe drum cu Albu și cu alte cîteva fete de la secția de engleză. Am discutat despre Constanța și Toader (nu i se fîlfîie lui Tanța). Albu s-a mirat cum de poate Gherasim să vorbească cu Natalia (cică în clasa VIII-a era tare mămăligos… Cine nu era așa?).

La limba engleză, spre nenorocul meu, am avut asistență (tovarășa directoare Mincu Vanda). Și – minune! Pînă acum n-a controlat niciodată temele. Eu mă învățasem să nu le mai scriu, dar azi mi s-a înfundat. A controlat temele. Totuși am avut noroc. Cînd a ajuns la mine am început să dau din mîini și din degete, semn că n-am scris…. Pop pare-se c-a înțeles și a trecut mai departe fără să-mi zică nimic. După asta, m-a umflat rîsul. Toată ora a ascultat. Ora asta n-am fost în formă. Și m-am făcut și de rîs… În sfîrșit, a trecut și ora asta și cu ea și ziua asta…

La internat, după ce-am luat masa n-am mai ieșit în oraș, ci am stat la internat în sala de meditații discutînd cu băieții. La 3.30 a venit Prandea și m-a pus să mătur. Imediat i-am spus că am de mers la atelier și-am scăpat. Am vîrît mîinile în buzunare (prostul meu obicei de care nu mă pot dezbăra) și-am mers cu Neculai la școală să facem atelierul. Femeia de servici ne-a spus însă că azi nu se face și deci sîntem liberi. Mai venise o ”turmă” de fete pe care le-am întors înapoi. O parte am luat-o prin oraș, la plimbare, iar cîteva s-au hotărît să meargă la film, iar eu – văzînd despre ce-i vorba – a m luat o hotărîre rapidă. Am văzut că am un bilet de voie de data trecută și m-am decis să risc. Riscam de două ori: o dată – dacă mă prindea cu biletul de voie fals. A doua – dacă mă prindea vreun profesor la film. În fine, l-am lămurit și pe Halip să meargă promițîndu-i că-i plătesc filmul. Am mers cu două fete (Buhai Melexina și Pascar Ilarica) pe strada Speranței. Cînd am ajuns la cinema, filmul începuse și nici locuri nu mai erau. A trebuit să rezemăm pereții vreo 10 min pînă s-a eliberat un rînd. (Ne iese filmul pe ochi!). S-a întîmplat că am avut toți patru loc. Eu am stat lîngă B.M și B.M. a stat lîngă mine. A rulat filmul ”Fata din junglă”. Lia mă întreabă: ”Liviu ce producție este filmul?” Eu: ”Cred că-i german”. Filmul a avut o acțiune destul de bună, bine închegată: lupta partizanilor malayezi împotriva coloniștilor asupritori. Aceasta fiind tema nu pot zice c-a fost rău. A avut însă o serie de scene prea tari așa fel încît ar fi putut foarte bine să scrie pe vreun afiș: ”Interzis pentru copiii sub 18 ani!”. La aceste scenea, ea rîdea…, iar eu am fost foarte cuminte tot timpul… Dacă ar ști diriginta ce film educativ am văzut noi, nu scăpăm ușor. Apoi am schimbat cîteva cuvinte despre injecții și … bye bye! (P.S. În ora de diriginție a făcut sora o serie de injecții aproape la toți. Eu cu b.m. (l.) era cît pe ce să scăpăm, dar au ”ciripit” cîteva și ne-a făcut și nouă!).

Am uitat să spun că la amiază a venit Mircea și mi-a mai ”aruncat” 25 de lei. Mi-a spus că ieri a avut control și l-a prins pe tata fără bilet…). De la film am mers la cec. Pe primul cec am depus încă 50 și-am făcut suta, apoi am mai înființat unul de 25 lei pe care am de gînd să-l completez iar, pînă la sută. Am ajuns la internat pe la 6.15. Foarte sigur pe mine am lăsat biletul de voie pe masă și Prndea nu s-a prins de fals (biletele nu erau la fel și ora era doar pînă la 17.30).  Le-am povestit și prietenilor filmul și mi-au promis că-l vor vedea. Eu am avut noroc la el, că n-am dat cu privirea de nimeni, dar Halip a tras o spaimă. Lîngă el erau doi inspectori sau profesori care l-au întrebat: ”Ești elev? La ce școală?”. Halip s-a spovedit, iar la o scenă mai ”imorală” unul dintre ei i-a spus să închidă ochii… (emoticon rîzător). De la 6.30 la 7 am scris în Jurnal. La masă au venit Viforeanu, Botez și pedagogul. Ne-a fost atrasă atenția asupra regulamentului serios care se aplică cu strictețe. N-avem voie să ieșim în afara internetului fără bilet de voie. Cea mai mică abatere, absență s-au altceva este pedepsită și are repercursiuni și la școală. Nu avem voie să mergem la spectacole. Elevii Josan Gheorghe și Puha Dragoș au și făcut pocinogul. Prandea i-a prins că s-au suit cu cancea pe balcon la dormitoare și i-a pîrît la direcțiune. Pentru asta au primit o zi eliminare. Am auzit că nu numai la noi la școală se fac exmatriculări și eliminări, ci și la Liceul 1. Într-un fel e bine, că li s-a tăiat apa la moară șmecherașilor și vagabonzilor. Dar ne atinge și pe noi. Am auzit că duminică seara a fost un fel de razie, organizată de profesori în tot orașul, pe tren, pe la autogară etc etc. Au fost semnalate o mulțime de  abateri. În pauza de 8 seara am jucat tenis de masă cu Popovici Gheorghe (cl. IX-a). Am cumpărat împreună o minge de tenis. De la 8 la 9 am scris în Jurnal, iar la 9.30 încercam să adorm.

Marți 19 aprilie 1966. Dimineața m-a sculat, pe la 5.30, un soare puternic și luminos. Astă noapte m-am trezit de cîteva ori și m-am gîndit la ea… În sfîrșit, după cîteva zile reci și friguroase, a venit iar căldura binefăcătoare pe care am așteptat-o o iarnă întreagă. Odată, cînd vorbeam cu Toader, el mi-a spus că dacă se va întîmpla ca să merg eu vreodată cu o fată la film, a doua zi sigur se va schimba vremea. Azi dimineață cînd mi-am adus aminte de asta am rîs cu poftă și mi-am propus să merg la film cu fete numai în zilele reci și ploioase, pentru ca a doua zi să fie frumos…

Azi dimineață, pînă la șapte fără 5 am scris încontinuu în Jurnal. De acum înainte mă apuc să învăț, pînă la 7.20 mai e timp… Am reușit să scriu la limba rusă și să citesc o dată lecția. Dimineața am încercat să-l fraieresc pe Prandea și să-i zic de servici la școală, dar nu mi-a mers. Datorită faptului că azi a fost o zi însorită și frumoasă am fost și eu vesel și bine dispus. Azi dimineață cînd am ajuns la școală fetele-l rîdeau pe Halip c-a fost cu Pascar la film. Atîta-mi trebuie să mai știe cu cine-am fost eu…

La limba română a ascultat mai bine de trei sferturi de oră apoi a predat despre viața poetului D.Th. Neculuță. B.M.: ”Ai notă? Vai! Mă ascultă!”. Și a ascultat-o.

În prima pauză a fost Mircea la mine și mi-a ”pișcat” încă 25 de lei. Azi am văzut că Mircea se cunoaște cu Mariana Nasadniuc (”Nu te-am văzut de mult…”). Azi iar a fost strictețe la școală. Toți elevii care au venit fără matricolă la școală au fost trimiși acasă. Astfel, numai de la noi din clasă au lipsit vreo 4-5. La limba rusă a ascultat pe cei fără notă și a predat partea a doua a lecției. Din cauza lui Ica, profesoara mi-a făcut observație: ”Te distrezi, Druguș”. După asta, toată ora am fost atent la explicații. A treia oră: dirigenția. Azi ni s-a prelucrat în continuare regulamentul și dirigintei nu i-ar fi ajuns trei ore pentru treaba asta. Ne-a citit din regulament și ne-a explicat amănunțit fiecare punct. A controlat dacă sînt matricole și pe hainele cu care venim la școală. B.M. nu avea. Am vrut să o scap și am sfătuit-o să și-l ia din cuier, dar n-a avut cum și tot a scris-o… Ora de dirigenție s-a prelungit apoi și în pauză și în prima jumătate a orei de matematică. În cealaltă jumătate de oră n-a mai venit profesorul și fetele și-au făcut de cap. Au venit pe capul meu și mi-au făcut tot felul de turbane, distrîndu-se. M-am distrat și eu însă (emoticom zîmbăreț). La cor am ”cîntat” ca de obicei. Am stat cu Tănase în spatele lui B.M. și m-am distrat cu praștia. Din greșeală am atins-o și pe ea… S-a întors foarte revoltată la Tănase și i-a spus să se astîmpere. În sala de cor s-a defectat o conductă și a curs mereu apă, făcînd o mare băltoacă în spate. Azi a fost ziua de naștere a lui Broască și ea a servit profesorii cu bomboane. După cor am avut naturale. La internat nu citisem deloc și cu cît am citit în clasă, n-am reușit să-mi fac ceva cunoștințe din lecția de azi care-i foarte grea (metabolismul glucidelor, lipidelor și protidelor). Mai speram să nu mă asculte, dar a dat extemporal. Pe mine m-a mutat în prima bancă în locul lui Vulpe, lîngă Dobroghiu. Am fost nr A și mi-a căzut metabolismul lipidelor. Am reușit să scriu vreo cinci rînduri din ceea ce știam ”de-acasă” și vreo două fraze mi-a spus Vîntu. L-am făcut eu pe-un 4. Spre marea mea mirare Zăicescu mi-a spus să adun extemporalele și apoi m-a așezat la catedră să le sortez în ordine alfabetică. Mi-a dat catalogul și i le-am sortat; am avut grijă să mă uit la datele personale ale fiecărui elev. B.M. născută la  2 noiembrie (nu 3 cum știam eu) 1948. Domiciliul părinților: Sat Fîntînele, com Bănești, jud Suceava. Părinții lucrează la C.A.P. (este membru UTC). Restul orei a ascultat. Tocmai cînd nu eram atent, (profesorul) mi-a pus, rîzînd, o întrebare. Azi, în timp ce stăteam la catedră, B.M. mi-a zîmbit…

După ce am mers singur la internat, am luat masa, apoi pînă la 3.30 am jucat încontinuu tenis cu Popovici Dumitru. De la 3.30 pînă după ora 4 am stat încontinuu cu Toader și-am discutat despre …ale noastre. El mi-a povestit cum se desfășoară evenimentele între el și Natalia. De luni, relațiile s-au cam răcit, deoarece Toader nu e prea îndrăzneț și așteaptă s-o înceapă N. Azi ea i-a scris un bilețel pe un ton de dojană, iar el i-a răspuns pe două foi. I-am destăinuit și eu o parte din sentimentele mele și s-a bucurat f mult c-o încep și eu. M-a sfătuit ca să facem în așa fel încît să mergem amîndoi la film (pe sîmbătă sau duminecă) cu  …ale noastre. Nu sper să ajung la un asemenea rezultat ”fericit”. Dar cine știe ce aduce ziua de mîine. Pînă la 5 am scris în Jurnal, iar de la 5 la 5.30 am mers cu Toader și Neculai pe asfalt. La întoarcere m-am întîlnit cu tov prof Savin Ana cu fetița. După ce-am trecut de ea, s-a uitat cam lung după noi… De la 5.30 la 6.30 am scris iar în Jurnal, iar pînă la 7 am încercat să învăț la economie. După cină, am ieșit cu Toader și Arcadie Lungu la asfalt. Acesta din urmă ne-a povestit tot timpul ultima sa aventură ”amoroasă” care s-a terminat duminecă. Omul, amărît, a simțit nevoia să se spovedească (destăinuiască) cuiva și ne-a povestit nouă.  Cum ne plimbam pe asfalt au trecut pe lîngă noi cîteva fetițe pe biciclete. Una a atins-o cu roata pe cea din față și a căzut. Arcadie către ea: ”Vezi să nu cazi!”. Ea: ”Mersi!” (emoticon zîmbăreț). Plimbarea ne-a priit foarte mult Aerul e foarte curat și plăcut. De cîteva zile a înflorit cireșul, vișinul și au înfrunzit răchițile și sălciile. E o delectare să mergi pe înserat, pe asfalt, avînd de o parte și de alta cîmpul înverzit.

La ora 8.15, în timp ce scriam în Jurnal era destulă liniște în meditație. Azi după masă a fost Haiuță de serviciu. În urma ordinelor aspre primite de la direcțiune a încercat și el să fie mai sever; a început să se răstească la toți, fie că era mai mult sau mai puțin vinovat. Pentru cea mai mică întîrziere și vorbă a pocnit pe vreo doi. În seara asta a fost și un spectacol frumos. Pedagogul se enervase și începuse să-l pocnească pe Boghian Ilie (cl 9; Lic.1). Acesta nu era vinovat și s-a răzvrătit. A făcut un pic de scandal ceea ce l-a enervat mai tare pe Haiuță. A vrut să-l ducă la direcțiune, dar Boghian se ținea cu amîndouă palmele de masă și se proptea bine în așa fel încît oricît s-a scremut pedagogul să-l urnească, n-a putut. Cu împotrivirea aceasta Boghian s-a ales  cu-n car de pumni și palme. Fiind sigur că i s-a făcut nedreptate Boghian s-a dus la direcțiune. Cred că acolo n-o să-i fie prea moale. Poate se alege și acolo c-o cafteală, iar pe lîngă asta, mai mult ca sigur se va alege cu trei zile eliminare. Pentru curajul lui l-am admirat pe Boghian. Cu firea lui țărănească el are spiritul dreptății și e foarte curajos. Toată meditația era de partea lui – cu gîndul. Pe chestia asta pedagogul și-a făcut cam mulți dușmani. Chiar eu, care pînă acuma l-am mai apreciat mi-am schimbat părerea despre el. Imediat după acesată întîmplare am vrut să scriu în Jurnal, dar Haiuță se uita la mine. Cred că după întîmplarea asta va face tot posibilul să-mi controleze (ce-am scris) pe aici… (cum i-o fi obrazul). A trebuit să aștept un pic, apoi am scris. În seara asta, într-adevăr, a fost liniște. Am mai citit o dată la economie și gata cu învățătura pe ziua de azi. Înainte de a ne da drumul la dormitoare pedagogul a avut grijă să ne anunțe că ”prea ne-am luat-o-n cap”.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 361 Miercuri 27 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (89).


Duminecă 10 aprilie 1966.  Dimineața m-am sculat pe la 7, am mîncat bine, apoi am făcut vreo două poze cu tata. El a plecat apoi la școală unde a avut un concurs de matematică cu elevii lui și ai lui Panțir (care a desfăcut plicul cu subiecte). După ce a plecat el, m-am dus cu mama în dormitor și mi-am făcut o mustață hoață și o bărbuță respectabilă (cu creion negru) după care am mai făcut eu vreo două fotografii în felul ăsta. A făcut și mama una cu mustață. După asta, mi-am dat mustața jos cu aparatul de ras. Mi-am ras și mustața și favoriții.

Azi ziua e minunată și e foarte nimerit pentru fotografii. Pe la 12.15 a venit și Mircea cu cursa (mi-a  dat 5 lei într-un plic). La 1.15 am ieșit cu toții la poartă, iar Mircea a oprit cursa. M-a luat și pe mine, dar mi-a dat un bilet fals pînă la Bălinești (n-am zis nimic; sînt și eu din familia lor…). În stație la Grămești nici n-a mai oprit. La Siret a trebuit să schimb cursa. Taxatorul de la cealaltă cursă n-a vrut să ia cîțiva călători printre care și eu. N-am avut încotro și a trebuit să aștept cursa de 4. Am stat în stație la Siret și m-am plictisit destul de mult, mai ales că era tare cald. Am ajuns la 5 la Rădăuți și am luat-o la pas spre internat. Aici m-am schimbat imediat, mi-am făcut pantofii și la 5.30 eram în fața cinematografului ”Unirea”. Aveam de gînd să intru dar m-am gîndit să mai stau și să văd cine iese. Deodată l-am văzut pe Toader și nu m-am mai dus la film, ci m-am întors cu el la internat. Și-a lăsat aici sacoșa și-am venit înapoi în oraș. M-am plimbat cu el pînă am amețit și chiar mă durea capul. Am mai fost o dată la internat, pe la 7, și a trebuit să ne urcăm cu scara, pe balcon. Am intrat în dormitor, am mîncat bine și-am ieșit din nou în oraș. Ne-am plimbat pe răcoare și-am vorbit de toate: ce-am făcut pe-acasă, întîmplări mai vechi etc. Am venit și ne-am culcat pe la 9 ca să putem să ne sculăm dimineață. Hristos a-nviat! Just!

Luni 11 aprilie 1966. Dimineața m-a trezit Atănăsoae la 5.30. M-am sculat imediat cu gîndul să mai învăț la chimie (pt extemporal). Dar n-aveam cărțile schimbate și pînă la 7.20 am scris jurnalul pt sîmbătă. Ca să nu mai stăm la mîncarea lui Țopa (bucătarul) m-am dus la dormitor, am halit dintr-al nostru și apoi am ”hușchit-o” la școală. În clasă am fost mai vesel și mai vorbăreț. Prima oră – latina. Toți s-au scuzat și profesoara – bună! –  a înțeles că au fost acasă și n-au avut cum să învețe (L.D.: În fond, era  a doua zi de Paște!). A controlat restul de caiete și a predat lecția nouă. La economie politică era pericol de extemporal. A ascultat vreo 6-7 eleve și-a pus numai note mici. Ne-a spus să luăm o lecție înainte și cu asta, basta! A trecut ora!

În pauza mare, mă plimbam cu Toader pe coridor și deodată a apărut Doina H. L-a luat pe Toader și l-a dus la etaj unde s-a întîlnit și a vorbit cu Natalița. Azi m-am intersectat de mai multe ori cu ”lungana” (Teodora), dar am ocolit-o. Toader a aranjat ceva pentru azi.

La muzică, diriginta ne-a spus despre ”genurile muzicii populare românești” exemplificînd bogat cu plăci. Eu am avut grijă să citesc o dată la chimie (tot Aluminiul) și să-mi scriu ceva formule pe o ”fițană”. La chimie profesoara a întrebat cine nu vrea să dea extemporal. Cei doi care s-au scuzat, n-au dat. Eu m-am încrezut în ”sursa” mea și am strigat ”dăm!”. Dar a dat tocmai cel mai tîmpit subiect (”Aluminotermia. Sărurile aluminiului”). Noroc c-am scris două formule din ”sursă”, dar asta-i prea puțin. L-am făcut f slab. Restul orei a predat Sb. M-a scos și pe mine la tablă (tocmai cînd mă ridicasem să închid geamul). După chimie am mers la ed fizică. Aici am ales o minge (am fost la Școala Veche și-am făcut ora pe teren), am umflat-o. Băieții și cîteva fete au jucat handbal, iar restul voley. Eu am jucat cu Cîmpan, Geta Nichiforiuc (good!) și Halip (portar) + Gaby Șcheianu. Am fugit și-am obosit mult. La sf orei m-a durut șoldul stîng. Am venit tot o fugă înapoi la școală; o bucată de drum am venit cu Albu. După veselia și sprinturile de la ed fizică m-a apucat o tristețe și o melancolie grozave.

La limba engleză am făcut două exerciții și ne-a predat lecția nouă. La sf orei m-am dus după Pop și i-am dat ”Labour Monthly” (revistă pe care am găsit-o în valiză). L-am întrebat dacă nu poate comanda două dicționare, dar nu mi-a promis nimic zicînd că va scrie și va vedea dacă se poate. La internat ne-a dat o supă cam rea, și felul II – macaroane. Felul III – rahat! După asta, am ieșit cu Toader la asfalt, povestind multe. La 3.30 eu cu H.N. am plecat la Atelier. Aici am venit doar băieții (cei patru). Azi am instalat două prize mici la parter. Am terminat la 5.30. Azi m-au enervat tare mult Gozec și cu Magopăț. Făceau niște gesturi tîmpite și Gozec avea chef de harță. M-am hărțuit cu el azi și nu știu ce se va întîmpla dacă nu se astîmpără. Am fost la Frizerie și m-am tuns, apoi am fost pe la autogară și am întrebat de Mircea.  ”A plecat cu Șerbăuțiul”, vine mîine dimineață la 7.

Am ajuns la internat pe la 6.20. Pînă la 7 am stat cu Toader de vorbă; mi-a povestit ”șusta” de astăzi. A mers cu Doina H., Ieșan Natalia și Theodora în parc, au făcut mai multe fotografii, au discutat ”cîte și mai multe” apoi ele ”l-au condus” pe el la internat. Aici, ghinion: Haiuță stătea la poartă. Toader stătea la cîțiva pași mai încolo cu spatele la el (Coca Maria!!). Păreri despre mine: multe complimente din partea Teodorei; multe salutări din partea Nataliței Ieșan, căreia i-a plăcut de mine pentru că sînt serios și i-a plăcut și numele meu.

La masă a fost directorul Botez care ne-a ținut un ”cuvîntelnic”. Azi mi-am pierdut șapca. În oraș am fost cu capul descoperit.

După masă am fost cu Toader și Costică ”la asfalt”. Seara asta a fost o seară distractivă. Teatru: eu eram mama, Toader – tata, Costică – copilul. Seara am stat pînă la 10 și mi-am scris jurnalul pe azi. La școală, B.M. a adus un pix cu două poze curioase: două femei dezbrăcate.

Marți 12 aprilie 1966. Se împlinesc 5 ani de ka zborul lui Gagarin în Cosmos.

Ieri vremea a fost foarte urîtă. Cerul – întunecat și plin de nori; la amiază a încercat să bureze, dar s-a oprit. Bătea și vîntul. Azi dim. m-am sculat la 5 fără 10. Visasem urît: luasem un 3 la economie politică și încă unul nu mai știu la ce. În acțiune a intrat și B.M. Cînd m-am trezit mi-era tare somn și n-aș fi vrut să mă scol, dar aducîndu-mi amunte de situația mea din vis am sărit imediat în picioare, m-am îmbrăcat, m-am spălat și la 5.10 am fost gata. L-am sculat și pe Atănăsoae C. (convenția noastră: cine se trezește primul îl trezește și pe celălalt). Am venit în meditație și prima grijă a fost să-mi completez jurnalul.

Afară e din nou mohorît și nu e nici un petec de cer senin. Mă mir cum n-a plouat încă pînă acum, dar mă aștept la ceva ploi, după care reumatismul meu va avea de suferit (și va trebui să port galoșii de cauciuc).

Aseară Șcheul Dragoș (cl. XI-a Liceul nr 1) și Caunii Vasile au pus un pariu: Șcheul nu va fuma nici o țigară pînă la 25 mai; în caz contrar – un kil de țuică sau 25 de lei.

Dimineață, Atănăsoae vine la mine și-mi spune: ”Știi că Gherasim s-a împăcat cu aia?”. Eu: ”Zău? N-am știut!”. El: ”Le-a adus ieri la internat”.

Pe la 7 m-am dus la Haiuță, i-am cerut cheia de la valize și mi-am pus majoritatea cărților în valiză, plus vreo două caiete la Halip N.

Am plecat în oraș fără să mai stau la masă (eram sătul încă de-aseară). Fără cărți, cu capul descoperit m-am dus la Mircea la Autogară: acolo făcea contul într-un birou. Mi-a arătat scrisoarea de la Radio-Moscova, venită pe adresa lui. În plic am găsit o vedere din Moscova, un calendar mic, iar pe verso era Piața Roșie și Kremlinul, cîntecul ”Katiușa” în limba rusă și… scrisoarea (23 aprilie – Al. Beliaev). M-am bucurat foarte mult de ”Katiușa”. La școală am mers tot așa sprinten, cu mîinile-n buzunare. Azi, a treia zi de Paști, fetele stropesc băieții. Ieri trebuia să stropim noi, dar am omis. Fetele n-au uitat însă. Numai bine am intrat în clasă și l-am văzut pe Halip Neculai ud ciuciulete. Eu nu știam care-i motivul și l-am întrebat, foarte bine dispus: ”Ce-ai pățit mă, ai făcut baie?”. Deodată a venit Dobroghiu și m-a udat cu parfum pe față. Asta încă a fost bine. Dar cînd a venit Vlonga Aurora și Băimăcean cu două cornete de apă și m-a îngrămădit la colț. Degeaba m-am apărat; Vlonga a trimis un șuvoi de apă drept în ochiul drept și pe gît. Noroc că eram bine dispus și nu m-am supărat. Toți ceilalți băieți au pățit ca mine. I-am promis lui Vlonga ca la anul, în a doua zi de Paști, s-o murez bine. Înainte de ora de română cînd toți stăteam în bănci a venit Lucia Nenati și ne-a trimis la toți patru cîte-un șuvoi de colonie după gît. Într-o pauză m-a udat și Geta Nichiforiuc. B.M. s-a distrat pe seama noastră. La limba română n-am prea fost atent, am avut de învățat prima strofă de la ”Katiușa”. La limba rusă – de asemenea. Azi s-a făcut o lecție de gramatică: cazul Acuzativ cu prepoziție și fără prepoziție.

În pauză am cerut pixul de la B.M.; l-am admirat în toată splendoarea lui. Avea înăuntru o soluție de glicerină cu apă și zahăr (roșie) care le îmbrăca și le dezbrăca. L-am arătat imediat și în D…  Ea cere 60 de lei pe el și s-ar fi găsit Magopăț să-l cumpere.

La diriginție, Ruscior a motivat întîi absențele, apoi a ținut o prelegere despre ”comportarea elevilor”. Azi, aproape în fiecare oră, m-am uitat la B.M. și mi s-a părut că și ea se uită la mine.  La trigonometrie a ascultat-o pe B.M. Mi-am dat seama că habar n-are de nimic și m-am mirat foarte mult cum a ajuns în clasa X-a. Este frumoasă, are picioare faine, dar glagorie …ioc. Azi a venit în costum de Paști și este și mai frumoasă. După ora de trigonometrie am coborît cu toții la cor. Gozec a vrut să-i tragă scaunul lui B.M. dar aceasta i-a răspuns prompt și cam… tare: ”Îți dau peste ochi!”. La cor m-am chinuit cu cîntarea și, ca de obicei, diriginta mi-a făcut numeroase observații să cînt. După ore am revenit sus, în clasă. Am continuat să o privesc pe B.M. care învăța la Zoo. Mi s-a părute că rîdea și am rîs și eu. Apoi am continuat să ne uităm unul la celălalt. Brusc, mă întreabă: ”Ce te uiți la mine, mă?” Eu: ”Mă uitam alături…”, apoi m-am simțit foarte prost și nu mi-am mai aruncat privirile într-acolo. La științe naturale a ascultat o serie apoi a predat despre ”metabolism”.

După ore, n-am mai discutat cu nimeni; am pus mîinile în buzunare și am plecat la internat. Am luat masa, apoi, pînă la 3.30 am fost cu Toader la plimbare (dincolo de ”Rădăuți”). Mă mir cum găsim atîtea subiecte de discuție! Cînd m-am întors la internat, mi-am schimbat cărțile și, deodată, m-am trezit cu Mircea. Mi-a adus ultimul număr din ”M.N.”. I-am dat ceasul ca să vină la 4.30 la Casa de Cultură. Azi rulează ”Trei comedii” de Sean O Casey (3 lei) (un leu comedia…). Cînd m-am dus în meditație, Prandea m-a pus să liniez un registru. Am făcut asta pînă la 4.30 cînd am plecat la Casa de Cultură. Aici am cumpărat un bilet pentru Mircea (207). Am intrat înăuntru și am avut loc foarte bun (133). Eu luasem biletul prin Toader, de la cei din D. A fost (curios!) și B.M. Dar nu i-am mai dat atenție. Am hotărît să termin cu asta și… să-mi iau de-o grijă. Mai bine așa. La teatru am fost destul de bine dispus. Cele trei comedii au fost prezentate de Teatrul de Stat din Bacău. Am rîs pe ruptele (te-ai stricat la cutiuță, somnambulii, vreau o liră sterlină la cerere, oficiul poștal, gospodăria celor doi bărbați – asta din urmă a fost cam grosolană, dar am rîs cu poftă). La internat, după cîteva tratative, am luat masa. De la 8 la 9 am învățat la engleză și-am citit f superficial la economie. Am rămas apoi după ora 9 în meditația de-a XI-a. În loc să învăț la o latină sau economie am stat o oră (pînă la 10) și-am scris în Jurnal (trei foi pentru astăzi).

Miercuri 13 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit singur la 4.30. Deoarece nu era încă deschisă meditația am mai stat culcat pînă pe la 5 fără 10. În acest timp am visat că mi-am găsit șapca. La 5 eram deja echipat și-am mai sculat și pe alți 5 care m-au rugat să-i trezesc dimineața.

Cerul s-a menținut, în continuare, mohorît și afară e un pic cam rece. Deoarece umblu mereu cu capul descoperit, am răcit și le tușesc iar, ceea ce nu-mi place deloc.

Aseară la spectacol am făcut schimb de locuri cu Călina Pînzar: eu am trecut lăngă Tănase, iar ea lîngă Toader. Lui nu i-a convenit deloc deoarece Natalița era mai în față și cred că s-a simțit prost.

Dimineața, de 5.20 la 7 am citit la economie și latină. La 7 am plecat cu Toader la școală fără să mai stăm la masă (mîncasem bine în dormitor). Florea și cu nevastă-sa au plecat zilele trecute în U.S. (în Moldova).

Pînă acum, Toader n-a știut cum o cheamă pe B.M. Ieri eram destul de pornit împotriva ei și eram hotărît să încetez cu admirațiile mele. Toader: ”Bine că nu-i vacă”. Eu: ”Ba-i vacă!”.

La școală m-am cam plictisit pînă a sunat. Cînd ea a intrat în clasă nu m-am uitat la ea, cu toate că parcă simțeam nevoia și eram obișnuit cu asta…

Înainte de limba latină am văzut ce-i poate gura lui Băimăcean. De fapt, poate să se ia de mînă cu Albu, Grijincu, Geta ș.a. (dmumnecarea voastră, crucea….).

La ora de latină am tăcut toată ora chitic. La sf orei am tradus și eu vreo două propoziții și m-am descurcat destul de bine (cu un pic de ajutor). A fost ascultat Halip care a luat 7 (foarte bucuros). La limba română au fost ascultate cîteva eleve și Halip (tot 7). Apoi ne-a predat, cu mult patos, despre simbolism, După asta am avut ed fizică. Pînă la școala veche am alergat și m-a durut piciorul. Nici n-am vrut să mă echipez și nici să fac ed fizică zicînd că-s ”bolnăv” (cu accentul pe prima silabă). Profesoara m-a însemnat în caiet și văzînd așa am pornit-o încetișor înapoi la școală. Pe drum am mers cu Broască. La școală i-am arătat la limba engleză. Nenati plîngea și cineva mi-a spus că e foarte supărată pentru că a picat la Suceava, la Olimpiadă.  Prin pauze, astăzi am fost foarte ”activ” și isteț. Rîdeam, mă hîrjoneam, parcă să-i fac în ciudă. Din joacă i-am făcut ”o gaură” lui Grijincu în spate (”trebuie consultat un medic veterinar”) (Îmi dă ea mie – ceva!). În ora de fizică am suit cu toții la laborator unde Ciobanu, după vreo 20 de minute de morală în privința baticurilor – ne-a făcut cîteva experiențe. Cea mai interesantă a fost aceea cu releele. Restul n-au prea fost izbitite și m-au enervat. La ec politică a fost cam greu pentru mine pînă a anunțat profesorul că trecem la lecția nouă. În ora asta mi s-a năzărit că ea vroia să-mi prindă privirea, dar eu am evitat-o și pînă la sf orei nu m-am uitat în acea direcție. La engleză a ascultat majoritatea orei, apoi a predat. A pus iar note mici (5) și în clasă se observă o somnolență și o pasivitate totală.

După ce-am luat masa am vrut să-mi aleg cărțile. Mi-am adus aminte că cheile mele erau în dulap în dormitor. Dar atît dormitorul cît și dulapul erau închise și ar fi însemnat ca eu să mu învăț la nimic pînă la 9. L-am luat pe Halip Neculai, am adus scara, am așezat-o pe balcon și m-am urcat la etaj de unde mi-am luat cheile li astfel problema s-a rezolvat. Toader a avut întîlnire cu N. și a venit după 3.30. Eu am stat în meditație și am ațipit pînă pe la 4 și ceva. Mi-a prins foarte bine deoarece în ultimul timp nu mă mai prinde ora 6 prin dormitor. La 5 am vrut să ies cu Toader în oraș, dar m-a reținut Haiuță și mi-a dat să-i fac un mic serviciu. Mi-a dat balonul lui negru să i-l duc la boiangerie. Acum mi-a dat cheia de la dormitor și mi-am luat canadiana, căci ploua. (am mers iar cu capul ”gol”). Am fost cu Toader pe la ”Sport” apoi el a fost cu mine la Boiangerie și am lăsat balonul (39 lei, mîine dimineață). Am ajuns pe la 6 la internat. Aici se împărțeau mere și era mare năvală. Am mers apoi pe la Liceul 1 să văd dacă n-a ajuns șapca mea pe-acolo. Brînzei m-a asigurat că n-are așa ceva cum cer eu. Vroia însă să-mi dea una pe gratis, dar nu avea margină la spate și m-am lipsit.

Întors la internat, am început să învăț la istorie și am terminat scriindu-mi Jurnalul.  După cum văd eu îmi răpește cam mult timp această operație, dar nici eu nu vreau să fac economie și să scriu mai restrîns. Am făcut socoteala că dacă voi scrie în fiecare an trei caiete din astea (de cîte 400 de pagini) peste vreo 50 de ani voi avea o bibliotecă de vreo 150 de astfel de caiete ceea ce mi se pare cam neverosimil. Haiuță mi-a spus că cineva i-a ”șutit” caietul lui cu însemnări în care-și scrisese viața de la început, războiul, armata și continuarea cu jurnalul ținut la zi. Îmi pare rău. M-a întrebat dacă am scris la ”Cartea prin poștă” ca să-i comand ”Limba italiană fără profesor”. I-am spus c-am scris și m-am gîndit ca în pauză poate voi avea timp să scriu (pînă acum n-am avut). În pauză, după ce-am luat masa am plecat cu Toader și cu Costică (cu care mă cam trag de șireturi și ne adresăm epitete cam grosolane). În oraș am ajuns la chioșcul lui Goraș. Am cumpărat două c.p și două cutii de chibrituri. Una din ele am terminat-o încercînd să împușcăm  cu foiță de staniol, iar una am consumat-o trimițînd ”rachete” prin meditație. Era foarte comic cînd i se aprindea chibritul la unul pe umeri și se speria. Eu i-am dat una lui Popovici Gavril, care citea, drept pe carte. Am făcut în meditație numai chibrite și miros de catran. După 8 am scris scrisoarea pentru Haiuță și după ce-am scris jurnalul (pînă pe la ș-un sfert) m-am apucat să mai citesc cîte ceva, că-i de rău. Ieri am observat că Toader e aproape sur după cap. Pe la 20-25 de ani va fi alb cu totul!   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 334. Joi 30 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (67).


Joi 24 februarie 1966. Aseară deja era înnourat și peste noapte a plouat binișor; dimineața mai bureza încă. Ne-a sculat tot Haiuță – era bine dispus în dimineața asta. S-a învîrtit și azi dimineață prin jurul meu. I-a făcut lui Toader observație că scrie urît și mie mi-a spus că scriu frumos nu numai ca aspect dar și ca formă (se referea la jurnale). A zis că poate, odată, va apărea o carte de Druguș Liviu, ”Viața la internat”. Cezar, care va fi muncitor calificat va citi în ziar despre mine și cărțile mele! Văzînd că citesc la română despre Coșbuc m-a întrebat: ”Poate scrii și versuri?”. Eu: ”Nu, tovarășe pedagog”. El: ”Să nu scrii măi că pe urmă te mai și înjură ăștia. N-proză-i mai ușor!”. Nu știu ca ce chestie pedagogul ne-a mai spus azi dimineață două bancuri destul de tari. După ce-am luat masa am plecat la școală fără coloană. Deoarece era înnourat (frig nu prea) ne-am luat paltoanele. Străduța noastră era prea înfundată și împreună cu alți băieți am înconjurat pe str. Petru Rareș și Bogdan Vodă ca apoi să ieșim în Tudor Vladimirescu.

La școală am început să mă obișnuiesc cu noii colegi. Prima oră am avut limba română. Am tăcut chitic tot timpul, dar mi-am luat notițe cu sîrg la predare. Pentru că nu s-a știut lecția, a răspuns Nenati Lucia. Am observat că a vorbit foarte frumos și că se exprimă liber ușor. Nu știu cît i-a pus dar merita 10. Ora doua – istoria. După ce a ascultat pe toți cei fără notă (în afară de mine care încă nu-s înscris în catalogul clasei a X-a E) profesoara mi-a spus să-mi cumpăr caiet de teză și să învăț de la Internaționala I-a încoace.

În pauza mare am fost printr-a X-a D. Toader mi-a luat un bilet la teatru pentru mîine (3 lei). La limba rusă a adus tezele celor din E.  Halip are 7 (B.M. are 4!!! Sînt deziluzionat!). Mie îmi va aduce teza atunci cînd le va aduce și tezele celor din D. Toată ora s-a făcut corectarea tezei iar eu am stat degeaba. La științele naturale Zăicescu nu s-a atins deloc de mine și nici nu m-a întrebat nimic. (I look at B.M. all day log! L.D.: Mă uit mereu înspre B.M.). Lucru curios, numai la chimie a întrebat de ce m-am mutat. Matematica tace chitic. După ora de anatomie, secția franceză a avut teză (Buculei) iar eu am plecat în oraș. Am fost la Librăria de cărți și mi-am cumpărat limba latină și trigonometrie (pentru umanistică) – 11 lei. Geometrie nu mai avea. M-am dus apoi la ”librăria noastră” și mi-am luat caiete de teză și de l. latină + o vedere din Fălticeni (Casa lui Mihail Sadoveanu). Mi-au rămas ochii la cîteva mape cu vederi a cîte 12, 13 și 16 lei (Vatra Moldoviței, Voroneț și Muzeul de artă al RPR). M-am mai învîrtit un pic prin oraș și din cei 25 de lei am mai rămas cu 2,10. După asta m-am dus alene către școală unde de la ora 1 are loc adunarea generală a organizației UTC a cl. X-a E. A asistat și diriginta care a stat în locul meu, iar eu am stat cu Magopăț Gavril în prima bancă (i-am spus cîteva bancuri). La masă a luat loc comitetul de conducere format din Albu Dorina – secretar (îmi spune că la anul voi fi eu, dar nu se va putea), Nenate Lucia – locțiitoare de secretar și Vîntu Maria – cu învățătura. Înainte de adunare am stat cu Albu pe coridor și-am vorbit d-ale noastre (limba aleasă pentru ex. de maturaitate, viitor etc.). Mi se pare că s-a făcut mai serioasă de-o bucată de vreme. Albu a declarat adunarea generală deschisă, iar Nenati a citit referatul ”Despre prietenie”. Referatul l-a făcut Aparaschivei + Broască Georgeta dar numai pe-o simplă pagină dublă… După ce-a terminat de citit referatul au urmat discuții. Nenati a vorbit și ea mult, chiar mai mult decît Albu. Nenati l-a pus pe Halip să vorbească despre prietenii lui, ce înțelege el prin prietenie etc. Halip m-a dat exemplu pe mine, însă n-a vorbit prea frumos.. În fine, s-a epuizat punctul 2, s-a trecut la pct ul 3 – primirea de noi membri în organizație. Aici au rămas numai uteciștii. (B.M. is a UTC-ist!). Am aflat de la Magopăț că e căzută la 5 obiecte pe primul trimestru și că a venit de la Liteni – Săveni. I-am pus și eu o întrebare lui Voroniuc și anume: ”Să ne spună care-s îndatoririle unui utecist”. Adunarea a ținut cu toată ceremonia asta pînă la 2.20. Diriginta a felicitat-o pe Voroniuc (pentru primirea în organizație). Mi s-a părut ceva suspect la B.M. dar am ieșit eu mai întîi și-am venit la internat.

Aici cu greu ne-a dat masa. Au mai mîncat și un număr de profesori de pe la sate veniți aici pentru un instructaj în privința recensămîntului și vor dormi aici. S-au elberat dormitoarele 5 și 11 (+ d.4). Ne-am luat toate catrafusele și-am migrat în d. 8. (în pauza de 5). La rugămintea lui Costică  Lungu, m-am mutat din banca în care stăteam și acum eu stau cu Halip N. și Costică stă cu Toader. Pînă la 6.30 n-am reușit decît să fac o problemă la fizică și să scriu aici. Azi am fost de serviciu și am măturat scările (ped. Prandea). Nu știu de ce dar azi am fost destul de supărat (au obs. și alții). Eu nu-s supărat, ci îngîndurat și …poate un pic trist (B.M.?).

Azi dimineața vremea a fost înnourată, dar pînă la amiază s-a răzbunat și s-a înseninat. Pînă seara însă s-au adunat iar nori și-a burezat un pic. A bătut vîntul și cărările-s din nou uscate. E primăvară… Magazinele au vitrinele pline de mărțișoare și reclame pentru îmbrăcămintea sezonului de primăvară.

Cu toate că-s abonat la Scînteia Tineretului nu mai sînt la curent cu nicio știre din lume. În vacanță știam toate pe de-a rostul și toate știrile le ascultam regulat la radio. Dar aici…

Seara, cînd ne-a dat drumul la dormitoare m-am dus în d. 8 unde m-am culcat într-un pat cu Buliga Gh. (cl. X-a). Acesta mi-a descoperit o slăbiciune (gîdileală) și ne-am jucat așa mult timp după ce s-a stins lumina. În dormitor fiecare dormea cu cineva așa că nr. băieților era dublu acum. Mulți n-au adormit decît tîrziu de frica poștelor. Totuși a trebuit ca cineva să adoarmă primul: acela a fost victima celorlalți. Au vrut să-mi pună și mie, dar nu i-a lăsat Simionesi Gigi care a spus că am fost prieteni și nu mă poate lăsa așa. Eu nici habar n-am avut.

Vineri 25 februarie 1966. Dimineața era vreme frumoasă dar cu toate acestea ne-am luat paltoanele.

Prima oră am avut limba română. Avînd în vedere că miercurea viitoare avem teză profesorul ne-a fixat temele ce le avem de învățat. M-am mirat foarte mult cînd am auzit că ne dă  numai trei teme din Coșbuc (primele trei teme) cu condiția ca să le învățăm bine. A pus-o apoi pe Nenati să citească lucrarea de-acasă. Mie mi-a plăcut cu toate că profesorul i-a mai găsit unele lipsuri. A ascultat cîteva eleve apoi a predat o lecție care nu intră la teză. Îmi pare rău că am dat teza în D. Aici aș fi dat-o mai bine. La fizică, după ce a ascultat un pic, a predat lecția ”Ionizarea gazelor” – lecție cu care am început noi (L.D.: adică cei din D) trimestrul II. La l. latină, după ce a ascultat a început să predea lecția nouă. Cînd nici nu mă așteptam am auzit: ”Elevul nou, ia încearcă să traduci tu propoziția asta”. Propoziția nu era grea, dar nu știam cuvintele și de-abia auzind suflînd, i-am spus-o… La sf orei m-am dus la profesoară să-mi spună ce să fac. Profesoara mi-a spus să învăț materia trimestrului I pînă la pagina 100; să învăț declinarea, conjugarea și cuvintele. Mi-a spus că poate voi reuși să învăț materia trimestrului I singur, dar pe II nu mai merge și va trebui neapărat să mă ajute cineva.  La geometrie nu se făcuse de mult niciun pic de teorie și Hrișcă a scris toată ora pe tablă formulele de paralelipiped, prismă, con, trunchi de prismă și de con și de la cilindru. La sf orei m-am dus repede la el și l-am întrebat ce să învăț pentru teză. S-a mirat că încă n-am dat și m-a luat la întrebări: de unde vin, de ce vin ș.a. Cineva a șoptit că știu bine la engleză. Hrișcă, după ce s-a gîndit un pic, mi-a zis: ”învațî tăti formulili iestea pi englezăști, ș-ai distul”. Toți au început să rîdă și m-am amuzat și eu… La limba rusă a ascultat-o pe Gherasim (în spatele ei stă B.M.). Aceasta știa ea ceva, dar B.M. i-a suflat și profesoara a sculat-o în picioare și a certat-o. Încep să-mi fac impresii din ce în ce mai proaste despre B.M. La jumătatea orei a început să ne predea despre viața lui Necrasov și ne-a dat toată lecția. Am răspuns și eu de două ori… După aceste cinci ore trebuia să avem ed fizică, dar a venit tov prof Băncescu și ne-a spus că sala e ocupată iar noi sîntem liberi. Într-o atmosferă de entuziasm general ne-am îmbrăcat și a pornit-o fiecare spre casă.

După ce-am luat masa am ieșit afară, pe buturugă, și-am început să citesc cartea ”Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet. Cum a sunat meditația am  intrat înăuntru și am început să învăț cu sîrg la istorie. Nu știu ce mi-a venit și-am pus capul pe masă. Deodată m-a cuprins un somn și-am dormit f ușor pînă la 5 cînd m-a sculat ceasul deșteptător al lui Țopa pe care l-a ”înființat” azi. În pauză am mîncat zdravăn pe la prieteni, iar la 5.30 am plecat cu Toader spre Casa de Cultură. Aici ne-am întîlnit cu mulți prieteni din D și din E.; am stat pe-afară pînă aproape de ora 6 cînd am intrat în sală. Am avut niște locuri ”grozave” (penultimul rînd din spate, nr 365  și 366). Am stat cu Toader pînă la prima pauză. A prezentat ”Ansamblul de muzică populară al orașului Bacău” (3 lei).  Au fost prezentate cîntece populare interpretate fie de orchestră fie la cîte-un instrument sau vocal. Iată artiștii care-au prezentat: Geta Alexandrescu, Mișu Rusu, Maria Enache, Marcel Budală (acordeon), Artemiza Bejan și Sabin Drăgoi (vioară). Au cîntat cîntece destule (cam vreo 5-6 cîntece de fiecare, dacă nu și mai multe). Marcel Budală, Artemiza B., Mișu Rusu ș.a. au fost bisați grozav. Am bătut și eu la nebuie din palme… În pauză Teleagă Viorica (X-a E) a fost în culise și s-a întors cu vreo trei autografe. Aproape de încheierea spectacolului, Sabin Drăgoi a interpretat cu foarte mare măiestrie ”Ciocîrlia” (I liked it very much!). În pauză, Cezar a venit în locul lui Toader, iar Costică a aterizat și el în spate. I-a șoptit apoi lui Cezar că Popescu D + încă un gașcău din oraș au de gînd să-l bată. Cezar s-a înarmat la moment cu un cuțit și s-a hotărît să se apere; eu l-am asigurat că-l voi ajuta. Pînă la sfîrșitul spectacolului lui Cezar nu i-a mai ticnit nimic. În sfîrșit, s-a terminat și spectacolul (care mi-a plăcut foarte mult) și-am pornit-o cu Cezar, Toader și Costică spre internat. Din fericire nu s-a întîmplat nimic și-am ajuns în liniște pînă la internat. Cînd am ajuns aici era 8.30 și Țopa bucătarul era plecat. A trebuit să mai răbdăm și un pic de foame. Cred că el anume s-a grăbit să plece știind că are băieți plecați la Casa de Cultură. Dar nu-i nimic… Cum am ajuns în meditație am început să învăț la istorie, dar am citit numai două lecții pe care deja le mai știam: Internaționala” și ”Comuna”. Aveam de gînd să stau după ora stingerii în meditație și să învăț pt teză la istorie și extemporal la chimie (zic băieții). La 9 însă mi-am luat geanta și m-am dus în dormitor. Am vrut să mă spăl, dar din grija administratorului Florea nu era apă în spălătorie și m-am culcat așa… În seara asta au fost eliberate aceleași dormitoare (4, 5 și 11) și a trebuit să dorm iar în 8 cu Buliga Ghe. Noaptea trecută  am dormit destul de bine cu el. Alături de patul ”meu” a dormit Toader cu un elev de-a IX-a. Și în seara asta s-au pus poște serioase. Toader a stat în meditație și a făcut probleme la geometrie pînă la o oră destul de înaintată.

Sîmbătă 26 februarie 1966. Dimineață Buliga era supărat pe mine că am tușit toată noaptea și nu l-am lăsat să doarmă. M-am îmbrăcat f repede și în 10 min eram deja în meditație și-am început să învăț la istorie. Pînă la 7.30 numai la asta am învățat și-am reușit să învîț cele două lecții. Pedagogul ne-a promis că de-acuma va pedepsi pe cei care pleacă la școală cu papucii nefăcuți. Acum e primăvară, totul s-a uscat, nu mai sînt bălți și noroaie și e urît așa. Eu umblu tot cu ”motăneii” mei și e tare cald. La școală am mers tot cu Toader și Costică vorbind despre obiectele nostre, teze etc.

Ieri la școală mi s-a întîmplat ceva foarte neplăcut. Nu știu de ce, cînd scriam la limba română au început să-mi fugă rîndurile din fața ochilor și, după ce-am terminat ora, în pauză am constatat că văd foarte greu cu stîngul. M-am gîndit că poate ar trebui să port ochelari și m-am îngrozit. După cîteva ore mi-a trecut și-am fost foarte fericit (m-am gîndit la B.M. și la alte fete…).

Azi am avut prima oră istoriua. Încontinuu am învățat la istorie crezînd că voi da teză, dar vai!, profesoara n-a venit la oră, deoarece se schimbase orarul, iar ea n-a știut. Așadar, oră liberă. Pe la jumătatea orei am lăsat istoria la o parte și-am început să învăț  pe la l latină. Cu ajutorul colegelor (Teleagă mi-a dat un carnet cu cuvinte) am învățat primele două lecții și primele două declinări. La latină, regulat, se scuză 2-3 elevi, ca și la celelalte obiecte de altfel. În ora asta profesoara l-a ascultat pe Gozec (5) și Magopăț (6). Restul orei a predat iar eu am ascultat foarte cuminte… A surprins-o pe Nenati Lucia ocupîndu-se cu altceva și s-a supărat grozav pe ea zicîndu-i că n-are cei șapte ani ș.a. Primele ore au trecut cum au trecut dar ce să fac eu la chimie că nici n-am deschis cartea?

În pauză a fost diriginta în clasă și m-a întrebat ce fac cu latina, cîte teze mai am și m-a sfătuit să mă anunț să termin și eu odată. Nemaiavînd ce face m-am hotărît să-i spun dorigintei că n-am învățat la chimie; probabil că motivele au fost considerate bine întemeiate că diriginta m-a crezut și mi-a promis că va vorbi cu domnișoara Repca să mă scuze. Fericit, m-am gîndit că am scăpat și cu asta. A venit însă diriginta înapoi și mi-a spus rezultatul: trebuie să învăț. A venit și ora de chimie și după ce-a pus absențele a glăsuit: ”scoateți cîte o foaie de hîrtie și dăm un extemporal de 10 minute”. Eu m-am schimbat de mai multe ori la față, dar n-am avut încotro: am scos și eu o ”foi” și-am scris titlul: ”Carbonatul de sodiu”, apoi am închis stiloul și-am stat. Repca m-a întrebat: ”Tu nu dai extemporal?” Eu: ”Nu tovarășa profesoară, eu n-am știut că avem recapitulare și-am pregătit teza la istorie”. Repca: ”Bine, dar de ce-ai venit aici?” Eu: ”Am vrut să urmez engleza și… ” Repca: ”Bine, cum te cheamă?” Eu: ”Druguș Liviu”. Și n-am dat extemporal, am scăpat de un trei sigur. Repca a predat despre metalele alcalino-pămîntene. Cînd predă, lucrează cu toată clasa și n-ai cum să ”dormi”. M-a întrebat și pe mine ce-i ”valența” și – un pic greșit – am răspuns. Totuși a fost bine. Uf, chimia asta urîtă-mi este; dar am observat că aici se face o chimie mai serioasă ca la reală!!! În această oră femeia de serviciu a venit cu condica în clasă și a anunțat eliminarea elevei Irimescu E. cl. XI-a E cf art 33 pt atitudine necorespunzătoare. Termen: două zile. Șto delati? (Ce să-i faci?).  Ora următoare am avut fizica. În pauză am reușit să citesc o dată lecția și-am reținut destul de ușor (e materie prelucrată o dată). Profesoara a anunțat că facem la laborator ora aceasta și-am mers cu toții la laborator la etajul II. Aici am stat cu ceilalți trei băieți în rîndul doi din față (stînga). În bancă am găsit o scrisoare: Grămești pentru Lica (?!?!?!).  Pentru început profesoara a ascultat două eleve: Cîmpan (4) și Broască (9). După mine aici s-a făcut o nedreptate destul de mare: niciuna n-a meritat aceste note. Înainte de a preda lecția nouă, profesoara ne-a făcut experiențele cu tuburile Crookes, experiență pe care am făcut-o cu Teleagă, dar mult mai reușită și atrăgătoare. It seems to me that B.M looks at me very… strange! (L.D.: Mi se pare că B.M se uită la mine cam ciudat). Tare mă tem că voi păți ca ”Fiul lui Monte Cristo” și-i cam urît. După această oră m-am întîlnit cu Zaharia E pe coridor și mi-a dat extemporalul la istorie (only 7). M-am întîlnit cu Toader și mi-a spos cîteva păreri ale lui Teleagă despre mine: 1. ”și-a greșit cariera” 2. ”să-l scoatem din porție” ș.a.

La ora 12 am plecat de la școală cu toate că s-a anunțat că la ora 1 este o ședință. Am venit în oraș să-mi cumpăr ultimul număr din ”New Times” dar n-a apărut încă și mi-am cumpărat 3 c.p.

Am venit tot o fugă la internat și am prins masa de la 12.15. Pe drum m-am întîlnit cu Cojocaru Haralambie (vecinul nostru de la Grămești, șofer – zis și Hărăluță) care era foarte bine îmbrăcat și stătea de vorbă cu o fată foarte drăguță. La început nici nu l-am recunoscut, apoi am schimbat vreo două vorbe.  După ce-am luat masa, prietenii s-au împrăștiat prin oraș, dar eu am rămas lefter și n-am avut nici cu ce și nici unde să mă duc. Așa că am stat de la 1 la patru jumate singur cuc în meditație și-am scris jurnalul pe ieri și pe azi.  Stiloul meu nu mai vrea să-mi scrie, și-am scris cu vreo două stilouri pînă acum.

Azi dimineață am sosit primul în meditație, am dat drumul la difuzor. La ”Emisiunea pentru sate” am auzit despre C.A.P. Grămești. (L.D.: CAP = Cooperativa Agricolă de Producție, modelul bolșevic de ”organizare” a agriculturii sub forma ”cooperării” benevole a micilor producători, obligați/ șantajați să se asocieze. Cred că din perioada colectivizării au rămas expresiile: ”a face uz de abuuz„ și ”convingere prin constrîngere”). A vorbit și președintele Ionel Mircea (bravo nouă!).

Azi vremea a fost, ca și ieri, foarte frumoasă. Cerul a fost – în majoritatea timpului – senin. Din cînd în cînd se înnourează dar asta ține puțin. În curte iarba a apărut deja și firele plăpînde de iarbă încîntă ochiul.

Pe la 4.30 am scris o carte poștală acasă, comunicîndu-le vestea cea mare, apoi am mers și-am pus c.p. la cutie. Odată ieșit din meditație, n-am mai intrat; soarele apunea și aerul era călduț. M-am întîlnit cu Toader și Cezar și m-am plimbat un pic cu ei. M-am întîlnit apoi cu Simeria și-am discutat cu el o mulțime de lucruri despre ”girls” (fete) și în încheiere am avut o părere unanimă: niciodată nu-s atrăgătoare fetele care vin la tine din proprie inițiativă (Andrișan D., Ungureanu C.). Îmi place de B.M. pentru că nu face așa. M-am plimbat apoi cu el pe trotuarul din fața internatului și-am revenit la meditație la ora 6 (pedagog Prandea). De la 6 la 7 am învățat la engleză și latină.

După ce am servit cina, am plecat cu Toader în oraș. Cu toate că nu mai sîntem în aceeași clasă ne leagă aceeași prietenie. Am luat aparatul lui pe spate și-am luat-o la pas prin oraș. Am făcut de vreo două ori înconjurul Sfatului Popular, apoi Toader s-a dus la atelierul foto să-și scoată clișeul. Eu l-am așteptat afară pînă s-a făcut 8 fără 5. Am mers în cel mai rapid ritm și am intrat înaintea pedagogului în meditație. Pînă la 8.30 am învățat la limba engleză și la limba latină. Un lucru destul de rar: Prandea ne-a dat drumul la 8.30 la dormitoare. În seara asta sînt mulți plecați acasă (vreo 30) și n-a mai fost nevoie să dormim cîte doi. Mi-am găsit și eu un pat lîngă perete și după ce mi-am spălat ciorapii și tot corpul m-am culcat adormind destul de repede. Deodată am simțit o arsură grozavă la picior și-am sărit în sus c-un urlet… Îmi puseseră golanii o poștă. Autorul era Lungu Arcadie. În usturime mi-am zis că am să i-o întorc, dar altfel… Era ora 12.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!