liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Bondor Aurelia

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 416. Marți 20 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (139).


 

Sîmbătă 25 decembrie 1965. Ziua întîia de Crăciun. Prilej de bucurie pentru copii și de distracție și veselie pentru toată lumea. În alte țări se oficiază servicii religioase (Ziua lui Hristos). Cum sînt un ateu convins, consider toate astea fără rost și țin ziua aceasta ca pe o zi liberă, pentru distracții. Aseară am stat pînă după ora 12 și-am citit ”Bîlciul deșărtăciunilor” care pe măsură ce intră în acțiune devine mai frumos și mai pasionant. Azi ziua s-a menținut puțin geroasă. Atmosfera a încremenit în această stare de două zile și cred că va mai ține încă cîteva.

Azi dimineață m-am sculat după 7.30. Am făcut program de sport (exerciții de gimnastică și flotări la podea (20), apoi am făcut baie părții superioare a corpului, după care mi-am luat pantalomnii mai buni și bicicleta și m-am dus la Poștă să duc o scrisoare (pentru Botoșani). Pe drum m-am întîlnit cu Gheorghe Horodincă. Acesta mi-a povestit despre profesorul lui de matematică de la Siret (care-i f tîmpit) (în întreaga clasă sînt 12 căzuți și restul medii de 5). Din cauza lui va veni la Rădăuți (poate chiar la internat). Pe drum m-am întîlnit cu ”tov. director al Școlii generale GrămeștiPanțir Alexei”. Pe drum unii săteni m-au salutat (n-am avut răgaz să le dau eu salut). Înapoi acasă am venit tot cu Gh Horodincă, pe lîngă bicicletă. Azi mă așteptam să primesc felicitare de la Moscova ca-n fiecare an (1962 – 27XII, 1963 – 22 XII, 1964 – 23 XII) dar n-am primit. Stăm foarte prost cu abonamentele anul ăsta (n-avem nici unul). Pînă la amiază am stat degeaba, am ascultat radio (tot timpul azi a fost o muzică excelentă) și-am avut discuții cu Mircea, tata sau mama. Am luat masa pe la 12, după care am început să mai fac cîte ceva la engleză. Pînă seara am tradus aproape o foaie din Gulliver s Travels by Johnathan Swift. Mi-am mai omorît timpul jucînd table sau dame și vorbind cu ceilalți ai casei. La ora 18 am ascultat Vorbește Moscova. Azi se împlinesc 45 de ani de la  constituirea R.S.A. Ceceno-Ingușă. Cu acest prilej ea a primit ordinul ”Lenin” – cea mai înaltă distincție sovietică. În încheiere a vorbit despre cinematografele din Moscova. În capitala U.S. sînt în prezent 105 cinematografe (al 105 –lea a fost inaugurat ieri), iar mîine se inaugurează al 106 – lea, avînd o destinație specială. Aici se vor prezenta numai filme satirice care vor biciui rămășițele vechii orînduiri. Pe lîngă aceste cinematografe mai sînt încă 20 de cinematografe de vară cu capacitate foarte mare. Zilnic, cinematografele sînt frecventate de 300 000  de moscoviți. În Moscova există un cinematograf panoramic (cu trei aparate de proiecție) – Pacea; și unul de circopanoramă (11 aparate de proiecție) la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale.

După cină a fost un pic de ceartă (Mircea s-a supărat că nu va pleca mîine la Rădăuți). În tot timpul zilei de azi Radio București nu a rostit cuvîntul ”crăciun” (a fost rostit aseară, dar s-au corectat pe parcurs). Restul țărilor au transmis. Am ascultat o emisiune la ”Eu” despre un Nicușor, doi părinți, ministrul diriginte și alți membri de partid. Moș Gerilă + Moș Crăciun = Moș Cră-cilă = diriginte (crăcănat) (colectiv, instructor de partid, membru de partid, lupta de clasă, cl X-a, biserică, dumnezeu, porniți înainte tovarăși, 23 august, Crăciun, 10 mai). Dac-ar fi toate cu lapte…. (L.D. Presupun că era o emisiune de la ”EuRopa liberă” în care era ironizată noua familie conducătoare a României și, desigur, regimul politic comunist).

La 22 fără ceva am ascultat ”Gavarit Maskva” – v russkii iazîk – cîteva cîntece în limba romînă a lui Vasile Veselovski (”Chitara” ș.a.). Pe la 22.30 am început  să-mi organizez cunoștințele mele despre Radio Moscova și sugestii cu privire la emisiunile acesteia. Mi-am alcătuit un carnețel de 1,50 lei pe care l-am împărțit în nouă părți neegale între ele. Iată cum: 1. Cîntece cerute de ascultători; 2. Cosmonautică; 3. Cinematografie; 4. Vederi; 5. Fotografii de scriitori, poeți ș.a.; 6. Literatură; 7. Pictură; 8. Actualități din viața moscovită și sovietică; 9. Personalul redacției 10. Viața sportivă în U.S. Toate aceste rubrici le-am  ”completat” fie cu ceea ce știu, fie cu ceea ce vreau să știu (sau să am și care trebuie cerute de la redacție). Acum e ora 24 fără 25 min. și eu scriu în Jurnal și ascult muzică la Radio București (programul I): de mai bine de jumătate de oră ține o muzică modernă dar adormitoare. În seara asta am de gînd să ascult ”Glasul patriei”. Pînă una –alta să mai trag în condei vre-un prof. – doi.

Bondor Aurelia – profesoara mea de matematică din clasele a 8-a și a 9-a. Cam voinică, necăsătorită și se poartă foarte corect. Are un păr bogat pe care-l poartă făcut permanent numai la spate. Se ține grozav de cinstită și corectă. Cîteodată, pentru a nu considera cineva că i-a făcut o nedereptate pune notă peste normă (cazul meu). Ca metodă de predare specifică: studiul individual, iar în clasă numai ascultare. Persecută fățiș, rîzînd chiar de unii (Ungureanu Mircea și Lavric Gheorghe). Asta pentru a învăța ei matematică. Pînă anul trecut avea o manie: aceea de a scrie numaidecît pe cineva în condică. Anul ăsta, nemaifiind condică, se limitează numai să facă observații și să țină morală. În timpul orelor are două (sau mai multe) metode de a striga elevii. Fie numai pe numele mic (acesta îl rostește cu veselie și bună dispoziție), fie numele întreg (rostit grav și apăsat). Cînd nu folosește niciuna din astea, folosește alte două: a) tovarășul xy și b) scoate ea cîte o poreclă care să nu fie supărătoare: de ex. mie îmi spune Liviuț, lui Pîrghie – Pițigoi; lui Andrișanmaestru, iar mie îmi spunea anul trecut ”geometru”. Cînd se supără pe noi nu mai face ore în plus și-i ține mult supărarea.

Teleagă Demil profesor de fizică. O ținută atletică, înalt, poartă părul scurt și haine ușoare pe el. Se poartă după tipicuri: se rade de două ori pe săptămînă (joia și sîmbăta). Își asortează la culoare cămașa și pantalonii. În clasa a 8-a, a 9-a și în trim I din acest an a purtat cămașă și pantaloni kaki. De la o vreme poartă cămașă și pantaloni de culoare închisă (aproape neagră). Nu-mi pot explica cum poartă aceleași haine de atîția ani (poate are mai multe la fel). În clasă intră tot după tipic: intră cu dreptul înainte și se lasă ușor pe genunchiul stîng. Are mereu cu el un caiet de fabricație proprie în care-și trece notele (să nu-l șmecherească alții). Are un sistem de predare și de ascultare cu totul aparte. La începutul trimestrului predă timp de douăsăptămîni, după care ascultă vreo două (săptămîni); apoi intră la normal. Cînd predă umple lecția cu tot felul de snoave și aplicații foarte practice. La ascultare nu permite să se sufle. Dacă cineva încearcă, bate cu creionul în catedră și zice: ”Vă rog, deja scade temperatura...”. Cîntărește notele foarte bine: ”vă rog, e 4.50; te mai întreb ceva poate îți dau cinci”). Atît la ascultare cît și la predare nu cere cine știe ce disciplină, ci numai atrage f blînd atenția, ciocănind cu creionașul lui în masă, zicînd: ”Sssst, vă rog!…” O singură dată l-am văzut nervos (cazul cu Istrătoaie Modest și Gigi Simionesi) și tot o singură dată a scris în condică (anul trecut, pe mine). Are vorbe tipizate: ”Vă rog!” folosit 1) cînd începe să predea lecția; 2. Cînd pune nota; 3. Cînd atrage atenția cuiva. E un profesor iubit de toți, prin faptul că se poartă f popular cu noi. Din clasa 8-a, a 9-a și anul ăsta am fost mereu (responsabil) cu materialele la fizică. El, întotdeauna, f galant ieșea ultimul din cancelarie cu țigara în colțul gurii; dacă nu era material (îmi) făcea un semn cu mîna și strîngea din buze; dacă era (material) făcea semn cu mîna să merg(em) sus. Urcam scările împreună cu el, foarte tinerește, el mereu zîmbitor și glumeț cu toți. De multe ori îl vedeam prin oraș, pe bicicletă, conducea numai cu o mînă și cu nelipsita-i țigară în cealaltă. Ce a făcut, numai el știe, dar și-a atras dragostea și simpatia tuturor (cu toate că dă note destul de mici). Ăsta-i profesorul nostru de fizică.

La ora 0, după ce a spus ultimele știri, programul I și-a încheiat emisiunea, după care a cîntat imnul (tot cel vechi). Deoarece a început emisiunea în limba germană am mutat pe programul II la 550 metri. Am încercat să compun o scrisoare pentru elevii sovieticii cu care să corespondez. Am reușit să înjgheb ceva, dar dar nu știu dacă voi putea traduce, cred că va trebui să cer ajutorul profesorului de engleză. La ora 0.30 pe lungimea de undă de 339 m am ascultat ”Glasul patriei”. În scurtul Buletin de știri a fost amintită ceremonia patriarhului Iustinian de la biserica ortodoxă română, care a spus în încheiere: ”… în lumina învățăturilor evanghelice să iubim aproapele nostru și să iubim pacea în lume”. Apoi a urmat rubrica ”Meridiane românești” care a informat auditorii despre ”succesele din fabrici și ogoare”. A amintit și despre vacanța de iarnă a elevilor care-și petrec revelionul la Palatul pionierilor. O mică statistică din întreaga populație a țării: la fiecare trei locuitori unul este depunător la CEC. În punctul trei al programului, crainicul a spus cam așa: ”Nopate bună de Crăciun”, ”este noaptea Crăciunului”, ”este seara Crăciunului”, ”apar îngerii liniștiți și-n casă arde focul”. A spus apoi despre ”pregătirea Crăciunului”, ”tăierea porcului de Ignat, gospodinele care pregătesc nelipsiții cîrnați și caltaboși” etc. În noaptea de ajun este sărbătoarea copiilor care vin să colinde și așteaptă această noapte cu nerăbdare și emoții. Este vorba despre colindătorii care, în schimbul veștii că se apropie Crăciunul și a drăgălășeniei lor, primesc plăcinte calde, colăcei, mere, nuci etc. A recitat la radio și cîteva colinde vechi: ”Dom, dom să-nălțăm/ Am plecat la vînătoare/ Dom Dom să-nălțăm….”, apoi ”Moș Crăciun cu plete dalbe/  Să-mi aduci daruri multe”, ”Din bătrîni se povestește…. Moș Crăciune ia ghicește? Niciodată n-ai ghicit”…. Crainicul a urat auditorilor ”Sărbători fericite!” după care s-au transmis cîntece populare ca: ”Bun îi vinul ghiurghiuliu/ Cules toamna pe tîrziu”. Radioteleviziunea română, Str Nuferilor nr 62, România). Am stat și-am scris în Jurnal pînă la ora 1.15. Cînd vroiam să caut ”Glasul patriei” pe unde scurte hop și tata care m-a certat un pic și mi-a luat aparatul. Neavînde ce face a trebuit să mă culc. Nu înainte însă de a-mi destinde mușchii și de a citi cîteva rînduri din ”Bîlciul...”. M-am culcat la ora 2.

Duminică 26 XII 1965. Cu toate că astănoapte m-am culcat foarte tîrziu, azi am reușit să mă scol pe la 8. Tocmai atunci venise Horodincă cu laptele și Muț era dezlegat. Omul a trebuit să intre și să stea în casă pînă l-a prins Mircea pe Muț și l-a legat. Dimineața fac înviorare. Fac cam cîte 16 flotări și exerciții de gimnastică. Pînă la amiază mi-am pierdut vremea  umblînd și stînd prin camere. De pe la 12 m-am apucat să traduc în continuare din ”Gulliver s Travels”. Mi se pare că acum e mult mai ușor de tradus (am prins și gustul). Nici azi n-am avut nimic la poștă și asta nu-mi place deloc. Dacă nici mîine nu mai primesc, atunci…

După o masă copioasă am ascultat pînă la 16 numai la radio (Petre Pleșca hirotonisit de Papa de la Roma). Dv. (L.D. Presupun că știrea a fost auzită la postul de radio Deutsche Welle – Unda germană – dar fiind probabil atenționat de părinți să nu scriu despre posturile de radio interzise, încercam doar o sugerare spre ulterioară aducere aminte…Deci, Dv = DW). Am ascultat ”Satira și umorul” – o emisiune compusă din scenetele ”consumate” în timpul acestui an. Apoi m-am culcat pe canapea (mă ajunsese somnul  și în sugragerie era f cald) și am tras un pui de somn pînă aproape de 17 cînd m-a sculat repede mama  și mi-a spus că vine doamna Tomaziu. Nici n-am apucat să mă șterg pe la ochi c-a și intrat. Am îngînat un ”sărumîna”, am mai stat un pic și m-am retras cu aparat cu tot în bucătărie. Aici am ascultat muzică și alte ”țuici”. La ”Moscova” a amintit azi pentru prima oară de ”cele 30 de ore de pace cu ocazia zilei de Crăciun”. A amintit, de asemenea despre principalele evenimente petrecute în U.S.: 1) S-a sărbătorit a V-a aniversare a F.N.E. (L.D. Probabil este vorba despre Frontul Național de Eliberare din vreo țară asiatică, posibil Vietnam); 2) la 21 dec s-a semnat acordul de ajutor tehnic suplimentar pentru Vietnam; 3) 20 dec. – îndeplinirea înainte de termen a septenalului sovietic în siderurgie; 4) Au fost lansați pînă acum 101 sateliți ”Cosmos”; 5) 25 dec – Festivalul artistic ”Iarna rusească” la care participă invitați din 22 de țări. Elevii sovietici iau vacanță la 30 decembrie.

Doamna Tomaziu a stat cam multișor. După asta, mama s-a dus cu tata la Puiu Marian, cu gînd să-l cheme la noi. Fiind ”aglomerație” acolo, au fost nevoiți să se întoarcă. Pe masa din sufragerie era o sticlă cu vin roșu și un păhărel cu lichid roșu; crezînd că-i vin l-am dat peste cap. Dar m-am înșelat amar: era oțet de calitate bună. M-a usturat pînă ce mi-am ”uns”  gîtlejul cu un pahar de vin de vișine. După masa de seară toți s-au culcat, iar eu am rămas să-mi scriu impresiile zilei de azi. Tata, precaut, mi-a luat aparatul ca să nu stau tîrziu. Pe la 22 și ceva însă m-am dus în sufragerie și am urmărit șirul de emisiuni de la ”Radio București”, de la 22 la 22.30 și de la 0 la 0.30 pe lungimea de undă medie de 397 m. A dat foarte multă muzică ușoară românească. A cîntat ”Serenada tinereții”, ”Gabriela” și ”Viva la musica!” (italiană). A cîntat Ilinca Cerbacev ș.a. După a doua emisiune în limba italiană am ascultat ”Glasul patriei”. Programul a fost sărac de data aceasta. I-a lipsit Buletinul de știri. A început cu ”Meridiane românești” apoi a continuat și a terminat cu emisiunea lui Radu ProdanWeek end la Radio București”. Au interpretat: Sanda Brîncuși și Bogdan Anton. S-a făcut o vizită la ”Muzeul satului” din Herestrău. A prezentat, rînd pe rînd case din toate regiunile țării alăturînd și cîte o melodie din locurile respective. (Casă din Bărăgan – ”Grîușor din Bărăgan”, Casă din Oltenia – ”Cîntec din Oltenia”, Casă din Banat – Cîntec din Banat, Casă din Sibiu – Fetele de la Sibiu (Maria Badiu), Casă din Munții Apuseni – Cîntec de la Tîrgul fetelor de pe Muntele Găina, Casă din Oaș – Dansul fecioarelor, obicei popular oșan, Casă din Moldova – un cîntec de nuntă moldovenesc, Casă din Dobrogea – Fată dobrogeană. Iată programul de la Glasul patriei (L.D.: este scris un program  pe ore și lungimi de undă – nu le mai redau aici). Orele sunt ora Bucureștiului, cu două ore înainte de Greenwich.

Azi n-a fost chiar așa de frig și spre seară s-a lăsat o ceață destul de deasă. Avem noroc de o iarnă blîndă, fără zăpadă prea multă și încă n-am avut pînă acum nici un viscol mai serios.

Mircea s-a hotărît să-și facă și el un ”jurnal” (dar nu ”zilnic” ca al meu). Jurnal = caiet în care se înseamnă întîmplările zilnice ale unei peroane (Dicționarul limbii române moderne). Probabil îl va începe de la 1 ian. 1966 și la început va scrie din amintirile sale din copilărie. Mircea are în ianuarie sesiune, dar nu se pregătește.

(L.D.: Am pomenit în însemnările pentru această zi de doamna Tomaziu. Era soția preotului Tomaziu din satul nostru, Grămești, preot înrudit cu vestitul Nicolae Tomaziu, despre care Curierul de Iași scria anul trecut:  Pe 26 octombrie 2017, viaţa pământeană a lui Nicolae Tomaziu, martir al temniţelor comuniste, lua sfârşit. La acel moment, în vârstă de 101 ani, era ultimul supravieţuitor al lagărului de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, spaţiu de exterminare a deţinuţilor politici creat de comunişti în anii 50. Retras la Iaşi la începutul anului 2017, Nicolae Tomaziu şi-a aşternut pe hârtie memoriile unei vieţi în care a traversat un secol de deznădejde şi speranţă, de tortură a călăilor comunişti şi lumină a credinţei în Dumnezeu. Curierul de Iaşi vă prezintă în exclusivitate un serial ce cuprinde fragmente din amintirile lui Nicolae Tomaziu care reflectă anii participării sale pe frontul celui de-al doilea Război Mondial, experienţele cumplite din cei şapte ani de temniţă grea, dar şi relaţia sa cu Divinitatea.” Memoria martirului Neculai Tomaziu este minunat păstrată de Cătălin Tomaziu și Mihaela Tomaziu – Todosia, din Iași, Mihaela fiind nepoata fostului meu profesor și mentor din anii facultății, profesorul Mihai Todosia. Cîteva extrase din aceste memorii pot fi citite la linkul următor și la cele trecute la sfîrșitul articolului din Curierul de Iași: http://curierul-iasi.ro/nicolae-tomaziu-memoriile-unui-martir-longevitate-si-misiune-spirituala-ii-24511    ).

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 355.      Joi 21  decembrie 2017.   Jurnal de licean prostuț (83).


Joi 20 mai 1965. Timpul – întocmai ca ieri. M-a ascultat la muzică. M-am întîlnit cu Hollinger (un pedagog nou, venit din Grănicești, care m-a pus să scriu la părinți). După masă am învățat la geometrie. Vasile Galan mi-a dat 70 lei. Am pus 6o la cec.

Vineri 21 mai 1965. Dimineața înnourat. M-am sculat la 5.30. A doua oră am dat teză la matematică (6 puncte). Constantin și Elena (trei Elene și un Costică). După masă s-a înnourat, iar spre seară a plouat. Am fost la film: ”Joe Limonadă” – studiourile Barandov, Cehoslovacia. Apoi am fost la atelier. În restul zilei am citit. Merii și perii sînt înfloriți, iar prin parcuri crește iarba. Laleaua pestriță și–a trecut timpul, iar narcisele sînt în toi. Unii copaci au început să-și scuture florile.

Sîmbătă 22 mai 1965. Toată ziua a fost înnourată. Am mers fără cărți la școală. După masă am cumpărat și am citit revista ”U.S.” (Uniunea Sovietică). A fost Mircea Ungureanu pe la internat. Aga Mihai mi-a spus că l-a văzut pe Mircea D. (ruguș) prin oraș. Seara am jucat fotbal și Juravle m-a lovit cu mingea drept în testicule.

Duminică 23 mai 1965. Dimineață a fost tata la mine. A vorbit cu Prandea (Hamza, Hamlet) despre faptul că am scris Hamza pe un perete.  Am fost cu tata la Mircea la Șc. Medie 1. Apoi am mers în oraș și am mîncat. După 12 am plecat la Stelu. M-am întîlnit cu Radu, Nicu, Stelu, Rodica și puncte puncte. (L.D.: Probabil era vorba, din nou, despre simpatia mea – Claudia. Ca să nu se afle despre ea, scriam ”puncte, puncte”…). Apoi am fost la film: ”Regina cîntecelor”, cu Sara Montiel. Apoi am venit la internat și am jucat volei. Mircea a trecut pe la mine. I-am dat 25 lei și ceasul de mînă. Seara am mers spre unitatea militară cu Simeria, Aga și Galan. Un soldat mi-a promis că-mi face rost de o trișcă.

Luni 24 mai 1965. Toată ziua cerul a fost acoperit de nori. A bătut vîntul. Mircea a trecut pe la mine și mi-a dat 15 lei. După masă am trecut pe la cazarmă. Soldatul mi-a adus fluierul promis. N-a vrut să-mi ia bani: tu ești elev și îți trebuie bani. Cînd am ajuns la internat am schimbat trișca pe un fluier adevărat de la Ilie Munteanu din clasa XI-a A, de la Medie 1.

Marți 25 mai 1965. M-am sculat la 5 și-am învățat la chimie. După 6 s-a înseninat și pînă pe la 11 a fost senin. Apoi a plouat zdravăn, cam jumate de oră, cu descărcări. După masă a plouat iar. Au fost ploi de vară, repezi, bogate și trecătoare. Am dat teză la chimie: ”Variația valenței în grupe și perioade” și ”Electropozitivitatea și electronegativitatea”. Nu m-am prea așteptat la acest subiect. La matematică, tov prof Bondor Aurelia m-a rugat să-i împărtășesc impresiile noastre asupra felului ei de a munci și asupra felului de notare (la sfîrșitul trimestrului trecut, prof Bondor m-a surprins făcînd scamatorii și a rîs). După masă am stat degeaba. A trecut Mircea pe la mine. A dat și el lucrare scrisă la limba romînă: ”Ciocoii vechi și noi” și ”Alexandru Lăpușneanu”. I-am dat lui fluierul. Seara am jucat fotbal și m-am bătut cu Lungu Arcadie (Cl IX C Medie 2). Apoi a venit și s-a împăcat cu mine. Am mai pățit la fel și anul trecut ci Romaniuc Ghorghe (de la Medie 1, clasa 8 D). Mircea cîntă frumos din muzicuța de 40 de lei. Merii și perii de toamnă sînt încărcați cu flori. Au înflorit lalelele. Seara m-am simțit obosit.

Miercuri 26 mai 1965. Însorit. Am venit la 12 și am plecat la film la ”7N”: ”Neamul șoimăreștilor”. Se aseamănă cu filmele franceze (Cartouche, de ex.). Mi-a plăcut figura și ochii lui Tudor. Pt seară s-a dat hrană rece. De la 5 s-a dat drumul la dormitoare. Azi a fost ultima zi de curs la clasele a XI-a. Se fac pregătiri intense pentru banchetul ce va avea loc în Sala de mese. Seara au venit toți profesorii și elevii precum și mulți invitați. În beci au depozitat vin. M-am culcat tîrziu.

Joi 27 mai 1965. Cald. Am luat un 7 la rusă. Ora doua trebuia să dau teză la fizică. Eu însă am lipsit gîndindu-mă că am să dau în altă oră. Nu mi-a mers și Teleagă m-a scris în condică (pentru prima dată). A trecut Mircea pe la școală. În ora de engleză am fost pînă la un geamgiu (Pop Mihai, str. 23 august Nr. 13). Am scos 25 de lei de la CEC apoia am fost la Mircea la gazdă. Seara a dat drumul la dormitoare pe la 6. În sala de mese a fost o reuniune.

Vineri 28 mai 1965. Întreaga zi a fost frumos. S-a aflat toată afacerea cu vinul (11 litri). După masă am început să citesc ”Micii sălbatici” de Ernest Thompson Seton. În pauza de 8 am fost cu Simeria Virgil, Atănăsoae C. la lacuri (Str. Plantelor pînă la Str. Prieteniei nr 70).

Sîmbătă 29 mai 1965. Dimineața – frumos, însorit. Am 6 în teză la rusă., 7 în teză la romînă și 2 în teză la fizică. În orele de geografie și naturale am avut liber. După masă am fost cu Aga la Iazuri și-am stat pînă la 5 seara.Seara am fost în plimbare cu Simeria Virgil, Popovici Neculai și Vasile Galan. Azi am avut Adunarea Generală pe luna mai.

Duminică 30 mai 1965. Dimineața a plouat puțin apoi s-a înseninat. Dimineața – bucurie! Au venit amîndoi părinții și au vorbit cu Hollinger. Dar n-a fost deloc bine. Nici nu m-am dus la masa de dimineață. Nu sînt prea hotărît pentru ”Liceul Militar”. Părinții mi-au spus că au aflat că s-a propus să primesc nota minimă la purtare. De ce? Pentru… Am plîns și am fost foarte supărat. Nu m-am gîndit că s-ar putea ajunge atît de departe pentru cele întîmplate. După cîtva timp a venit tata la mine. Am mers cu el în parc unde era mama și Mircea. Mi-a dat 135 de lei pentru internat. Mircea a dat examen scris și oral la zoologie (Originea omului). A știut foarte bine. Am ascultat la difuzor (în sala de meditație) meciul de fotbal dintre RPR și RSC : 1-0 (L.D. în traducere, meciul a fost între România și Cehoslovacia).

Luni 31 mai 1965. Toată ziua a fost cald. La zoologie a fost liber jumătate de oră. La istorie – recapitulare. M-am ales cu un 3. Am dat teză la engleză (5 întrebări din trei lecții și cinci propoziții de tradus). Cei de la Medie 1 învață acum de dimineață. Masa se servește la ora două. Am citit ”Micii sălbatici”. Seara facem raiduri prin jurul cazarmei, vorbim cu soldații. A plecat Neculcea de la internat. M-am obișnuit să dorm în fiecare noapte cu geamul de la căpătîi deschis.

Marți 1 iunie 1965. Ziua copiilor. Dimineață se anunța o zi minunată. La amiază, în timpul orei de latină și după aceea, a plouat strașnic. Stropii erau mari, grei și repezi. Cîtva timp a plouat cu gheață. Apa curgea șiroaie și s-au format bălți foarte mari prin curți. La ora 5 pămîntul era doar umed. La 7.30 am fost la Mircea. Era la dna Andronescu. Am stat și am vorbit acolo apoi m-am întors la internat.

Miercuri 2 iunie 1965. O zi frumoasă cu cerul limpede. Am luat un 8 la geografie și un 8 la cor. Cînt foarte bine… J . Am fost la Mircea la Școala Medie nr 1. Azi dă examen la franceză și era ocupat. Am scos 9 lei de la casierie. Mi-am cumpărat un creion automat de 3.50 lei și cartea ”Regiunea Suceava – îndreptar turistic”. Toată ziua am citit ”Ce-am văzut, ce-am aflat și ce-am priceput în cursul celor două călătorii făcute la Londra” de S. Obrazțov, actor sovietic. În limba chineză ”Sie, sie tai dien” înseamnă ”Mulțumesc și La revedere”. L engleză: How are you? – Cum te simți?. Limba rusă: Horoșo, spasibo (Bine, mulțumesc). ”Geniile nu se nasc, ele doar mor”. Seara m-am mutat în dormitorul 7 de cinci paturi (cu: Costea Mihai – Suceava, Iuraș Gh – Putna, Hudema Petru – Brodina și Juravle Petru – Straja. Mă simt mai bine.

Joi 3 iunie 1965.  De asemenea, zi frumoasă. Am terminat de citit ”Londra”. Am 6 în teză la matematică și minus 10 la l engleză. În ora de diriginție am lovit-o pe tovarășa dirigintă cu un ”glonte”. Pop M. a vorbit cu mine despre facultate și mi-a prezentat perspective frumoase. ”În cel mai rău caz, ajungi profesor în Rădăuți. Îți doresc să fim colegi!” Pe la 3 a fost tata la mine și apoi am plecat cu el la Mircea. A dat la franceză bine (Biletul 30 – inexistent). Tata mi-a lăsat 7 lei și a plecat cu cursa de 5.30. S-a trecut povestea cu vinul.

Vineri 4 iunie 1965. Cam înnourat. Am încercat să citesc ”Ultimul mohican” și nu mi-a plăcut. (Introducere la capitolul 1). Seara fac flotări cu un extensor și ajung chiar pînă la 30. A fost Mircea pe la mine și mi-a spus că a dat foarte bine la matematică.

Sîmbătă 5 iunie 1965.  De asemenea, după amiază a fost înnourat. Azi trebuia să se țină Adunarea generală a org. UTM cl 9 D. După masă am fost la Mircea. Nu l-am găsit acasă și m-am întîlnit cu el în oraș. S-a supărat că n-am vrut să scot bani de la CEC. Galan n-are de gînd să-mi dea datoriile. Seara am fost la lac (Str. 23 august).

Duminecă 6 iunie 1965. M-am sculat la 7.30. Aseară am stat de vorbă cu Costea M pînă la unu făr-un sfert. Mi-a povestit multe întîmplări plăcute și neplăcute din ultimii ani. Ziua a fost nouroasă și spre seară a plouat un pic (oleacă). Mi-am adus alt pat în dormitor (Iuraș Gh.).
Luni 7 iunie 1965. Mi-a încheiat media la zoologie (8) și la istorie (7). Am 9 în extemporal la engleză. Media 10. Mi-a pus notă la desen. Am 5 la educație fizică (prin neprezentare). Am copiat o adresă de engleză: ”Senorita Teresa Serradel S/ San Bonifacio nr 36, Piera Barcelona, Spania”. Colecționează vederi din toată lumea pe teme sportive, floră și faună. Cunoaște franceza și engleza. Spre seară a fost Mircea pe la mine. A fost acasă. A adus Fotobox ul și ”Capuri și picioare” + 2,50 lei. Am trimis o scrisoare pe 2 VI 65 de pe adresa: Dragoș Silviu, Gramiești. Către Karl Uhl Wien Breitgasse nr 8, Austria. Am fost la o expoziție la Casa de cultură.

Marți 8 iunie 1965. Dimineața – minunat. S-a menținut toată ziua senin. Galan mi-a dat 20 lei. Ultima oră am avut adunare generală pe iunie. Mircea a dat astăzi examen la fizică. Bine.

Miercuri 9 iunie 1965. Senin, minunat. N-am făcut cor.

Joi 10 iunie 1965. Nouros. După masă a plouat zdravăn și a prins bine. Aerul era curat și împrospătat. Am luat un 8 în oral la engleză. Gherasim și Gafencu au încasat cîte un 3 la rusă. În pauze mă distrez. Am început să citesc ”Acțiunea Gambit”. Sera a fost Mircea pe la mine. A dat foarte bine la chimie.

Vineri 11 iunie 1965. Vreme schimbătoare. N-a mai plouat. De marți nu mai iau cărți cu mine la școală. (N-are rost). Acum sînt ascultați elevii periclitați. Mi-am cumpărat ”Statutul P.C.R.” + ”Declarația” (proiect) și ”Descoperiri geografice în secolul 20”. Azi a avut loc Concursul FGPAS (Fii Gata pentru Apărare și Sport). Au participat Medie 1, Medie 2 și Siret. A cîștigat Medie 2. S-au împărțit multe insigne.

Sîmbătă 12 iunie 1965. Zi frumoasă. Am avut două ore libere. M-am făcut c-o insignă de polisportiv (de la Broască Geta din Dornești). După masă am fost la film la ”7 Noiembrie”: ”Salut, viață!” – sovietic. Nu s-a făcut meditație. Am aflat de la Tudor Burghele din Rădăuți o adresă a unei fete din Yugoslavia: Dusica Adic, Novi Sad, Skopljanska 2, Jugoslavia”. Am scris ”un proiect” de scrisoare. Seara a fost Mircea la mine. A dat totul bine și a terminat cu examenele. I-am scris buniței. O mare majoritate au plecat azi acasă.

Duminecă 13 iunie 1965. Dimineață însorită. De la 10 am jucat mingea. Pe la amiază a plouat în mai multe serii (cu soare). Pe la 3 am fost cu Orest Ungureanu la gazda lui și mi-am ales niște cărți: ”Mathias Sandorf”, ”Ivanhoe”, ”Europolis”, ”În ajun”. Biblia pentru credincioși și necredincioși”, ”Cea dintîi iubire”, ”Povestiri”, ”Trenul trebuia oprit”, ”Povestiri” și încă o carte (două carnete, fotografii). A fost Mircea pe la mine. Mi-a dat ceasul. Seara am fost cu Simeria prin oraș. M-am culcat la 10.

Luni 14 iunie 1965. Dimineața soare. Am plecat la școală de unde ne-am încolonat în direcția Dornești. Gafencu și Gherasim au venit cu bicicletele. Eu am mers cu Istratoaie Mihai și Ungureanu Mircea. Cînd am ajuns la Dornești ei au vizitat Topitoria de in, iar eu cu Mircea și Pușa (iepuraș) am păzit bicicletele. La întoarcere, bicicliștii au plecat înainte, iar eu cu Istratoaie și Mircea am rămas la gară. Ne-am suit în primul marfar și la 12.15 am fost în Rădăuți. Am fost pe la Orest apoi la internat. Aici m-am întîlnit cu bicicliștii. Am început să citesc ”Trenul trebuia oprit”. N-am fost la meditație, ci am stat în dormitor și am citit ”Doi ani de la Bikovski”.

Marți 15 iunie 1965. Ultima zi de școală. Azi cei de-a 11-a au examen de maturitate la romînă. Le-a dat ”Viața grea a țărănimii în opera lui Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu”. La școală s-au făcut comunicări pentru vacanță. La 9 ni s-a dat drumul acasă. Am fost cu Ungureanu Mircea prin oraș. Pîrghie Rodica – Brigitte Bardot. Am fost la Mircea. La 5.30 am plecat spre CASĂ. Ne-a așteptat tata la cursă. Mircea a rămas corigent la limba franceză. Acasă totul este plin de verdeață, imagine care-mi amintește de întoarcerea mea din tabăra de la Bucșoaia. Acasă am vorbit, am citit, povestit și ne-am culcat obosiți. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!