liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Beldianu Ion

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 337. Duminică 3 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (70).


Vineri 4 martie 1966. Aseară a trebuit să dorm tot cu Horodincă. Fiind obosit am dormit greu și nu m-am mai trezit în sforăiala lui. Azi dimineață aș fi vrut să mă trezesc înainte de 6 dar pedagogul ne-a sculat la 6 și 10. În ora de meditație de la 6.30 la 7.30 am reușit să-mi învăț formulele la geometrie și eram pregătit să dau azi teză la matematică. Cînd învățam așa, deoadată a început să ne cheme pedagogul Țopa la el la cabinet. Și lucru curios, cam pe toți din d. 8. Cînd am intrat acolo Țopa a început să întrebe: la ce oră am venit în dormitor? (la 11), dacă nu dormea cineva la ora aceea (nu), cînd a venit Costică Lungu în dormitor (nu știu). A venit și o întrebare suplimentară: dacă fumez (l-am asigurat că nu) și am fost liber. După ce am luat masa, ne-am încolonat și am pornit spre școală. Mi-am adus aminte că mi-am uitat caietul de limba română și m-am întors de mi l-am luat. Am dat să plec, dar mi-a ieșit Haiuță înainte și m-a luat deoparte. M-a întrebat dacă poate să aibă încredere în mine și l-am asigurat că da. Atunci mi-a spus cum stă problema. Astă noapte s-a furat de la Terzea Gh. (cl IX) din d.8 100 de lei. După toate cercetările, bănuiala a căzut pe Costică Lungu și el nu știe de asta. Pedagogul m-a rugat pe mine să-l urmărersc și să observ dacă nu merge pe undeva să schimbe suta. Dacă l-aș fi surprins nu s-ar fi întîmplat nimic: doar i-aș fi dat înapoi suta băiatului.

Prima oră am avut limba română. Prof. a ascultat jumătate de oră după care ne-a dictat ”Lupta de eliberare națională oglindită în poeziile lui G. Coșbuc”. Nu știu de ce nu m-a ascultat nici azi: și doar mi-a promis că mă ascultă. Ora doua am avut fizica. La început a ascultat cîteva eleve (printre care și B.M.) M. a mai știut cîte ceva, dar destul de vag și doar a întrebat-o ce-i mai ușor. La una din întrebările la care s-a împotmolit s-a găsit o deșteaptă să-i sufle. Profesoara s-a enervat și a trimis-o la loc: 4! După asta i-a ținut o teorie de 5-10 minute că de ce trimite anumite persoane s-o înduplece, că ea nu face lucruri din astea și că pe elevii care procedează așa îi ascultă mai sever să nu-i scape. M. a tăcut la început. Restul orei a fost ”only angry” (doar supărată). Ciobănița a predat un capitol nou: electromagnetismul.

În pauză l-am urmărit pe Costică să văd dacă nu iese cu banii să-i schimbe la cofetar. Dar a stat tot timpul în clasă. Azi am dus la bibliotecă ”Tartarin” de care m-am plictisit și-am luat o carte pentru vacanță. I-am spus bibliotecarei că vreau să dau la engleză și să-mi împrumute ”Moromeții” lui Marin Preda în limba engleză (”The Morometes”). Am luat cartea – care-i destul de groasă – și mi-am pus în plan s-o citesc în vacanță. Propozițiile sînt foarte simple și traducerea e destul de lesnicioasă. Peste umărul meu urmărea și Nenati. Am văzut că știe și ea să citească în engleză… Nenati a anunțat apoi în toată clasa că dirigintele ne sfătuiește să cumpărăm cadouri pentru 8 martie și deci să strîngem bani. Pînă acum s-au strîns aproape 100 de lei. Băieții au dat toți.

Următoarea oră am avut l latină. După ce-a pus absențele, profesoara a ”ordonat” să strîngem toate cărțile și caietele de pe masă și să scoatem două foi de hîrtie. Eu am rămas pasiv pe cînd ceilalți aveau emoții. Profesoara mi-a spus că dacă vreau pot să dau și eu. Aș fi vrut eu să dau dar nu știu decît primele trei lecții… Așa că am scos fizica și am învățat pentru teză. Extemporalul a durat pînă la jumătatea orei, după care a predat lecția doua din ”Cicero”.

Vrînd să dau teză la matematică am așteptat-o pe Bondor la ușă să-mi dea caietul de teză. După vreo 15 min. a apărut și ea în cadrul ușii de la clasa X D. M-am îndreptat spre ea, dar deodată intervine Simeria care-mi încurcă toate socotelile de n-am mai avut cum să cer caietul. Tare-mi era ciudă pe Saima. A X-a D a dat extemporal la economie.

După ora de latină trebuia s-avem geometrie dar azi a lipsit Hrișcă și n-a venit nici un profesor să suplinească, iar noi ne-am făcut de cap. Fiecare a făcut ce-a vrut. Cu cartea în față B.M. a plîns toată ora probabil în urma 4-lui primit și a criticii făcute de profesoara de fizică. A udat toată cartea de rusă plus ”her little handkerchief” (batistuța). I looked at her with gloomy eyes but what can I do? Nothing! (M-am uitat la ea cu ochi triști dar ce puteam face? Nimic!). Eu am corectat exercițiile mele cu ajutorul lui Albu și Voroniuc. Apoi m-am uitat la ea (B.M.) și m-am tot gîndit…   La limba rusă a ascultat prima jumătate a orei și a pus multe note rele. Cu toate că B.M. încă plîngea a scos-o la examinat. Aici a mișcat destul de bine. Profesoara – foarte bună și binevoitoare – a întrebat-o dacă vine de la sat (da, de la Liteni) și a înțeles-o că-i vine greu cu povestirea. (Probabil au ajuns persoanele acelea și pe la profesoara de limba rusă). În restul orei a predat ”Jeleznaia doroga” (”Calea ferata”). După ce-a scos cuvintele noi, m-am anunțat și-am citit și tradus lecția. A mers bine.

După această oră ar fi trebuit să fim liberi, dar a venit Fasolă și ne-a oprit pe toți UTC iștii din D și E pentru a ne schimba carnetele de UTM. Am așteptat cam mult (cam ½ oră) pînă ce-a venit Fasolă și ne-a adunat pe toți în a X-a D. Aici, ca să treacă timpul, a început să ne întrebe de evenimentele din țară, din Vietnam, situația informărilor politice. Toate astea au durat pînă la ora două cînd a venit un tovarăș și o tovarășă care ne-au schimbat carnetele. Noi am dat carnetele vechi + 3 lei, iar ei nu ne-au dat nimic. În timpul acesta am fost foarte vesel și spiritual. Eu am rămas singurul în clasă (fetele din D, băieții din D, fetele din E și noi din E). Halip m-a rugat să-i plătesc și lui carnetul. Cînd l-a întrebat tovarășa dacă a plătit el a zis că da. Eu am avut 25 de lei și-am plătit numai pentru mine. Au rămas ăia cu 3 lei în minus. Dacă-s căscați…

Am plecat cu Costică la internat și pe la 3 am ajuns aici. Masa ne aștepta încărcată. Felul doi ne-a dat din belșug (piftele). La internat pedagogul (Haiuță și-a făcut numai apariția și a dispărut).

Aseară, neavînd ce face mai bun am început să mă smulg de păr. Cînd m-am uitat în oglindă, m-am speriat. În partea stîngă mi-am făcut o ”lună” mare (de cca 5cm pătrați) care de-abia o acopeream cu păr (și totuși se vede). Aș vrea să mă tund zero, dar acum e urît. Poate în vacanță. De la 3.30 pînă la 5 am scris mereu în jurnal. M-am obișnuit ca în această o oră și jumătate să-mi scriu jurnalul. Încep să-nvăț de-abia pe la 5.30. Mîine vreau să dau teză la fizică. Totuși, pînă la 7 nici n-am deschis cartea și caietul de fizică. Am mai învățat la chimie un pic. La istorie – o privire generală.

În pauza de 8 i-am lămurit și pe ceilalți ”gașcăi” să vină cu mine la plimbare. Am mers iar pe asfalt, destul de departe, discutînd ”d-ale noastre”. Eu am mers cu Costică și Cezar, vorbind doar despre fete. Costică a povestit din aventurile lui, iar noi – mai puțin – dintr-ale noastre. Costică mi-a spus că a auzit că B.M. a fost exmatriculată din Liteni și numai ăsta-i motivul transferării. (Mi-a făcut inima rea). Toader și Simeria au avut discuții separate.

În dormitor am venit iar cu tot calabalîcul în 11. Toată seara am fost bine dispus și mi s-a auzit glasul pînă după ora 10.30. Am dormit cu geamul deschis și am făcut multă gimnastică.

Sîmbătă 5 martie 1966. Aseară, la propunerea lui Haiuță am fost cu toții de acord ca dimineața să se facă deșteptarea la fără 15 și să se facă înviorarea pe teren – fiecare dormitor separat. Fiecare venea cu propuneri și sugestii cum să ne organizăm programul și altele. Azi dimineață ne-a sculat Prandea și toate planurile au căzut la pămînt.

De la 6.30 la 7.30 am învățat numai la fizică, dar numai o lecție: ”Electroliza și legile ei”, sperînd în … noroc.

Azi era vorba să se elibereze aproape toate dormitoarele, dar s-a mai redus și a rămas să se elibereze doar dormitoarele 5 și 11. Prandea ne-a trimis să ne luăm bagajele, dar în dormitor ne-am hotărît să nu ne supunem hotărîrii. Nimeni n-a luat nimic din dormitor, iar noi – nervoși – am venit iar în meditație. Pînă seara, prin intervenția lui Lungu Dragoș pe la direcțiune, s-a hotărît să nu se mai elibereze. Altfel, ne zborșeam urît…

Ziua bună se cunoaște de dimineață. Ba chiar de-aseară mi-am dat seama că azi va fi frumos. Cerul a fost toată ziua senin și soarele a luminat cu putere. De încălzit mai puțin deoarece a bătut un vînticel răcoros. Cu toate astea nu mi-am luat paltonul și mi-am lăsat și flaneaua.

Prima oră am avut istoria. L-a ascultat pe Halip. Acesta a știut destul de bine, dar i-a pus numai 5. M-a anunțat că am 9 în teza la istorie, iar 7-le din extemporal mi l-a trecut drept răspuns oral. Bucuria mea! M-a întrebat ce dată era, iar eu m-am căutat prin buzunare să văd dacă-l am la mine (extemporalul). Profesoara a rîs de mine: ”ce, extemporalul se ține în buzunar?”. Iar eu nu m-am simțit prea bine. A ascultat destul de mulți și a întrebat și din urmă, iar notele au fost f. mici. A predat apoi S.U.A. Ora a doua am avut latina. Au fost ascultate mai multe eleve, apoi a predat o lecție nouă. Nu știu de ce dar, regulat, în fiecare oră de latină îmi vine să casc. A devenit un reflex condiționat: oră de latină = căscat.

În pauza mare mi-am mai lăsat banii pe la ”covrigar” și-am discutat cu Toader. Duzinski i-a pierdut mănușile și acum îi trimite un bilețel în care-i promite că i le va plăti. Eu unul cred că ăsta-i numai un banc și că odată va apărea cu mănușile.

După asta am avut ora de chimie. B.M. m-a întrebat dacă am notă și dacă voi ieși la ascultat. În acest timp am privit-o cu atenție. În fiecare oră mă uit insistent înspre ea, iar ea observă asta de fiecare dată. Închide ochii și-i îndreaptă în jos. I-am răspuns la întrebare doar dînd din cap: da, da. A ascultat vreo două eleve apoi a predat mai departe (coda = coadă). La sfîrșitul orei mi-a pus și mie o întrebare. Am îngăimat un răspuns pe jumătate bun. Astăzi Toader trebuia să dea a doua oară teza la matematică, dar profesoara a uitat și n-a mai dat. Pentru ora de fizică m-am preătit intens. Am mai citit o dată electroliza și atît. N-am făcut nici o problemă. Cînd a sunat mi-am luat caietul de teză și m-am dus în prima bancă. Dar – deziluzie! Cînd i-am spus profesoarei că vreau să dau teză mi-a spus: ”Nu, mai bine o să dai luni în clasa IX-a A. Nu știți? Se mai umblă cu bilețele, cu fițuici”. N-am avut încotro și m-am dus la loc. A ascultat-o pe Puha (7) apoi a trecut mai departe și ne-a predat formulele de la intensitatea cîmpului magnetic. Pe la mijlocul orei a venit Pop în clasă și i-a chemat pe cei care n-au schimbat carnetele de UTM. I-am împrumutat (cu această ocazie) 3 lei lui Popescu Felicia și văzînd că nici M. n-avea i-am zis să-i dea și ei trei lei. M. s-a înroșit. Halip: ”Mă, gașcăule”.

De obicei, sîmbăta aveam pînă la ora 12. A intervenit însă (alt)ceva. De la 12 la 13 am recuperat ora de economie politică pierdută. După cum ne așteptam cu toții, Economul a dat extemporal. Ne-a dat cîteva puncte din lecția ”Felurile de monopol și profitul de monopol” Am știut destul de bine. Cînd mai erau 20 min pînă să sune, Croitoru ne-a spus să învățăm singuri din carte căci el trebuie să plece undeva și ne-a dat drumul acasă.

Eu am mers cu Gozec și Magopăț prin oraș, apoi am mers la internat. Mi-am propus să o urmăresc pe B.M să văd pe unde vine Str. Speranței , dar n-am reușit.

Pînă să se dea masa am mers cu Toader, pedagogul Haiuță și alți cîțiva de am făcut o mulțime de fotografii în grădină. La început am făcut cîteva cu Haiuță prin nucul din fundul grădinii. Eu am plecat apoi la masă și cînd am revenit ei continuau șirul fotografiilor ”artistice”. La urmă, Haiuță a făcut una care a pus capac la toate. Și-a făcut mustăți și barbă cu cremă neagră, s-a dezbrăcat la maieu și-a încins mijlocul cu cureaua cu ținte a lui Costică bătută-n pioneze în care și-a prins cuțitul și-un omoplat de animal. Noi, pe de lături, ne făceam că-l pocnim. Eu am făcut una sărind din copac și cred că m-a prins. (L.D. Fotografia chiar a fost bună și o am și acum în format mic). Terminînd clișeul, Toader și după el și noi am mers în oraș, iar de aici la film la ”Unirea”. Halip N. mi-a dat un leu (pt carnetul de UTC). Eu am stat cu Cezar. Toader s-a dus cu cîteva rînduri mai în față cu anumite gînduri. Vroia s-o cheme și pe Tanța la începerea filmului. Dar la sfîrșitul filmului l-am văzut singur… După jurnal am văzut filmul prod. RFG-Austria ”Ultima cavalcadă din Santa Cruz”. Toți aceia care l-au văzut înainte spuneau că-i foarte bun, dar eu nu-s de aceeași părere. Aproape toate personajele mor în situații proaste și chiar idioate. Eroul principal, dintr-un personaj pozitiv la început s-a transformat într-o bestie pe parcursul filmului. După ce-am ieșit de la film am făcut cu Toader și Cezar cîteva plimbări prin oraș. Aducînd vorba despre Tanța (Ungureanu Constanța) Toader s-a ambiționat, a ajuns-o din urmă și s-a plimbat cu ea pînă pe la vreo 6.30. Eu cu Cezar m-am dus la internat, am stat un timp în dormitor discutînd aiureli. Făcîndu-mi-se foame m-am gîndit să sacrific cîțiva lei pentru încăpătorul meu stomac. Alimentara era însă închisă, iar eu cu Cezar am luat-o tot înainte. Cînd am ajuns prin dreptul hipodromului ne-am abătut din drum și-am luat-o ușurel pe hipodrom. Fără să ne dăm seama am făcut înconjurul hipodromului într-un sfert de oră. Se făcuse 5.20 iar noi am ajuns iar pe la alimentară. Știind că Haiuță-i de serviciu și nu ne pune absențe am întîrziat fără grijă. Am intrat în alimentara spre a ne înfăptui gîndul dictat de stomac. La straturile din fața cazărmii lucrau cîteva grupe de răcani (soldați de-o zi). Unul din sergenții care conduceau treburile pe-acolo mi-a făcut semn să vin la el. Mi-a dat 30 de lei să-i fac cumpărături, dar separat (1 leu – bomboane, 2 lei biscuiți, 4 pachete de ”Mărășești”, unul de ”Naționale”, 3 lei bomboane,  2 lei biscuiți și tot așa). Un soldat mi-a dat 25 de lei să-i cumpăr două kg. de zahăr cubic. L-am chemat și pe Cezar să mă ajute să fac cumpărăturile și am intrat înăuntru. Zahăr nu era și am băgat cei 25 de lei în buzunar. După ce-am făcut cumpărăturile m-am dus la sergent și le-am împărțit. Mi-a mulțumit. Mi-am luat și eu o jumate de franzelă și m-am dus la internat unde-am halit-o cu slănină împreună cu Cezar și Toader. Am trecut și prin meditație (erau doar cîțiva băieți). M-am dus la Alimentara să-mi mai cumpăr ceva. Soldații erau în același loc, iar sergentul – același. Deodată văd că-mi face iar semn și mă cheamă la el. M-am dus rîzînd la el: ce-i? o nouă comandă de cumpărături? Dar el a început să mă întrebe de bani: cît mi-a dat și ce-am cumpărat. Pe loc mi-am adus aminte de cei 25 de lei. I-am restituit soldatului cerîndu-mi scuze și rugîndu-l să nu se supere. Acesta era un tip slăbuț și cam negru; după figură se vedea de la distanță că era orășean (spre deosebire de ceilalți). Acesta m-a oprit și a vrut să-mi dea 5 lei zicîndu-mi ”și de altă dată să fii mai atent”. N-am vrut să primesc și am simțit în mine o bucurie lăuntrică c-am putut să fac un bine cuiva fără să am nevoie de răsplată. După asta m-am dus în treaba mea. Azi am fost foarte darnic cu oricine, făcîndu-mi – prin asta – o plăcere. Dădeam cu bucurie orice, gîndindu-mă cît e de rău cînd n-ai și ceilalți nu-s așa darnici.

Azi am fost cam trist și de la o vreme am devenit pesimist. Îmi imaginez că în curînd voi fi în vîrstă fără să simt plăcerile tinereții și mă gîndeam că mă lupt degeaba pentru existență. Știu eu cine să fie vinovat de asta?…

Azi cînd am fost în sala de valize am găsit o pereche de chei introduse în broasca unei valize. Am deschis-o și-am văzut că era a lui Tătar Mihai (din cl IX). Am încuiat-o și-am băgat cheile în buzunar. La 7 s-a întîmplat că eram la valize cînd a venit și Tătar. Săracul băiat s-a speriat c-a pierdut cheile. I le-am înapoiat și mi-a mulțumit  f frumos. Seara la meditație a fost tot Haiuță. După ce-am luat cafeaua, ne-am adunat iar vechii prieteni și-am pornit-o în afara orașului. Mă simt foarte bine cînd sînt cu colegii mei (foști). De la incidentul de la Casa de Cultură mă simt mai atașat de Cezar și de cînd am plecat la umană îi caut mereu pe Toader și Costică (zis ”Steaua”). Cu toate că știam c-o să sune meditația la 7.30 am mai stat pe drumuri pînă la 8. Întorcîndu-ne la internat, n-am îndrăznit să intrăm în meditație și-am stat pe coridor. Am jucat ”mustața” apoi ne-am așezat pe scări și-am început să citim din poeziile lui Coșbuc. S-a întîmplat că a ieșit pedagogul pe coridor și am sfeclit-o. Haiuță însă a dat numai din cap și ne-a trimis în meditație. E bun el cînd e bun dar face și prostii. De ex. ier a pedepsit o serie de elevi care vorbeau, inventînd tot soiul de cazne. Iată lista ”sinistraților” de a căror soartă s-a distrat toată meditația în frunte cu pedagogul. Buliga Vasile și Teleagă Gavril au stat cu mîinile în sus apoi au trebuit să stea pe vine. Juravle (cl IX) a trebuit să țină un scaun în mîini. Beldian Ion (cl IX) a trebuit să stea cu o mînă întinsă în lateral. Dohotaru Gh. (cl IX) a trebuit să stea în puterea mîinilor pe un scaun în poziție de flotări. Rusu Gh. (cl IX) a stat cu un picior în mînă. Pe Cazacu Gigel (cl VII) l-a pus să stea cu capu-n jos și cu mîinile prinse de masă (duse printre picioare). Lungu Arcadie a fost chiar comic. L-a pus să stea ghemuit, picior peste picior – și nu-i deloc ușor. Seara, Haiuță a făcut ce-a făcut și a adus fotografiile făcute azi. Am scos-o și eu pe aceea în care săream din copac (4 lei). Dacă mă prindea mai jos ieșeam mai bine. Pedagogul și-a scos vreo 7 fotografii foarte comice și în poziții bătăioase.

Seara s-a dat drumul la dormitoare la 8.30. Băieții mi-au spus că m-a căutat tata pe la ora 3, dar eu eram la film. Știam că va veni aici să doarmă și să mănînce la cantină și l-am așteptat. Cînd au venit toți sindicaliștii de la conferință m-am dus în sala de mese și m-am întîlnit cu el. Am schimbat cîteva vorbe și mi-a spus că vom mai vorbi în dormitor. Pînă ce a venit el sus eu am stat cu băieții în dormitor. Cînd a venit sus, Haiuță l-a văzut și mi-a spus că dacă vrea să doarmă singur se poate să intre în izolator. I-am spus, dar a rămas în dormitorul 5. Mi-a dat ultimul număr de la Moscow News + 10 lei (să am pentru mîncare). La ruga unui coleg de-al său, m-am zbătut și am reușit să fac rost de-un șah. Mă culcasem deja cînd a venit Cutaș și m-a chemat jos la izolator, la tata. Se instalase aici împreună cu Vidvițki și altcineva. Am discutat mult și aici (mi-a văzut ”luna”), mi-a dat un vocabular (amintire de la sindicat) și o plasă pe care va trebui să i-o dau mîine plină. M-am culcat pe la vreo 11.  (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!