liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Bădeliță Toader

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 329. Sîmbătă 25 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (62).


Miercuri 9 februarie 1966. Aseară am mai stat de vorbă cu Buliga, am mîncat, ne-am spălat și pe la 12 și-un sfert ne-am culcat fără să ne fie somn.

Ieri am găsit într-o nuvelă de Delavrancea următoarea maximă: ”A stăpîni sau a nu înțelege e singurul mijloc de a nu suferi”. Nu prea-i înțeleg sensul. Buliga ne-a spus cîte ceva despre scumpul nostru Ham-let (L.D.: este vorba despre Hamza, porecla dată pedagogului Prandea). Ieri dimineața a venit beat, a dus pe vreo doi la direcțiune, după asta a venit victorios și surîzînd: ”O mare bucurie! Am primit ordin de la tovarășul director: pot să fac ce vreau!”. Apoi s-a postat lîngă catedră și a rostit ca pe niște versuri celebre: ”Așa voi sta. Ca un stîlp voi sta. Nici apă nu-mi trebuie”.

Azi dimineață m-am autodeșteptat la 5.30 și după ce m-am ”dichisit” am ajuns la 6 în meditație. Toader s-a sculat și el nu mult după mine. A mai plecat ”un partizan” la Lic.1 la Lic. Siret (Abramiuc Florea). Am rămas 14 în dormitor.

Începînd de sîmbătă nu mai port nici mănuși și nici flanea. Basca lui Simeria o port eu și el îmi poartă șapca. Deocamdată nu mai port cotiere și mă simt mai ușor.

Azi dimineață Prandea a fost foarte sever…. Nu suferea nicio mișcare de scaun și nici o suflare: ”Să faceți liniște desăvîrșită!”.

Cînd m-am sculat, probabil nu mi-am scuturat patul și Babii mi l-a stricat. N-am vrut să-l mai fac și, la masă, Prandea m-a trimis în dormitor: ”Du-te și fă-ți patul!”. La dormitor era închis. Vin și-i spun. Prandea: ”Bate, măi la ușă. E sus fata!”. Fac cum mi-a spus și-mi deschide… ”fata”, adică Tanța. Nici nu mi-am pus cearșaful și mi-am întins numai pătura. Mi-era tare ciudă.

La școală era foială prin clasă. Toți se învîrteau bezmetici să-și facă rost de vreo problemă de trigonometrie. În această oră profesoara a ascultat mai mulți elevi (Andrișan V., Bădeliță Toader și Gherasim Toader). Niciunul n-a știut ca lumea, dar nu le-a pus notă. În prima pauză am mers vreo 5 la ușa cancelariei, după materiale, dar n-au fost. Teleagă are obiceiul că iese ultimul din Sala profesorilor. În oră a ascultat o elevă și în acest timp eu și Toader am scris în jurnale.

Afară cerul e înnourat, dar este cald. Dimineață nu înghețase încă și bătea o adiere de vînt foarte plăcută. În ora de română cerul s-a mai înseninat și soarele a răzbătut în voie inundînd clasa de lumină. Deoarece a lipsit Rusu (și-a scrintit o mînă), nu m-a ascultat. Mi-a pus numai o întrebare. Am trecut apoi la poemul lui Al Vlahuță ”1907” pe care l-am găsit foarte înțelept. La economie politică, același caz. A ascultat trei elevi după care a predat lecția nouă. Am înțeles-o foarte bine din clasă. La istorie a ascultat vreo doi elevi după care a terminat de predat ”Comuna din Paris”. La ora de engleză Pop a întîrziat puțin. Cînd a venit în clasă mi-a dat cheia de la sediul U.T.C. și m-a rugat să-i aduc mapa de-acolo. În sediu sînt acum tot felul de instalații de la stația de radioamplificare. Nu e prea plăcut acum. Din mapă Pop a scos o scrisoare sosită pe adresa școlii de la redacția revistei ”Tribuna”. În această scrisoare se face un apel elevilor și cadrelor didactice din școala noastră să se facă abonamente la ”Tribuna”. Pop a făcut un pic de propagandă și imediat s-au făcut 13 abonamente. I s-a dat lui această însărcinare și vrea să facă cel puțin 50 de abonamente. Eu am fost scutit de astfel de abonament deoarece sunt abonat la ”Tînărul leninist”. Cu asta au trecut vreo 20-25 min din oră. A ascultat o elevă după care a predat lecția nouă. A predat numai partea introductivă de la ”Omul invizibil”. La finea orei, cînd a ieșit din clasă, mi-a făcut semn să vin cu el la sediu. Mi-am luat geanta și l-am urmat. Acolo m-a invitat să iau loc și mi-a zis că nici nu s-a uitat prin scrisoare. În fine, eu am scos o foaie de hîrtie și el mi-a tradus textul scrisorii puțin modificat. După asta m-a întrebat de unde-s de loc (confunda Grămeștiul cu Grăniceștiul). M-a întrebat ce vreau să urmez și cînd a auzit că vreau să urmez l engleză nu s-a mirat. Știa de la mijlocul trimestrului I. Mi-a spus însă că cu cunoștințele pe care le am nu voi reuși la facultate. Am eu cunoștințe mai multe decît nivelul clasei dar asta e insuficient. Mi-a zis că vara trecută a avut două fete de la Suceava cu care a făcut preparații și au intrat cu 9 la facultate. Apoi a zis să-mi iau paltonul din clasă și să mergem împreună pînă acasă. Ne-am întîlnit la poarta profesorilor și am pornit împreună. După ce a admirat frumoasa zi de azi, a continuat ”interogatoriul”: m-a întrebat dacă stau la internat și cum e pe-acolo. Eu: ”Bine. Îmi ajunge timpul, dar mai stau și după program.”). Apoi a intrat în temă și a început să-mi vorbească de limba engleză. Mi-a enumerat numeroasele posibilități pe care le are un cunoscător de limbi străine și în special de engleză. El a fost un student foarte bun. A fost al doilea pe an de studiu. Primii patru clasați au cele mai splendide servicii. De exemplu, lui i-au fost oferite mai multe servicii în București printre care: translator la M.A.I. (securitate) și în alte părți, dar le-a refuzat și a preferat Rădăuțiul… L-am întrebat de ce, dar a evitat să-mi zică. Mi-a mai spus și alte posibilități pe care le-au avut și cîțiva colegi de-ai lui (unul: profesor la Hațeg și traducător de texte științifice la un spital din Hunedoara). În legătură cu pregătirea mea mi-a spus că e nesatisfăcătoare și auzind că părinții mei sînt profesori (situație materială destul de bună) mi-a recomandat să iau cel puțin două ore de la o babă pe nume Budilișteanu. Și-a exprimat dorința de a avea o discuție cu mama. Apoi a intrat într-o temă foarte interesantă. Deoarece nu-mi convine secția reală aș putea face într-un fel să mă transfer la umană. M-a sfătuit să intru în audiență la tovarășa directoare și să fac o cerere de transfer. Toate aceste discuții le-am avut la poarta casei lui. După ce ne-am despărțit am început să cuget asupra sfaturilor lui. După posibilitățile prezentate de el n-aș mai vrea să ajung profesor. Mă gîndesc așa: un profesor inteligent, cu studii destul de vaste și cunoștințe uimitoare își pierde timpul la catedră. Pe lăngă această funcție neînsemnată are parte de o muncă destul de mare și de injuriile elevilor cleioși…

La internat, Țopa m-a așteptat cu masa

Dacă n-ar fi zăpada asta și noroiul de pe drumuri ar fi o splendidă zi de vară.

Entuziasmat de frumusețea peisajului am pornit-o cu Toader prin oraș. Am avut subiecte interesante de discuție și mă gîndeam tot timpul cum ar fi și ce s-ar întîmpla dacă aș dezerta din ”D”.

Cînd a sunat meditația la 3.30 am transcris textul scrisorii în limba engleză către elevii sovietici de la școala ”Bolșaia Serpuhovskaia no 13, Sredneea Șkola no. 555 Moskva, SSSR”. Am pus timbre de 1, 60 lei și în pauza de 5 am dus-o la cutia poștală. Înăuntru am pus o carte poștală – Fondul păcii – cu o sculptură de Ion Jalea. Mi-am mai cumpărat două plicuri și 3 timbre. De la 5.30 la 7 n-am învățat decît un pic la matematică și chimie. Am început să învăț la l rusă dar n-am reușit. Nu mă pot concentra, am o mulțime de gînduri bizare… Și cînd mă gîndesc că mîine trebuie să dau prima teză din acest trimestru!… În pauză, am început să-l descos pe Halip Neculai despre profesori și obiectele lor (L.D.: cele de la secția umanistică). El mi-a dovedit că e foarte ușor acolo și că mie mi-ar prii. Tot timpul am fost îngîndurat. Mă tem să nu fac altă prostie și după asta să regret mai mult și să mă rîdă toți. De la 8 la 9 am citit numai la limba rusă, dar al dracului lucru – n-am reușit decît să rețin cîteva cuvinte fără sens. Mi se face negru înaintea ochilor. Mi se pare că m-a lăsat memoria și-mi vine rău. Îmi apar în gînd vorbele lui Pop și apoi chipul lui B.M. ( L.D.: B.M. = Buhai Melexina, de la secția umanistică). După 9 am venit cu Toader în meditația mică unde mi-a arătat cum se face o analiză. Asta s-a prins mai mult ca lecția la literatură și mai mult ca o nucă-ntru-un perete. Pînă la 22.30 am scris în Jurnal. M-am culcat la 23.30.

Joi 10 februarie 2966. Aseară am stat în meditația mică unde mai erau vreo 10 – 15 elevi de-a 11-a care numai nu învățau.

Ieri am primit o felicitare de la bunița în care-am găsit o felicitare nescrisă, un timbru folosit irlandez și unul nou românesc + o pagină de caiet (scrisoare). Îmi scrie că a găsit dicționarul și că l-a trimis acasă (prea tîrziu). Îmi dă de grijă să nu umblu dezbrăcat ș.a. Aseară am mai scris două scrisori, una acasă în care i-am prezentat problemele ridicate în discuția mea cu Pop. A doua am scris-o în U.S. (L.D.: U.S. = Uniunea Sovietică) pe adresa: Ukrainskaia SSR, Hmelnițkaia oblasti, gorod Starokonstantinovsk, Sredneea Șkola No 8, Klub Internaționalnîie Drujbî” – copia scrisorii compuse de Pop. Azi dimineață m-am trezit la 5.30. Cu toate că mi-era somn și mi se închideau ochii m-am sculat și m-am îmbrăcat. Mă simt obosit. Ar fi și cazul: două nopți la rînd să dormi numai cîte 5 – 6 ore nu e prea ușor. După mine s-a sculat și Toader. Pînă la 6.45 am învățat numai la l rusă. La 6.45 i-am spus pedagogului (Țopa) că vrem să mergem la școală la meditație. Spre mirarea noastră chiar Haiuță s-a dus și a vorbit cu taică-său de ne-a dat mîncare (ne-a servit cu cafea). (L.D.: cafea = cicoare).

Dimineață era cam frig, totul era înghețat bocnă și încercase să ningă dar n-a reușit decît să împiestrițeze pămîntul cu cîteva puncte albe.

La școală se începuse deja ora de meditație și profesoara ne-a notat că am întîrziat 15 min. În această oră de consultație s-a făcut o problemă la trigonometrie și s-a lucrat foarte mult la logaritmi. După asta am avut prima oră – matematica. L-a ascultat pe Bădeliță și Gherasim (amîndoi aveau cîte un 3) și… minune: le-a pus la amîndoi 10). Toader a fost ascultat la predarea lecției noi (Extragerea rădăcinii pătrate). A doua oră am avut naturale. De la începutul orei dirigintele ne-a promis că sacrifică această oră și ne lasă să învățăm la rusă. A ascultat cîțiva elevi apoi s-a pornit o discuție de la un fapt neînsemnat. Lupăștean Margareta învăța la limba rusă, citind și apoi repetînd în gînd uitîndu-se în sus: dirigintele i-a zis: ”Nu așa măi, tu învață, nu te ruga la dumnezeu – dă doamne bine, dă doamne bine”. Apoi ne-a ținut o scurtă teorie despre religie și dumnezei. Ne-a povestit o întîmplare din război (22 august 1944) vrînd să arate că nu puterea cerească, ci gîndurile bune și faptele bune îl salvează pe om de primejdie. Ne-a povestit o întîmplare din timpul bombardamentelor, cînd s-a spart frontul, cum i-a fost distrusă divizia și a fugit împoreună cu prietenul său Aristide timp de 11 zile prin munți și fără hrană pentru a ajunge la familiile și copiii lor. A povestit foarte frumos și parcă vedeam tot ce spune. Ne-a mai spus cît de mult țineau soldații la el deoarece era blînd și foarte bun cu ei. După asta ne-a lăsat să învățăm la limba rusă. Nu ne-a predat lecție nouă, ci ne-a dat două lecții de recapitulat. În pauză, cu toate că ora următoare era chimia se făceau pronosticuri pentru teza la rusă. S-au făcut loterii și alte prostii.  Decît ar fi făcut așa, mai bine învățau…În pauză, eram foarte distrat și chiar bucuros. De ce – nu știuu… La chimie profesoara a fost foarte înțelegătoare și bună. A ascultat numai o elevă (era lecția f scurtă). Altădată, pentru asemenea cunoștințe, i-ar fi dat 3. Azi i-a dat 5.  După vreo 40 de minute a trecut la predarea lecției noi. În pauză am fost iar vesel și am fost pe-afară. Cînd am intrat în clasă profesoara deja intrase și scria titlul pe tablă. Eu știam foarte bine numai ”Revizorul”. Prima lecție n-am citit-o niciodată și ultima numai de cîteva ori (Turgheniev).. Eu am avut noroc: am fost nr.1 și mi-au căzut trei întrebări din ”Revizorul” și două din Turgheniev. Al doilea punct a fost analiza sintactică a unei propoziții în limba rusă (și de tradus în limba română). Din cele patru cuvinte pe care ni le-a subliniat pentru a fi analizate am făcut numai trei  și nuștiu dacă-s bune. În sfîrșit, mi-am luat de-o grijă cu prima teză și sper să fie bunișoară. Profesoara a fost severă dar n-a observat pe nimeni copiind.

După ora 12 am mers singur prin oraș și mi-am cumpărat de la ”Tutungerie” numerele 4 și 5 ale revistei ”New Times” și un plic. Cu asta am terminat și cu banii.

Am venit repede la internat. Masa se servise deja. M-am dus la Alexandra să-mi de-a pîinea măcar și mi-a făcut semn să iau și porția. Eu m-am autoservit și am luat două porții netăiate. Mi-a ajuns numai bine – mai ales că era proaspătă. La masă a fost și Maruțiac Ioan – student în anul II la Iași.

După asta m-am dus în meditație și-am jucat kuțki și am mai tradus din ”New Times”. Am mai scris apoi o scrisoare în U.S. (copia scrisorii compuse de Pop) pe adresa: Moskva, Leninskii Prospekt No 35, Sredneea Șkola nr 19, SSSR. Poate că din trei scrisori voi primi răspuns la vreuna. La trei fără ceva am mers la Atelier (în Clasa X-a D). Matkovski ne-a predat ceva despre bobina de inducție dar prea puțini l-au ascultat. Cînd mergeam la școală m-am întîlnit cu Pop; după ce l-am salutat m-a întrebat de scrisoare. Eu: ”Tocmai acum o duc la cutie” El: ”Da Druguș, dar ai pus timbrele necesare? ” Eu: Da! 1.60!”. După ce s-a terminat ora de atelier am mers cu Toader și cu ceilalți băieți (Popescu D., Cezar, Costică Lungu) la Foto-Sport să-și cumpere Toader un aparat de fotografiat. Deoarece n-a găsit acolo de care-i plăceau lui, a găsit un cetățean care avea un Smena 2 (250 lei). Toader s-a învoit imediat, a scos banii de pe cec și a mers acasă la cetățeanul respectiv și l-a cumpărat. A fost apoi pe la dirigintele Zăicescu, a văzut la televizor și a venit la internat abia la 7 (la masă). Eu a trebuit să-i motivez absența cu diferite minciuni. În pauză i-am studiat toți aparatul și Toader e nemaipomenit de fericit – nici nu putea învăța din cauza asta. Eu m-am jucat cu Dorel Țopa: îl pun pe scaun și-l trag prin meditație. Îi place.

Azi pe la amiază m-am întîlnit cu Ungureanu Orest. Seara am făcut o baie bună, după care mi-am luat pătura și m-am dus pe scări, pe coridor. Acolo am scris întîmplările zilei. (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 324. Luni 20 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (57).


Sîmbătă 29 ianuarie 1966.  Dimineața la 5 m-a trezit tot fabrica de spirt cu urletul ei. Gîndindu-mă că ieri n-am învățat nimic m-am sculat din pat și la 5.30 am fost în meditație. Dar n-am început să-nvăț. Fiind curios să văd ce păreri mai are tov Gherasim T. despre mine sau alții mi-am permis să mă uit în jurnalul lui. Scriu aici despre asta fără nici o grijă, pentru că el dacă va afla (numai uitîndu-se și el în caietul meu) atunci vom fi chit. El a început, tot așa, un caiet pe data de 14 XII 1966 și acum a ajuns la pagina 88. Iar eu, de pe 15 I sînt pe aceeași pagină ca el (tot 88). N-a scris cine știe ce grozăvenii și n-a încercat să caracterizeze pe nimeni, doar pe pedagog îl mai atinge. Stilul său de scris se caracterizează prin faptul că folosește mereu persoana I-a singular și timpul prezent, spre deosebire de mine care folosesc mai mult Past Tense – ul (L.D.: adică Trecut-ul). Ca de obicei, am fost primul în meditație, abia pe la 6 fără 5 au început să apară și alți elevi.

Prima oră am avut azi trigonometria. Profesoara a predat toată ora despre metodele de rezolvare a triunghiurilor. Drept să zic n-am înțeles aproape nimic din toate formulele și definițiile date la tablă, cu toate c-am fost atent și-am vrut să le pricep. Dintr-un obiect ușor și plăcut, trigonometria a devenit, chiar înaintea geometriei, un obiect greu. A doua oră am avut istoria. Deoarece azi n-a lipsit nimeni profesoara a ascultat de la începutul catalogului și a ascultat pînă la inclusiv Bădeliță (8). Dacă tot nu lipsește nimeni și ora viitoare, sînt sigur că voi fi ascultat. Toate lecțiile care vin de-acum sînt foarte frumoase. Mai interesante mi se par a fi lecțiile care cuprind perioada dintre cele două războaie mondiale. Astăzi ne-a predat despre ”Internaționala I-a comunistă”. Ora următoare am avut muzica. În prima jumătate de oră profesoara a ascultat două eleve după care a predat o lecție de sinteză care nu există în manual și anume ”Preclasicismul și clasicismul”. În ultima oră, de fizică, Teleagă a ascultat o elevă (nota 5), după care a continuat să predea. La urma orei, Teleagă a mai făcut cîteva experiențe dintre care una cu…. banc. A format doi electromagneți extrem de puternici și a invitat cîte un ”prieten” să încerce a-l dezlipi. Bineînțeles, primul care s-a dus n-a putut. Al doilea (Gușul) trăgea serios, în timp ce Teleagă a scos pe neașteptate din priză și (Gușul) era să se ducă (dracului!) pe spate. Teleagă îl invită apoi pe Cezar care, bucuros, iese din bancă, dar deodată Ungureanu Mircea îl împinge și cineva îi pune piedică. Deodată, îl văd lungit printre bănci. S-a făcut alb ca varul, totuși s-a dus și a încercat. Cînd s-a întors în bancă i-a dat două palme zdravene lui Mircea și poate că se încăierau, dar după asta avem ședință și nu ținea… Secția l engleză a plecat acasă. Eu cu Cezar, Toader și Costică am venit la internat, am mîncat serios  (cu plusuri la ambele feluri), după care ne-am pornit încet-încet, spre școală, unde de la ora unu și pînă la trei a avut loc adunarea generală a org UTC cl X-a D. La masă au luat loc cei din prezidiu (Toader, eu și Zaharia). Vatamaniuc Șefania a făcut procesul verbal. A lipsit nemotivat Larionescu Marcela. Ca invitați au fost tov directoare Mincu, tov diriginte Zăicescu și Hudema P. (cl X-a B) – locțiitorul de secretar pe școală. Gherasim a deschis adunarea cu următoarea ordine de zi: 1. ”Atitudinea socialistă față de muncă – expresie a noii morale a tineretului nostru”; 2. Discuții. Toader a citit referatul, iar eu am citit proiectul de hotărîre. La punctul 2 s-a trecut imediat. S-au înscris la cuvînt: Bădeliță Toader, Pînzaru Cătălina, Luchian R., Rusu Anton, Avram M., Lungu C., Popescu Dumitru, Popescu Felicia, Gușul Ghe ș.a. Bădeliță i-a tras ca de obicei cu formulele sale, reușind să se exprime destul de bine și să spună multe. Pînzar C. nu știa despre ce să vorbească și a început să zică despre grupele de într-ajutorare, ceea ce nu era prea corect (se pune accent pe studiul individual). Rusu A. numai n-a vrut să vorbească și gata! După ce a stat așa vreo cinci minute, directoarea mi-a dat să citesc declarația scrisă de el dată dirigintelui. După asta, nemaifiind nevoie de alte comentarii l-am așezat jos. La sfîrșitul discuțiilor a luat cuvîntul și tovarășa directoare care a vorbit o jumate sau trei sferturi de oră spunînd că, după procentajul elevilor ocupăm locul 10 pe școală și după media generală a clasei locul 4 pe școală. A luat apoi fiecare membru din Comitet și l-a analizat în parte. Despre Gherasim a avut cuvinte de laudă zicînd că ar putea fi un elev foarte bun. Lui Zaharia, de asemenea, dar a stricat-o  media 5 la matematică. A zis și despre mine vreo două vorbe și anume: ”Eu îți cunosc ție posibilitățile și știu că ai putea mult mai bine. De vreme ce ești la secția reală și ai 5, 6, 6 la matematică, fizică și chimie și 6 la limba română nu e prea bine”. După asta a mai vorbit despre elevii slabi: Rusu, Popovici, Popescu D. După asta s-a votat proiectul de hotărîri și a declarat ședința terminată.

După ce am terminat ședința (la 3) am fost prin oraș, mi-am cumpărat un caiet de matematică și am venit la internat.

Azi pînă aproape de amiază n-am schimbat mai mult de cinci vorbe cu Toader și asta doar pentru că el a început. În oraș și pe la internat am început să vorbesc cu el, dar reținut.

La internat am stat un timp în dormitor apoi prin meditație și la cinci fără un sfert am pornit-o cu Toader la Casa de Cultură. Intrat în sală am început să-mi caut locul. Pe bilet era 236, dar acesta era ocupat de o persoană care avea același număr. Neavînd ce face m-am așezat lîngă Gherasim, avînd locul 234. Pînă cînd a început spectacolul am avut emoții. Cum s-a nimerit (ăsta a fost norocul meu) că nr 234 îl avea Popescu Felicia de la noi din clasă și n-am lăsat-o să-și ocupe locul. Mai tîrziu am văzut că a avut un loc foarte bun, mai în față. La spectacol au mai fost tov prof Luția și Luchian (aceasta a venit cu fetița – very fine!). În sfîrșit, a început și spectacolul dat de ”Ansamblul de cîntece și dansuri ”Perinița” ”(Sfatul Popular al orașului București). Pentru început o artistă a anunțat programul și a spus cîteva cuvinte despre ansamblul ”Perinița”. În partea I a programului am văzut următoarele dansuri: 1. Suită de dansuri din Munții Apuseni (mi-au plăcut foarte mult aceste dansuri). Dansatorii jucau degajat, cu precizie și (ritmul) fiind foarte lin, parcă alunecau pe scenă. Figurile dansului erau destul de grele și complicate însă nimeni n-a greșit. S-a bătut mult la tureatcă și mi-a plăcut. 2. Hora stacatto – orchestră; 3. Muzică populară românească – la acordeon Ghiță Strugurel. Mi-a plăcut grozav cum a cîntat, mai ales că am sentimente deosebite față de acest instrument. A cîntat vreo două cîntece și a fost și bisat. 4. ”Țarina de la Bucium” și ”Supărată-s pe bărbat” – solistă Ana Bucium. A cîntat frumos și a fost bisată. 5. Joc din Bihor – orchestra. 6. Suita de dansuri oltenești. În general îmi plac dansurile. Ca și la ”Suita din Munții Apuseni” mi-a plăcut precizia execuției și flexibilitatea picioarelor lor. 7. Giamparalele – la cimpoi Ion Răceanu. Eu am văzut pentru prima oară cimpoi și m-a entuziasmat cînd am văzut că-și umflă sacul și apoi îl pune subsuoară și cîntă. Pentru asta a fost bisat și a doua oară a scos un fluier minuscul din buzunar care ne-a uimit iar. Fiind chemat încă o dată a cîntat un cîntec de dragoste din fluier. 8. ”Învîrtita” și ”Cîntec de nuntă” – solist Aurel Ioniță. Acest solist avea un glas puternic și frumos, drept pentru care a afost aplaudat și bisat îndelung. Tot Aurel Ioniță era și la dansuri și striga strigăturile. 9. ”La cules de cucuruz”, ”Hora moldovenilor” ”Sîrba de concert” – la țambal Nic Bob Stănescu. 1. Dans de fete – muzica Ștefan Ciutac. În încheierea primei părți a programului a fost prezentat dansul ”Călușarii”, coregrafia P. Bodeuț – artist emerit. Acest dans l-am îndrăgit vara trecută pe data de 21 august cînd Ansamblul ”Perinița” l-a prezentat în Piața Palatului. Mi-a plăcut pentru figurile repezi și chiar pentru costumația lor. Aveau clopoței la picioare, cîte un băț în mînă și la berete aveau panglici multicolore. La 6.30 a început partea a II a programului. 11. Suită de dansuri din Moldova (muzica Constantin Arvinte), coregrafia Eug. Popescu. 12. ”Mugur mugurel” și ”Hora mărțișorului” – orchestra. 13. Doina, horă și sîrbă – la noi, a cîntat f frumos Radu Simion (avea buzele f f roșii?!). nr. 14 era un joc de păpuși, dar n-a fost prezentat. 15. ”Bădișor cîmpulungean” și ”Huțulca” + încă 3 cîntece – solistă Ștefania Rareș. A primit aplauze furtunoase pentru fiecare dintre cele 5 cîntece. Unii au îndrăgit și cîntecele și artista. 16. Armand Sachelarie la vioară și Radu Simion la nai au interpretat ”Ciocîrlia”. Și acest cîntec l-am îndrăgit mai demult și l-am ascultat și la București (la Teatrul de vară 23 August) în interpretarea orchestrei. Ar fi trebuit să aibă și un nr. 17 dar și acesta a fost suprimat. În încheierea programului a fost cîntată și jucată ”Perinița” după care au ieșit toți artiștii la scenă deschisă și au primit aplauzele noastre. Direcția muzicală – Ionel Budișteanu, artist al poporului; costume I. David și regia Bițu Fălticineanu. Orchestra a fost compusă din 8 viori, două acordeoane, un țambal, un contrabas, un nai și trei clarinete. P.S. Aurel Ioniță a cîntat și un cîntec în braziliană (L.D.: adică în portugheză…).

După concert am venit cu Toader și Costică spre internat și am ajuns la 7.15 sau 7.20 să servim masa. Am luat-o și noi (masa!) și apoi am avut pauză pînă la 8. De la 8 la 9 am scris în jurnal. Toader a făcut cîteva probleme la geometrie.

Seara, în dormitor, am mai cîntat un pic, apoi eu cu Cezar am mers în d (ormitorul) 11 unde, într-un dulap am găsit ceva haleală: cîrnați și altele. Mai tîrziu am aflat că (mîncarea) fusese a lui Lungu Anton. După ce ne-am băgat în pat am început să vorbim. Subiectul discuției n-a fost prea serios (about girls and their organs). Am vorbit așa pînă după ora 10 cînd în loc de noapte bună le-am spus băieților: ”să-mi spuneți mîine dimineață ce ați visat”. Eram sigur că o să visăm ceva …. plăcut.

Azi vremea a fost moloșagă și de aceea mi-am luat șapca. Căciula pe care mi-a trimis-o bunița n-am purtat-o niciodată, parcă mi-e prea cald cu ea.

Duminică 30 ianuarie 1966. Azi dimineață i-am întrebat pe fiecare ”șto mecital” (”ce-ai visat” în l rusă). Toader skazal șto on mecital ”that he slept with Moldovian s Mrs. in the bed” (L.D.: Toadeer mi-a spus că a visat că a dormit cu o moldoveancă în pat). Cezar mecital șto on ”slept with Raveica L. from Xth form”. (L.D. Cezar a visat că a dormit împreună cu Raveica L din clasa X-a). I dreamed that I was together with P. Felicia and other girls. (L.D.: Eu am visat că eram împreună cu Popescu Felicia și alte fete). Numai Costică a dormit adînc.

După ce am luat masa am scris pînă la 9 în jurnal.

Azi vremea a fost blîndă. Dimineața era ceață și ger dar apoi totul s-a schimbat. Toader învață de zor cele 88 de cuvinte date de Pop la lecția de l engleză. În meditație sînt puțini elevi; majoritatera au plecat de-acasă sau le-a venit de-acasă și acum se plimbă prin oraș. Numai mie nu-mi vine nimeni și stau cam prost cu banii, alimentele etc. Mai am 6 lei datorii la Toader și pînă vor veni ai mei voi mai face. De la 9 la 12 am învățat pe rînd la matematică, l română și am încercat să citesc la anatomie. Cum s-a întîmplat că era o lecție despre alimente și mie mi-era o foame… Înadins vorbeam cu Toader despre cele mai (cele) bunătăți culinare și înghițeam în sec și rîdeam unul de altul. După ce am luat masa a fost altă chestie. Am mîncat două porții de borș și trei (!!!) de felul doi (cartofi cu sos și carne), două porții de pîine și o eugenie. Așa mai zic și eu!

Toader s-a dus în dormitor și a vrut să se schimbe și să meargă în oraș. Dar n-a mai avut cu ce să se schimbe pentru că i-au dispărut pantalonii de la costum din dulap. Au dispărut – au dispărut, dar cime i-a făcut să dispară? Noi îl bănuim pe Puiu Radu care a mai avut și altele pe conștiință. Mai ales că e de aceeași măsură cu Toader și i-ar veni bine… Toader și tot internatul chiar s-au dus în oraș, iar unii la Casa de Cultură, unde ar fi un concurs cultural artistic al formațiilor artistice de la sate. Eu am rămas cu încă trei băieți în meditație (Atănăsoaie și Buliga Vasile).  Mi-am scris problemele la geometrie și am făcut cîteva meciuri de cuțki cu Buliga.

Am fost de cîteva ori pe afară și am observat ce minunăție era în natură. Pe la 10, după ce s-a ridicat ceața a rămas un cer perfect senin și un soare strălucitor. Zăpada a început să se topească și din streșini să curgă mai serios.

Pe la ora 4, nemaiputînd rezista aici, m-am îmbrăcat și am luat-o prin oraș. Aici m-am întîlnit cu Toader, Gigi și Cezar cu care am venit la interrnat. Mi-am mîncat porția pentru seară și am mers cu toții în d. 11 la Gigi.

Lui Toder îi pare rău pentru pantalonii furați pt că i-a stricat și costumul de 600 de lei.

La ora 5 soarele abia apunea. Cînd am venit aici trimestrul ăsta, la 5 era întuneric deja. Pe zi ce trece ziua se mărește și mă bucur.

Azi am mîncat enorm. Cînd mi-e foame îndur, și cînd am ce mînca mănînc cît pot. Astfel, azi am mîncat bine de la: Atănăsoae, Buliga, Horodincă Ghe., Halip Neculai, Mafteian Vasile, Costică Lungu, Simeria Virgil ș.a.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!