liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Aurelian Crăiuțu

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 559. Joi 12 iulie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (15)


Aurelian Crăiuțu (28 ianuarie 1966), sucevean prin naștere, acum american prin adopție, economist (ASE București) și politolog deopotrivă, promotor al moderației și cercetător atent al teoriilor și doctrinelor politice (fan al lui Alexis de Tocqueville), publicist și fost ”elev”/ ”student” al lui Mihai Șora. Pentru o autobiografie mai detaliată vezi, cu folos: http://www.lapunkt.ro/2018/05/45-pentru-45-interviu-cu-prof-aurelian-craiutu/ . Dialogul publicat de Mircea Vasilescu în cartea ”Vorba rămîne” (preluarea unor articole din Dilema veche) se poate citi integral pe web la adresa: http://dilemaveche.ro/sectiune/divanul-dilemei-vechi/articol/teoria-si-practica-moderatiei. Pentru o mai bună cunoaștere a virtuților (paradoxale) ale moderației vezi articolul publicat în Dilema veche sub titlul O virtute paradoxală – moderația: http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/o-virtute-paradoxala-moderatia.

Articolul preluat de Mircea Vasilescu în carte are 18 pagini din care voi extrage doar un șir de afirmații pe care le consider utile, cei interesați de contextul în care a fost făcută afirmația având posibilitatea de a citi integral articolul (precum și alte articole ale sale publicate generos pe internet).

  • Am avut inițial ideea de a compara două momente postrevoluționare: post-1789 – post-1989. Teoretic o astfel de comparație nu era solidă, astfel încît m-am concentrat asupra unui singur moment istoric, Restaurația Bourbonilor (1814-1830). (p. 141). (LD: în subtext se lansa ideea că actuala clasă politică din România este continuarea cele comuniste și ceaușiste de până în 1989. Procesul ”revoluționar” postdecembrist are un precedent și un nume deja cunoscut: restaurație).
  • Liberalismul francez nu are consistența și consecvența liberalismului politic și economic din lumea anglo saxonă (p. 143)
  • Mi se pare că nu există un cod doctrinar care să definească în mod limpede ce înseamnă liberalismul și încotro ar trebui el să evolueze, să înainteze (p. 144)
  • Tocqueville mi se pare autorul care trebuie recitit pentru că el ne oferă cîteva lecții importante. Printre altele, faptul că o societate liberă are nevoie nu numai de afirmarea principiului individualismului, ci și de principii corective. Religia și autoguvernarea, de exemplu, sînt contraputeri la atomizarea societății. Comunismul nu ne-a colectivizat, după părerea mea, cît ne-a atomizat. De aceea se pune problema refacerii punților civice între cetățeni. …. Sînt un extremist de centru (expresia favorită a lui Radu Cosașu). (p. 145)
  • Mi-a plăcut întotdeauna să vîslesc împotriva curentului, să nu fac ceea ce e la modă (L.D.: asta cred că e o trăsătură bucovineană)
  • Cicero și Seneca au o relevanță pentru opțiunile noastre zilnice (p. 148).
  • Încerc să aplic ceea ce predic: moderația (p. 149)
  • Politica este văzută în România mai mult ca un mod de a te îmbogăți, de a fi corupt. (149)
  • Intelectualii tind să aibă în general o astfel de atitudine romantică, sîntem reticenți față de o critică (de natură pur tehnică) la adresa realității. E stilul literar de politică pe care-l combătea și Tocqueville. (p. 150)
  • Îmi displace în mod instinctiv agresivitatea și inapetența față de dialog (p. 152)
  • Nu-mi plac nici românii nevricoși care înjură țara și cultura (adesea din varii motive de refulație), nici cei care cad pe panta unui patriotism ieftin și de duzină, care nu duce nicăieri. (p. 153)
  • În momentul în care am citit cartea Jurnalul de la Păltiniș, am simțit o anumită chemare. Acea chemare m-a condus la ușa dlui Șora pe data de 20 noiembrie 1984. M-a primit în mod natural, ca și cum asta era menirea sa. Așa s-a cristalizat treptat pasiunea mea pentru filozofie, dar dl Șora m-a îndemnat să citesc și istorie, și literatură, ba chiar și economie (față de care eram mefient la acea vreme). Ne-am întîlnit săptămînal vreme de șase ani…. (p. 154)

Îndemnul la moderație făcut de Aurelian Crăiuțu încă așteaptă să devină principiu director în politica românească. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 547. Sâmbătă 30 iunie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (3)


Fără pretenția de a fi făcut o selecție riguroasă a celor mai strălucite minți românești ale ”acestor complicate vremuri”, antologatorul Mircea Vasilescu a avut, probabil, în minte, un set de criterii de selecție. Totuși lista celor 21 de participanți la cele 20 de ”interogatorii bine temperate” poate stârni legitime întrebări: De ce (doar) ei și nu (și) alții? De ce nu toate ”interogatoriile” care au avut loc pe divan? De ce doar trei feminine dintr-un total de 21 (cca 14%) sunt invitate pe divan? De ce doar ”telectuali dă Capitală” (excepții: britanicul Deletant, elvețienii români Victor Ieronim Stoichiță și Ion Vianu, și nord-americanii români Matei Călinescu, Aurelian Crăiuțu și Vladimir Tismăneanu)? De ce numai ”maturi” de la 50 de ani în sus, majoritatea având peste 70 de ani (unii dintre ei fiind acum decedați)? Pe când o listă cu tineri valoroși de maximum 35-40 de ani care să contureze o brumă de speranță pentru viitorul României? De ce s-au oprit divanurile ad-hoc în anul de grație 2012? De ce nu au fost invitați mai mulți intelectuali de stânga (majoritatea fiind dreptaci sau extremiști de centru după celebra expresie a lui Radu Cosașu, exceptându-l pe Mircea Cărtărescu care în 1990 își declara iubirea nețărmurită față de alesul Ion Iliescu și tovarășul său de partid socialist Petre Roman, pentru ca ulterior să devină un admirator al președintelui Băsescu, urmând să aflăm în viitor care sunt/ au fost feblețurile ideologice ale profesorului și scriitorului Cărtărescu).

Pe prima copertă a cărții este ”afișată” lista celor 21 de împricinați/ invitați. Pentru a avea o posibilă imagine de ansamblu asupra criteriilor de selecție, iată lista (strict alfabetică) a inteligențelor/ invitaților chemate/ chemați la taifas turcesc: Lucian Boia, Matei Călinescu, Mircea Cărtărescu, Andrei Cornea, Aurelian Crăiuțu, Dennis Deletant, Neagu Djuvara, Luminița Gheorghiu, Toni Grecu, Monica Macovei, Alexandru Paleologu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Cristi Puiu, Antoaneta Ralian, Victor Ieronim Stoichiță, Mihai Șora, Vladimir Tismăneanu, Alexandru Tocilescu, Mihai-Răzvan Ungureanu și Ion Vianu. Precizez că rostul acestor cvasipseudomicrorecenzii care vor urma este acela de a extrage acele puncte de vedere și formulări mai insolite, mai semnificative și mai utile din punctul de vedere al înțelegerii ”pe ce lume trăim” și care care mai este ”regimul armelor și munițiilor”.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!