liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Andrei Cornea

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 595. Joi 16 august 2018. Prostia și inteligența la animalele neumane și la cele umane


Într-un articol intitulat ”Proștii de noi”, Andrei Cornea (Dilema veche, an XV, nr 754, 2-8 august 2018) își încheie relatarea sa despre ”ce prostii au mai făcut guvernanții noștri” (ca să parodiez titlul unui foarte cunoscut film) cu următoarele considerații de ordin cultural-filosofic: ”… cred că toate animalele (porcul, cîinele, calul, cimpanzeul etc.) sînt nu doar inteligente, ci foarte inteligente, fiecare în felul lui. Mai mult, ele sunt întotdeauna inteligente, fără ezitare și greș. Omul singur are acest ciudat privilegiu (sau poate cusur) de a nu fi astfel: căci omul singur printre toate animalele poate fi și chiar este adesea prost. Animalul niciodată nu-i prost. Nu inteligența, ci prostia – posibilă oricînd și sub forme numeroase și complexe, individuale și sociale, profesionale și spontane – reprezintă elementul diferențiator major al umanității. A putea fi prost oricînd nu-i la latitudinea cimpanzeului ori a câinelui, dar este la aceea a oricărui om, fie și savant, ministru, militant, intelectual ori copil în etate de trei ani. Da, omul, acest ”rege în exil”, cum l-a denumit Pascal, își poate exila lesne inteligența – lucru cu neputință pentru orice altă viețuitoare, care-i menită să rămână veșnic inteligentă. Și asta e mizeria omului. Dar o poate și rechema din exil. Iată-i gloria. Sigur, gloria vine mai curînd rar și cu efort. Și totuși, chiar și prin (și în) mizerie rămînem oameni, nu mai puțin decît prin glorie.  … caii perfecți și superinteligenți (ca orice animal) ai lui Jonathan Swift din Călătoriile lui Gulliver ar fi îndreptățiți să se minuneze și să exclame indignați: ”Vai cît de proști sînt acești Yahoo!” (așa-i denumeau ei pe oameni)”. Aceste concluzii ale dilematicului autor/ scriitor au fost inspirate de un caz concret și relativ recent de prostie majoră/ uriașă probată de un personaj devenit deja glorios/ celebru: ministrul agriculturii Petre Daea, cel care a ținut să-și exhibe inteligența și simțul umorului făcând o comparație între incinerarea porcilor (la Tulcea) și cea a evreilor (la Auschwitz). Pentru o probațiune suplimentară a faptului că prostia ar putea fi măsurată și prin intensitatea cu care cineva își dorește să se ridice (de regulă, nemeritat) pe scara socială este suficient să ne uităm la viața (bună!) a clasei noastre politice (proaste!) din balcanica și bizantina noastră democrație. Un nivel mai ridicat de probațiune îl constituie videoclipul de pe Youtube (https://www.youtube.com/watch?v=XKzCnuh9yPg) ce poate fi urmărit chiar în timp ce (re)citiți concluziile postate mai sus.  Sigur, toți guvernații care și-au exilat inteligența (Daea, Dăncilă, apoi Fifor:avem rachete balistice la Deveselu”, Cosmin Butuza:să punem centenarul pe tricoaiele noastre” vor putea invoca în apărarea lor cunoscutul adagiu latin: ”Homo sum, humani nihil a me alienum puto” (”Sunt om, și tot ce este omenesc nu-mi este străin – inclusiv privilegiul specific uman de a fi prost”). Da dar, pentru a invoca acest adagiu trebuie să ai consilieri cât de cât inteligenți.

Conjurația imbecililor pare a fi doar o perdea (de fum) pentru ca atenția și oprobriul publice să fie direcționate doar înspre acești executanți guvernamentali umili urcați în scaune la comanda unui dictator în devenire. Accesul penalilor și al pușcăriabililor în structurile foarte înalte ale puterii are deja consecințe umane dezastruoase, cu consecințe grave pe termen lung pentru statul și poporul român. Clanul conducător actual are ca unic scop salvarea de la rigorile legilor pe care le-au încălcat de-a lungul anilor, indiferent de mijloace (legale sau nu). Culmea ipocriziei și a sofismelor de doi bani: în apărarea noilor legi ale justiției (mai avantajoase pentru penali) s-a invocat până la saturație ideea ca Justiția să fie impecabilă și NICIODATĂ, NIMENI să nu fie condamnat pe NEDREPT (în treacăt fie spus, erori judiciare se pot întâmpla și, ulterior, recunoaște). Ceea ce s-a întâmplat însă în noaptea de 10 spre 11 august 2018 în Piața Victoriei este exact contrariul ideii de mai sus: sute de oameni NEVINOVAȚI au fost PENALIZAȚI (gazați, bătuți) de forțele militare (noua miliție a partidului conducător)  pentru simplul motiv de a se fi aflat într-o demonstrație pașnică anticorupție și anti-penali. Îmi vine mereu în minte cartea ”Arde Reichstag ul?” în care se devoala modul cum a ajuns Hitler la putere punând pe seama opozanților incendierea clădirii Reichstag ului (parlamentul). Suntem foarte aproape de acest scenariu, iar România ca stat va trebui să plătească mult (în plan european și mondial) excesele unei puteri bolnave de putere. România va trebui să ispășească din greu prostia de a urca penali în funcții de conducere. Penalii clanului huzuresc și proștii plătesc.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 566. Joi 19 iulie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (22)


Andrei Cornea, profesor, publicist, polemist, traducător, scriitor, cercetător (n. 1952) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Cornea) și http://www.lapunkt.ro/2015/07/interviu-andrei-cornea-intimplarile-esentiale-nu-isi-gasesc-un-sfirsit-definitiv/ dar și https://adevarul.ro/cultura/carti/ce-inseamna-dilematic-andrei-cornea-1_56c0d55a5ab6550cb8ccef41/index.html Un împătimit al cunoașterii și informării prin cuvânt și idei. Interesat de politică pentru că nu se poate ca să traduci scriitori antici greci fără să fii curios să vezi cum se aplică, la noi, democrația și avatarurile ei. Îi citesc cu plăcere editorialele din revista 22 pentru argumentare și concizie. Concluziile sale sunt greu de combătut. Voi reproduce câteva dintre aceste argumentări și concluzii, cu sopul neascuns de a stârni curiozitatea cititorului de a parcurge dialogul în întregime (fie din cartea ”Vorba rămîne” fie din Dilema veche nr. 198/ noiembrie 2007).

  • Nouă ne-a lipsit, înainte de 89, reflecția asupra politicului, asupra socialului. Nu ne preocupau lucrurile acestea, pentru că oricum tot ce se întâmpla era rău în jurul nostru și altă soluție nu găseam, și atunci ne refugiam în metafizică. Lipsa aceasta a trebuit la un moment dat completată și cred că ocazia evenimentelor din 1989-1990 a fost una bună. (p. 255)
  • Prima reacție politică (în seara zilei de 22 decembrie 1989) a fost cînd am auzit comunicatul Frontului Salvării Naționale. Comunicatul mi s-a părut important. Acela în zece puncte. Și mi-am zis că s-a mers foarte departe. Nu mă așteptam în acel moment să se renunțe așa ușor la partid, la structura de stat socialistă. Și programul suna bine. …. În acel moment, în țările înconjurătoare, nu se renunțase oficial la comunism – în afară de Polonia unde avuseseră deja loc alegeri; în rest, în Ungaria, în Cehia, în Bulgaria, în Germania de Est nici nu mai vorbesc, structura de stat era în continuare cea comunistă. (pp. 257 – 258)
  • Din păcate, nivelul studenților de azi – dar nu generalizez – e din ce în ce mai scăzut. Omul recent există. E plin de oameni recenți care nu numai că nu au cultură, dar nici nu și-o doresc. … Acum lumea s-a deschis și s-a văzut: ratingul e mai important decît cultura. Atunci de ce să ne mai mirăm că tinerii, studenții de azi se formează în acest fel? Nimeni nu le spune în mod eficient că așa ceva nu e bine. Și, dimpotrivă, văd peste tot exemple că, dacă renunți la cultură ai succes. (p. 265) (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 547. Sâmbătă 30 iunie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (3)


Fără pretenția de a fi făcut o selecție riguroasă a celor mai strălucite minți românești ale ”acestor complicate vremuri”, antologatorul Mircea Vasilescu a avut, probabil, în minte, un set de criterii de selecție. Totuși lista celor 21 de participanți la cele 20 de ”interogatorii bine temperate” poate stârni legitime întrebări: De ce (doar) ei și nu (și) alții? De ce nu toate ”interogatoriile” care au avut loc pe divan? De ce doar trei feminine dintr-un total de 21 (cca 14%) sunt invitate pe divan? De ce doar ”telectuali dă Capitală” (excepții: britanicul Deletant, elvețienii români Victor Ieronim Stoichiță și Ion Vianu, și nord-americanii români Matei Călinescu, Aurelian Crăiuțu și Vladimir Tismăneanu)? De ce numai ”maturi” de la 50 de ani în sus, majoritatea având peste 70 de ani (unii dintre ei fiind acum decedați)? Pe când o listă cu tineri valoroși de maximum 35-40 de ani care să contureze o brumă de speranță pentru viitorul României? De ce s-au oprit divanurile ad-hoc în anul de grație 2012? De ce nu au fost invitați mai mulți intelectuali de stânga (majoritatea fiind dreptaci sau extremiști de centru după celebra expresie a lui Radu Cosașu, exceptându-l pe Mircea Cărtărescu care în 1990 își declara iubirea nețărmurită față de alesul Ion Iliescu și tovarășul său de partid socialist Petre Roman, pentru ca ulterior să devină un admirator al președintelui Băsescu, urmând să aflăm în viitor care sunt/ au fost feblețurile ideologice ale profesorului și scriitorului Cărtărescu).

Pe prima copertă a cărții este ”afișată” lista celor 21 de împricinați/ invitați. Pentru a avea o posibilă imagine de ansamblu asupra criteriilor de selecție, iată lista (strict alfabetică) a inteligențelor/ invitaților chemate/ chemați la taifas turcesc: Lucian Boia, Matei Călinescu, Mircea Cărtărescu, Andrei Cornea, Aurelian Crăiuțu, Dennis Deletant, Neagu Djuvara, Luminița Gheorghiu, Toni Grecu, Monica Macovei, Alexandru Paleologu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Cristi Puiu, Antoaneta Ralian, Victor Ieronim Stoichiță, Mihai Șora, Vladimir Tismăneanu, Alexandru Tocilescu, Mihai-Răzvan Ungureanu și Ion Vianu. Precizez că rostul acestor cvasipseudomicrorecenzii care vor urma este acela de a extrage acele puncte de vedere și formulări mai insolite, mai semnificative și mai utile din punctul de vedere al înțelegerii ”pe ce lume trăim” și care care mai este ”regimul armelor și munițiilor”.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!