liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 744. Sâmbătă 12 ianuarie 2019. România postbelică: de la statutul de colonie sovietică (1944 – 1965), prin gulagul autohton ceaușist autoconstruit (1965 – 1989), spre dezmățul iliberal-anarhic actual (1989 – 2019) (6)


Probabil cititorii mai tineri nu vor găsi nicio relevanță în discutarea vieților și activităților unor politruci, a unor nomenklaturiști comuniști, respectiv a unor neofeudali roșii, indiferent dacă aceștia erau etnic vorbind, români, evrei, unguri, ucraineni sau ruși. Nici faptul că nu toți erau cetățeni ai statului român s-ar putea să nu prezinte vreun interes de natură istorică pentru unii cititori. La rigoare, netrăind acele vremuri, pentru cititorii mai tineri s-ar putea să nu intereseze nici faptul că mulți dintre conducătorii din prima perioadă postbelică (Era Dej) erau spioni plătiți de NKVD, KGB, GRU sau alte structuri de forță ale primului stat imperialist comunist din lume, URSS. În fine, dacă amintitele ”calități” de mai sus pot să nu intereseze pe tinerii care nu au cunoscut deloc comunismul, sau l-au cunoscut doar ca șoimi ai patriei sau pionieri, cred că i-ar putea interesa faptul că numele pe care le voi invoca în continuare au o mare legătură cu Era în care trăim, cea începută (prost) în 1989 (și care, probabil, se va termina tot prost, nu știm când). În esență, acesta este și resortul acestor episoade despre trecutul recent al României: de a ne înțelege prezentul fulgurant, pentru a putea creiona/ visa/ construi un viitor cât mai acceptabil. Foștii nomenklaturiști ai Erei Dej și ai Erei Ceaușescu trăiesc azi prin fiii, nepoții și… banii și voturile acestora. Doar câteva exemple (pentru că sunt cele mai cunoscute). Primul premier al României postceaușiste, Petre Roman (https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Roman), este fiul nomenclaturistului Walter Roman (https://ro.wikipedia.org/wiki/Valter_Roman) (despre care voi da câteva date din cartea ”Invazia spionilor”). Primul conducător al FSN și apoi al PSDR/ PSD, fiind și președinte de onoare al acestuia, dar și conducător al României în calitate de președinte a fost nomenklaturistul Ion Iliescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Iliescu), camaradul de ”arme” al dictatorului Nicolae Ceaușescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ceau%C8%99escu), dar mai prieten cu Mihail Gorbaciov (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Gorbaciov) (cel care s-a declarat mulțumit, în decembrie 1989, că ”revoluția” de la București merge conform planului). Faptul că ”Pe 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității” și că vom avea, probabil niște condamnări (fie și cu suspendare) vor arăta că întreaga viață politică din România postceaușistă s-a petrecut sub semnul infracționalității, al încălcării legilor și drepturilor omului, al minciunii și falsului etc. Despre nomenklatura securistă este mai greu de scris/ vorbit pentru simplul fapt că aceștia au avut acoperiri sub haina unor oameni de afaceri prosperi (vezi cazul Dan Voiculescu – https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Voiculescu_(politician)) sau și-au distrus din timp arhivele doveditoare ale calității lor de ofițeri de securitate. Mulți miniștri s-au dovedit a fi foști ofițeri de securitate sau ai Direcției de Informații Externe. Voi aminti lista acestora atunci când voi ajunge la Era actuală, postdecembristă. postceaușistă, actualmente iliberală, populistă și cu o dominare evidentă a preocupării pentru legitimarea averilor furate în decursul timpului.
Nu voi (pseudo)recenza cele aproape 450 de pagini ale cărții celor trei autori, ci voi proceda după cum urmează: voi reproduce lista nomenklaturiștilor care au dominat Era Dej și o parte din Era Ceaușescu și voi selecta câteva cazuri mai relevante lăsând cititorii doritori de mai multă informație să citească lucrarea în întregime. Autorii au subliniat ideea că nomenklaturiștii discutați într-un prim capitol (16 la număr, la care s-au mai adăugat doi) ”nu au avut legături cu interesul major al României în primii 11-12 ani” (p. 23). Fapt real în perfect consens cu ideea că România a avut statut de colonie neofeudală subordonată imperiului sovietic. Cei 16 au avut funcții politice de prim rang.
Despre grupul inițial ales (format din 16 + 2 nume) sunt interesante câteva aspecte legate de pregătirea școlară și etnia de care aparțineau. Astfel, dintre cei 16 (inițial aleși): șapte dintre ei aveau patru clase elementare; doi aveau patru clase de liceu, unul terminase liceul și doar șase aveau studii superioare. Pe scurt, majoritatea erau semianalfabeți. În privința apartenenței etnice, autorii consemnează cinci maghiari, patru români, doi evrei, doi bulgari, un german, doi ruși (p. 24). Dintre cei 16, un număr de 12 au fugit în URSS pentru a primi pregătirea politică și informativă necesară pentru momentul în care comuniștii vor prelua puterea (în 23 august 1944). Din păcate, autorii încurcă lucrurile și nu contabilizează niciun ucrainean… Sau poate l-au asimilat pe ucraineanul Babenco cu un rus? Este, cred, vina editurii că nu a clarificat acest aspect. În buna tradiție a analfabetismului publicistic de la noi, nu am găsit caseta redacțională de unde să vedem cine este redactorul de carte, tehnoredactorul, corectorul etc. Toate acestea au dispărut în favoarea profitului. Oare cum mai sunt acreditate editurile în ziua de azi? Presupun că pe bani. Iată lista celor 16 + 2, cu numele lor oficial, cu cel inițial în paranteză și cu data nașterii și a morții (important pentru a vedea că mulți au trăit și influențat TOATE cele trei epoci postbelice ale României). În total cartea se referă la 52 de nume, dar există destule semne de întrebare în legătură cu selecția acestora (de ex. Ion Iliescu nu face parte din această listă, deși a fost nomenklaturist de frunte).
Iată cei 16 + 2 corifei ai nomenklaturii politice:
Alexandru Moghioroș (Mogyoros Sandor) (1911 – 1969)
Alexandru Bârlădeanu (1911 – 1997)
Constantin Pârvulescu (1895 – 1992)
Gheorghe Rădulescu (Gogu) (1914 – 1991)
Gheorghe Gheorghiu Dej (1901 – 1965)
Ion Gheorghe Maurer (Jean Georges Maurer) (1902 – 2000)
Petre Borilă (Iordan Dragan Rusev) (1906 – 1973)
Dumitru Coliu (născut în Bulgaria) (1907 – 1985)
Vasile Luca (Luka Laszlo) (1898 – 1960)
Iosif Rangheț (Jozsef Rangecz) (1904 – 1952)
Sanda Rangheț (Sanda Weinberg) (1906 – 1995)
Marcel Pauker (1896 – 1938)
Ana Pauker (Hanna Robinsohn) (1893 – 1960)
Ion Vințe (Janos Vincze) (1910 – 1996)
Constanța Crăciun (soția lui Ion Vincze (1914 – 2000)
Lucrețiu Pătrășcanu (1900 – 1954)
Ștefan Foriș (cetățean maghiar) (1892 – 1946)
Simion Babenco (cetățean ucrainean) (1912 – 1971) (va continua)
Liviu Druguș
Pe mâine!

Reclame

Un răspuns la „Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 744. Sâmbătă 12 ianuarie 2019. România postbelică: de la statutul de colonie sovietică (1944 – 1965), prin gulagul autohton ceaușist autoconstruit (1965 – 1989), spre dezmățul iliberal-anarhic actual (1989 – 2019) (6)

  1. Finul Emilian 12/01/2019 la 1:47 PM

    „Infractiuni contra umanitatii” Art 439 L286/2009 actualizat 2014. OK ! 1989-1990 ???????
    Dupa razboi multi viteji se arata !!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: