liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 741. Miercuri 9 ianuarie 2019. România postbelică: de la statutul de colonie sovietică (1944 – 1965), prin gulagul autohton ceaușist autoconstruit (1965 – 1989), spre dezmățul iliberal-anarhic actual (1989 – 2019) (3)


Cartea ”Invazia spionilor”, 2016, Editura Rao, (din care voi folosi unele informații pentru descrierea Erei Dej) ar fi putut fi chiar una de succes dacă ar fi avut mai multă onestitate din partea celor trei autori (care au preluat informații unii de la alții și au ”umflat” cartea cu informații repetate, probabil din dorința de a ajunge la cât mai multe pagini și la un preț mai mare). Autorii nu au exercițiul cercetării științifice, nu au nici abilitatea ordonării atractive a informațiilor și nu au nici onestitatea analizei critice, ei fiind (mai mult sau mai puțin) parte a sistemului pe care nu doar că l-au trăit, ci l-au și servit cu ardoare. Poate trecerea anilor va mai șterge din atașamentul acestora față de perioada în care s-au afirmat și au lucrat. Totodată, nu consider onest din partea editurii să nu ofere cititorilor informația completă despre cei trei autori, ca și cum internetul nu ar exista sau ar exista doar pentru câțiva inițiați. Astfel, în privința primului autor, editura scrie: ”Adrian Eugen Cristea a activat în Direcția de Securitate și Gardă Prezidențială, unde a fost șef de serviciu și pe urmă director adjunct. A participat direct la organizarea și desfășurarea activităților de protecție a președintelui României în țară și în străinătate, inclusiv a protecției acestuia și a familiei lui” (coperta III-a). Când am cumpărat cartea, am citit acest microCV și mă întrebam: oare al cărui președinte i-a fost bun paznic acest autor: Iliescu, Constantinescu sau Băsescu? Nimic nu sugera că a fost paznicul familiei Ceaușescu! Pagina editurii Rao (Raobooks) scrie ceva mai detaliat despre acest prim autor al cărții: ”Adrian Eugen Cristea este absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Marină Militară şi al Academiei Navale, Facultatea de Navigaţie. A fost ambarcat la bordul mai multor nave militare, apoi a luat comanda unei nave în cadrul Apărării Apelor Teritoriale, fiind ulterior Comandant al unui Divizion de Nave Maritime şi Fluviale. După 15 ani de activitate în domeniul marinei, a fost transferat la Departamentul Securităţii Statului. A activat în Direcţia de Securitate şi Gardă Prezidenţială, unde a fost şef de serviciu şi pe urmă director adjunct. A participat direct la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de protecţie a preşedintelui României în ţară şi în străinătate, inclusiv a protecţiei acestuia şi a familiei lui. A cunoscut evenimentele şi întâmplările din viaţa particulară a familiei Ceauşescu, multe dintre constatările făcute fiind redate în câteva cărţi publicate”. Abia aici și abia în final, după lungi volute pe mare, printre nave și funcții îndeplinite se devoalează calitatea sa principală de paznic al familiei Ceaușescu, respectiv de colonel de securitate. (https://www.raobooks.com/autori/adrian_eugen-cristea/). Mă gândesc, prin contrast, la profesoara Mona Muscă, eliminată din viața politică ca un dușman de moarte al democrației originale românești, mare securistă mare, în timp ce șefii Securității ceaușiste au fost și sunt persoane publice prospere (presupun că A.E.C. este și membru al Uniunii Scriitorilor).

Cel de-al doilea autor al cărții este fostul senator al Partidului Democrat, inginerul constructor Marius Marinescu, cel care într-o emisiune televizată, într-un dialog cu o doamnă (nu i-am reținut numele) i-a aruncat acesteia, pe post de argument suprem, conținutul unui pahar de apă în față, în direct și la oră de vârf de audiență. Despre acesta, editura scrie, pe coperta a treia următoarele: ”Marius Marinescu este autorul a 12 legi împotriva actelor de corupție și inițiatorul unor comisii parlamentare de anchetă cu privire la privatizarea Petrom, la fuga teroristului Omar Haysam de pe teritoriul României, la defrișările ilegale de păduri, la afacerile ”Bordura” și la ”Parcul Bordei”. Atât! Nu se amintește măcar faptul că a fost senator al Partidului Democrat, că este inginer constructor și consultant în materie de construcții de locuințe etc. Însăși presupus neutra Wikipedia are prea puține informații despre senatorul M.M.: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Marinescu Dacă luăm în seamă presa de opoziție (de atunci, din anii de membru al Parlamentului României) atunci, avem o imagine destul de colorată și de controversată a acestui autor de cărți și politician român: milionar în euro, sponsor al campaniei electorale a președintelui Traian Băsescu, posesorul unei vile de cca 700 mii euro etc. https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/penal-senatorul-wc-urilor-30061.html (Este adevărat, JN și A3 sunt strâns legate de prof. Dan Voiculescu cel care a făcut pușcărie în perioada președinției lui Băsescu, dar ceva adevăr tot este în acest articol ”defăimător”…). În altă ordine de idei, ing. Marinescu, colaborator sau nu al Securității, unii spun că da, vine la emisiuni televizate cu informații foarte utile despre cum a fost pregătită și derulată ”Revoluția română”, dar și destule laude la adresa dictatorului Nicolae Ceaușescu (vezi: https://www.youtube.com/watch?v=PJ1AbFBQB9c ) (2015).

În fine, cel de-al treilea autor este tot un colonel de securitate ca și primul autor, cu nuanța că a lucrat, mai nou, și în SRI. Iată microCV ul acestui autor, oferit de redacția Rao pe pagina de gardă: ”Col (r.) Mihai Mitran a activat în direcția de Securitate și Gardă Prezidențială și, ulterior, în Serviciul Român de Informații. Activitatea profesională desfășurată îl plasează în categoria celor puțini care pot sesiza diferențele dintre ”a ști” și ”a cunoaște” în abordarea istoriei recente a României, care o lungă perioadă va rămâne dificil de interpretat chiar și pentru istorici”. Nici Google nu poate ajuta atunci când o persoană nu apare decât ca un co-autor de carte, iar un omonim al său (dr. ginecolog) umple paginile motorului de căutare. Faptul că Mihai Mitran și-a continuat activitatea în SRI ajută la acreditarea ideii că există o (bună?) continuitate între Securitate și SRI, desigur cu perfecționările tehnice aduse la zi. Ar fi fost o notă bună pentru editură dacă ar fi comunicat care capitole au fost redactate de fiecare dintre cei trei autori. Prefața nu este scrisă de un autor anume, ci este o scriere colectivă (cu responsabilitate limitată). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: