liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 731. Duminică 30 decembrie 2018. Yuval Noah Harari, 21 de lecții pentru secolul XXI (41)


În aceste zile de sfârșit de decembrie aflăm că noua și foarte vechea ministră a educației, Ecaterina Andronescu, pregătește ceea ce se face, la noi, de trei decenii: schimbarea Legii educației. Motiv de bucurie pentru aceia dintre noi care doresc cu adevărat schimbarea (în bine), dar și motiv de teamă reținută din motive pe care majoritatea cititorilor le știu. Această informație despre schimbarea cadrului legislativ (pentru a n + una oară) confirmă, la modul formal subtitlul lecției (19) intitulată ”Educația”: ”Schimbarea este singura constantă”. Într-adevăr, în condițiile schimbării accelerate a vieții actuale a oamenilor, a pregăti viitori absolvenți după rețete valabile pentru secolul trecut (păstrate obstinant pentru că ”au trecut proba timpului”…) este sinucidere sigură. Din păcate, schimbările deja anunțate par a fi făcute pentru piața muncii din fulgurantul prezent, ceea ce ne poate asigura o certă rămânere în urmă la un nivel superior…

Motivația alegerii temei despre educație (de către autor) ar putea sta chiar în preambulul oricărei legi care își propune să reglementeze/ îmbunătățească activitatea din acest cel mai important domeniu al vieții noastre: pregătirea pentru viață. Înainte de a da cuvântul profesorului Harari, reamintesc un fapt subliniat de autor cu câteva lecții în urmă: dacă este, totuși, să căutăm/ găsim un specific pentru cultura evreilor din ultimele două mii de ani acesta este locul central oferit educației în familie și în școală, cu rezultate deja cunoscute în cercetarea de vârf  din perioada modernă și în acumularea de premii Nobel în perioada postmodernă. Pe scurt, dacă educație nu e, nici bunăstare nu poate fi. Iată acest fragment menit să justifice orientarea spre viitor a pregătirii copiilor/ tinerilor/ adulților:

Un copil care se naște astăzi va avea puțin peste 30 de ani în 2050. Dacă totul merge bine, persoana respectivă va fi încă în viață în 2100, putând fi chiar un cetățean activ al secolului XXII. Ce ar trebui să-l învățăm pe acel copil ca să-l ajutăm să supraviețuiască și să o ducă bine în lumea anului 2050 sau a secolului XXII? Ce fel de abilități îi vor fi necesare ca să obțină un loc de muncă, să înțeleagă ce se petrece în jurul său și să-și găsească drumul în labirintul vieții?” (p. 259). Adesea cel mai greu lucru este să scapi de vechile obiceiuri, mentalități/ moduri de gândire. Se spune că un australian dorea să scape de vechiul său bumerang, drept pentru care în fiecare dimineață îl arunca cât putea de tare, dar bumerangul își făcea menirea pentru care a fost construit: revenea în mâinile celui care l-a aruncat. Cam așa se întâmplă și cu mulți profesori/ reformatori/ legiuitori care dorind să se lepede de trecut, îl consolidează și mai mult, dar pretind că fac reformă și că promovează schimbarea. (vezi și https://www.youtube.com/watch?v=cz0qhCWl1o4&fbclid=IwAR1XqPylAlGEbT4bQsSNMyKyUv9ddD61XWd2Qq3Tyr-SiAUNN204-iOWPDA). Așadar, cu toții știm că vechile metehne se schimbă extrem de greu, mai ales în educație unde corpul profesoral este cel mai conservator dintre toate profesiile (după ce te obișnuiești cu un stil de predare, cu anumite conținuturi, cu repetabile tabieturi cum poți să te schimbi brusc și să devii alt om? Mai ales că nu ai fost pregătit pentru schimbare, ci pentru perfecționarea a ceea ce ai învățat la școală).

La întrebarea din citatul de mai sus (de la p. 259) răspunsul profesorului Harari este pe cât de surprinzător, pe atât de dezarmant: Nu știm! A da un răspuns pozitiv la întrebare ar însemna să pretinzi că știi cum va arăta lumea peste 50 de ani și mai mult. Or, mereu subliniez asta, nu se pot face profeții despre viitor. Și atunci apare întrebarea următoare: dacă nu știm pentru ce pregătim un copil/ tânăr/ adult, atunci cum ne permitem să îl modelăm într-un fel sau altul? Ignoranța și incertitudinea crescânde ne obligă să facem educație exact în funcție de aceste coordonate: să pregătim odraslele noastre pentru o lume complexă, tot mai incertă și ignorantă în proporții crescânde.

Dar să pornim de la realul existent pentru a ști ce schimbăm și ce (mai) păstrăm din el. Astfel, ”În prezent, prea multe școli se axează pe acumularea de informații. În trecut, avea o logică, fiindcă informațiile erau puține și până și fluxul lent al celor existente era blocat în repetate rânduri de cenzură. … Însă în secolul XXI suntem asaltați de un volum enorm de informații, pe care nici măcar cenzorii nu încearcă să le blocheze. În schimb, împrăștie de zor informații false sau ne distrag atenția cu fapte irelevante”. (p. 260). Ei bine, asta știm deja, dar problema este: ce-i de făcut? Încercați să vă dați un răspuns înainte de a citi opinia profesorului Harari. Acum, citiți și răspunsul său, unul de bun simț, dar, din păcate, deocamdată unul negativ. Ne sfătuiește ce să NU facem, nu ce să facem. Dar, oricum este un început: ”Într-o asemenea lume, ultimul lucru pe care trebuie să-l ofere un profesor elevilor săi este mai multă informație. Deja au parte de prea multă”. Și, cum era de așteptat, vine și partea afirmativă: ”În schimb, oamenii au nevoie de abilitatea de a interpreta această informație, de a distinge între ceea ce este important și ceea ce nu este important și, mai presus de orice, de a îmbina mai multe fărâme de informație într-o imagine de ansamblu asupra lumii” (p. 261). Cu alte cuvinte, cultivarea discernământului atât la profesori cât și la elevi, ar fi un prim pas spre construirea unui model educațional mai apt să se autoregleze în fața imprevizibilității contextelor viitoare. Bine, și apoi? (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: