liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 682. Duminică 11 noiembrie 2018. Superinteligența – înger sau demon? (16)


Motto: ”Computerele sunt inutile. Nu-ți oferă decât răspunsuri” (Picasso)

După cum era de așteptat, interesul/ scopul autorului nu este doar acela de a demonstra că superinteligența este posibilă, ci și acela de a vedea/ imagina/ intui/ presupune ce s-ar putea face cu acea superinteligență. Mai exact, cu ce ar ajuta superinteligența omenirea în ansamblul ei și dacă ea ar putea să ducă la obținerea statutului de unicatum de către un stat sau altul, sau – de ce nu? – de către o firmă sau de către o comunitate științifico-tehnologică. Așadar, controlul asupra lumii devine tema centrală a cărții, partea tehnică fiind lăsată pe seama tehnologilor. Pe scurt, avem de-a face cu o carte de managementul puterii politice încredințat aparatelor inteligente care – prin definiție – vor prelua (în sistem de pilot automat) supercomplicatele probleme globale ale omenirii. Am văzut cât de grea a fost decizia SUA de a nu cădea în capcana (tentantă) de a deveni unicatum în 1945-1946. De atunci complexitatea a crescut în proporții geometrice și logaritmice (creșteri superexponențiale) cu rezultatul destul de firesc și anume acela ca oamenii să nu mai poată lua decizii corecte, în cunoștință de cauză și cu evaluarea adecvată a tuturor riscurilor și consecințelor.

Un capitol distinct este dedicat ”Superputerilor cognitive” (pp. 166 – 168). Iată invitația autorului la citirea cu atenție a acestui capitol: ”Să presupunem că ar lua naștere un agent superinteligent și că, dintr-un motiv oarecare, acesta ar dori să preia controlul asupra lumii. Ar putea face asta? În acest capitol vom discuta despre câteva superputeri pe care agentul le-ar putea dezvolta și ce anume ar putea face cu ele. Vom sublinia un scenariu al lansării care va ilustra modul în care un agent superinteligent, care va porni cu un simplu software, ar putea ajunge să stabilească un unicatum. Vom face, de asemenea, câteva considerații cu privire la relația dintre puterea asupra naturii și puterea asupra altor agenți” (p. 166).

Comparativ cu frații noștri întru inteligență vie, animalele, omul a dobândit acele abilități cognitive care i-au permis să: zboare în spațiu, să fabrice bomba cu hidrogeni, să facă inginerie genetică și ferme tehnologice, a inventat computerul, insecticidele și multe altele. Pentru că omul a devenit cu adevărat stăpân peste lucruri și alte ființe vii, geologii numesc această eră cu numele de Antropocen, subliniind încă o dată că întreaga gândire umană este eminamente antropocentrică și antropomorfistă (cu inevitabilele excepții, desigur). Faptul că oamenii au reușit să atingă niveluri de inteligență incomparabil mai mari cu cele din trecutul omenirii, permite extrapolarea acestui trend și ajungerea la concluzia că oamenii viitorului vor fi și mai inteligenți, se vor servi mai bine de descoperirile lor pentru a face noi și noi descoperiri. Mai mult, oamenii vor deschide calea spre noile forme de inteligență (IA). Cu siguranță, nici aceste niveluri nu se vor opri la realizările actuale, ci vor evolua în ritmuri și mai intense. IA ar putea fi puse la lucru pentru a dezvolta strategii politice economice, militare etc. cu performanțe net peste cele pe care le-ar realiza cele mai dezvoltate minți umane. Societățile care vor crea asemenea inteligențe superputernice vor încerca să domine lumea. La fel cum s-a întâmplat cu dinamita și cu energia nucleară, la fel se va întâmpla și cu superinteligențele artificiale, adică vor fi folosite cu osebire în scopuri militare, ofensive sau defensive.

Autorul atrage din nou atenția asupra nocivității antropomorfizării viitoarelor aparate inteligente (poate și în speranța că noile realizări în materie de inteligență să nu fie ”contaminate” cu specificități umane nedorite: agresivitate, lăcomie, trufie, mândrie deșartă etc.). De asemenea, antropomorfizarea viitoarelor superinteligențe ar putea induce ideea creării unei inteligențe germinale (cu capacitate de autoreproducere și cu recalcitranță scăzută). Deocamdată, computerele excelează prin capacitățile tot mai mari de memorare (la fel cum ”tocilarii” se lăudau cu cât de ”inteligenți” sunt, știind tabelul lui Mendeleev pe de rost, toate capitalele statelor lumii cu tot cu numărul populației și alte lucruri ce pot deja fi aflate cu ajutorul calculatoarelor și motoarelor de căutare).

Practic, autorul demonstrează că, la cunoștințele de care dispune astăzi omenirea, se poate adăuga relativ ușor o construcție superinteligentă. Primul experiment sugerat ar fi colonizarea cosmosului cu ființe umanoide cu durată de viață fixată (100 de ani) și cu capacitate de autoreproducere cvasiinfinită. Aș fi intitulat subcapitolul care descrie aceste posibil experiment Geneza sau Facerea.  (va continua)

Liviu Druguș

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: