liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 670. Marți 30 octombrie 2018. Superinteligența – înger sau demon? (5)


Nick Bostrom încearcă o explicare a teoriei evoluționiste (în ideea de a sugera cum se poate face trecerea de la inteligența primatelor, la inteligența oamenilor (Homo sapiens) și apoi la inteligența superioară (superinteligența) numită inteligența artificială (IA), explicare bună pentru uzul proaspăt-numitului ministru al cercetării în guvernul (de tristă faimă) Viorica Dăncilă, adică pentru dl ing. Nicolae Hurduc,: ”Din perspectivă evoluționistă și la scară geologică, detașarea lui Homo sapiens de ultimul strămoș pe care l-am avut în comun cu celelalte maimuțe mari s-a petrecut rapid. Am deprins mersul pe două picioare, ne-am ales cu degete opozabile și am suferit mici modificări ale volumului și structurii creierului – crucială schimbare! –, care au dus la un mare salt în materie de abilități cognitive. În consecință, oamenii pot gândi abstract, dezvoltă raționamente complexe și înmagazinează și transmit informații culturale de la o generație la alta mai bine decât orice altă specie de pe planetă.” (p.17).  Ei bine, dacă trecerea de la primate la om a durat milioane de ani, trecerea de la om la cyborg(i) se va face mult mai rapid, susțineau unii ”optimiști”. Din păcate (sau din fericire), acest optimism tehnologic nu s-a confirmat, fapt de natură să fim foarte reticenți față de orice predicții (viitorul este imposibil de cunoscut!). În 1965, H.A. Simon preconiza că ”Mașinile vor fi capabile, în aproximativ 20 de ani, să facă tot ceea ce pot face oamenii”, iar doi ani mai târziu Marvin Minsky scria că ”în decurs de o generație, problema creării inteligenței artificiale va fi rezolvată”. Dar, cum bine subliniază Bostrom, ”Faptul că, în trecut, unii au făcut estimări nerealiste cu privire la apariția inteligenței artificiale nu înseamnă că această formă este imposibilă, că nu va apărea nicicând”. Never say never! Postumanitatea e după colț, ceea ce nu știm încă precis este momentul în care legile evoluției vor evidenția clar trecerea de la uman la postuman. Pentru ca umanitatea să nu intre prea curând în Istorie, autorul atrage atenția că jocul cu focul într-o stație de benzină (metafora îmi aparține) este extrem de periculos. A făcut-o, în 1965, și I.J. Good, statistician-șef în echipa lui Alan Turing: ”… inventarea unei mașini ultrainteligente va fi ultimul lucru pe care trebuie să-l facă omul, cu condiția ca aceasta să fie suficient de docilă, încât să ne arate cum s-o ținem sub control.” (p. 23). Deci, opinia savanților din anii 40 ai secolului trecut era că oamenii ar putea crea o superinteligență, dar riscul este prea mare pentru a încerca construirea unei asemenea inteligențe superumane. Există, chiar în zilele noastre, opinii ferme că nimeni nu va putea crea vreodată o ”ființă” mai inteligentă decât creatorul acesteia. Asta ar echivala cu o resemnare tehnologică definitivă. Dacă nu poți crea un aparat/ mașină/ ființă care să fie mai inteligent decât tine, la ce bun să te chinui să faci eforturi inutile ca să-l creezi? Sau, la fel, dacă produsul obținut în urma cercetărilor ar fi unul la fel de inteligent ca tine, iar nu merită efortul. (Precizez că nu intră aici în discuție roboții, mașinile cu comandă sau instalațiile care suplinesc munca fizică a oamenilor). Și totuși, cercetătorii (naivi?) continuă să pedaleze pe ideea creării de superinteligențe. Sigur, este nevoie de mulți bani pentru asta, iar cercetătorii sunt și ei oameni, au guri de hrănit acasă… Dar n-a trecut prea multă vreme de când minți luminate ”garantau” că un corp mai greu decât aerul nu va putea zbura niciodată. Apoi, alte minți luminate spuneau că viteza luminii, apoi a sunetului nu va putea fi depășită niciodată. Modelul geocentric a rezistat timp de decenii ca fiind un adevăr ultim, iar trecerea la cel heliocentric a apărut ca fiind foarte firească (deși există cca 20% din populație care crede tot în modelul geocentric). O atitudine reticent-pesimistă era, odată, și cea referitoare la (im)posibilitatea ca un robot inteligent să poată învinge un campion mondial la șah: la ora actuală, asemenea roboți sunt foarte greu de învins… Nick Bostrom face chiar o listă destul de lungă de jocuri (șah, table, dame, scrabble, bridge, cuvinte încrucișate, poker, go, Freecell etc.) în care omul este perdant garantat în competiția cu inteligența artificială creată în acest scop. Etc. Scepticii IA susțin că ”un sistem care funcționează nu este IA”, cerând noi și noi creșteri de performanță pentru ca un soft să fie recunoscut ca IA.  Pentru sceptici nici piața financiară mondială nu este un model de IA.

Probabil cea mai decentă atitudine față de posibilitatea creării de inteligențe superioare celei umane ar fi cea socratică: știm că nu știm dacă va fi posibilă, iar dacă am ști că este posibilă nu am putea face nici o predicție referitoare la CÂND se va întâmpla asta (peste zece, o sută sau o mie de ani).  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: