liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 662. Luni 22 octombrie 2018. Unde nu-i cap, vai de limbă! (7)


Se continuă, în Declarație, atacul împotriva ”lor” (adică a lingviștilor). Pe scurt: Jos lingviștii! Sus nelingviștii! Mai mult, se merge pe coarda sensibilității/ a ”sufletului național” care nu mai trebuie pervertit de străinii care s-au înfiltrat printre dacii puri și care ne-au spurcat bunătate de puritate. Lingviștii cărturari trădători au distrus mai mult decât au făcut-o chiar străinii cei răi. De unde concluzia că lingviștii sunt foarte răi.

De altfel, încolțește în minte încă o întrebare: este îndreptățit oare a schimba latura sufletească a neamului, adică limba și conștiința națională, pe puțin mai multă largitate pentru latura corporală? Anume aceasta au făcut susținătorii acestei strategii politice! Mai mult decît atît, ei ne-au lipsit de limba noastră într-o măsură mai mare decît au făcut-o străinii care ne-au călcat în picioare ori s-au aciuat printre noi.

Noi presupunem că o așa teorie nu ar fi prins rădăcini atît de adînci, dacă strămoșii noștri ne-ar fi lăsat fel de fel de scrieri. Chiar și astăzi avem apucătura de a nimici scrierile din trecut. Cum să știm oare cine sîntem și ce limbă vorbim?

Comentariu L.D.: Autorul recunoaște că nu avem niciun fel de document/ argument în legătură cu felul cum arăta limba dacă. Nu-i nimic! ”Noi” (nelingviștii) știm. Nu urmează decât să procedăm la recuperarea integrală (la modul ”științific” și nelingvistic, desigur) a acestei limbi complet necunoscute, apelând la un set de (nouă!) ”mijloace științifice” inedite. Iată-le:

O dată descoperită înșelăciunea, se pune sarcina de a ne înapoia limba strămoșească. Cum putem oare face așa ceva? Cercetările noastre științifice s-au încheiat cu descoperirea mai multor mijloace.

  1. Nu toate cuvintele din limba latină se regăsesc în limba noastră. De aceea, avem o probabilitate de jumătate la jumătate că cuvintele pe care le găsim în ambele limbi au fost luate de romani de la daci. Este adevărat că romanii ne-au stăpînit, dar nu mai puțin adevărat este că limba dacilor este mai veche decît cea a romanilor și că civilizația dacă a înflorit înaintea celei romane. Din capul locului putem înlătura asemănările trase de păr.
  2. Atunci cînd un cuvînt din limba noastră se aseamănă cu unul străin putem vorbi despre o probabilitate aproape egală că el este al nostru. Să nu uităm că noi sîntem mai vechi decît celelalte neamuri.
  3. Este o probabilitate mare că cuvintele, ale căror rădăcini nu se cunosc, sînt ale noastre. Noi am numărat pînă acum sute de cuvinte pe care scriitorii dicționarelor de limbă română le socotesc de etnie (origine) necunoscută.
  4. Cuvintele din orice limbă au o structură a sa. Prin urmare, analiza structurală ne-ar putea ajuta să alegem cuvintele noastre de cele străine.
  5. Este destul de ușor a pune de o parte cuvintele turcești, franceze și engleze. Aceștia nu prea au avut cum să învețe cuvinte de la noi. Puțini dintre ei au trăit printre noi și au avut o putere mare culturală în țara lor. Să avem însă în vedere că francezii au luat multe cuvinte din limba latină, în timp ce englezii au luat de la francezi.
  6. Cuvintele slave care nu se regăsesc în toate sau în multe limbi slave ar putea fi, cel mai probabil, ale noastre, cele pe care noi le folosim.
  7. Ne putem pune următoarea întrebare: au putut oare înaintașii noștri să se descurce fără acest cuvînt? Bunăoară, este puțin probabil că strămoșii noștri nu au născocit un cuvînt pentru toaletă. Ce s-a întîmplat cu el? Noi folosim acum cuvîntul toaletă, care este francez, sau cuvîntul veceu, care este englez. Învățații spun că cuvîntul budă este unguresc. Bătrînii nu își mai aduc aminte de alte cuvinte.
  8. În unele cuvinte, se află fărîme din alte cuvinte. Datorită celor din urmă noi putem afla începutul celor dintîi.
  9. Același cuvînt poate fi născocit de două sau mai multe popoare. Un avedeu este faptul că același cuvînt, ce-i drept cu înțelesuri neasemănătoare, se regăsește în cîteva sau în mai multe limbi, chiar și la neamurile care nu au venit în destulă atingere, pentru a putea vorbi despre o preluare.

Comentariu L.D.: Ca orice text ne-științific (sau pseudoștiințific), textul de mai sus – care conține cele nouă ”mijloace” de readucere în graiul oamenilor de azi dispăruta de cca două mii de ani a minunatei și complet necunoscutei limbi dace – abundă în afirmații gratuite, presupuneri neargumentate și afirmații de genul ”se știe că suntem cel mai vechi dintre neamuri” (nu se știe asta, dar chiar dacă ar fi așa cu ce ar ajuta asta viața românilor prost conduși?), cuvinte necunoscute (”avedeu”), construcții incorecte (”Cuvintele din orice limbă au o structură a sa”) și în general multă vorbăraie fără rost. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: