liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 628. Marți 18 septembrie 2018. Trădarea cărturarilor. Inteligenții fac prostii? (9)


Motto: ”Nu există prietenii în politică, există numai prieteni politici”.Titu Maiorescu

Așadar, caracteristicile miezului de interbelic erau plasarea iraționalului deasupra raționalului, a orgoliilor deasupra intereselor materiale, și a naționalului deasupra fricțiunilor clasiale sau rasiale interne. Prin urmare, observă Benda, popoarele nu se definesc doar prin dimensiunile lor materiale (teritoriu, putere economică, putere militară, bogății naturale etc.), ci (și) prin dimensiunea lor morală. Ministrul german de externe declara, în 1926, la Liga Națiunilor că ”popoarele nu-și părăsesc profilul moral național” (citatul este preluat de autor din cartea lui Ch. Andler, Les Origines du Pangermanisme, p. 223). Această dimensiune culturală, ațâțată pasional de scriitori și artiști, modifică definirea patriotismului ajungându-se ca acesta să însemne ”afirmarea unei anumite forme de spirit, opusă altor forme de spirit. Se știe ce forță internă dobândește astfel această pasiune și cu cât sunt mai dure războaiele generate de ea decât cele purtate odinioară… ” (p. 22). Deloc întâmplător, Germania este mereu amintită ca exemplu negativ de scăpare a patriotismului clasic de sub control și amplificarea puterii acestuia prin introducerea dimensiunii moral-culturale pe fondul vechii democrații: ”Germania este adevăratul profesor al omenirii întru patriotism democratic, dacă înțelegem prin acest cuvânt voința unui popor de a lua poziție împotriva celorlalte în numele caracterelor lor fundamentale.” (p. 23). Corelația directă dintre patriotism și democrație, dintre democrație și război este considerată de Benda ca provenind din spiritul popular, acesta fiind preamărit de scriitorii romantici, romantismul fiind eminamente unul democratic.

Continuându-l pe Julien Benda, un politolog român conservator (Mihail Neamțu) amintea și el despre specificurile greu de conciliat între intelectualii francezi (cei de stânga, îndeosebi, desigur) și cei germani, dar sublinia că iar apare orgoliul bolnăvicios al europenilor, ca urmare a lipsei preocupărilor pentru transcendent:  ”Da, aşa este, dar Patapievici l-a uitat, ca mulţi alţi intelectuali dealtfel, pe bietul Julien Benda, cu umila sa carte, „Trădarea cărturarilor”. Marea majoritate a intelectualilor de stânga francezi, continuuă cu spiritul lor arogant, observat de J. Benda, aşa zisa tradiţie de frondă iluminist-umanistă. Iar marea Europă s-a lăsat de mult timp contaminată de rafinamentul elitismului „cărturăresc” francez. Iar germanicii mai degrabă preferă clasicismul marilor lor filosofi (pe faţă) şi nebunia nietzscheeană (pe ascuns), decât să-şi aducă aminte de figurile lor creştine. În rest, europenii vor să se compare cu americanii în dezvoltarea tehnologică, şi cu elveţienii în siguranţa vieţii. Că de orgoliul marilor culturi şi civilizaţii, nu mai au nevoie. Doar au fost şi se mai cred încă „buricul pământului”. Şi noi pe lângă ei.” https://mihailneamtu.org/2015/11/27/noua-europa-si-vocea-care-lipseste-crestinismul-h-r-patapievici/  Pentru Mihail Neamțu, J. Benda este un ”biet” autor care a scris o ”umilă carte”, criticând criticile aduse de Benda orgoliului, cel considerat nociv și generator de războaie de către autorul francez. Pe scurt, politologul român deplânge ceea ce Julien Benda desconsidera (orgoliul național al marilor culturi și civilizații). Profit de acest intermezzo politico-cultural românesc, pentru a aminti că marea majoritate a celor care l-au citit și comentat pe Benda au considerat această carte ca fiind una controversată. M.N., confirmă că eseul poate fi interpretat în varii chei și grile de lectură.

Un alt viciu al exacerbării pasiunilor politice (în viziunea și în cartea lui Benda) îl constituie preamărirea trecutului, tot ceea ce există azi fiind, hiperbolizat evident, rezultatul ”marilor noștri înaintași” care au creat consistent și au generat prezentele ”drepturi istorice”. Este, din nou, un recurs la patriotismul romantic bazat pe cultul eroilor și pe mitizarea înaintașilor, amplificând astfel patologiile politice ale unor conducători exaltați. Dacă aducem discuția în prezentul contemporan bântuit și el de romantisme patriotice național(ist)e observăm, de un aproape un deceniu, o recrudescență a naționalismului, fie în varianta național-ceaușismului, fie în varianta național-creștinismului de tip legionar. La vremuri de criză – soluții de criză.       Una dintre ”trăznăile” (naționaliste) lansate (deloc dezinteresat) de partide/ găști mai mici sau mai mari de pe la noi este aceea a inversării succesiunii cultural-istorice în privința trecutului nostru: nu româna se trage din limba latină, ci taman invers, cu consecința că romanii sunt/ au fost urmașii bravilor daci…Pe scurt, romanii se trag din români! Corelat cu această gogoriță (bazată pe documente ”strict secrete”, necitite de nimeni, păstrate la Vatican!!!) a apărut încă o formă de protocronism românesc (păgubos, desigur) prin care se încearcă acreditarea ideii că prima limbă vorbită pe pământ a fost rumâna și din care se trag toate limbile pământului. Bravos națiune! Așadar, dacă Benda ar reînvia ar avea ce critica și ironiza… Totuși, motive de ridiculizare și ironizare la adresa populismului naționalist gregar avea și autorul cărții pe vremea scrierii acesteia: ”Ce surplus de violență aduce pasiunii naționale această solemnizare a dorințelor ei se vădește limpede dacă privim rezultatul acestui sentiment la germani, care se pretind continuatorii spiritului Sfântului Imperiu Germanic, și la italieni, de când își socotesc ambițiile ca reîntrupări ale celor din vremea Imperiului Roman.” (p. 24).  Desigur, aceste manipulări de conștiințe înfierbântate se făceau în scopuri pragmatice bine definite: ”Inutil să mai spunem că șefii de state găsesc și în acest punct al sentimentalismului popular un instrument nou și eficace pentru realizarea scopurilor lor practice și că știu foarte bine să se servească de el.”. Atunci, ca și acum, ca și mâine… (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: