liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 609. Joi 30 august 2018. Este spiritul critic o dovadă de inteligență? (3)


Interviul domnului Nicolae Manolescu acordat lui Sever Voinescu se întinde pe două pagini de revistă. Voi extrage din acest interviu doar acele pasaje care pot contribui la o mai bună înțelegere a viziunii manolesciene asupra spiritului critic și a rolului lui în sporirea calității și importanței unei culturi.

  • Spiritul critic trebuie mereu reînnoit. Nu e destul o singură manifestare de spirit critic și gata. Spiritul critic trebuie mereu exersat, mereu reinventat ca să poată produce rezultate benefice.”
  • Întrebat de VoinescuÎn contra cărei direcții de azi din cultura română v-ați așeza?”, Nicole Manolescu răspunde: ”Contra naționalismului. Și vreau să precizez clar că sînt cu totul de acord cu vorba care spune că naționalismul înseamnă să-i urăști pe cei care nu aparțin nației tale, iar patriotismul înseamnă să-i iubești pe cei care sînt de o nație cu tine. Nu-i înțeleg pe naționaliști când aceștia afirmă că noi sîntem buricul lumii. … Recunosc că în acest moment literatura română nu are un mare roman. Dar mă uit în jur și întreb: Franța are? Nu.”
  • ”Spiritul critic însuși trebuie supus criticii. În acest sens, da, spiritul critic e un pariu, presupune un risc, dar trebuie să înțelegem că altă cale mai bună nu există.”
  • ”Eu nu cred că avem o cultură mică. Eu cred că avem o cultură scurtă. Sigur că dacă ne comparăm cu alții riscăm depresia.”
  • ”Masele nu fac cultură. Elitele fac cultură și, eventual, această cultură se propagă mai mult sau mai puțin în mase. Dacă începem să credem că masele fac cultură, atunci nu de cultură vorbim, ci de divertisment” (Aici am și eu un punct de vedere, cu care sunt de acord J emoticon zâmbăreț: masele fac cultură de mase, iar elitele fac cultură de elite. Între aceste două paliere au loc mereu împrumuturi și preluări în ambele sensuri).
  • ”E un paradox, dar școala de dinainte era mai bună. După 1990 a început prăpădul. … Revin la problema profesorilor. Cînd s-au introdus manualele alternative am mers prin licee să le susțin. Și am întîlnit o abia camuflată iritare a profesorilor de literatură, mulți dintre ei fiind foști studenți de-ai mei, pe motiv că trebuie să recitească. Incredibil! Profesori de literatură care au o problemă să citească!” (Mă raliez uimirii profesorului Manolescu în sublinierea ideii că în realitatea noastră românească cei mai mari dușmani ai îmbunătățirii sistemului de educație sunt profesorii. De ce? De lene! Propunerea mea ca disciplinele de umanioare (îndeosebi așa numitele ”științe” socio-umane) să formeze o singură disciplină unitară și armonios închegată predată de actualii profesori (evident cu condiția ca fiecare să studieze disciplinele celelalte pentru a putea preda cunoștințele despre om și societate într-o viziune completă și unitară), a fost primită cu mare rezervă, cu argumentul: ”Cum adică? Profesorul de psihologie trebuie să cunoască și filosofie, și economie, și politologie, și antropologie etc.?” Răspunsul meu era: ”Da! Dacă un elev trebuie să cunoască toate aceste manuale, de ce n-ar fi în stare și profesorul să le cunoască?!”).
  • ”Spiritul critic nu este nici distructiv, nici constructiv în esența lui. Spiritul critic este, de fapt, o selecție. Adopți ceva și dai altceva la o parte, propunînd și practicînd niște criterii. Această selecție produce un canon, ceea ce înseamnă că nu se poate să termini școala fără să fi citit versuri ale lui Eminescu, Amintirile lui Creangă. În literatura română au existat mai multe canoane. Pașoptiștii nu prea au putut articula unul, pentru că nu prea aveau ce respinge, dar de la Maiorescu începând avem canon. Apoi Lovinescu a completat canonul cu perioada post-maioresciană, iar Călinescu a stabilizat acest canon care, după opinia mea, este valabil și azi. Începând însă cu generația 2000, nu numai că acest canon nu mai pare valabil, dar ideea însăși de canon nu mai funcționează. Pentru tinerii noștri contemporani nu există decît prezentul. …. Trecutul este organic înglobat în prezent, or, tocmai acestei organicități i se opune generația anului 2000. Eu cred că tocmai această uitare voită a trecutului, care presupune abolirea oricărui canon, este una din cauzele invaziei actuale de analfabeți și ignoranți care ne conduc” (sublinierea mea).
  • ”… tinerii critici influențați de Postmodernismul lui Mircea Cărtărescu, par convinși că selecția nu mai e necesară, nici canonul, că trebuie să trăim hedonic prezentul literar, că doar asta contează. … nici un tînăr critic n-a scris despre Maiorescu. Pentru ei Maiorescu nu mai e relevant.
  • ”… e un lucru interesant în povestea asta a formelor fără fond, care i-a fost reproșată lui Maiorescu, inclusiv de Lovinescu, pe motiv că nu există formă fără fond, că e un nonsens. Maiorescu n-a cerut niciodată desființarea formelor împrumutate pentru că erau inadecvate fondului autohton. Nu există la el nici o frază de acest gen. Dar Maiorescu a mai spus ceva: nu e vorba să desființăm formele occidentale împrumutate rapid și, poate, superficial; e vorba să creăm acel conținut național care să le umple. … Dar exact asta spune și Lovinescu criticîndu-l pe Maiorescu: să nu aruncăm peste bord formele occidentale pe motiv că n-au fond, ci să lăsăm formele occidentale importate să-și creeze fondul românesc!”
  • Niciodată n-am înțeles de ce Călinescu nu-l suferea pe Maiorescu. Spunea că este ”o mare minte mediocră”, iar eu zic: ”Dă, Doamne, României măcar încă o inteligență la fel de mediocră!”. Înțeleg bine deosebirile dintre ei. La Călinescu, fantezia era pe primul loc. Maiorescu era mai riguros, aproape rigid, avea școală germană” (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: