liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 580. Miercuri 1 august 2018. Legile fundamentale ale imbecilității umane (7)


Dintre cele cinci Legi fundamentale ale imbecilității umane, cea de a treia este supranumită Regula de aur și face obiectul Capitolului al IV-lea (unul întins pe nici trei pagini!). Această ”Lege Fundamentală pornește de la premisa, neafirmată însă explicit, că oamenii se împart în patru categorii de bază: neajutorați, inteligenți, răufăcători și imbecili. Un cititor perspicace va recunoaște cu ușurință că aceste patru categorii corespund celor patru cadrane (N, In, Im și R) de pe graficul 1 de la pagina 31” (p. 37). (am anticipat aceste explicații în episodul anterior). Voi lăsa autorul să explice, prin exemple, cea de A Treia Lege Fundamentală. ”Dacă o acțiune a lui Tom comportă o pierdere pentru acesta, dar îi aduce lui Dick un câștig, înseamnă că Tom a procedat ca un neajutorat, iar fapta lui va fi reprezentată în cadranul N. (L.D. adică cel considerat cadranul II). Dacă o acțiune a lui Tom le aduce amândorura un câștig, atunci va fi reprezentată în sectorul In (L.D. adică în cadranul I): Tom a acționat inteligent. Dacă Tom câștigă de pe urma acțiunii sale, iar Dick pierde, aceasta va fi marcată în cadranul R (L.D. adică în cadranul IV), deoarece Tom s-a comportat ca un răufăcător. În fine imbecilitatea este asociată cu aria Im și cu partea negativă a axei Oy (L.D. adică în cadranul III)”. (p. 37). Cei care au citit Teoria jocurilor (de întreprindere) recunosc cele patru posibilități ale consecințelor unei interacțiuni între două persoane/ doi actanți: win-win; win-lose; lose-win și lose-lose, respectiv câștig-câștig, adică avem doi inteligenți; câștig-pierdere, adică avem un inteligent și un imbecil; pierdere-câștig, adică un imbecil și un inteligent; și pierdere-pierdere, unde avem doi imbecili). În sfârșit, ni se dezvăluie și conținutul Regulii de Aur (Legea a Treia): ”Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără să câștige nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale” (p. 38). Într-adevăr, miezul nefericirii omenirii constă în existența unor ”judecăți” generatoare de acțiuni sau pur și simplu a unor acțiuni umane produse doar ca să genereze pierderi altora, ”câștigul” fiind doar plăcerea obținută producând durere altora, ”câștig” care cel puțin sub raport energetic (efort depus) este o pierdere. Sadismul și masochismul nu cred că au fost luate în considerare de către autor, acesta referindu-se doar la ceea ce numim raționalitate/ normalitate/ medie. După părerea autorului majoritatea oamenilor se plasează în cadranul III (Im) populat de imbecili. Iată concluzia (tristă) a autorului în urma descoperirii acestei Reguli de aur: ”De cele mai multe ori, ne aflăm în situații în care ne pierdem banii/ și/ sau timpul și/ sau energia și/ sau pofta de mâncare, buna dispoziție sau sănătatea din cauza unei acțiuni absurde a unei creaturi ridicole ce nu are nimic de câștigat din faptul că ne rănește, că ne provoacă dificultăți și probleme. Nimeni nu știe și nimeni nu poate să explice de ce această creatură stranie face ceea ce face. De fapt, nu există o explicație – sau, mai bine zis, există o singură explicație: individul respectiv este un imbecil” (p. 39). Meditând asupra adevărului acestei Reguli de aur, simți că te cuprinde scepticismul, chiar deznădejdea, evident dacă te gândești la omenire în ansamblul său și nu doar la sine. Nici disperarea nu e departe, ba poți ajunge chiar ”pe culmile disperării” (Cioran) dacă ne reamintim și Legea a doua, cea care exclude posibilitatea ca educația să mai repare ceva stricat ab origine. Treptat-treptat și tonul ironic al autorului dispare (și disponibilitatea mea de a scrie în cheie ludică de asemenea) mai ales dacă ne uităm cu atenție în oglindă și apoi în jurul nostru. Cazurile de lose-lose sunt atât de frecvente încât toate teoriile manageriale cu privire la o posibilă societate armonioasă bazată pe win-win par simple utopii menite să umple timpul studenților și cardurile celor care trăiesc de pe urma iluziei că imbecilitatea ar putea fi diminuată sau chiar eradicată! Din punctul meu de vedere, clasamentul cu categoriile de imbecili ar trebui să înceapă cu acei indivizi care atentează la viețile semenilor lor: criminalii obișnuiți și declanșatorii de războaie ucigătoare (”acei bolnavi care conduc lumea”); apoi sunt imbecilii care atentează la calitatea vieții semenilor lor: negustorii de produse contrafăcute, mincinoșii de profesie (mitomanii), făcătorii de legi strâmbe (cu dedicație), cei care dau muzica la maximum ca să se simtă ei bine etc. Nu în ultimul rând ”plăcerea” genetică a unora de a fi conflictuali, certăreți, tensionabili fără a avea din asta un câștig net. Creșterea ratei divorțurilor, a proceselor pe teme patrimoniale etc. toate acestea se învârt în jurul unor indivizi diagnosticați corect de Cipolla: imbecili. Nu de mult, cineva mă anunță: ”Știi că X s-a despărțit de Y”?. Răspunsul meu a fost (și este același în situații similare): ”Doi imbecili”.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: