liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 578. Luni 30 iulie 2018. Legile fundamentale ale imbecilității umane (5)


Procedând progresiv și cât se poate de metodico-științific istoricul-economist italian alocă celei de A Doua Legi Fundamentale a imbecilității umane un spațiu suplimentar față de Prima Lege Fundamentală: patru pagini. Autorul conștientizează riscul de a șoca multe prejudecăți, orgolii exacerbate și conștiințe încărcate, drept pentru care temporizează și o ia pe ocolite pentru a intra apoi tangențial/ razant în problemă și nu brutal, perpendicular și incisiv cum o voi face eu imediat (d)enunțând conținutul scandalos al acestei Legi irefutabile și implacabile ca orice altă lege științifică din domeniul acțiunii umane. (Spre exemplu, un alt savant de renume mondial, pe (re)numele său Karl Marx, a demonstrat – la fel de științific ca Cipolla – că determinarea valorii mărfurilor în funcție de timpul de muncă socialmente necesar pentru producerea lor, adică legea valorii, se impune cu forța ”ca o lege naturală regulatoare, așa cum se impune, de pildă, legea gravitației atunci când se prăbușește casa peste tine”). Dar să revin rapid la A Doua Lege Fundamentală descoperită de marele savant (tot de renume mondial, of course) Carlo M. Cipolla, și să o expun în toată nuditatea, duritatea și implacabilitatea sa funciară: ”Probabilitatea ca un anumit individ să fie imbecil este independentă de orice altă însușire a respectivei persoane” (p. 24). După prostul meu obicei de a încerca să redau cristale ale gândirii umane (cum ar fi conținutul Legii de mai sus) cu propriile mele (umile) cuvinte, eu aș (re)formula conținutul acesteia, astfel: imbecilul este imbecil, indiferent cum vrea el să pară și indiferent dacă are și (alt)ceva bun în el. Sper ca urmașii lui Cipolla să nu se supere pe mine, dar Legea A Doua a imbecilității umane seamănă al naibii de mult cu o cugetare superprofundă datorată ”înțeleptului” Dogberry din ”Mult zgomot pentru nimic” (W. Shakespeare) care a comis următoarea constatare cu caracter legic (și științific!): „Să ai o înfăţişare plăcută depinde de împrejurări, dar să ştii să citeşti şi să scrii este un dar al naturii“. Cipolla face ceea ce Shakespeare nu și-a permis: a pus semnul identității între Natură și Providență. Iată probele (extrase din demonstrația celei de A doua Legi Fundamentale a imbecilității umane): ”un imbecil se naște imbecil printr-un act al Providenței” (p. 24). Cu alte cuvinte, tâmpenia umană este genetică și eforturile educației de a corecta ceea ce Natura a decis sunt zadarnice (aici Cippola va comunica și rezultatele propriilor sale cercetări științifice): ”În această privință, Natura s-a întrecut pe sine. … Cu adevărat extraordinar este că natura reușește să mențină constant procentul ó de imbecili, indiferent de mărimea grupului în cauză”. (pp. 24-25). Și ca lucrurile să devină și mai clare, Cipolla răsucește cuțitul științei în rana orgoliilor noastre interminabile, scriind: ”educația nu are nimic de-a face cu procentul ó.” Just! Ceea ce urmează este de-a dreptul scandalos și extrem de greu de recunoscut de către cei vizați: ponderea imbecililor din rândul muncitorilor, funcționarilor, studenților, administratorilor și profesorilor este aceeași: ó! Și pentru ca scandalul să urce până la cer, cercetătorul istoric-economist-italian afirmă că cercetările sale în rândul laureaților Nobel au confirmat nu doar Prima Lege Fundamentală a Imbecilității umane (”procentul imbecililor este mai ridicat decât te aștepți”) (p. 26), ci și convingerea comună că tâmpiți sunt peste tot și că nimeni nu poate corecta ceea ce Creatorul însuși a creat. Concret, vastele cercetări întreprinse de neobositul istoric probează că oamenii nu sunt egali (cum, în mod eronat, susțin”tendințele culturale actuale din Occident” – p. 23), ci dimpotrivă: ”unii dintre ei sunt imbecili, în vreme ce alții nu, iar această diferență nu depinde de factori și influențe culturale, ci pur și simplu de ereditate. La fel cum o persoană se naște cu părul roșcat, așa se naște un om imbecil” (ibidem). Mai este oare nevoie să subliniez că Cipolla își manifestă ”certitudinea că imbecilitatea este un privilegiu aleatoriu al rasei umane și că este uniform distribuită, într-o proporție constantă”? Nu, deoarece acesta este însuși conținutul celei de A doua legi fundamentale a imbecilității umane. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: