liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 513. Luni 28 mai 2018. Dosarul scriitorilor securiști, nesecuriști și antisecuriști: Marin Sorescu, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi (14)


Idee pentru un posibil roman ”istoric”. Ne aflăm în anul 2222. Despre viețile (amoroase, profesionale, psiho-sociale, morale, economice etc. ale) scriitorilor români din antica societate numită ”comunistă” putem afla (cu asupra de măsură) studiind (pe internet, la liber) fie Notele informative ale scriitorilor foarte delatori despre scriitorii mai puțin delatori, fie sintezele realizate (la comandă expresă, pe tema deja amintită) de către specialiștii din noua meserie scriitoricească numită ”sintetizator”. ”Sintetizatorul scriitor” primește o comandă de genul ”Amănunte intime din viața amoroasă a poetului Cezar Ivănescu”. Comanda este acceptată doar în tandem cu Editura ”Junimea” din Iași, la fel de proaspătă și dinamică precum era în anii de tranziție spre societatea perfectă (2050-2100). Odată asigurată vânzarea pe piață, ”sintetizatorul” se apucă de muncă și cere un timp de studiu de minimum opt ani (pentru vizionarea miilor de casete audio și chiar a celor câteva zeci de filmulețe din camerele de hotel, sau chiar din dormitorul propriu al poetului). Voyeriștii vor fi oarecum dezamăgiți de sărăcia imaginilor (în comparație cu, să zicem, înregistrările SRI despre viața amoroasă a scriitorilor din anii 2030-2040), dar vor fi răsplătiți prin cunoașterea unor tehnici (aparent) uitate prin care se derulau preludiile poetice (wow!) ale urmăritului de către fosta Securitate. Ca în orice act istoric impregnat de relația binomială feminin-masculin postludiile poetului vor fi fost la fel de prozaice ca, să zicem, cele ale inginerilor hidrotehniști.

O organizație feministă de la Iași a înaintat, prin 2220, conducerii Țării o notă de protest prin care se atrage serios atenția că orele de educație sexuală din licee și universități au deviat de la evidențierea normalității prin care – toată lumea știe – nu bărbații sunt aceia care cuceresc cordurile sensibile ale femininelor, ci, dimpotrivă. Conform noilor curente științifice din economia politică a anilor 2120 – pe baza cărora se predau fundamentele bazale elementare ale economiei eficiente prin exemple pur umane în care femeia reprezintă cererea și bărbatul oferta – s-a ajuns la concluzia că eficiența economică a scriitorilor nu poate fi studiată în afara orelor de educație și practică sexuală, ci intim legat de acestea. Societatea de bunăfacere ”Nina Cassian” s-a raliat protestului oferind exemplul (ce pare încă viu) al poetei care a dat numele organizației. Vezi: http://adevarul.ro/cultura/carti/nina-cassian-1_5290efe5c7b855ff562dd85d/index.html Dacă nu ar fi existat delatori talentați, istoria dinamică a literaturii române ar fi fost grav vitregită de tablourile culturale moderne ale amorului liber în socialismul românesc imatur. ”Este binecunoscută nota de Securitate a scriitorului Ion Caraion, care informa organele statului că Marin Preda şi Nina Cassian „făceau sex într-unul din birourile Ministerului Artelor, iar pat era duşumeaua“. Concluzia organizației feministe ieșene este că, pe vremurile de mult apuse ale primelor secole ale mileniului trei, preocuparea conducerilor de partid și de stat de a lăsa posterității o infinită sursă de inspirație istorică și faptică în legătură cu iubirile dese, variate și pline de originalitate ale scriitoarelor noastre cu scriitorii noștri încă nu este apreciată la justa sa valoare. Dincolo de iubirea scriitorilor români față de patrie și partid se întindeau (chiar și pe jos) iubirile nețărmurite ale scriitoarelor cu scriitorii, fapt insuficient consemnat de istoricii literari misogini. În fața acestor insuficiențe organizația de bunăfacere ”Nina Cassian” propune înființarea ”Uniunii Scriitoarelor Române” ca un prim pas înspre sublinierea ideii că patria are nu doar scriitori, ci și scriitoare. Iată ce valoare inestimabilă avea turnătoria făcută, în 1975, de sursa ”Fălticeanu” într-o notă care îl privea și pe Cezar Ivănescu: ”Gabriela Melinescu (care pare că se va căsători cu suedezul) e tradusă și ea în Suedia dar ea  avut relații semimatrimoniale cu Nichita care e prieten cu Breban (…)” (p. 163). Concluzia romanului din 2222: în viața literară românească de la sfârșitul mileniului trecut scriitorimea națională a rezistat opresiunii securistice prin multă multă iubire.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: