liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 454. Vineri 30 martie 2018. Jurnalier juvenil vindecat în timp util (1)


Așa cum sunt trebuie să fiu căutat în ceea ce scriu, căci ceea ce scriu este rezultatul exact și chibzuit a ceea ce gândesc și vădAntoine de Saint Exupery.

Am încheiat transcrierea Jurnalului din anii de liceu cu un sentiment de ușurare (misiune asumată și îndeplinită!) dar și cu amărăciunea de a mă fi ”lăudat”, în ultima filă a însemnărilor mele de atunci, cu un comportament mizerabil față de o colegă și chiar față de diriginta mea care ținea mult la mine. Dar a scrie onest și exact ceea ce gîndești echivalează cu o oglindă în care te privești chiar în momentele în care scrii (dar și după aceea, recitind). Și atunci vezi monstrul/ sălbătăciunea din tine, oferindu-ți șansa suplimentară de a te cizela/ schimba/ civiliza/ vindeca. Da, cred că vindecarea vine și prin scris, mai exact prin spovedania făcută ție însuți despre grozăviile pe care ai fost în stare să le gândești/ faci. În loc să cauți soluții și vindecări în exterior le găsești în interiorul tău și le amplifici prin conștientizare.

Am găsit nenumărate declarații ale scriitorilor cum că scrisul este o terapie, că scrisul chiar vindecă și alină. Dacă nu experimentezi asta, atunci nu-ți rămîne în minte decât o simplă declarație a unui scriitor. Colegii de facultate care au citit Jurnalul mi-au mărturisit că nu m-au regăsit deloc în paginile Jurnalului, mai exact au spus: ”noi nu te știam deloc așa”. Asta înseamnă că după succesul de la Bacalaureat și insuccesul de la București și pînă la reușita la admiterea la Iași din aceeași vară a anului 1967 s-a petrecut o schimbare semnificativă. Pun această schimbare, în mare măsură, pe seama terapiei prin scris pe care am practicat-o timp de cca 1500 de zile. Evident, preocuparea de a scrie zilnic nu venea, atunci, dintr-o presupusă dorință de vindecare, ci era un exercițiu reflex, sădit cu grijă de mama mea și ambiționat de dificultățile de a păstra doar pentru mine cele scrise în Jurnal.

Dar scrisul amplifică și puterea autosugestiei, ea însăși având un potențial curativ uriaș. Cunosc o familie care și-a vindecat copilul școlar de enurezis nocturn pur și simplu punându-l să scrie pagini de caiet cu afirmația simplă ”cînd vreau să fac pipi, mă trezesc”. Mama mea a suferit, pe la 75 de ani, un accident vascular cerebral (AVC) care a dus la o ușoară paralizie a unei părți a corpului. Prima consecință era imposibilitatea de a mai scrie. Și tocmai scrisul era o recomandare medicală pentru a diminua consecințele bolii. Am găsit caietul în care mama a re-învățat să scrie. A început cu încercarea de a scrie literele alfabetului, dar o literă ocupa o jumătate de pagină de caiet… Și a scris acea literă de mai multe ori, până  a adus-o la o dimensiune rezonabilă. Apoi a continuat cu propoziții simple, scrise din ce în ce mai corect. În timp, consecințele AVC au dispărut, iar pe la 80 de ani mama a început să țină un… jurnal. Scrisul ei era unul deosebit de frumos, caligrafic aproape. Cu siguranță, această autospovedire i-a ajutat să treacă și peste alte necazuri. Despre terapia prin jurnal voi mai scrie.

Ceea ce vreau să spun aici este că scrisul ajută enorm în buna funcționare a creierului. Ar merita o cercetare serioasă asupra consecințelor nefaste pe care le va resimți întreaga omenire ca urmare a renunțării la scrisul de mână. În goana lor după studenți/ clienți universitățile au renunțat la probele scrise și orale, înlocuindu-le cu teste grilă (atît la admitere cît și la examenele de an). Lucrările de licență, la începutul anilor 70, erau acceptate doar scrise de mâna proprie! Dincolo de faptul că scrisul este și o oglindă a modului de gîndire a unui student, scrierea de mână era o bună modalitate de autocunoaștere și autovindecare.    (va continua)

Liviu Druguș                   

Pe mâine!

3 răspunsuri la „Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 454. Vineri 30 martie 2018. Jurnalier juvenil vindecat în timp util (1)

  1. aminceputsascriu 30/03/2018 la 10:25 PM

    Bună seara , domnule profesor! Ați ajuns la capăt … Dacă pentru dumneavoastră este o ușurare că ați finalizat un proiect, pentru noi, cititorii, este un regret că ceva frumos s-a terminat, la fel cum regretăm că am ajuns la ultima filă a unei cărți care ne-a plăcut. Mulțumesc că ne-ati făcut părtași, că ne-ați primit în intimitatea dumneavoastră, invitandu-ne să ne întoarcem în anii și în lumea propriei noastre copilării. Nu odată am recunoscut situații, mod de viață, obiceiuri, oameni, bucurii și necazuri ale propriei mele vieți și ani de școală.A fost frumos și plin de învățăminte. Vă doresc un weekend minunat și Sărbători frumoase de Florii !

    • liviudrugus 30/03/2018 la 11:17 PM

      Cu sincere și emoționate mulțumiri. Cu asemenea prieteni să tot scrii! Mulțumesc, la acest parțial capăt de drum, tuturor celor care au intervenit, comentat, ajutat într-un fel sau altul, la mai buna organizare a transcrierii Jurnalului. Unii nu au intervenit pe FB, ci au trimis scrisori, mesaje sau au dat telefoane de corectare – cel mai prețios ajutor pentru cineva care se aruncă în aventura scrisului. Un buchet de gânduri bune tuturor!

      • aminceputsascriu 31/03/2018 la 7:46 PM

        Mulțumesc pentru răspuns și pentru că ați postat, acolo unde s-a potrivit, frumosul poem al doamnei Diana în amintirea bunicului dumnevoastră.Va doresc de sărbătoarea Floriilor multe bucurii și sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: