liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 428. Duminică 4 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (150).


Luni 20 iunie 1966.  Dimineața m-am sculat, ca de obicei, pe la ora 9. De cum m-am sculat, mama a început să mă descoase în legătură cu Jurnalul. Din cîte-am înțeles, a citit în caiete și încă destul de bine. Se poate să aibă vreo cheie. Mai știi? Crăpam de ciudă, nu alta. Oricum – oricine-ar fi – nu-mi place să-și bage nasul în ale mele. Nu-i frumos. După asta aproape toată ziua tot mă înțeapă cu cîte-un cuvînt sau îmi declamă cîte-o frază din Jurnal. Să mori nu alta!

Azi a fost o zi cam rece, mai ales prin comparație cu zilele care au trecut. De dimineață, cerul era foarte senin, dar bătea un vînticel destul de rece și care a adus niște norișori mici, scămoși și rari. Treptat însăs-au transformat în niște nori mari, cenușii, prevestitori de ploaie.

Dimineață, de lene și de lehamite (sau mai bine zis de ciudă) n-am mai mîncat. Aseară mi-am făcut un fel de plan de lucru pentru vacanță. Pentru săptămîna asta mi-am programat să citesc romanul ”Răscoala” de Liviu Rebreanu. Totuși, e cam puțin. Nu prea am atîtea săptămîni cîte romane ne-a dat să citim. Ba mai am și altele de făcut… Azi am ieșit afară, în fața grajdului, m-am învelit în pătură și am citit vreo 50 de pagini din ”Răscoala”.

Ziua de azi a trecut fără să fac prea multe. Mi-am pierdut timpul prin vișini, am mai strîns coada șoricelului pentru curcuțe, am mai adus apă de la fîntîna lui tanti, iar spre seară am prășit vreo 10 rînduri de cartofi dinspre uliță și dormitor.

Am descoperit un nou mod de a face sport. Am suit scara în copac, am fixat-o bine, la orizontală și fac tot soiul de flotări la ea. Partea proastă e că obosesc pînă ajung acolo sus obosesc cățărîndu-mă. Seara după ce m-am spălat, am mîncat pe săturate halva turcească cu cacao (o mîncare preferată de mine), apoi am mai ascultat radio și-am mai vorbit cu mama. Nu ne simțim prea bine în singurătate (fără tata și Mircea). M-am culcat pe la 22.30 stînd în pat și citind din ”Răscoala”.

Marți 21 iunie 1966. După ora 9 (deșteptarea) am mai încurcat ițele prin casă și m-am mai înciudat discutînd cu mama de cele scrise în Jurnal. De voie, de nevoie îi mai povestesc cîte-o trăsnaie de pe la școală, urmată de un car de povețe și învățăminte din partea mamei. I-am spus toată tărășenia și urmările celor întîmplate pe ”2 mai” și altele. Partea proastă e că am ajuns să discutăm despre fete și-aici s-au cam încurcat ițele. Mama – cu toate că, probabil, știe prea bine – a încercat să mă descoase care-i prietena, însă aici n-am mai vorbit. Mama o fi citit în Jurnal despre mai multe fete și nu știe pe care să o aleagă (Doina H., Lucia N., Lia etc.). Vrea să mă învețe să aleg pe cineva care să nu mă facă de rîs și să nu mă stingherească prea mult de la învățat. Mi-a mărturisit însă că nu-i deloc împotriva prieteniilor. Numai să învăț. Mi-a promis că la anul va veni cu mine la o gazdă în Rădăuți și mă va face să mă țin de carte. Numai că pe asta n-o mai cred.

Azi a fost o vreme  f urîtă, ploioasă și rece.

Dimineața am fost pînă la Poștă și am dus o scrisoare pentru bunița. Pînă pe la 15 am stat în casă cu mama, discutînd încontinuu de ”fleacuri” de pe la școală. Mi-a caracterizat colegele mele din fotografie, numai și numai după mutră și, minune!, aproape pe toate le-a nimerit: despre Lia a spus că este ”mîndră”, iar despre mine a spus că sînt ”bun la suflet”. Tot așa mă caracterizase și Lucia cînd mi-a mărturisit prima ei impresie despre mine: ”un băiat rău, dar cu suflet bun”.

După masă, după ce a mai stat ploaia, am ascuțit toporul și-am despicat o răchită scorburoasă în vreo opt bucăți pentru a se usca. După ”sportul” ăsta am practicat altul: urcatul și coborîtul prin copaci (vișini).

Seara, după cină am răsfoit cu mama colecția de reviste ”Magazin”. Astăzi factorul (poștal) a adus ”Moscow News” și ”Munca”. Muț – doar el știe cum a făcut – și-a scos lanțul dînd să rupă omul. Am sărit imediat și l-am legat din nou. A tras Amorăriței o spaimă. După ce mama s-a culcat am stat în bucătărie, am citit articole din ”Magazin” și am scris totuși în Jurnal. M-am culcat la 24.

Miercuri 22 iunie 1966. Azi se împlinesc 25 de ani de la atacarea mișelească a U.S. de către Germania hitleristă. Ieri, deoarece am stat pe-afară în ”uniforma” de vară am răcit și acu le cam strănut. Ieri mama a cîntat de mai multe ori ”Țărăncuță, țărăncuță” și-mi place foarte mult (e și cîntecul preferat al Doinei H.). Mi se pare că mama a citit și Albumul și bineînțeles ceea ce mi-a scris Lia în ultima zi. Asta nu-mi convine deloc. Mi se pare că pe chestia asta mama vrea să rîdă de mine. Pe lîngă asta vrea să mă destăinuiesc ei de orice-aș face. Consider că n-ar avea rost așa ceva.

Noaptea trecută a fost o seceră de lună. N-am văzut-o de mult și-am așteptat-o. Aștept să vină nopțile cu lună plină care-mi plac foarte mult.

Dimineața, cu mare greu am reușit să mă scol pe la 10 și ceva. Afară era frig, bătea vîntul, iar cerul era plumburiu. Această vreme s-a menținut toată ziua. De cîteva ori a ieșit și soarele și s-a înseninat puțin pentru ca apoi să se înnoureze mai tare și să bureze cîte un pic. Dimineața, după ce-am mîncat, am ieșit în grădină și-am mai prășit cîteva rînduri de cartofi. Tare repede mă plictisesc însă. Puțin cîte puțin mi-am bătucit binișor palmele. Bineînțeles, cu tot frigul de-afară, n-am uitat să vizitez vișinii; acum sunt mai multe coapte. Cît am stat în casă i-am ajutat mamei la coacerea unui chek și am avut grijă să o ajut și la gustat. Restul zilei am mai citit, pe apucate, din ”Răscoala”. Pînă acum am reținut cîteva citate: ”Păstorul care-și părăsește turma e mai rău decît acela care o conduce greșit, căci turma se risipește, pe cînd cu păstori, buni sau răi, tot nu se pierde” (spusă de Miron Iuga lui Titu Herdelea). ”Dreptatea nu costă nimic și de aceea nu are circulație în comerț” (Mendelson).  La amiază am dormit încă o oră și m-am sculat numai cînd mama mi-a arătat o felie de chek. Mama a făcut un kg și jumătate de sirop de trandafir. După masă am mai citit din ”Maxime și cugetări” (un carnet special dedicat acestora). Am mai ascultat la radio pe toate undele și posturile. Îmi place să ascult Chișinăul și să aud cum vorbesc moldovenește.

De cîtva timp m-am apucat serios de sport. Am urcat scara în copac, orizontal, și la ea fac flotări (ca și cum aș fi la sol) apoi fac tracțiuni. La tracțiuni am ajuns la 7 (numai…). Constat cu plăcere că s-au dezvoltat mult mușchii brațelor și pieptului. Îmi place să mă simt puternic și să nu mă tem de nimeni. Asta o fac prin propriul meu efort.

După ora 22 am luat un caiet studențesc – tip registru și cartea ”Învățați limba engleză fără profesor” și m-am pus pe treabă. Am luat totul de la început. Scriu în caiet vocabularul, lecția, traducerea, gramatica, exercițiile – toate cu multă meticulozitate. M-am hotărît să parcurg toată materia acestui manual, să mai studiez și altele și la anul viitor să fiu foarte pregătit la limba engleză. O să facem engleza împreună cu F ul și n-aș vrea să mi-o ia Doina H. înainte. Scriu, apoi repet totul cu glas tare. În seara asta, stînd mai tîrziu am reușit să fac primele cinci lecții de la Capitolul introductiv. Cît am stat în bucătărie și-am scris la engleză, apoi cît am scris în Jurnal, am ascultat mereu la radio. De la ora 0.30 pe 397 de m lungime de undă am ascultat Radio București în limba italiană și-am înțeles aproape totul. După Buletinul de știri a urmat tema ”Cunoașteți România?” în cadrul căreia a transmis un concurs cu turiști străini. De la 0.30 la 1 am ascultat ”Glasul patriei”. După Buletinul de știri în care a expus pe larg vizita lui Ciu-En-Lai (Ciulai) a vorbit despre C.A.P. – ul ”Prietenia româno-chineză” din comuna Munteni, Buzău și comuna ”Prietenia chino-română” de lîngă Pekin. A urmat un scurt intermezzo muzical, apoi emisiunea ”Azi în satele patriei”. De la 1 am ascultat un post în limba italiană (se pare că-i Radio Moscova în italiană).

Azi am început cel de-al patrulea volum de ”Însemnări de buzunar” în Agenda de recenzor a tatei. E foarte bună, îmbrăcată cu pereți de vinilin în interiorul căreia se poate ține creionul automat de fier. Mă ajută foarte mult la ținerea însemnărilor în Jurnal. Aseară Jurnalul meu a dormit sub pernă. L-am pus acolo de frică să nu-mi umble ”cineva” în el. Azi mama mi-a făcut aluzie la cine știe ce fată…

Pe mîine e posibil să plec la Siret. Am găsit un nume de chinez: Li – Viu – Jen. Am stat cu radioul în față pînă la 1.30 și nu-mi era somn. După ora asta, terminînd cu scrisul în Jurnal, m-am vîrît în pat și-am continuat aici să-mi ”pierd” timpul, citind. Am mai citit vreo 20 de pagini din ”Răscoala”. Îmi dau seama că nu voi putea să realizez toate cîte mi le-am pus în gînd din timpul anului. Totuși nu pot neglija cu totul și mai fac cîte-un sacrificiu ”nocturn”. Și văd că-mi priește. M-am culcat la ora 2, puțin obosit…

Joi 23 iunie 1966. Dimineața, de voie – de nevoie, m-am sculat la 8.30. După ce-am halit, mama a plecat la cooperativă să facă unele cumpărături (L.D.: ironic, lumea din sat spunea în loc de ”cooperativă”, ”cumpărativă”, adică locul de unde cumperi, nu locul unde cooperezi cu vînzătorul). În acest timp, eu – profitînd de faptul că eram liber – am ascuns Jurnalul în butoiul cu grăunțe pentru păsări, învelindu-l într- bucată de material plastic. E mai sigur așa. Pentru moment. Mi-am aranjat apoi sertarul din mijloc de la bufet punîndu-mi acolo toate chițibușurile mele (unelte de scris, carnețele, caiete etc. După ce a venit mama am alcătuit cu ea o listă de obiecte ce trebuie să le cumpăr de la Siret. Mi-a dat 125 de lei, mi-am luat uniforma (haina și pantalonii de la uniformă și sandalele romane ale tatei) și mi-am pregătit bicicleta.

Pe la 10.30 am plecat cu bicicleta la Siret. Dar mai bine nu plecam. În față îmi bătea un vînt destul de puternic care aproape mă oprea-n loc. În spate mă bătea soarele și-mi era cald, iar eu mă speteam pedalînd împotriva vîntului. Un chin! Înainte de a intra în Pădureni, am făcut un popas, m-am dezbrăcat și m-am răcorit un pic. Am ajuns în Siret la 11.30. La Siret, în fața Liceului era forfota celor care dădeau examene la admitere. Am făcut cumpărăturile de pe listă și, plus de asta, mi-am luat libertatea să cumpăr un stilou de 17 lei f micuț și simpatic de culoare roșie.

La 12 m-am pornit spre casă. Acum aveam vîntul în spate și aveam de mers mai mult la vale. Am pedalat mereu și am ținut ”pasul” cu-n (autocamion) ”Carpați”. La un moment dat m-am ținut de lada autocamionului. Era foarte cald și transpiram grozav. Am ajuns acasă obosit, plin de praf, după mai puțin de jumătate de oră. Acasă m-am odihnit, mi-am schimbat ”uniforma” și am dat socoteala la bani. Mi-au rămas și mie 5 lei și 60 de bani. Am acum peste 20 de lei puși deoparte. Am eu obiectele mele preferate pe care vreau să mi le cumpăr (cuțit de 45 de lei cu multe lame, ochelari de soare cu oglindă – 53 lei).

Azi a sosit scrisoare de la tata, de la Iași. Ne scrie că tare ar vrea să scape de întunecimea vieții de la țară și se interesează cum se poate intra într-un oraș. După 3 iulie ”vom” merge la București. Eu însă sînt în încurcală cu excursia (nu știu cînd e planificată). De altfel nici n-aș mai vrea să merg. Adică mama îmi promite de atîta timp că nu mai merg în excursie și acuma gata – merg… Asta, nu!

După un prînz copios m-am întins pe pat și de la 14.30 la 17 am soilit grozav. Nici la acea oră nu mă prea dădeam sculat. Am observat că dacă atunci cînd sînt tare somnoros beau apă rece imediat mă trezesc din lenevie. În cele două ore și jumătate de somn am avut tot timpul să visez tot soiul de bazaconii. Am visat-o și pe Lia care stătea în locul meu de la masa din bucătărie. Era deosebit de frumoasă și drăgălașă, îmbrăcată într-o bluziță roz, subțire și cu guler înalt. După ce mi-am mai revenit din somnolență am mers la vecina Ostina să fac crupe pentru pui. Acasă era doar Coca, fiica de cca 15 ani care m-a ”ajutat” să învîrt la ”moară”. Practic, ea stătea în brațele mele, în fața mea, și eu … eram în ceruri… După trebușoara asta am mers la tanti Lucreția și i-am cules (pentru ea) o trăistuță de cireșe. Petrică și Paulică (gemenii) s grozav de obraznici. Fac prostii cu carul! În timp ce stam chiar în vîrful cireșului, într-o poziție foarte incomodă, în așa fel încît orice mlădiere m-ar fi putut arunca jos am avut un ghinion. O muscă mi se așează pe picior și se plimba nestingherită provocîndu-mi o mîncărime grozavă. Era cît pe ce să mă facă să cad din copac. O muscă!

Cu asta mi-am consumat timpul pînă aproape de apusul soarelui. Am venit acasă și m-am apucat serios de treabă. Am tăiat cu sapa iarba din fața verandei și de pe lîngă trotuar, făcînd curat. Apoi i-am ajutat mamei să scuture covorul și celelalte țoale. Azi mama a făcut curățenie mare în sufragerie și în verandă. În bucătărie doar a început și n-a mai putut continua. Mîine! Eu, după ce-am trebăluit destul, m-am dezbrăcat, rămînînd doar în chiloți și m-am dat la făcut sport; apoi am făcut o baie f f bună, afară, cu apă rece.

Spre seară vîntul s-a liniștit, cerul s-a înseninat și luna, care era răsărită din timpul zilei, a apus pe la ora 23.

După ce am cinat împreună cu mama am trecut la partea a II-a a programului zilei. Pînă la 0.30 am parcurs următoarele cinci lecții la engleză. Am stat mereu cu radioul în față ascultînd muzică ușoară la toate posturile. La ora 0 am ascultat ”Parla Bucarest” (”Vorbește Bucureștiul”) în italiană. A vorbit despre ”industria română” în cadrul ”Cronicii economice”. De la 0.30 la 1 am ascultat ”G.P.” 379 m (mitingul prieteniei româno-chineze, muzică populară, lucrările Conferinței Naț. a femeilor din România, o corespondență din Belgrad, Festivalul filmului de la Mamaia și un Buletin de știri). Iată programul emisiunii ”Glasul Patriei” (ora Bucureștiului):

Ora 22   ……….    41,7 și 48 și 47 m

Ora 0     …………31, 35 m; 31,5m și 41 și 52 m

Ora 0.30…………… pe 397 m

Ora 1    ……………. 31,55; 48,57 și 48,78 m

Ora 5.30   ………… 25,4m, 25,13 m, 21,28 m, 31,35m, 31,55m, 48,47m și 48,78m.

Imediat, la ora 1 am încercat să prind ”G.P” și pe 31,55m. Dar – în vînt! N-am mai auzit post românesc pe unde scurte și cred că nici n-am să aud. Poate-s bateriile slabe. În timp ce ascultam emisiunile am scris mereu în Jurnal. După ora 1 am căutat tot soiul de posturi unde mi se părea c-ar fi ceva muzică distractivă. La început, mă usturau ochii de somn, dar acum mi-a sărit somnul. Iar a trecut de 1.30. De fapt, acum nu mai sînt pe data de 23, ci pe 24.

În seara asta aveam de gînd să să-i scriu lui Sandu o scrisoare mai picantă, una la Moscova și o ”scrisorică” la Galați pe adresa pe care am găsit-o în ”Magazin” (schimb de vederi înfățișînd frumusețile patriei). Ceasul nu arăta încă ora 2 așa că m-am culcat…       (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: