liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 360 Marți 26 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (88).


Joi 7 aprilie 1966. Dimineața m-a sculat Atănăsoae la 5.30 și, venit în meditație, am scris încontinuu în Jurnal pînă la 7. În d.4 și d.5 au dormit niște delegați membri de partid.

Dimineața e tare frumoasă, și azi nu iau paltonul. Pe la 7 am scris o c.p. acasă. Azi s-au plantat molizi în marginea de lîngă drum a viitorului părcușor.

The first class hour: Romanian. Au fost ascultate cîteva eleve după care ne-a predat ”Opera” lui D.Z. La istorie mă așteptam să mă asculte, dar a luat numai pînă la Buhai inclusiv. Azi ne-a predat sf primului război mondial. La limba rusă ne așteptam la un extemporal, dar n-a fost. Toată ora a ascultat, și fiindcă a ascultat și cîteva eleve mai bune a părut că sit. la învățătură s-a mai ameliorat. Dar cei care n-au învățat pentru marți, n-au învățat nici pentru azi. Azi n-am deschis gura la nici un obiect. Cam așa se întîmplă cînd stai în ultima bancă. La șt. nat.  a ascultat cam vreo 10 min. din A.L.A., apoi a predat două lecți din ”Respirație”. Pentru data viitoare ne-a dat să ”repețim” la A.L.A. Ne-a lăudat că azi s-a știut mai bine ca în D.  Albu Dorina mi-a spus ce a pățit ieri cu diriginta și cu Pop. A scăpat destul de ieftin, cu condiția să-și ceară scuze. Mi-a mai spus că s-a hotărît să meargă și ea la engleză. Pînă acum sîntem trei candidați din clasele a 10-a. Tatăl ei a vorbit deja cu Pop. Azi b.m. a fost tot timpul bolnavă și a fost tot timpul liniștită. Eu am revenit, azi, la toanele mele și din nou sînt posomorît și încruntat. M-a întrebat o dată Albu de ce-s mereu supărat.

Am descoperit o metodă de jucat table fără … table. E de ajuns să cumperi de 2 lei Mentosan și ”tablele”-s gata! Cînd voi avea suma respectivă (2 lei)  îmi voi aplica invenția.

După ora de naturale am plecat cu Toader și Costică la internat, am luat masa la 12.15, apoi am luat-o razna prin oraș și pînă la 3.30 nu ne-am mai întors. În oraș ne-am întîlnit cu Simionesi Virgil (Gigi). Acesta și-a făcut operația, acum e sănătos și a rupt-o cu școala. Va merge la Bacău unde va face ucenicie la un atelier de stilouri și ochelari. Apoi a venit și Costică cu prietenul său Ardeleanu cu care ne-a făcut cunoștință. Am stat apoi, numai eu cu Toader, timp de vreo oră în parc. Toader și-a descărcat necazul și mi-a spus ce-l apasă pe suflet. Era foarte nemulțumit că – nu se știe cum – au aflat colegii lui de I.N.. Unul ca Olenici și-a permis să-l sîcîie: ”Ce-ți mai face Natalița?”. Acum cînd știe atîta lume, nu-i convins că să mai continue  și m-a întrebat pe mine ce să facă. Eu nu l-am sfătuit în niciun fel. Iată ce plan și-a făcut: 1. se va lipsi de Atănăsoae zicîndu-i că a rupt orice legătură cu I.N.  2. Va înceta să scrie și să citească bilețele în clasă. 3. Va reduce corespondența la două scrisori pe zi (o scrisoare și un răspuns). 4. Legătura o va ține Doina H., cea mai bună prietenă a ei. Toader a și intrat în subiect și îi este cam greu să o rupă acum. Mi-a plăcut faptul cum a judecat și a luat măsuri. Cred că se va descurca foarter bine în viață avînd o judecată abilă. Încă de pe acum se capătă experiența, descurcîndu-te în situații mai dificile. Dar eu…

Pe la 2.30 am luat-o spre internat, dar am trecut cu totul de el și ne-am oprit pe hipodrom unde ne-am tolănit pe iarbă, la soare. Ne cînta ciocîrlia și noi ne simțeam minunat în singurătatea și întinderea cîmpiei. Cred că dacă nu m-ar mai îndemna Toader n-aș mai ieși în natură și nu i-aș cunoaște frumusețile. Timp se găsește. Nici Sadoveanu, cred, n-a regretat timpul petrecut în locuri ca ”Nada Florilor” sau în alte locuri pitorești.

Acum sînt mult mai legat de Toader – ca prieten. De cînd am plecat din clasă (X-D), ne vedem aproape în fiecare pauză și ne plimbăm discutînd pe coridor. Restul timpului ni-l petrecem mereu împreună. Avem cam aceleași idei (în ultimul caz nu se prea potrivesc, dar nu-i nimic grav), amîndoi gîndim la fel. Cel puțin de vreo cinci ori am fost în același gînd pronunțînd aceleași cuvinte, cu toate că nu era vorba de ele.

De la 3.30 la 4 am scris în Jurnal. A venit apoi Mircea, care mă mai căutase azi o dată.  Am împrumutat 10 lei de la Halip Neculai și i-am dat să cumpere două pîini și să ducă acasă. Eu eram grozav de flămînd, dar nu mi-am cumpărat nimic. Am mers cu el la Autogară unde la 5.30 a plecat cu (autobuzul de) Zamostea, acasă. Mi-a lăsat ochelarii. Are de gînd să treacă pe la o Ilenuță la Hîrlău.

Am sosit pe la 6 la meditație. Haiuță mi-a spus, mai mult în glumă, că de ce-am plecat de la meditație fără să spun. Eu: ”Altă dată am să spun…”.

Acum Atănăsoae crede că Toader a stricat legăturile cu aia, și – din motive de securitate – l-am asigurat că așa e: ”am spus eu că asta nu are un sfîrșit bun…”.

De la 6.30 am scris problemele la fizică și am învățat la limba rusă și la fizică. La 7 ni s-a dat masa, dar m-am sculat numai cu puțin mai sătul de cît m-am așezat.

Am mers apoi cu Toader și Costică pe asfalt, fiind o seară minunată. În seara asta n-am mai vorbit despre fete, ci am spus bancuri, ne-am încercat puterile în ale flueratului.

La meditație, de la 8 la 9, am învățat la limba rusă și am mai scris în Jurnal. Toader a rămas după ora 9 și a scris o scrisoare mai secretă. Băieții de la internat (Lungu Arcadie, Costică Lungu) cred că ”aia a lui Toader” e Teodora din clasa XI-a D. Eu m-am dus în dormitor, mi-am spălat ciorapii, picioarele, apoi mi-am cusut buzunarele în părți (țin mereu mîinile în buzunare și de asta se rup mereu) și un nasture la haină. Cînd făceam treaba mai cu spor, hop! S-a stins lumina și nu s-a mai aprins. M-am dus, înjurînd, să văd cine se joacă la lumină. Era Haiuță, care a venit să facă ”inspecții” pe întuneric. Eu am ieșit cu catrafusele pe coridor și m-am băgat într-un dulap și-am cusut. Haiuță: ”Druguș, după ce termini, te duci să scrii în Jurnal că s-a stins lumina și că te-ai vîrît în dulap.”. Eu: ”Da. Și-am să mai scriu că tov. pedagog rîdea de mine”. Am văzut că în seara asta Haiuță mai scria în caietul negru pe care i l-am vîndut eu. Mi-a spus că-l ține la zi. Pentru azi a scris o pagină.

Vineri 8 aprilie 1966.  M-a sculat Atănăsoae la 5.30. Am venit apoi în meditație și pînă la 6.10 am scris în Jurnal. Soarele răsare la 5.41 și acum meditația e scăldată de soare. Dimineață, Haiuță a colectat de la fiecare cîte 25 de bani (pentru punerea unui geam și să cumpere 2-3 căni de sticlă). Pe mine și pe Toader ne-a strigat la un loc, apăsînd pe fiecare literă: ”Gherasim Toderică și Druguș Liviu să poftească la mine”. Pînă la 7.30  am scris la geometrie și – pentru că n-a avut cine să mă mai îndemne, deoarece Halip plecase la masă – n-am mai pus mîna pe latină, rămînînd cu ceea ce am învățat data trecută (ba am mai și uitat).

Azi fiind o zi splendidă am mers la școală foarte sprinten; cred că de-acum încolo nu va mai fi nevoie de palton. Mi-aduc aminte că așa o zi călduroasă și senină a fost și prin februarie. Lumina e destul de puternică și soarele aproape că frige.

Am crezut că prima oră am latina, dar mi-am făcut emoții degeaba. Prima oră a fost limba română. Nu s-a făcut ascultare, ci s-a predat în continuare despre ”Viața la țară. Tănase Scatiu”. Nici a doua oră n-am avut latina, ci fizica. Profesoara a ascultata toată ora probleme. Ora a treia: moartea-i cît capra!! Toată clasa mă îndemna să mă anunț ca să scape ei de ascultare. M-am anunțat și imediat m-a scos la ascultare. M-a ascultat de la lecția de la pg. 94 și m-a pus să traduc prima frază formată din trei propoziții. Le-am mai nimerit și la început totul mergea bine. Am tradus o propoziție cu ”Acuzativ cu infinitiv” și-am știut-o. Pe la conjugarea în diateza pasivă am cam încurcat-o și am cam tăcut. Colegele m-au ajutat cît au putut. Eu însă nu mă speriam cînd nu știam, ci îmi venea să zîmbesc (înspre banca unde stăteau Nenati Lucia și Buhai Melexina). Am răsuflat ușurat cînd m-a trimis la loc și nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit că mi-a pus 7. Diriginta se va bucura. Trebuie să mai dau și teza. Am avut apoi geometria. Victoria obținută la limba latină m-a copleșit și – de bucurie – am dormitat toată ora. (Cînd mă asculta la latină, b.m. se străduia să-mi sufle. Odată am întors capul spre ea, dar n-am auzit ce-mi spunea și am ridicat o sprînceană. Ea a făcut la fel, dar mult mai delicat). La  limba rusă a fost ascultați la aceeași lecție – L.N. Tolstoi –  elevii rămași fără notă. Nici ora asta n-am deschis pliscul. Am luat masa la 1 și la 2 am plecat cu Costică în oraș. Toader a plecat mai înainte c-un frate de-al lui. Eu m-am dus să-l întîlnesc pe Mircea pe la autogară. În parcul din fața autogării l-am întrebat pe Mafteian Vasile dacă nu l-a văzut. ”Acu cîteva minute a fost în locul ăsta” mi-a spus. Deodată apare Gherasim și mi-l arată pe Mircea: stătea pe-o bancă, cu spatele și mînca. Cînd l-am observat, s-a ”bucurat” și ”m-a chemat” la el, cu degetul. Mai tîrziu, cînd am reflectat un pic la cele întîmplate, mi-am închipuit astfel: Mircea m-a văzut cînd am venit, dar n-a vrut să dea ochii cu mine și s-a mutat pe-o bancă mai dosnică, întorcîndu-se cu spatele. Mi-a adus de-acasă ultimul nr. de ”Moscow News” cu un supliment foarte bogat: ”Raportul lui Brejnev la Congresul XIII” plus o scrisoare de la Sandu. Cînd am ajuns la internat, i-am și răspuns: (L.D.: Sandu era un coleg de șantier de-al lui Mircea (oltean), aflat la București, un băiat cu bun simț și foarte muncitor. Era elev la seral și am auzit mai târziu că a ajuns profesor de limba română – visul vieții lui). Mircea n-a adus banii cum promisese și acum mi-e jenă de Halip Florea căruia i-am dat cuvîntul că-i aduc sîmbătă. M-am bazat pe cuvîntul lui Mircea și m-am înșelat urît. Mama i-a dat vreo 17 lei de-acasă și el și-a cumpărat altele. De asta nu vroia el să dea ochii cu mine. A venit cu mine pînă la internat și de aici s-a întors. La 5 are cursă spre Brodina. Nu mi-a adus de-acasă ”Labour Monthly”.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 5 mi-am schimbat cărțile și a venit și Toader din oraș. Cum ne-am întîlnit am și consumat pauza de 5 – la asfalt. Mi-a povestit ultimele noutăți. Acum schimbul de bilețele se face în pauza mare, la et. II, prin Doina H. Am și eu un răspuns. Toader i-a scris că eu nu-s prea îndrăzneț și să facă bine și să spună despre cine-i vorba. Răspunsul a venit foarte mirat. Părerea ei era că-s mult mai îndrăzneț și înfipt, față de cum m-a caracterizat Toader. De fapt, au amîndouă dreptate: o dată-s așa, o dată-s altfel. Depinde de chef…   De la 5.30 la 6.30 am scris un pic în Jurnal, dar mai mult am citit din ”Moscow News”. La 6.30 s-a sunat masa, apoi s-a dat drumul la dormitoare. Ne-am luat prosoapele și paltoanele, apoi am mers, în rînd, la baie. Au mers aproape toți de data asta. La baie însă ne-a făcut o gafă: a dat de la început un abur extraordinar de fierbinte, așa că nimeni n-a stat pe scări mai mult de 5 minute. Din cauza asta n-a prea avut farmec baia de azi. Toți eram opăriți și speriați. N-a mai venit responsabilul băii să ne întrebe: ”a fost buna baia, baieți?” că-i răspundeam noi. După baie m-am simțit foarte bine și ușor, dar mi-am pierdut cheful pe care-l aveam azi la școală și-am devenit iar mut pentru o vreme. De la 8.15 la 9 am scris numai bine în Jurnal pe ziua de azi. Degeaba mi-am ales cărțile – pînă la 9 n-am deschis nici una. Mîine-i prăpăd la cele patru obiecte!

Astăzi am zărit-o pe prietena lui B.M.  Este o fată elegantă și sprintenă. Nu se prea potrivește la caracter cu M.

Seara am stat cu Toader în meditația de cl XI-a. El a dat un răspuns la un bilețel, iar eu am citit la istorie. Au fost Prandea și Botez în ”inspecție” pe la 9.15. Eu am plecat la dormitor la 9.15, mi-am făcut pantofii și m-am culcat. Chifan Ștefan povestea din întîmplările lui de la lupte. Toader a venit pe la 10. Cred c-a scris mult.

Sîmbătă 9 aprilie 1966. M-a sculta iar ”Tanasă” la 5.30. (L.D.: adică Atănăsoae). M-am spălat, mi-am cusut un nasture la cămașă, apoi am urcat sus în meditație.

Afară e o vreme splendidă. Nu există epitete să exprime o asemenea frumusețe și plăcere. Aerul răcoros al dimineții, lumina soarelui ce sta gata-gata să răsară, cîntecul vesel al păsărilor, toate înfrumusețează tabloul natural de azi dimineață.

Prima oră a fost istoria. După ce a ascultat trei eleve a predat începuturile M.R.S.O. Între timp profesoara ne-a ținut o teorie despre fetele și băieții din ziua de azi, ce fel de elevi și profesori sunt etc etc. A spus că a avut-o dirigintă pe Repca, și că Badac (latină), Barbu (fizică) Șuler etc. i-au fost profesoare. A terminat liceul în 1953 și, după socoteala mea, este născută în 1936 și acum are 32 de ani. Ne-a mai spus că fetele noastre n-au pic de prestigiu și permit prea multe băieților. A numit asta ”o familiarizare precoce cu băieții”. Pe aceștia i-a făcut grosolani și multe altele.  Se mai lăuda că în timpul liceului n-a vorbit cu niciun băiat și n-a fost la nici o reuniune. La amiază, cînd m-am întîlnit cu Gherasim, mi-a spus ce fel de teorie a făcut la ei în clasă. Cînd Gherasim a spus că nu știe să danseze s-a mirat: ”Cum? Băiat mare în cl. X să nu știe să danseze?”. A mai lipsit să spună că în liceu ea era cea mai mare dansatoare (…).

La limba latină a ascultat și a predat fără să se mai atingă de mine. La chimie, Repca a vrut să dea extemporal. Eu nu apucasem să citesc măcar o dată și, împreună cu alții, am început să strigăm că să nu mai dăm azi extemporal (cu speranța că nu ne va asculta chiar pe noi). Nu ne-a dat, cu condiția ca luni să dăm sigur extemporal. Ne-am învoit f. bucuroși. După ce a ascultat vreo patru fete, ne-a predat ”Grupa a III-a: germaniul”. În pauza mare a fost Mircea pe la mine; mi-a dat 19 lei (ciubucul de la Brodina). I-am spus să meragă la 11 acasă, iar la 3 să vină înapoi și să-mi aducă de toate (adică să nu mai merg eu azi acasă). La fizică a ascultat numai un pic, apoi ne-a predat ”Aplicațiile electromagneților”. Toată ora m-am distrat cu Halip Nicolai. DE fapt, mai mult eu rîdeam de el cînd înjura de Paști, Hristoși, Cruci, Dumnezei, Biserici etc.

Cu astea am terminat orele pentru astăzi  după care am ieșit pe poartă împreună cu Toader. Pe trotuar ne-am întîlnit cu Zăicescu. Eu l-am salutat destul de tare, dar n-a răspuns. Toader s-a alăturat lui, iar eu am ”fugit” pe trotuarul opus, mergînd mai în urmă. Pe la poarta casei lui l-am ajuns din urmă, iar el mi-a spus cu dojană: ”Ce-ai fugit măi Druguș, măi? Ai crezut că dacă nu ești în clasă la mine, gata?…”. Eu am tăcut. Pe drum pînă la internat Toader mi-a povestit cum a vrut să ceară bilet de voie să meargă acasă, iar Zaiciu i-a spus: ”Măi Gherazim, măi; eu nu-ți pot da în scris, dar tu mai dăi dracului (pe pedagogi) și hușchește-o mă, hușchește-o!”. De asta l-am plăcut și chiar l-am admirat pe Zăicescu.

După ce-am luat masa, am mai stat pe la internat, apoi am plecat cu Toader în oraș. Am stat și-am discutat cu el pînă pe la două cînd el a plecat la cursă și-a ”hușchit-o acasă”. (L.D.: probabil termenul uzual era ”ușchit”, de la italianul ”uscita” = ieșire, plecare). Eu m-am plimbat de unul singur pînă pe la vreo trei, Am observat că baba Oanea stă pe str. Speranței la nr.6 (lîngă nr. 8, unde stă B.M). M-am întîlnit cu Tifiniuc. Acesta era în clasa XI-a cînd noi eram într-a 8-a. (L.D.: Tifiniuc Gheorghe era un munte de om, un fel de Ilarion Ciobanu în plină glorie…). El a terminat armata și acum e în învățămînt. S-a mirat f mult cînd m-a văzut tot elev: ”Hai mă urîtule, n-ai mai terminat?” Eu: ”Mai am un an!”. La 3 a venit Mircea cu cursa de Siret și mi-a adus o veste proastă. Nu mi-a adus nimic, ci a spus că tata l-a certat pe el că de ce nu mi-a zis să vin acasă? Așa că să fac bine și la 5.30 să vin neapărat la cursă. Eu m-am supărat și m-am dus la internat. Aici nu era absolut nimeni. M-am dus la meditație, am pus capul pe masă și cît pe ce să adorm. Pe la 4 a venit Mircea și m-a mai întrebat o dată dacă nu merg acasă. Eu: ”Nu!”. El: ”O să-ți pară rău!”. Eu: ”Nu merg!” și m-am dus în dormitor cu gîndul să mă culc. Pe la 4.30 – 5 am ieșit în oraș să mă mai destind. În parc m-am întîlnit iar cu Mircea: ”Hai mă acasă, ce ești prost?”. Eu: ”Merg!. Imediat m-am suit în cursă și la 5.30 s-a dat plecarea. Mircea era cu taxatul biletelor și mi-a permis să nu plătesc (10 lei). La Dornești, cursa a ajuns supraaglomerată și Mircea i-a zis lui ”Nea Popescu” (șoferul): ”Nu mai opriți aici, că eu mor!” Șoferul: ”Ai să mori dacă ești căscat și ai luat peste măsură”. În seara asta a mers și Achihăii la Zamostea și mi-a spus despre Mircea că ”este un taxator foarte bun”. Cînd am ajuns acasă, Mircea mi-a dat 15 lei (din ciubuc), apoi el s-a dus mai departe la Zamostea.

Acasă, mama și tata erau într-o febrilă pregătire. Eu am căzut ca din cer și ei s-au bucurat. De la Rădăuți am venit numai în uniformă, fără servietă, cu mîinile în buzunar. Acasă mi-am deșertat traista cu povești și am stat pînă destul de tîrziu. Cînd s-a făcut întuneric de-a binelea, au apărut pe Cudrina băieții cu rachetele. Acesta-i obiceil satului. În alte părți nu se procedează așa, ci se împușcă cu carbid și altele. (L.D. Cudrina este un deal în mijlocul satului Grămești).

După ce-am mîncat bine (de frupt) am ascultat la radio pînă pe la 11. Am vrut să citesc ceva din ”Aventurile lui Gordon Pym” sau din ”Biblia pentru credincioși și necredincioși”, dar n-a fost chip. M-am culcat, dar n-am putut adormi imediat. Mama a pregătit pentru băieții lui Puiu Marian (L.D.: adică Petrică și Paulică, frați gemeni, nepoți de-ai mamei mele și vecini) o beșică mare umflată cu aer (din gușa curcanului). Eu am umflat-o bine cu pompa, aplicînd principiul ventilului.

De dimineața și pînă seara a fost foarte cald.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: