liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 338. Luni 4 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (71).


Duminică 6 martie 1966. După cîte îmi aduc aminte azi Rodica Ruscior împlinește 19 ani.

Dimineața m-am trezit pe la vreo 5.30 și pînă la 7.30 cînd a venit Haiuță să ne scoale am dormitat și-am visat visuri dictate de mine așa cum aș vrea eu să se întîmple. Cum am deschis ochii, imaginația mi-a dispărut și m-am trezit la realitate. A fost și tata pe la mine prin dormitor și mi-a spus să vin la Casa de Cultură pe la 2 – 2.30. M-am dus în meditație, dar n-am scos nici o carte. Am vrut să învăț la economie, dar m-am hotărît să risc. Am băgat economia la loc și-am scos engleza. Pînă la 10.30 am învățat la engleză, dar bine!, iar de la 10.30 la 12 am tradus mult din ”Moscow News” și-a înțeles mai multe. Pedagogul a avut azi chef de glume și a glumit cu mine și cu Toader pe seama ”gagicilor” noastre. La 12 am luat masa după care ne-am suit cu toții la dormitoare. Eu am făcut o baie bună pe tot corpul, mi-am ras puful de pe mustață, m-am schimbat și-am început să împachetez lenjeria murdară în plasă. La ora 2 am terminat cu toate astea m-am îmbrăcat și m-am dus la Casa de Cultură. Aici am întrebat cînd ies sindicaliștii. Acesta m-a îndrumat să merg prin față, că ei sînt în pauză. Am avut noroc și l-am întîlnit pe tata pe scări. Mi-a spus că s-a întîlnit cu diriginta, i-a dat consimțămîntul pentru transferul meu și au mai discutat cîte ceva despre mine. Mi-a mai dat 15 lei (pentru mîncare). De data asta tata a fost mai darnic. Avînd în vedere că încă pot să prind filmul de la ”Unirea” am plecat lăsîndu-i plasa cu bagaje la el. Mi-am cumpărat de 5 lei napolitane și eugenii. M-am grăbit spre film, dar toată graba a fost în zadar. Mai erau vreo 5 minute pînă la începere, sala era plină și coada la bilete era lungă. M-am lăsat păgubaș și m-am hotărît să mă duc la Gigi. Prin oraș m-am întîlnit cu Ion Beldianu, clasa IX-a. L-am convins să vină cu mine la spital pentru ca apoi să mergem împreună la meci. Am mers acolo și mergînd prin coridoare și uși multe am găsit salonul 2 (la parter). El stătea în pat iar în jurul lui era plin de vizitatori: Cezar, Truță Simionesi, un prieten și o rudă de-a lui. Ei au plecat și le-am luat noi locul. Am stat mult și-am discutat cu el și cu vecinul de pat. Am povestit mai multe, apoi am jucat cu Beldianu o 21-a. Am rîs de un băiat de 19 ani căruia îi ziceau ”recrutul”. Dormea tot timpul, nu vorbea cu nimeni, doar surorii îi zicea să-i dea mai repede injecția. Am ieșit de la el pe la trei și-un sfert. M-am dus cu Beldianu la stadion, dar am fost și-am așteptat degeaba. Ne-am întors încet-încet înapoi. Pe stradă ne-am întîlnit cu Gozec Victor și-am mers cu el pînă la linia ferată. De aici am venit singur pînă la internat. Am ieșit pe teren. Băieții jucau mingea. Cînd s-au mai adunat fotbaliști am făcut două echipe și am jucat pînă la 6 făr-un sfert. La pantoful drept mi s-a dezlipit talpa în față. După ce-am jucat, ruptura s-a mai extins. N-am avut chef de joc. Stăteam mai mult cu mîinile în buzunare și mai fugeam cînd și cînd. Cu toate acestea, după ce-am jucat acest ”meci” m-au durut picioarele. Am venit apoi la 6 în meditație. Pedagog de serviciu: Prandea Aristide. De la 6 la 7.15 – cînd s-a dat pauza – am scris în jurnal pentru ziua de sîmbătă, iar de la 7.15 la 8.30 am scris pentru azi. Cum s-ar zice n-am scos nici o carte să învăț pentru mîine. Și am teză la fizică… În timp ce scriam jurnalul Halip N. m-a bătut la cap cu ”Ziua femeii” (aluzie la B.M.). Și-a dat seama că îmi place de ea. Mi-a sugerat să-i cumpăr un slip cu mînecă scurtă… La dormitoare lumina a stat aprinsă pînă la 9.30 (pedagogul e foarte punctual). În acest timp am avut mai multe distracții… Am avut o ciocnire cu Andriciuc (cl IX Lic 1) și pentru că nu vroia să tacă l-am cam muștruluit. După ora 8 m-am dat pe lîngă Arcadie Lungu și-am ospătat bine (a fost omul acasă).

Azi ziua n-a fost chiar atît de călduroasă ca-n alte dăți; totuși a fost plăcut.

Luni 7 martie 1966. Gîndurile și propunerile noastre cu privire la programul de înviorare s-au înfăptuit azi dimineață. Haiuță ne-a sculat la făr-un sfert și după ce-am luat ceva haine pe noi am mers pe teren unde fiecare dormitor cu șeful lui a făcut înviorarea. Noi am făcut exerciții bune cu Babii. Pentru început am făcut înconjurul terenului de două ori. Am făcut apoi cîteva exerciții de respirație după care am făcut exercițiile de la școală urmate de tracțiuni la bară (doar 6 am făcut). Directorul Florea a avut (iar) grijă să ne spălăm toți la pompă. Am venit în meditație înviorat și cu mintea limpede. Pînă aproape de 7 am scris în Jurnal. În jumătatea de oră care mi-a răams am citit o dată ”Electroliza” și o dată ”Energia și puterea curentului electric”. Fără să mă uit la probleme și cu doar atîta învățătură voi da azi teză. Parcă niciodată n-am fost așa de nepregătit.

Dimineața a trebuit să-mi iau paltonul. Cerul era acoperit și vremea era destul de rece.

Înainte de prima oră am vrut s-o aștept pe profesoara Ciobanu la ușa cancelariei. A ieșit însă profesoara Bondor și am rugat-o să-mi aducă caietul de teză la matematică. Mi-a promis că dacă nu va uita mi-l va aduce mîine. M-am dus apoi în clasa IX-a A cu caietul de teză. S-au găsit și cîteva miștocare: ”Dați tezăăă?…” dar nu m-am sinchisit. Am stat în prima bancă de lîngă ușă într-o bancă cu un băiețel foarte isteț (Alexandru Sencovici). A mai dat cu mine și o fată dintr-a X-a F. Ne-a dat la amîndoi același subiect: ”Energia și puterea curentului electric” și cîte-o problemă diferită de a celuilalt. Partea teoretică am mai tras-o de coadă, dar la problemă – tufă! Dacă știam măcar formula vitezei și totul ar fi fost în regulă, dar nici pe aceea n-am învățat-o… Am observat că o fată se uita la mine… Eu am privit-o și-am observat că era foarte drăguță și avea ochi frumoși. Mai tîrziu am aflat că o chema Luța. Profesoara mi-a semnat teza și s-a uitat dacă nu aveam cartea de fizică în bancă. Pe la jumătatea orei am terminat cu teza și cred c-am făcut-o pe-un 4 sau 5.  Prima oră am avut  latina și nu m-a pus absent. Ora a doua am avut economie politică. Ca de obicei în ultima săptămînă n-am mai citit și la economie. Am avut noroc că-s la sfîrșitul catalogului și nu m-a ascultat. De fapt, absolut nimeni nu știa lecția și la toți cei cinci ascultați le-a pus 4. A predat apoi lecția veche și a început un pic din cea nouă.

Cînd am ieșit pe coridor mă aștepta o bucurie: a venit Mircea. M-a întrebat cum mă simt în noua mea calitate de umanist, note și… alte fete. Mi-a spus că a venit să se intereseze de serviciul de taxator. A rîs de mine cînd a auzit povestea cu al doilea pachet de la bunița care era de fapt tot primul. Mi-a spus că tata e mulțumit de mine, după cum m-a lăudat diriginta: bun, modest, …. viitor ambasador!! Am mai povestit diferite întîmplări și astfel a trecut pauza mare. Cînd a plecat mi-a spus că poate ne mai întîlnim azi.

Ora următoare am avut muzica. Pentru început, s-a făcut jumătate de oră de diriginție cu analize și altele. Cei care nu fac cor au fost ascultați și s-au încheiat mediile fiind ultima oră de muzică din trimestrul II. Diriginta a scris ceva la catedră și a pus-o pe Nenati Lucia să citească despre compozitori germani (din manual). Eu m-am îndeletnicit un pic cu chimia, cînd deodată s-au terminat compozitorii germani și au venit cei englezi și americani. Diriginta m-a pus pe mine să citesc zicînd că nu oricine poate citi englezește. Am citit frumos primele nume dar cînd am ajuns la un oarecare Purcell m-am gîndit că nu poate fi englez și-am pronunțat ”purcel”. Clasa și diriginta au izbucnit în rîs. De fapt se citea ”parsl”și diriginta m-a corectat. La sfîrșitul orei Lucia Nenati a venit la mine și m-a rugat să-i spun cum se citește ”Foote”. Mi-am dat seama ce vrea și i-am zis: ”Lasă că știi și tu” (a rîs și ea înroșindu-se).

În pauză m-am întîlnit pe scări cu vecinul de pat al lui Gigi. Ne-am salutat. Azi, după ora de fizică am luat o mutră supărată pe care am menținut-o aproape în toate orele. Nu m-am uitat în stînga decît de puține ori. Astăzi ea (B.M.) a venit îmbrăcată cu un pulover alb, de lînă. Mi-a restituit cei trei lei, cu mulțumiri.

Ora a patra am avut chimia pe care o-ndrăgesc ca sarea-n ochi. Cred că de asta e vinovată și profesoara Luța prin felul ei de a fi. A întrebat cine n-a dat extemporal la chimie și am fost singurul. Mi-am dat seama că mă ascultă și-am început să citesc cîte ceva și să fiu atent la tablă. Spre sfîrșitul orei a început să mă întrebe și pe mine. Din fericire am știut primele întrebări. Mi-a pus însă și niște întrebări aiurea: cu cine se combină NaOH și să-i scriu ”ecvații”. Le-am încurcat un pic la ultima reacție. Mi-a pus 6, dar după cum am văzut că notează ea de obicei și comparînd cunoștințele mele am fost bucuros și de-atît. Pt data viitoare ne-a dat de învățat metalele alcaline și alcalino-pămîntene (două capitole). După cîte văd, asta-i mai pretențioasă la materie și mai zgîrcită la note și explică mai bine decît Luța (din a X-a D). După ora de chimie am avut educație fizică. Deoarece sala a fost ocupată, a trebuit să stăm în clasă cu profesoara. În ora asta ne-a făcut mediile iar noi ne-am distrat cu ce-am vrut. Pe mine m-a încheiat cu 8. Profesoara a fost bună cu noi și ne-a promis cam multe. După ora asta pe care o pot considera liberă am avut limba engleză. Ca de obicei, Pop a întîrziat un pic, timp în care am mai citit sau tradus cîte vreo propoziție celor care mă rugau. Azi s-a făcut toată ora ascultare. La început Pop ne-a făcut atenți asupra cîtorva fapte (cum salutăm pe stradă și alte norme de comportament în societate). A ascultat-o pe Albu Dorina (f ușor) și i-a pus 10. Pe alții mai slabi i-a ascultat la exerciții (ceva mai greu). După cum am mai spus, nu sînt de acord cu sistemul de notare a lui Pop. Pe elevii pe care-i consideră buni îi ascultă puțin și ușor, pe cînd pe restul îi bîzîie pentru fiecare greșeală. Mi se pare că se fac unele deosebiri între unii care-s membri de comitet (Gherasim, Albu) și alții care nu-s. El ne spune că este exigent, dar nu-mi place o astfel de exigență.

După ce-am luat masa la cantină l-am luat pe Toader și-am făcut cu el o plimbare pînă pe la cinematograful ”Unirea” și înapoi. Clasa X-a D are un secret în legătură cu ”Ziua femeii”. Oricît l-am tras de limbă pe Toader, nu mi-a spus. Am ajuns la 3.30 la internat. Începusem să scriu în jurnal cînd a venit Mircea la mine. Am ieșit pe coridor și-am discutat. Mi-a spus toate întîmplările lui de azi. Cu mare greu l-au încadrat taxator. A dat și un examen scris (cele patru operații). Ceea ce-i mai prost e că i-a dat trimitere la policlinica din Pașcani să-și facă acolo examenul medical, care-i destul de serios. Unii l-au speriat că acolo îl pică. Acum se pune problema banilor de drum. Am plecat cu el în oraș să împrumutăm bani. Mai întîi ne-am dus la autogară. Aici Mircea a încercat să împrumute de la Amariei, de la Truță și Hărăluță Cojocaru dar nimeni n-avea. Eu m-am întîlnit cu Stelu Ruscior. Am vorbit cu el ca două vechi cunoștințe (Rodica vine în vacanță pe 22 martie  66. Negăsind nicăieri nimic am venit cu elș la internat. Aici – ultima speranță – l-am rugat pe Toader să mă împrumute cu 50 de lei. Cu anumite condiții (pînă vineri) mi-a împrumutat 40 de lei. Cu banii mei de cursă i-am făcut lui Mircea de-un dus și-un întors. El mai avea 8 lei pe care i-a ținut pentru mîncare și treaba e făcută. Am mers cu el pînă în oraș, am intrat la librărie și am scos cei 23 de lei pe care-i țineam pentru vederi. Am luat o mapă cu 10 vederi de la Vatra Moldoviței care mă costă 16 lei. Restul de 7 lei i-am dat lui Mircea să-mi cumpere – dacă poate – vederi din Pașcani. Am venit apoi iar cu el la internat și i-am dat cartea de l română să-și omoare timpul citind. Ne-am despărțit pe la 6.30. Mircea avea de gînd să tranșeze ceva cu controlorii de la trenul de 7 sau să meargă cinstit cu cel de 8. Cînd m-am întors în meditații l-am surprins pe Halip Neculai că-mi citea din jurnal. M-am supărat foc și l-am certat urît. De la 6.30 la n7 și de la 8 la 9 fără 20 am scris în jurnal. Despre învățat nu pot zice prea multe. Cu toate că e ultima săptămînă am f mult de învățat și eu mă sinchisesc cam puțin. În curînd vor apărea și faimoasele rezultate.

Zilele sînt mai mult sau mai puțin frumoase. Primăvara a venit încă din februarie. Pe la 1 martie apăruseră deja ghioceii și brîndușele.

Spre seară am mai citit o dată la trigonometrie. În dormitor i-am zis lui Cezar că le știu secretul clasei. Am început să-i zic că vor cumpăra o floare naturală apoi, fără să-și dea seama, a continuat el: ”și-o vom pune în cancelarie dimineața la ora 7. În glastră vom pune cîte o felicitare pentru fiecare profesoară”. Cam ăsta era secretul pe care l-am obținut – din curiozitate – atît de ușor. Tot așa am făcut și cu Toader de mi-a spus că primește bursa. Pînă să mă culc am făcut o baie bună și exerciții (flotări). (va continua)

Liviu Druguș

Pe curând!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: