liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 327. Joi 23 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (60).


Sîmbătă 5 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat la fără 10. M-am ciocnit cu pedagogul la ușă cînd am vrut să ies. Am venit în meditație și am scris în Jurnal.

Afară vremea e rece și cerul e înnegurat. Mi se pare că a nins puțin și Boloca mătura prin ogradă.

Ieri la educație fizică mi s-a rupt cureaua de la ceas și acuma trebuie să-l port prin buzunare. Dimineața, pînă am dat de el am avut emoții… M-am obișnuit ca dimineața, cînd mă scol înainte de a se da deșteptarea, nu mă mai uit la ceas, mă uit în meditație și văd dacă este lumină. Dacă este, înseamnă că ora este între 5 și 6.

Prima oră am avut trigonometria. Cu cîteva minute înainte de a începe această oră tov prof Storoș a venit în clasă și a chemat-o pe Petrovici Margareta (din Grănicești) în cancelarie. Cum a intrat în clasă, Bondor s-a repezit la Petrovici și-a început să-i țină o teorie. Pe măsură ce se enerva, devenea tot mai tăioasă. De unde și pînă unde acest conflict? Iată: Odată, la o oră de meditație, Bondor a ascultat și a pus cîteva note de 3 și 4. Printre victime a fost și Petrovici care s-a ”revoltat” și a reclamat… Au urmat discuții și discuții… Iată cum argumenta Bondor: ”Cum ai îndrăznit să ponegrești onoarea unui profesor? Prin asta încercați să vă acoperiți lenea și să vă salvați situațiile proaste din catalog. Nu vă convine că vă dau studiu individual? Cei din clasa 9-a îmi zic să le dau de învățat teorema din carte și-n ore să facem probleme. Dar lasă că mă voi purta și eu cu voi așa cum trebuie. Dacă ziceți că am fost severă cu voi, am să vă arăt severitate și-am să mă port cum știu eu cu neoamenii”. După discursul ăsta, care a fost mult mai amplu și mai înfocat (se enerva la culme), a început să examineze pe cei care credea ea că-s neoameni. Imediat a scos-o la tablă pe Petrovici care n-a știut nimica și a trimis-o la loc. L-a scos și pe Mircea Ungureanu care zîmbea în bancă. Nici ăsta n-a știut și-a zis că-i  pune 3. La urma orei a zis că nu le pune note, că asta ar însemna că e răzbunătoare și ei nu-i place să persecute. Cică nu are ea astfel de apucături…  După Mircea U. m-a ascultat pe mine. S-a întîmplat că m-a întrebat din urmă și m-a mai ajutat și ea deoarecec era lecția nouă și nu pot zice că n-am știut răspunsul la vreo întrebare. Imediat după ce a ieșit profesoara (și a ieșit tare furioasă) am ieșit și eu.

Pe coridor mă aștepta o mare bucurie. Era mama. Mi-a adus un pachet cu rufe rele (”cotrențe”) pentru școală pe care l-am predat la femeia de serviciu și m-am înscris acolo cu 4 kg. Altă bucurie a fost aceea că mi-a adus scrisoarea de la Radio Moscova care a sosit chiar ieri. În plic am găsit trei fotografii frumoase ale scriitorilor Turgheniev, Lermontov și Nekrasov + adresa unei școli din Moscova. Mama mi-a mai adus și cîteva liste cu cărți trimise de la Librăria ”Cartea prin poștă”. Deoarece suna, ne-am despărțit și mi-a spus că va veni în pauza mare. Mi-a plătit ea internatul. În sfîrșit sînt și eu în regulă.

Ora următoare am cam țîțîit. Aveam istorie și citisem fugitiv numai de două ori o lecție cu o mulțime de deștepți (vorba lui Teleagă) și savanți. Nu m-a ascultat pe mine, ci a luat de la sfîrșitul catalogului.  A ascultat-o pe Tanasiciuc care avea prea puțin habar de lecție. Lungu și Andrișan – ca să se distreze – îi suflau prostii. Pe Byron (cit. bairon) l-a pronunțat Biron și Lungu îi sufla cît putea: Bi-be-ron! Din Taras Șevcenko a făcut Taras Bulba și altele.  A ascultat-o apoi pe Țibu care a zis și ea o prostie pe care însă n-a observat-o profesoara. Din ”Însemnările unui nebun” ea a făcut ”Însemnările unui plugar”! Pînă la sf orei a mai rămas puțin timp și abia a zis cîteva cuvinte despre ”Comuna din Paris”.

În pauză, pe coridor, mă aștepta mama. I-am spus notele: din 6 și 9 la l rusă am transformat în 7 și 8. Tot una-i, dar… La rugămintea mea mi-a dat să-mi plătesc datoriile și să-mi cumpăr dicționar etc. În total mi-a dat 80 lei + mîncare (jambon, pîine). Mie cînd îmi vine de-acasă îmi dă de toate, dar pînă îmi vine trebuie să rabd.

Ora următoare am avut muzica . Ne-a adus un magnetofon și o placă. Am audiat partea I-a A Simfoniei a IX-a în do major de Beethoven în interpretarea lui George Georgescu. După asta a ascultat și în a doua jumătate de oră și ne-a predat despre realism și romantism. La fizică, după ce am făcut ”oral” cîteva probleme ușoare din carte, Teleagă ne-a predat despre inducția electromagnetică.

Ca de obicei în fiecare sîmbătă am avut 4 ore, după care am mers cu Gherasim în oraș. Mi-a spus că ar vrea să corespondeze și el cu Radio Moscova. Am intrat la librăria de cărți de unde mi-am cumpărat mult doritul dicționar englez român și m-am ușurat imediat de 46 de lei. După asta am mers cu Toader la cealaltă librărie de unde el și-a cumpărat un stilou de 35 de lei, roșu (preț vechi: 50 lei), iar eu m-am ambalat la vederi. Am cumpărat două vederi din Putna. Am văzut o mapă de vederi de la ”Mînăstirea Moldovița” care costa vreo 13 lei. Voi face tot posibilul pentru a o cumpăra. Mi-am cumpărat 10 timbre de 0,55 lei pentru rezerve.

La internat am luat masa abia la 1, după care ne-am dus în dormitor. Băieții îmi admiră fotografiile și mă întreabă cum am intrat în legătură cu Radio Moscova.

Azi a fost o zi deosebit de minunată. De dimineață, la ora 7, am observat că cerul era foarte senin și soarele strălucea. La amiază era cald, iar seara am avut o lună nouă foarte clară.

În dormitor, am jucat cîteva sîrbe și Costică mi-a spus că am prins pasul și joc destul de bine. Toader a fost prin oraș și după asta m-am ras (L.D.: bărbierit) cu el în spălătorie. Toader are de gînd să meargă la reuniune și a făcut repetiți intense la vals și tangou. Am încercat și eu, dar la mine mergea mai greu. Am jucat sîrbe și pinguin.  Toader a luat haina de la costum și pantalonii mei și la 5.15 a plecat la reuniune cu Simeria Virgil și Halip Florea (i-am împrumutat 6 lei pentru a bea nițel ”curaj”). În meditație am cercetat listele primite de la ”Cartea prin poștă” și am alcătuit o cerere către această librărie (am scris o c.p. (= carte postală) în care am cerut vreo patru cărți în valoare de 25 de lei + 10 vederi din București și material bibliografic). După asta m-am uitat prin colecția de scrisori primite de la Radio Moscova și mi-am scos pe carnețel datele  mai importante care va trebui să le cer sau să le propun în scrisoarea de răspuns.

Nu știu dacă e mai bine  cînd scriu mult sau e mai bine să scriu puțin. Din experiență știu însă că la început scriam f f puțin. Citind odată în Jurnal, n-am mai putut reconstitui ziua respectivă. Se mai întîmplă însă altceva. Cîteodată stau jumătate din timpul meu pentru învățat și visez sau mă ocup cu altceva. În cealaltă jumătate care mi-a mai rămas scriu nimicurile ce le-am făcut mai înainte și astfel n-am realizat nimic.

În pauza de 8, Josan (cl XI) l-a bătut crud pe Puiu Radu (cl 8-a). Cînd s-a servit masa, Radu plîngea singur la o masă. Tocmai atunci a intrat profesorul Moloci de la Lic 1. A văzut scena, dar n-a zis nimic (poate i-o fi dat pedagogul alte informații).

Zilele astea stația sovietică ”Luna 9” a aselenizat: o mare cucerire științifică a cosmonauticii sovietice.

De la 8 la 9 și chiar în timpul pauzei am compus o scrisoare vastă către Radio Moscova. Am scris patru pagini pline.

În dormitor, nu știu de ce, nu m-am simțit bine. Mă simțeam stingher fără Toader. Pușcașu zice că dacă mă vede pe mine îi apare și Gherasim în minte, și invers. Unii zic că semănăm bine. În seara asta am avut o distracție faină. Evuleț (cl XI-a Lic 2) a făcut un teatru minunat cu Juravle, Pușcașu și Puiu. Babii ne-a spus că bietul băiat e bolnav la cap. A fost la lupte și a căzut în cap. A suferit o hemoragie cerebrală și a fost și la Socola.

Duminică 6 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat ”de nevoie” la 5.30. M-am îmbrăcat și după ce-am scăpat de ”nevoie” nu m-am mai dus în dormitor, ci am venit în meditație unde tocmai atunci sosise și Boloca.

Mi-am transcris foarte meticulos scrisoarea pentru R.M. Am folosit hîrtie albă, velină, neliniată și plic de un leu. La 7 punct am terminat de timbrat și de scris adresa.

Afară e senin și luna nouă se menține pe cer. Un strat subțire de ceață stă pe boltă. Atmosefera e caldă și primăvăratecă. Cu fiecare zi călduroasă îmi aduc aminte de venirea primăverii și mă bucur.

Aseară Toader a veni pe la zece fără 20 și Haiuță l-a pus pe Babii să-i transmită cînd va veni el. Biletul de voie a fost numai pînă la ora 8. Toader era foarte nervos pentru că n-a prea dansat. Au fost foarte puține fete în raport cu băieții. Toader mi-a spus că a îndrăznit abia la urmă și că i-a părut rău că n-a încercat de la început. Mi-a spus că a fost foarte frumos și că se va duce regulat de acum înainte. N-a vrut să-mi zică cu cine a dansat (doar nu era secret…) și eu m-am simțit jignit. Mai tîrziu mi-a spus că a dansat doar un dans cu Fundu Oltea.

Azi dimineață, după ce-am dus corespondența la cutie (pe la 7) m-am întors în dormitor și m-am spălat. Am stat acolo cu băieții pînă pe la 8. Costică Lungu a fost la reuniune la Școala de mecanici agricoli și a venit astă noapte la 12. După ce am luat masa am plecat cu Simeria Virgil și cu Toader spre școală unde astăzi se ține Olimpiada. Toader și Sigma (Simeria) sînt la matematică, eu la limba română. Azi are loc la Casa de cultură ședința cu părinții.

La olimpiada de limba română. Cei din clasa X-a am dat lucrările în clasa X-a E. Din clasa X-a D a mai fost numai Vatamaniuc Ștefania. Au mai fost: Albu Dorina, Ursaciuc, ”Grasu”, Bodaș, Hasna Lucia, Hlinski Doina (Liceul 2), Horodnic, Hrincescu, Grigorean și alții (lic 1). În total am fost 24 și majoritatea am stat cîte unul în bancă. Ni s-a distribuit cîte o foaie dublă de registru și o etichetă. Ne-am iscălit, am pus deasupra eticheta, iar secretara a ștampilat Lucrarea scrisă la olimpiada de literatură română, faza pe localitate, 6 II 1966”. Tema: ”Realizarea originală a comicului în opera dramatică a lui I.Luca Caragiale”. Unii se așteptau la un astfel de subiect, alții nici gînd n-aveau de asta. În fine, am început să scriem. Eu am scris o barbologie pe trei pagini. Prima care a terminat cele două foi și a cerut și altele a fost Hlinski Doina. Apoi au cerut și alții. Am avut doi ”paznici”: Hlinski Nicolae și profesoara Scurtu. După ce-am scris cele trei pagini am început să vorbesc cu Hrincescu care stătea în fața mea, să plecăm. Hlinski ne-a făcut observație: ”Ce puneți la cale?”. Marcel (Hrincescu) a vrut să dea lucrarea, dar Hlinski l-a apăsat pe cap și l-a așezat iar în bancă. Apoi a venit la mine și m-a luat de păr. Mi l-a tapat nu alta. Mie mi-a zis cîteva vorbe și mi-a spus să mă mai gîndesc, poate îmi mai aduc aminte. Am mai stat puțin și am plecat cu Hrincescu în oraș. Cred că am fost primii care am ieșit din toate seriile (pe la zece și ceva). Am făcut un tur prin oraș și m-am întîlnit cu tov prof Cornea și cu Ruscior. Profesoara de muzică m-a întrebat ce mai e pe la școală, ce ne-a dat și dacă au mai ieșit și alți elevi. La ora 11 am fost la internat. Pînă pe la 12 făr-un sfert n-am mai făcut nimica.

Afară e cald și totul se topește. Zăpada e moale și se fac ușor bulgări. Ce bulgăreală ar mai merge!… Drumul s-a transformat în albia unui pîrîu murdar, mizer. Pe trotuare, de asemenea, plutește apa. După ce-am luat masa la 12 am mai stat în meditație pînă la 1.30. În acest timp am jucat cu Buliga V. (cl 9-a) cîteva meciuri de cuțchi. Ne-am făcut o mantinelă artificială formată din două mese așezate lîngă ”terenul de joc”. La două făr-un sfert am plecat cu Buliga la film. Am ajuns fix la ora două, cînd a și început filmul englez ”Colina” (The Hill). Viața a cinci deținuți militari într-o închisoare din Africa (colonie britanică). Filmul mi-a plăcut cu toate că The end a fost foarte prost.  Mai tîrziu a venit și Toader și Gigi cu Cezar (Stevenson moare înnebunit, Roberts este mereu persecutat și bătut crunt, negrul e mai apropiat de Roberts și-i apără cauza lui. Bartlet grăsunul e un șmecher și un trădător, face ce poate pentru a-și salva pielea; Mc Groth din personaj negativ la început devine pozitiv și i se atașează lui Roberts. Williams era șeful lor, un tip sălnbatic cu mutră de fascist. Caporalul, subșeful lui era un om bun și milos. Doctorul – de asemenea, ținea cu cei bolnavi și se certa cu maiorul care comanda închisoarea. Acesta era alt tip murdar și nesuferit).

În pauza de 8 am constatat că din primele 700 de cuvinte, 25 sînt necunoscute. Toader e tare supărat azi.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Un răspuns la „Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 327. Joi 23 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (60).

  1. suciu margareta 10/12/2017 la 9:19 PM

    !!! Trebuie sa-ti spun un secret :la domnisoara Bondor aveam „pile” ( Matusa mea , MARGARETA TIBU (cadru universitar, a fost o perioada si decan la facultatea de fizica din Iasi ) era colega de liceu si facultate cu domnisoara Bondor )indicatiile erau sa ma tina din scurt….si uite ce nazbatii faceam ,nu-mi mai amintesc.Citind jurnalul tau ma minunez cate activitati aveati voi baietii , eu nici nu stiam bine cum cheama !!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: