liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 317. Luni 13 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (50).


Sîmbătă 15 ianuarie 1966. Aseară i-am dat lui Puha Vasile (cl. A X-a C) acest caiet și a scris cele necesare pe prima pagină. (L.D.: Iată ce a scris colegul meu pe prima pagină: Druguș Liviu, vol. VI JURNAL DE ZI, 15 a I-a 66  – 28 III 66 – cu precizarea, de acum, că data ultimă am completat-o eu în momentul în care am umplut acest caiet. Pleonasmul ”jurnal de zi” poate fi oarecum scuzat pentru că franceza nu era obiect de studiu pentru clasele noastre). Tot aseară, cînd am intrat în dormitorul 4 (al meu) era un miros greu, insuportabil. De vină era Tanța, femeia de serviciu care a pus cocs pe foc și a răspîndit acest miros. De ciudă, m-am apucat cu mîinile de cap și am strigat cît am putut:”… tu-i dumnezeu mă-si!” Cînd m-am uitat înapoi pedagogul Haiuță stătea și se uita la mine. N-a zis nimic, după cum tot n-a zis nimic cînd a auzit altele mai tari și mai gogonate. Dac-ar fi fost Prandea m-ar fi mîncat cu tot cu.. (dar n-a fost…). Aseară, pentru prima dată în acest trimestru a venit apă la robinete. M-am dus în spălătorie și-am făcut o baie generală cum de mult nu mai făcusem. După asta, fiind mai înviorat, am făcut 100 de flotări la pat, după care am mai făcut 50. Voi încerca să revin la programul meu de dinaintea vacanței adică să fac baie în fiecare zi + program sportiv.

Azi dimineață, cum m-am sculat m-am dus imediat la spălătorie. Am avut mare noroc că mai curgea un robinet. Cred că nu prea are Florea grija băieților. Cred că datorită faptului că aseară și azi dimineață m-am spălat mult cu apă rece am reușit ca azi dimineață să rețin f ușor lecția la istorie și formulele la trigonometrie. Pînă acum parcă eram adormit și zăpăcit.

Pănă la școală ne-am grupat, ca de obicei, cei din clasa a X-a D și Gigi. Ne-am agățat de-o sanie care ne-a dus pînă aproape de școală. Apoi ne-am distrat pe chestia asta. La școală, după orarul schimbat, am avut prima oră trigonometria. Profesoara a ascultat numai exercițiile ce știa că-s f grele și nu le-am putut face. Cu acestea a scos-o pe Popovici A. căreia i-a pus 4. A mai ascultat-o apoi pe Zaharia căreia nu i-a pus nota și la urmă și pe Mircea Ungureanu cu care a predat și lecția nouă. Nu i-a pus notă sub pretext că nu i-a controlat și caietul de teme. Lecția nouă a fost: ”Formule calculabile prin logaritmi”. La ora de muzică, profesoara a predat aproape tot timpul despre muzica instrumentală, cele trei categorii de instrumente, sonate, simfonii, concerte etc. Ne-a schițat pe tablă modul în care sînt și trebuie să fie aranjate instrumentele pe scenă. Ne-a anunțat că pe data de 30 (ianuarie) 66 avem concursul cultural-artistic (Tănase: ”pe 30 februarie?…”). La finea orei am cîntat cîntecul despre partid pe care-l pregătim de atîta timp pentru concurs, apoi s-a cîntat ”Hora Unirii”. Anul acesta se dă mai multă importanță acestui eveniment istoric care se apropie. În presă, radio și televiziune se vorbește mult despre această zi. În prima pauză, Costică s-a dus la tovarășul diriginte și i-a spus durerea. Dirigintele l-a invitat la el în cabinet pentru pauza mare (a II-a pauză). A venit apoi în clasă și ne-a adus aminte să aducem ”cotrențe”, zdrențe și alte cîrpe. L-am întrebat dacă nu putem aduce bani în locul acestora. Dirigintele a zîmbit și mi-a explicat: școala cumpără un televizor din fondurile ei. S-a apelat la ajutorul elevilor nu pentru a plăti televizorul, ci aceasta fiind o acțiune inițiată de școală, cu caracter patriotic. Azi a lipsit Rusu A. (probabil nu i-a adus datoria lui Lupăștean E.). Așa a făcut și cînd i-a împrumutat Toader 10 lei, a lipsit o săptămînă. Acum va lipsi o lună… La istorie, profesoara Luchian n-a ascultat ci, așa după cum promisese, a predat mai departe despre unificarea Italiei și a Germaniei. Pînă la sfîrșitul orei, ca o completare, ne-a povestit despre un general hitlerist care a trimis în lagărele de exterminare cîteva familii ascunse în podul unei case și care a fost recent descoperit și deferit justiției. Acele familii au stat în podul unei case din Amsterdam (Olanda) și și-au făcut însemnări zilnice timp de patru ani. (L.D.: Este vorba despre Jurnalul Annei Frank, după care s-a turnat și un film la fel de notoriu și mișcător ca și cartea). După această oră am avut fizica. Înainte însă de ora de istorie Costică (Lungu) și Toader (Gherasim) au fost la diriginte care, analizînd situația a hotărît: Toader îi va comunica tovarășului pedagog că îl roagă să-l ierte de data aceasta, motivul nefiind grozav. Nimeni dintre noi n-ar vrea să-l vadă pe Costică (tuns) zero, mai ales că are păr frumos. Tot în pauza a venit Pop și ne-a adus iar aminte de ”cotrențe” și de abonamente. Ne-a anunțat că activul fiecărei organizații trebuie să se aboneze obligatoriu la ”Tînărul leninist” – 9 lei pe 3 luni. Mi-a spus mie că e mult mai rentabil decît cu ”S.T.” (Știință și Tehnică) (5.5- lei pe lună). Cînd am ajuns pe coridor i-am spus ceea ceea ce vroiam să-i spun încă de miercuri. I-am spus că corespondez cu Radio Moscova și că vreau să corespondez cu elevi sovietici în l engleză. N-a fost însă de acord cu rugămintea mea de a-mi traduce el scrisoarea, ci eu s-o traduc și el s-o corecteze (Bun!). În ora de fizică, Teleagă a predat cf. programei sale. Ne-a explicat fenomenele văzute ieri în laborator, iar pe lîngă astea o mulțime de completări și povești. (Cînd cazi din copac mai stai puțin jos!). Ne-a spus cîte ceva despre folosirea razelor ultraviolete în criminalistică (cerneala folosită la completarea buletinelor și la tipărirea bancnotelor e specială și nu se găsește în comerț. E cu totul altceva decît tuș și nu se permit re…tușări. La ora lui Teleagă e o plăcere să asculți și să fii atent deoarece auzi lucruri atît de de diferite încît te uimește. Azi am fost atent la toate orele. După ora asta noi avem liber. Ț.S. (L.D.: probabil Țibu Silvia o colegă din Grănicești care stătea imediat în banca din spatele meu) m-a rugat să-i scot bilete pt. ”Îndrăznețul Pardaillan”. Le-am cam îngăimat și… și…. să văd ce-o zice Gherasim. Cum s-ar zice, am fost prost și bleg. (L.D.: în fond era vorba doar de a merge împreună la film…).

La internat, după ce-am luat masa la 12.15, am stat în meditație, împreună cu colegii de clasă care stau la internat. Toader a vorbit cu Prandea despre freza lui Costică, dar acesta a zis că nu poate trece peste cuvîntul tov. director Viforeanu, ceea ce nu cred că ar face dirigintele pentru Lungu. Faza e cam încurcată, dar eu o înțeleg. La școală, Toader a dat două bilete de voie la semnat pentru a merge la film. Unul din(tre) ele i l-am dat lui prandea (cu p mic) și pt asta Toader s-a cam supărat zicînd că de altădată își va face bilete separate ș.a. Pe urmă s-a calmat. Ținînd cont de faptul că ”am fost prost și bleg”, nu m-am dus azi la film, ci i-am dat lui Toader bani să-mi ia bilet pt mîine la ”7Noiembrie”. El s-a dus cu Cezar și Costică la film, iar eu am rămas singur în tot internatul. Pînă la un timp am ascultat difuzorul (cîteva operete) apoi mi-am permis o indiscreție cam mare. M-am uitat în una din despărțiturile mapei lui Costică L. M-am uitat mai bine la un caiet de 1.10, verde și cînd colo, ce văd? Lungu Constantin cl X-a D ”Jurnal de zi”. N-am putut rezista să nu-l citesc. Aș vrea să spun cîte ceva din cele scrise acolo și despre felul cum a scris. A folosit și dialoguri și n-a prezentat ”evenimentele” zilnic, cum fac eu, ci pe grupe de zile și chiar de săptămîni. Probabil n-a avut timp să scrie mereu. A început să-l scrie la 1 noiembrie 1965. Pe 14 XI-a 65 a scris ”Evadarea” ca un titlu de capitol în care arată cum a venit anul ăsta la școală și cum s-a instalat la gazdă. Își descrie aici sentimentele de care era stăpînit (fete tinere peste 14 și sub 20 de ani). Are considerente speciale pentru a crede că e frumos. Și așa este. Tot aici își descrie viața sa la gazda de pe str. Simion Bărnuțiu la d-na Elvira. Hotărîrea de a veni la internat a luat-o deoarece n-a mai putut-o suferi pe ”dna Sofie”. Cap. II ”Internatul”. Desprea acesta Costică nu are o părere atît de proastă ca alții și nu-l consideră pușcărie. În acest capitol își descrie cu mare dragoste mama care a suferit și a vărsat lacrimi, despre certurile ce mai există în casa lor și în sfîrșit cugetă despre toate astea. Nu știu de ce dar pe tatăl său îl urăște. În încheiere, scrie două strofe și anume una închinată mamei și una împotriva tatei: ”O mamă dulce mamă/ În negura de vremi/ În freamătul de frunze/ La tine tu mă chemi”. Și: ”Fie tata cît de bun, toți copiii stau pe drum/ Fie mama cît de rea, toți copiii trag la ea.” Ultima strofă însă mi se pare mai puțin adevărată (primul vers)”. De pe data de 14 XI-a a încercat să țină jurnal zilnic, dar n-a reușit. Cap. III ”La internat”. Pt început își scrie aici programul internatului și cîteva cuvinte despre el (e bun!). Amintește aici de Atănăsoaie ș.a. și-i caracterizează pe pedagogi. În continuare își descrie peripețiile lui de pe la internat. Pe 22 și 23 X-a a scris ”Cîntecul marinarului” și ”Cîntecul grănicerului”. Deparece pe primul îl am încerc să-l scriu pe al doilea: ”Nu da Doamne nimănui/ Viața grănicerului.// El ia arma de curea/ Patrulează granița/ Din pichet pînă-n pichet/ Cu ștampila pe carnet. // Și în loc de felinar/ Trei rachete-n buzunar/ Alba-i pentru luminat/ Roșa-i infractor scăpat. // Iar cea verde doar se știe/ Zece ani de pușcărie/ Căpitane, căpitane/ Suie sus la cancelarie. // Și mai cată prin dosare/ Foaia mea de liberare/ Să liberez și eu/ odată cu leatul meu. // Leatul meu făcea armată/ Eu stăteam cu Leana-n poartă/ Și-acum el s-a liberat/ Eu mai am un an de stat”.   În una din însemnări amintește și de mine cînd am făcut cu el mustețe lui Dănilă M. și Cotleț (15 X 65). În general mi-a plăcut cum a scris. Numai de-ar scrie mai des. De cînd a plecat în vacanță n-a mai scris deloc. După mine Costică e destul de fin și sensibil, bineînțeles și cu laturi proaste (fumează ș.a.).

De la ora 14 am început să scriu în jurnal. Acum e ora 16 și eu tot scriu în Jurnal. Mi se pare că astăzi scriu un număr record de pagini și-mi place. În acest timp, în meditație au mai stat trei elevi și-au jucat kuțki. La difuzor am auzit de calamitățile iernii în Europa (în Elveția – 38 grade Celsius, iar în Bulgaria a bătut vîntul cu 200km/h).

Azi Tănase Gh. mi-a adus aminte de datorie și nuștiu cum voi face cu asta. În prezent nu mai am bani deloc și la Tănase am 14 lei datorii și-aș vrea să mai cumpăr ceva vederi de la Gozic și de la încă un elev din a X-a E.

Ieri am citit ”Note din America” by Ch. Dickens (7 II 1819 – 9 VI 1870) din care-am scos cîteva maxime și anume: ”La om cinstit, ajutor cinstit. La muncă cinstită, pîine cinstită” și altele (”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”).

Pe la 16.30 am scris o c.p. acasă în care le-am arătat problemele principale (cestiunile arzătoare la ordinea zilei: bani, cotrențe). L-am felicitat pe Mircea cu prilejul zilei de 18 ianuarie cînd va împlini 18 ani și va fi major. Am dus c.p. la cutie și m-am întors la internat. Pe la 17 au început să vină cei care au fost la film (Lungu, Gigi, Cezar etc.). Toader a venit mai tîrziu: și-a condus prietena. Probabil că de asta s-a supărat el că n-am pus pe biletul de voie ora pînă la 18! De la 17 și pînă la 18.30 am stat cu colegii de clasă în dormitor și s-au povestit f f multe. Cei care-au fost la film l-au admirat îndelung pe îndrăznețul Pardaillan. S-au povestit apoi întîmplări de pe-acasă, cu bătăi, cu profesori și elevi și cîte-o poveste hazlie. La 18.30 (!) a început meditația. Am încercat să învăț la anatomie și mi-a plăcut f mult lecția despre ”formarea imaginilor”. Simeria îmi face planșele la desen pt că i-am lucrat cîteva exerciții la engleză. Pînă seara la 8.30 cînd ne-a dat drumul la dormitoare am învățat la l română (L.D. s-a trecut deja la scrierea cu î din a în cazul cuvintelor român, România).

În dormitor am făcut iarăși sport (100 flotări la pat și 30 pe pat). Ca de obicei am făcut iarăși o baie generală care m-a înviorat și m-a făcut să mă simt zdravăn. Pe la 9 a venit directorul Botez cu Haiuță și l-au luat pe Lungu Costică la rost pentru că nu s-a tuns. Neavînd ce să mai zică, Costică a promis că mîine se tunde. După ce ne-am culcat s-au zis iarăși cel puțin o duzină de bancuri pe care le aud ”for the first time”. Babii ne-a înveselit și el cu unul (mașina de la garaj și femeia de la spital: convorbire telefonică (scurgeri în față, manivelă prea subțire, poate suporta mai mulți oameni, o înceracă în fiecare seară etc.). Apoi Babii s-a dus în d.9 unde au jucat ”21” pe bani pînă pe la ora 2. Am spus și eu unul cu figuri de judo (ai dat cu stînga!)   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: