liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 251. Vineri 7 septembrie 2017. Despre iluzia că mereu alții sunt mai proști ca tine (1).


Tema prostiei și a iluziei de a fi înțelept în mod incotinent este tot mai atractivă și mai deschisă dezbaterilor, opiniilor, controverselor și chiar ironiilor. Reamintesc (cu riscul să plictisesc) definiția mea dată omului prost: ”unul care se crede deștept”. Insist puțin asupra acestei definiții deoarece am observat că emoția stârnită de cele două cuvinte: ”prost” și ”deștept” obturează sau, cel puțin, atenuează atenția ce ar trebui (acor)dată esenței acestei definiții: iluzia cunoașterii definitive transformată în credință aproape imposibil de combătut. Prostul ”crede că” este superior semenilor, respectiv are o ”credință” de neclintit în propriile sale ”adevăruri”, are o încredere de nezdruncinat în propriile raționamente (multe dintre ele axiomatice). ”Dubito, ergo cogito” și ”Cogito, ergo sum” îi sunt nu doar străine, ci sunt considerate a fi… niște prostii pe care lumea le repetă fără să le mai anlizeze… A te îndoi de propriile tale adevăruri este, probabil, cea mai bună cale (cel mai bun mijloc) de a cerceta mereu, de a căuta și de a găsi contraargumente la contraargumentele aduse opiniilor tale etc. Dar, cum se spune, prostul nu știe că nu știe – drept pentru care se oprește din căutare și se închistează într-un glob de aură de înțelept atotcunoscător/ atotștiutor. Mai mult, (a)rareori vei auzi vreun prost acceptând că nu știe ceva sau că nu știe să argumenteze vreuna dintre afirmațiile sale. Cele afirmate mai sus pot fi deduse cu ajutorul bunului simț comun (”common sense”) sau prin cercetări mai elaborate, numite ”științifice” doar pentru faptul că respectă niște pași/ etape pe care lumea le consideră a fi supremul în materie de cunoaștere umană. Am devenit critic la adresa conceptului actual de ”știință” (fără a mă pretinde superior ”oamenilor de știință”) pentru simplul motiv că ceea ce ieri era considerat, în unele ”științe”, drept adevăr irefutabil/ de necontestat azi este considerat a fi o mare prostie. Includ aici toate așa numitele ”științe sociale” (economia, politologia, deontologia, sociologia, psihologia etc.), discipline care își reînnoiesc periodic bagajul de ”adevăruri” și pe care le varsă nediferențiat în capul elevilor și studenților, eventualele ”erezii” și opinii contrare ducând la descalificarea eventualului examinat la proba teoretică a vreunui tânăr care are obrăznicia să gândească cu mintea proprie. Și celelelte ”științe”, numite exacte, au păcătuit prin declararea unor teze drept adevăruri eterne. Printre ele și demonstrarea, în varii timpuri, a imposibilității ridicării în aer a unui corp greu (avion, elicopter), sau a imposibilității depășirii vitezei luminii, a sunetului etc. Similar, în varii religii, dogmele care se bat cap în cap sub raport logic sunt ”argumentate” și cu pretinse dovezi ”științifice”, desigur… nedemonstrabile. Una dintre dogmele religioase cu impact direct asupra capacității oamenilor de a evolua este aceea conform căreia ”Creatorul nu poate crea ceva care să fie mai presus decât propria sa creație” (adică omul nu poate deveni creator, caz în care ar fi Dumnezeu însuși). Prin punerea sub semnul întrebării a atotputerniciei lui Dumnezeu se pun, direct sau indirect, limite asupra capacităților creative/ creatoare ale omului. De exemplu: ”omul nu poate crea o memorie artificială care să fie mai puternică/ mai mare decât cea a omului”, plecându-se de la premisa că omul este dotat de la natură/ divinitate cu capacități pe care el încă nu le folosește. Faptul că nu s-a găsit încă vreo ființă umană care să poată memora (și reda) mai mult decât un super computer gigant nu are nicio importanță pentru susținătorii acestei idei. Am inserat aici acest exemplu pentru a da motiv(e) de reflecție celor care găsesc răspunsuri la TOATE întrebările lumii. Nu intru în dezbateri teologice/ religiose/ dogmatice, ci îmi reafirm speranța că rațiunea va avea și ea un cuvânt de spus.

Liviu Druguș, Pe mâine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: