liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 224 Sâmbătă 12 august 2017 Prostirea prin presa prostituată și tot mai prost situată (3)


Din interviul cu ziaristul Ion Cristoiu, sugerat ieri (cu linkul aferent) am extras un fragment care corespunde pe deplin temei noastre (prostie & inteligență la români). ”Sindromul Cocoșilă” este chiar tabloul prostului autohton (probabil că nu doar autohton), tablou care este conform definiției mele (prostul este unul care o face mereu pe deșteptul). Acest tip de atotștiutor a pătruns și în presă, de unde și rezultatele pe care le avem în acest delicat domeniu.    ”IC: În primul rând, noi avem un sindrom pe care l-a descris genial Marin Preda, în Moromeţii: Cocoşilă. Adică un Cocoşilă care le ştia pe toate. Eu însumi m-am întâlnit în 27 de ani cu mii de Cocoşilă, oameni care îmi explicau mie cum se face presă. Niciunul dintre oamenii cu care mă întâlnesc şi mă abordează nu mă abordează ca să mă întrebe, ci mă abordează ca să îmi spună o teorie de-a lui. Până acum n-am întâlnit pe cineva care să-mi spună că, nu ştiu, el e tâmplar şi să-mi zică: Domnule Cristoiu, ştiu că dvs aţi citit ceva istorie şi ce părere aveţi despre, de exemplu, Regele Mihai? Nu! El mă abordează ca să-mi spună el o teorie. Noi avem sindromul Cocoşilă, avem această nevoie de a spune opinii şi de a avea opiniuni tari în orice domeniu. Nu contează că tu eşti grădinar, te pronunţi şi despre fizica atomică. Şi, foarte important, a doua trăsătură care duce la manipulare, este emoţia. Românul este foarte uşor de manipulat, dar pe un interval foarte scurt. Dacă aţi observat, toate marile manipulări postdecembriste eficiente au fost manipulări care au rezolvat până seara o problemă. A doua zi nu mai era. Adică, românului îi creezi o emoţie, se inflamează şi reţelele sociale în legătură cu un personaj, până seara. Dacă până seara n-a demisionat ăla, a doua zi nu mai demisionează, pentru că a doua zi vine altceva care face ca românii să fie pasionaţi. Din punctul acesta de vedere, diversioniştii au operat întotdeauna din scurt. Dacă nu rezolvi până seara, dacă nu-i ceri ăluia demisia când opinia publică vrea, atunci a doua zi, românii se ocupă de altceva şi dacă aţi observat dvs., uită. Cred că ar fi o carte senzaţională dacă cineva ar scrie despre cazuri care au inflamat opinia publică şi care acum sunt uitate. Uneori se uită de la o lună la alta. Mai ţine minte cineva de Condrea, mai ţineţi minte scandalul acela în care s-a sinucis cu maşina? Gata, s-a terminat, Hexi Pharma a dispărut. Atunci aveai impresia că se prăbuşeşte planeta din cauza acelui scandal. Acum nici nu ştim pe unde este, dacă mai e la instanţă, dacă a fost achitat.” (Dixit Ion Cristoiu).

”Sindromul Cocoșilă” a pătruns peste tot: în universități, în politica mare, în administrație și… desigur, în presă. Acest sindrom este sinonim cu superficialitatea și intensitatea cu care românii trăiesc clipa, ignorând clipele care urmează și conținutul acestora. Pe acest fond de superficialitate și pe lipsă de perspectivă, manipularea este la ea acasă. ”Bătaia peștelui” ar fi un alt posibil nume pentru modul de gândire, simțire și acțiune al românilor, unul numit de Virgil I. Bărbat drept ”oportunism bizantin”. Studenții învață, de regulă doar în sesiune, cu o zi două înainte de examen. Chit că imediat după se uită cam tot, probând încă o dată inutilitatea actualelor structuri academice de la noi, vetuste, ineficace, costisitoare. Campaniile electorale se derulează după același model: măririle de salarii trebuie făcute în preajma alegerilor, altfel alegătorul va rămâne doar cu amintirea inflației care a urmat inerent majorărilor salariale făcute fără suport în productivitate. În mod normal, intelectualii ar trebui să fie în linia întâi a demontării acestor mecanisme de prostire în masă. Din păcate, intelectualii practică mai mult adaptarea și mai puțin schimbarea stărilor de lucruri. „La noi politicienii ajung specialişti: miniştri de industrie, de lucrări publice, de instrucţie şi aşa mai încolo. În alte părţi, specialiştii ajung miniştri şi uneori şefi de stat. O diferenţă care spune multe, nu?” (Virgil I. Bărbat).

Liviu Druguș    Pe mâine!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: