liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Ce este și ce studiază Economia sănătății


Note

Ce este și ce studiază Economia sănătății

L. Druguș

 

Economia sănătății (cunoscută și sub denumiri ca economie sanitară sau economie medicală) s-a constituit ca domeniu de sine stătător de mai mulți ani, dintr-o necesitate reală, ca expresie a interesului manifestat de economiști de a investiga din punctul lor de vedere toate sferele vieții sociale, și al medicilor de a-și autoaprecia rezultatele eforturilor lor și eficiența sistemului de ocrotire a sănătății în ansamblu.

 

Deoarece nu există un punct de vedere unanim acceptat în legătură cu denumirea acestei discipline, cu natura și locul ei în sistemul științelor, precum și în ceea ce privește delimitarea obiectului de studiu, ne vom dezvălui propriul punct de vedere și argumentele aduse în sprijinul lui.

 

Procesul de diferențiere a științelor economice, început odată cu adîncirea diviziunii sociale a muncii și cu procesul de scientizare a activităților social-economice, a determinat apariția de discipline economice de ramură (care studiază ramurile economiei naționale, respectiv începînd cu economia industriei, agriculturii etc., și terminând cu economia serviciilor, economia educației, economia sănătății).

 

Studierea ramurii ”ocrotirea sănătății” face obiectul de studiu al disciplinei economice de ramură ”economia ocrotirii sănătății” sau mai pe scurt ”economia sănătății”.

 

Există și opinia (s-ar părea destul de răspândită) conform căreia economia sănătății (denumită după aceste opinii ”economie sanitară”) ar fi ”o disciplină de graniță care a luat naștere prin interpătrunderea științei medicale cu economia politică”. În concepția noastră, o disciplină de graniță reprezintă studierea unui domeniu cu mijloacele altei științe, sau studierea unor domenii ce-și suprapun sferele în mod parțial, cu mijloace folosite de fostele domenii inițiale.

 

Prin natura obiectului ei economia sănătății este o știință socială fiind în primul rând o aplicare a teoriei economice, a economiei politice la studierea mecanismului de funcționare a subsistemului social-economic denumit ”ocrotirea sănătății”, precum și a eficienței sale economice și sociale.

 

Atribuirea acestei discipline a numelui de ”economie sanitară” este incorectă, după opinia noastră din următoarele considerente:

–          atributul adjectival ”sanitar” are o conotație mai restrânsă și cu delimitări și trimiteri în special la nivelurile inferioare ale practicii medicale, ale ocrotirii sănătății în general (vezi denumirile de ”personal sanitar”, ”liceu sanitar” etc.).

–          nu este corect să spunem economie sanitară în loc de economia sănătății, în aceeași măsură cum nu este corect să spunem economie educativă în loc de economia educației, economie ecologică în loc de economia protecției mediului înconjurător, economie științifică în loc de economia științei etc. Singurul atribut posibil de acordat este acela de ”politică” în sensul că ”economia”  este ”politică” (economie politică) deoarece politicul este esența economicului, iar economicul este substanța politicului.

Pornind de la necesitățile apariției acestei discipline vom defini obiectul ei de studiu ca fiind studierea relațiilor sociale, a legităților de mișcare (evoluție) a fenomenelor și proceselor din domeniul ocrotirii sănătății precum și analiza instituțiilor medico-sanitare din punctul de vedere al eficienței economice și sociale, în vederea optimizării stării de sănătate a populației prin folosirea unor resurse minime.

 

Ocrotirea sănătății fiind o ramură a economiei naționale și totodată o sferă importantă a vieții sociale se impune studierea interacțiunii dintre această ramură pe de o parte și economie și sănătate pe de altă parte. Cu alte cuvinte trebuie evidențiat ce oferă acest sector și ce primește de la acestea. ”Schimbul” de produse și servicii nu va putea fi cuantificat exact datorită implicațiilor multiple și pe termen lung, dar orice încercare de apreciere a ”eficienței” schimburilor este de dorit, pentru a fi în beneficiul ambelor ”părți”. De fapt, măsura în care disciplina economia sănătății va reuși să realizeze acest lucru va constitui barometrul propriei eficiențe și utilități sociale. Apar în acest context strânse legături între economia educației (în special a învățământului medical), economia științei (respectiv a cercetării științifice medicale) și economia sănătății, alcătuind o triadă învățământ-cercetare-ocrotirea sănătății, toate sub semnul economicului (respectiv a logicii bazate pe eficiență economică maximă). Se deduce astfel, încă o dată, că economia sănătății nu poate fi studiată izolat de economia politică a cărei fiică legitimă este.

 

Necesitatea delimitării riguroase a obiectului de studiu a disciplinei economia sănătății apare cu atât mai pregnantă cu cît există și alte discipline care studiază corelația medicinii cu societatea sau cu substructuri ale acesteia (sociologie medicală, psihologie medicală, etică medicală, pedagogie medicală și medicină socială). Dar delimitarea de disciplinelor sus amintite nu împiedică ci presupune dialogul deschis cu acestea, promovarea studiilor interdisciplinare.

 

Așa cum sublinia prof. L. Roche, membru al Comitetului de conducere  a publicației ”Journal d’economie medicale”, care și-a început apariția în anul 1983, ”economia medicală este o parte a economiei și profesorii de economie specializați în acest domeniu joacă un rol de prim plan. Dar colaborarea dintre economiști… și medici… este o necessitate; nici o specialitate nu solicită în așa măsură spiritual pluridisciplinar” (nr. 1/ 1983, p. 7).

 

Introducerea economiei sanitare în cadrul programei de economie politică pentru studenții mediciniști va impulsiona efortul interdisciplinar de cercetare și de reflecție asupra problemelor economice din acest important domeniu al activității economico-sociale.

 

Conjunctura dintre economie și ocrotirea sănătății este benefică pentru studentul medicinist potențîndu-i cunoștințele de economie politică, datele și informațiile obținute prin studierea economiei sănătății avînd trimiteri directe la sănătatea economiei.

 

Teme interesante de studiu pot fi abordate de economiști în colaborare cu medicii pentru îmbunătățirea continuă a ocrotirii sănătății în țara noastră. Sugerînd cîteva dintre ele o facem desigur în ideea propunerii unor colaborări interdisciplinare: costul real al tratamentelor unor boli, eficiența profilaxiei medicale în comparație cu cea a terapiei, conducerea și organizarea unităților sanitare și chiar o temă șocantă și spinoasă abordată de P. Bonamour în publicația sus-amintită și intitulată ”Costul morții”. Domenii mai actuale cum ar fi consumul de medicamente, producția de bunuri și servicii medicale, autogestionea economico-financiară în domeniul ocrotirii sănătății fac parte din tematica cursului de economie sanitară, studenții fiind bineveniți în orice cercetare interdisciplinară pe aceste teme.

 

A gândi medicina și la modul economic nu înseamnă nicidecum un afront adus acestei nobile științe, ci reprezintă un mijloc de potențare a îndeplinirii scopului ei.

 

Într-o epocă a interdisciplinarității, care este în același timp o epocă a luptei pentru eliberarea economică a popoarelor și caracterizată, de asemenea, de conștientizarea caracterului limitat al resurselor naturale, cooperarea dintre discipline constituie un imperativ, o condiție sine qua non a progresului tehnico-științific și economico-social.

 

Introducerea de către Ministerul Educației și Învățămîntului a disciplinei de economie sanitară alături de celelalte științe sociale ce studiază domeniul medical, precum și o contribuție la eforturile de îmbunătățire continuă   a ocrotirii sănătății în țara noastră.

 

 

Aceste Note au fost publicate în Revista Medico-Chirurgicală a Societății de medici și naturaliști din Iași, Anul LXXIX, Iulie – Septembrie, 1985, Nr. 3, pp. 549 – 550

 

Câteva observații legate de Notele de mai sus:

 

  • Rândurile referitoare la oportunitatea și necesitatea introducerii unei discipline de un semestru (cu reducerea la un semestru a orelor de economie politică) au – acum, la trei decenii de la publicare – semnificația existenței, și, în condițiile de atunci, a unei propensiuni personale pentru nou, pentru util, pentru schimbare.
  • Notele de mai sus reprezintă o pledoarie pentru cercetarea interdisciplinară și o bună pregătire pentru angajarea mea ulterioară în cercetarea transdisciplinară promovată de Basarab Nicolescu.
  • Conținutul ideatic novator poate fi extras și evidențiat în pofida limbajului vremii. Mă refer la redefinirea economicului și politicului, la utilizarea Metodologiei Scop Mijloc, la delimitări conceptuale și domeniale și chiar la o abordare economică de tip cerere-ofertă.
  • Sub raport temporal, tocmai trecuse un an de zile de la finalizarea tezei de doctorat și de la neacceptarea acesteia la susținere (Metodologia Scop Mijloc fiind o parte a tezei). Totodată, anul 1985 era anul venirii la putere a lui Gorbaciov și, retrospectiv văzând lucrurile, pot afirma că începuse o anumită schimbare de atitudine (inclusiv în ceea ce mă privește): cei deschiși erau tot mai deschiși, cei încuiați erau din ce în ce mai încuiați. Istoria poate fi înțeleasă doar refăcând imaginile în raport cu noile date și cu noile capacități de înțelegere. Desigur, mai bine mai târziu decât niciodată…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: