liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (7)


 

Motto 1: Invita Dl Maior mediul academic sa cerceteze domeniul serviciilor secrete, dar cred ca invitatia este doar una formala, pentru ca in practica nimeni nu are acces la informatii si documente, daca nu este parte integranta a SRI-ului. Sigur ca putem discuta despre „obiectivitatea’ si scopul unor asemenea lucrari. A fi angajat in cadrul SRI si a scrie despre SRI mi se pare ca seamana cu situatia in care ai fi Hitler si ai scrie despre nazism, a fi Ponta si ai scrie despre guvernarea Ponta, ai fi ministrul sanatatii si ai scrie despre reforma in sanatate etc. Din astfel de scrieri putem obtine, cred, cel mult o viziune oficiala, subiectiva asupra problemelor discutate”.                                                                                                                                                                  

Elena Dragomir, istoric, 8 septembrie 2013

 Motto 2 :  In topul universităților sunt exclusiv universități în care cercetarea este foarte puternică, în care cunoașterea se produce, nu numai se transmite. La noi acest reflex de a produce cunoaștere s-a pierdut de multa vreme

Dragoș Ciuparu, august 2013

Motto 3:După un lung travaliu, care a însemnat și perioada sa de analiză, știința parcurge acum, sub ochii noștri, trecerea la o viziune de sinteză”.

Pierre de Latil, Franța, 1956

 

Ionel Nițu, Analiza de intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbării, Editura Rao, 2012 (pe baza tezei de doctorat susținută în vara anului 2012), 283 pagini, cu o prefață de George Cristian Maior. (Nota LD: redactarea, tehnoredactarea și corectura sunt asumate implicit deopotrivă de către editura Rao și autorul cărții. Din motive de creștere a profitului cam toate editurile din România nu mai angajează tehnoredactor, redactor de carte, corector  – toate aceste activități fiind trecute tacit în sarcina și responsabilitatea autorului, dar riscul asumat este al editurii. Multele observații de natură tehnoredacțională și redacțională vor, scădea punctajul final acordat cărții și editurii. Vorba românului: ieftin dai, ieftin porți. Sau: tai din poale și cârpești în coate…)

 

Vezi coperta cărții la:  http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2012/12/Analiza-de-Intelligence-de-Ionel-Nitu-Editura-RAO.jpg

Pentru o mai bună punere în temă a cititorului cu problematica analizei de intelligence, așa cum face trimitere și autorul cărții, este benefică lectura materialului de la adresa: http://www.animv.ro/files/Ghidul-Analistului–RO-.pdf Ghidul analistului de intelligence

Vezi partea întâia a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/14/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-1/

Vezi partea a doua a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/23/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-2/

Vezi partea a treia a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la:

https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/01/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-3/

Vezi partea a patra a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/03/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-4/

Vezi partea a cincea a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/13/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-5/

Vezi partea a șasea a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/22/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-6/

Câteva cuvinte despre autor: Ionel Niţu (41 de ani) a fost şef al departamentului central de analiză al SRI în perioada 2009-2012.  În prezent este director executiv la Intergraph Computer Services din Bucureşti şi preşedinte al Asociaţiei Specialiştilor în Informaţii pentru Afaceri.
A absolvit Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul” (ANIMV), mai multe cursuri post-universitare şi masterate, este lector universitar şi deţine un doctorat în ştiinţe militare şi informaţii. (Conform publicației Bursa). Alte informații pot fi obținute de la adresele de mai jos:

https://www.facebook.com/ionel.nitu.10                    http://www.oranoua.ro/tag/ionel-nitu/

http://www.oranoua.ro/ionel-nitu-avem-nevoie-de-elite-cu-viziune-in-ce-masura-analistii-vor-fi-parte-a-constructiei-viitoarelor-elite-din-romania-ramane-de-vazut/ (Interviu publicat in ziarul Bursa). Autorului i se poate scrie pe adresele de la SRI: ionelnitu@sri.ro sau la relatii@sri.ro

Capitolul 2 Schimbarea în intelligence

Referitor la lucrările care abordează schimbarea în serviciile de informații din România, autorul cărții ”Analiza de intelligence” precizează că acestea sunt ”destul de puține (predomină cele care abordează activitatea de intelligence din perspectivă istorică” (p. 50). Din păcate, nu se face nicio trimitere la vreuna. În schimb, autorul declară că a fost mai interesat de lucrările care au studiat schimbarea acestor servicii în contexte politico-sociale românești: Radu Timofte (2004) și George Cristian Maior (2012).  Consider că măcar un număr de idei/ principii/ propuneri sau concluzii ale acestor doi autori ar fi fost necesar să fie menționate în carte.

Primul aspect avut în vedere este cel instituțional-organizațional, dar privit prin ochii unor specialiști străini: Rosabeth Moss Kanter (2006), Kurt Lewin (1935), Harrison & Shirom (1999), Cameron & Quinn (2005), Cummings & Woley (1993), Tom Peters (2004), Nadler & Tushman (1989).

Referitor la schimbarea instituțională din cadrul SRI autorul alocă mai puțin de jumătate de pagină, totul fiind sintetizat în următoarea caracterizare: ”În ceea ce privește SRI, schimbările operate (și cele aflate în curs de implementare) au fost mai degrabă incrementale (în absența unei reforme a cadrului normativ), proactive (s-a încercat schimbarea în funcție de evoluțiile previzibile ale mediului de securitate), planificate și neparticipative” (p. 58). ”În cadrul SRI, procesul de schimbare a debutat printr-o strategie sus-jos, ulterior fiind stimulat dialogul la nivelul unor echipe ale schimbării în care au fost reprezentate toate INT-urile și palierele manageriale. Acestea au produs modificări și îmbunătățiri ale procesului de schimbare (fiind asimilabile strategiei jos-sus), iar multe din propunerile de realizare a schimbării au fost experimentate prin proiecte-pilot și, abia ulterior ajustării și validării rezultatelor, au fost extinse la nivel instituțional” (p. 58-59). Nu cred că un cititor care ar fi fost chiar interesat să afle în ce a constat schimbarea din cadrul SRI poate să se declare mulțumit cu ce a aflat din aceste descrieri extrem de generale. Sub acest aspect, marcarea tranziției dinspre Securitate înspre Intelligence nu este făcută deloc. Mai mult chiar, stilul eliptic, generalist și fără nicio exemplificare concretă cu referire la obiectivele, modalitățile concrete, rezultatele obținute și evaluarea acestora face o trimitere mai mult înspre cultura secretului și a limbajului de lemn – specifice culturii organizaționale anterioare.

Un subcapitol special este alocat de autor Managementului schimbării (pp. 59-67). Presupun că nu numai eu așteptam de la acest subcapitol o aplicație practică, un studiu de caz prin care să se probeze afirmația că autorul s-a preocupat îndeosebi de ”modalitățile de coordonare a schimbării” (p. 59). Aș fi dorit și aici o delimitare conceptuală, mai exact o definiție (dintre sutele care circulă în literatură) a managementului în general și a managementului schimbării în special. Nu există așa ceva, ci se recurge, din nou, la citarea unor surse din literatura străină: John Kotter & Holger Rathgeber (2008), Peter Drucker (1993), Carnall C.A. (!990).  Ca o contribuție proprie autorul vine cu descrierea coordonării procesului de schimbare din cadrul SRI, pe nu mai mult de … șase rânduri: ”În ceea ce privește schimbarea SRI, procesul a debutat cu o amplă diagnoză organizațională care a identificat problemele-cheie care trebuiau soluționate. În fundamentarea proceselor de schimbare – care au vizat reorganizări și schimbări de personal – s-au realizat sociograme, iar problemele cheie ale schimbării au fost dezbătute în task-force-uri” (p. 62). După lectura acestor rânduri cititorul este pe deplin edificat cu privire la rezultatele diagnozei cu privire la starea de fapt din SRI, la ce aspecte-cheie au fost vizate în procesul schimbării și care au fost rezultatele dezbaterilor din task force – uri. Nici măcar perioada în care se presupune că au avut loc aceste evenimente majore din viața instituției nu este dezvăluită publicului cititor, fapt care vorbește de la sine despre o ne-schimbare în SRI. Subcapitolul se încheie cu (inevitabilele?) trimiteri la ce cred unii și alții despre managementul schimbării în general, fără a afla ce anume s-a schimbat și cum anume s-a efectuat acea schimbare.

Un alt subcapitol care ar putea veni cu un plus de concretețe este despre ”Necesitatea și implicațiile schimbării în intelligence” (pp. 67-77).  Aici aspectele sunt mai direct legate de mediul de intelligence, cu trimiteri, din nou, la literatura americană și la contextul mondial nou de după 2001, dar și la doi autori români: Ionel Nițu (2010) și George Cristian Maior  (2010). Desigur, factorii care au determinat necesitatea schimbării în SRI sunt trecuți sub tăcere, problema cauzalității schimbării fiind tratată la nivelul realităților mondiale, nicidecum a celor naționale în contextul celor mondiale. Cât despre consecințele acestor factori asupra sistemelor de securitate, acestea sunt tot din categoria celor globale, cu un mic exemplu referitor la România: ”Aici se cuvine să trag un semnal de alarmă: astfel …niciuna dintre agențiile de intelligence din țara noastră nefiind dispusă să facă pași în direcția asigurării unei compatibilități procedurale” (p. 76).

Înainte de a ajunge la concluzii, se mai alocă opt pagini de carte abordărilor cu privire la modalitățile de realizare a schimbării în intelligence, cu trimiteri la literatura americană, cu trimiteri pasagere la autori români. Ca un răspuns la semnalul de alarmă tras mai sus prezintă trecerea la Comunitățile de intelligence, tocmai pentru a nu se mai permite disfuncționalități la nivelul comunicării între agenții, așa cum a fost cazul în perioada premergătoare evenimentului de la 11 septembrie 2001. După această dată, în SUA a apărut DNI (Directorul Național pentru Intelligence), iar în Romînia s-a creat CNI (Comunitatea Națională de Informații) și OII (Oficiul pentru Informații Integrate), dar cele două structuri nou create nu funcționează conform așteptărilor (vezi critica acestora la paginile 88-90). Se poate spune că momentele de criză obligă actorii instituționali să abandoneze sau să limiteze concurența și să pună accentul pe colaborare și coordonare.  Concluziile autorului sunt preponderent de ordin general, cu o mică exemplificare referitoare la România: ”Consider că în România se impune actualizarea legislației în materie, care să confere un cadru flexibil de lucru, adaptat realităților acestui secol (fie că vorbim despre apartenența la UE și NATO, fie la evoluțiile dinamice și rapide ale mediului de securitate)”. (p. 88).

În concluzie, cu excepția aspectelor (eminamente juridice și organizatorice) critice semnalate, am parcurs, din nou, un excurs teoretic, preponderent din literatura americană, dar fără un filtru critic, respectiv al aderării (sau nu) la o teorie/ opinie sau alta din partea autorului. Anticipez o concluzie valabilă și pentru capitolele următoare, dar și pentru întreaga lucrare de doctorat, aceea că s-a urmărit, de către autor, scrierea unei lucrări fundamentale (de referință) care să poată fi acceptată de edituri din străinătate, tocmai ca urmare a caracterului teoretic general și a unor exemplificări preponderent din lumea occidentală, mai puțin din România. Lipsa exemplificărilor la situația din România este, cred, una deliberată fie și din motivul că, la data elaborării tezei de doctorat, dl Ionel Nițu făcea parte din SRI, iar ”divulgarea” unor stări de fapt din interior ar fi fost blamabilă, tocmai datorită cadrului legislativ rigid și învechit.

O observație de final: autorul are curajul să folosească cuvântul ”planificare”, termen căzut în dizgrație postdecembristă într-o Românie a formelor fără fond, a schimbărilor de suprafață, terminologice pentru mascarea păstrării esențelor vechi. Fac această remarcă și pe fondul unor amintiri personale legate de procesul tranziției din România. Exasperat de faptul că se vorbea doar în termeni generali (”oameni de bine”, ”țările civilizate ale lumii”, ”sinergia faptelor”, ”trecerea la statul de drept” etc., fără a se crea un orizont acțional concret, fără a avea o direcție clară de urmat) am scris într-un ziar din Iași un articol intitulat ”Mai planificăm?”, în care am scris că lipsa de viziune strategică și tactică nu este de bun augur, fiind necesară o anumită planificare a acțiunilor. Rezultatul: un domn (Văsâi, pare-mi-se) a publicat o replică pentru înfierarea gândirii planificate, a celor care tot nu s-au săturat de comunism, etc. etc., în limbajul de lemn al vremii. De atunci, urmăresc și subliniez contextele în care nevinovatul dar foarte necesarul termen planificare apare. Lumea nu reușea să distingă între planificarea imperativă a cincinalelor staliniste și planificarea orientativă ce ține de orice management bun. În acest context, așadar, am reținut faptul că schimbarea din cadrul SRI a fost un proces incremental, proactiv, planificat și participativ (vezi citatul de la pagina 58, redat mai sus). Mai mult, la pagina 63 se face o pledoarie pentru aplicarea planificării la procesul de schimbare continuă din SRI: ”Având beneficiul planificării și, deci al ”premeditării”, schimbarea planificată pare cea mai indicată la nivelul unor organizații de intelligence” (p. 63). Dincolo de exprimarea ușor pleonastică și redundantă (schimbarea planificată are beneficiul planificării…) se deduce că schimbarea din cadrul SRI a fost și continuă să fie un proces planificat, bazat pe o viziune managerială clară. Această concluzie a mea (referitoare la opinia autorului) este însă contrazisă de autorul însuși, atunci când scrie, în articolul ”Three Critical Factors in Intelligence Activity: Product, Process, and Personnel (The 3P Project)by Ionel Nitu, Romanian Intelligence Service,  publicat, în 2012, într-o revistă de specialitate din SUA, American Intelligence Journal, vol. 30, no. 2/ 2012, pp 57-67 (cf. http://www.oranoua.ro/ionel-nitu-american-intelligence-journal-three-critical-factors-in-intelligence-activity-product-process-and-personnel-the-3p-project/) respectiv http://www.oranoua.ro/wp-content/uploads/2013/09/Three-Critical-Factors-in-Intelligence-Activity_Nitu.pdf , că ”I do not want to conclude in a pessimistic tone, but it is necessary to mention I have attended many international conferences and symposia. In those situations, at the same table there were state (governmental and parliamentary) institutions, intelligence services, NGOs, academics/ scientists, and individuals from the private security sector. In Romania, this situation is difficult to imagine as a possibility. International traditions or pure vanity prompt us to work “with us and for us.” We live in a suspicious, apprehensive, anxious society that is fighting the future (or, at any rate, it does not intend to shape or develop the future) and its (often unpredictable) consequences implicitly. The future is uncertain as it is a development of self-interests. We do not determine what will be our image or our make-up 20-30 years from now (by the way, we have no significant study regarding the future image of Romania in 20-30 years), in order to plan how to influence that future through investing already in research, education, infrastructure, etc. In the political programs and security strategies of Romania, from 1990 to the present, there has been no word “future.” Therefore, Romania is not thinking about or interested in this specificity. We have no courses on strategic thinking for civil servants and we have no think-tanks specializing in national security. In all probability, now is the moment for planning that infrastructure to ensure the desired future”. Așadar, lipsa planificării și a viziunii strategie este caracteristică României (în pofida faptului că schimbarea în SRI a avut loc planificat și că SRI are un document programmatic intitulat Viziunea 2015!). Presupun că în cadrul dialogului pe care l-am inițiat deja cu autorul să aflăm, noi – autorul acestor rânduri și cititorii mei – care este starea reală a practicării gândirii planificate/ strategice în România. Altfel riscăm să ajungem la situația din Caragiale: ori planificăm schimbarea, dar să nu se schimbe nimic, ori schimbăm planificarea și schimbăm tot de sus până jos! Sunt întrutotul de acord cu dl Ionel Nițu că trăim într-o societate anxioasă și suspicioasă, temătoare de propriul viitor, fapt probat de modul cum a perceput domnia sa efortul meu voluntar și autoasumat (de critic cercetar) de a face această (cvasi)recenzie: cineva mă plătește pentru a-i submina poziția în societate! Subliniez și aici, cum am făcut-o și în dialogul nostru (redat în Anexa 1): fac acest lucru din idealism și speranță de mai bine, inclusiv pentru dl Ionel Nițu – un autor care promite, dar care ar trebui să accepte și unele observații făcute cu cele mai bune intenții. Evident, dacă comit erori de interpretare aștept să fiu corectat!

ANEXA 1

În dorința de a verifica disponibilitatea la dialog a autorului, am scris pe ”Messages” de pe contul de FB al dlui Ionel Nițu (www.facebook.com/ionel.nitu.10 ) următoarele:

Liviu Drugus: Buna seara, folosesc cartile dumneavoastra drept pretext pentru comentarii și sugestii. Probabil, mai devreme sau mai târziu, cineva va oferi și niște răspunsuri la interogațiile mele, nu întotdeauna retorice.

A urmat, din inițiativa dlui Ionel Nițu, dialogul pe lista grupului ”Analiza de informații/ intelligence” de pe Facebook: : https://www.facebook.com/groups/analiza/permalink/345612178909382/

Ionel Nițu: Buna ziua; am vazut insa nu am inteles nici de ce? nici cine va plateste pentru asta. In primul rand toate sursele online citate au in paranteze „accesat la data de…”; nu am nicio vina ca site-urile CIA si SRI s-au schimbat intre timp. Este in logica fireasca a lumii virtuale…care este in continua dinamica. In al doilea rand ati lansat si unele elucubratii, precum legatura „intima” dintre firma unde lucrez si fostul loc de munca. Pentru dvs.: intre Intergraph si SRI nu exista nicio legatura in cei 18 ani de cand firma activeaza pe piata autohtona! In al treilea rand modul tendentios de prezentare a lucrarii mele ma determina sa cred ca cineva va plateste pentru asta. Altminteri nu vad miza. Daca vreti sa scrieti despre SRI, nu aveti decat sa o faceti, dar sa spuneti ca am scris cartea pe banii dvs… mi se pare absurd. Aici aveti linkul catre grupul de pe FB pe analiza: https://www.facebook.com/groups/analiza/ Va puteti alatura; tot aici veti gasi multe surse online pe care nu le-ati putut identifica in incercarea de a-mi critica volumul publicat. Veti gasi si alte lucrari publicate de mine; ca sa aveti in continuare de lucru si sa va justificati banii pe care-i luati.

Ionel Nițu:

Astazi m-a abordat un domn pe FB. Vazusem ca s-a apucat sa-mi critice al doilea volum intr-o maniera sistematica. Redau mai jos conversatia cu el. Fac asta pentru ca eu cred in transparenta si pentru ca sunt oameni pe lumea asta care nu au ce face: in loc sa scrie, sa construiasca; prefera sa critice si sa demoleze… in cel mai pur spirit bizantono-
balcanic…
Conversaţie începută la 23 septembrie 2012
00:38

Liviu Drugus

Buna seara, folosesc cartile dumneavoastra drept pretext pentru comentarii și sugestii. Probabil, mai devreme sau mai târziu, cineva va oferi și niște răspunsuri la interogațiile mele, nu întotdeauna retorice.
Azi
11:05

Ionel Nitu

Buna ziua; am vazut insa nu am inteles nici de ce? nici cine va plateste pentru asta. In primul rand toate sursele online citate au in paranteze „accesat la data de…”; nu am nicio vina ca site-urile CIA si SRI s-au schimbat intre timp. Este in logica fireasca a lumii virtuale…care este in continua dinamica. In al doilea rand ati lansat si unele elucubratii, precum legatura „intima” dintre firma unde lucrez si fostul loc de munca. Pentru dvs.: intre Intergraph si SRI nu exista nicio legatura in cei 18 ani de cand firma activeaza pe piata autohtona!
In al treilea rand modul tendentios de prezentare a lucrarii mele ma determina sa cred ca cineva va plateste pentru asta. Altminteri nu vad miza. Daca vreti sa scrieti despre SRI, nu aveti decat sa o faceti, dar sa spuneti ca am scris cartea pe banii dvs… mi se pare absurd.
Aici aveti linkul catre grupul de pe Fb pe analiza:https://www.facebook.com/groups/analiza/
Va puteti alatura; tot aici veti gasi multe surse online pe care nu le-ati putut identifica in incercarea de a-mi critica volumul publicat. Tot aici veti gasi si alte lucrari publicate de mine; ca sa vaeti in continuare de lucru si sa va justificati banii pe care-i luati.

Analiza de informatii/intelligence

  • Doar analize sau opinii despre analiza, precum si resurse online pentru analisti
  • 609 members

 

 

Raul Cristian

11:12am Sep 23

 

Cineva trebuie sa caute nod in papura, mereu! Eu ii numesc, oameni cu mintea odihnita.

Raul Cristian

11:14am Sep 23

Plus, parca critica deconstructiva la noi, mai ales la unele persoane, parca ajunge la rang de dogma. Invidie, orgoliu, concurenta, etc? Nu stiu! Dar, vorba dumneavoastra: in loc sa creeze, sa construiasca, sa scrie, etc., prefera critici de 2 bani.

Iulian Popa

12:06pm Sep 23

In fond, nu maniera sistematica si peiorativa i-ar fi de reprosat acestui domn, ci atitudinea profund frustrata a domniei sale, un fel de narcisism academic:

„Dacă dl Maior ar fi căutat prin arhive ar fi aflat că pentru istoria schimbării de paradigmă putea cita, în locul americanului Gregory Treverton, un român care a lansat, cu cca un deceniu înainte de anul fatidic 2001, propunerea de schimbare paradigmatică, respectiv de trecere de la secretomanie la analiza rafinată și concurențială a informațiilor provenite din toate sursele, preponderant din cele deschise. Evident, nu-mi doresc intrarea în istoria/ analele intelligence-ului mondial…”

Ionel Nitu

12:09pm Sep 23

Dl. Liviu Drugus este cel mai nou membru al grupului de analiza; sper sa ne sustina dezbaterile legate de concepte/teorii in mod sintetic… adica nu in „romane fluviu” (ca tot face domnia sa o comparatie intre analiza si sinteza – abordare tipica a secolului trecut…); sper intr-o abordare constructiva

Liviu Drugus

12:16pm Sep 23

Mulțumesc dlui Ionel Nițu pentru răspuns. Deja este o diferență față de instituția SRI care încă nu s-a decis dacă să răspundă sau nu… Mă bucur că ați avut inițiativa de a face public dialogul dintre noi. Aveam de gând să includ acest dialog în episodul următor. Mi-ați luat-o înainte și vă mulțumesc, încă o dată, pentru asta. Cu riscul să plictisesc, voi răspunde ceva mai pe larg nedumeririlor colegului de listă (deja de câteva minute…) dar și colegului de breaslă academică. Dl Nițu se pregătește să intre în breasla ”civilă”, eu mă pregătesc să o părăsesc. Lipsa dialogului cu studenții va fi suplinită de dialogul cu specialiștii pe forumurile de discuții, cum este și acesta. Desigur, timpul liber al fiecăruia este limitat, dar dacă domnia sa dorește cu adevărat să înțeleagă resorturile demersurilor mele critice ar trebui să aloce câteva ore și să citească și alte recenzii scrise pe blogul meu de pe wordpress în ultimii doi ani. Povestea cu ”cine te plătește bă vândutule?” ar putea fi amuzantă dacă n-ar fi ușor tristă (ca să nu zic de tristă amintire…). Mă ”plătiți” dumneavoastră dle Nițu, prin ocazia de a dialoga cu dumneavoastră și cu colegii de listă realmente preocupați de cunoaștere și nu doar de autobăgare în seamă. Aș putea replica: pe dumneavoastră cine vă plătește, dle Nițu, să moderați liste, să intrați în dialog cu ”domni” necunoscuți pe FB și să mai și incitați la dialog pe teme de securitate? Dar nu pun o asemenea întrebare (infantilă sau ”de altă factură”) deoarece Dvs vă urmați chemarea lăuntrică, vă faceți meseria cum se spune. La fel fac și eu. Mi-am asumat rolul de sanitar al pădurilor cercetare din România (și nu numai) și suport replicile ieftine ale celor care nici măcar nu citesc cu atenție ceea ce scriu. De ex. primesc aseară o replică în care mi se atrage atenția, pe baza lecturării episodului 6 al recenziei în discuție, că ”incompetența academică este generalizată, dar asta nu se datorează mașinațiilor SRI”. Or eu clamam tocmai intervenția SRI într-o chestiune de securitate națională gravă cum ar fi ”incompetența generalizată” . L-aș întreba pe dl Raul Cristian dacă a citit cu atenție cele 6 episoade ale recenziei mele de 2 bani și (deocamdată) șase episoade. Dacă da, îl rog să procedeze la o analiză punctuală a ”elucubrațiilor” mele criticiste. Mă opresc aici, acum. Îi voi răspunde punctual dlui Nițu și sper ca la rându-i să discearnă, punctual, ce este adevărat și ce nu în demersul meu critic. Cred că abia de aici încolo vom putea spera să câștigăm cu toții (în cunoaștere și înțelepciune): din dialog liber (și neplătit de aghenturi străine… 🙂 )

Ionel Nitu

12:33pm Sep 23

Stimate domn, citez: „Dl Nițu se pregătește să intre în breasla ”civilă”, eu mă pregătesc să o părăsesc”… Eu am plecat din SRI-ul cu care vad ca va place sa polemizati/sa va razboiti de circa 9 luni. Nu ma deranjeaza critica (de ex pot admite ca diferentele dintre analiza de informatii si cea de intelligence reprezinta doar punctul meu de vedere, asa cum am si precizat in carte – intre timp si perceptiile mele asupra acestui domeniu s-au schimbat; dupa cum vedeti acest grup se numeste analiza de informatii/intelligence). Nu am inteles insa de ce pot reprezenta o miza pt. dvs. Din cauza fostului meu loc de munca? Pentru ca acum sunt un simplu angajat la o firma privata, profesor asociat si, de putin timp, antreprenor? Nu cred ca merit atata atentie…

 

Liviu Drugus Volens nolens, ideile sunt ale autorilor lor. Eu critic doar idei, atitudini, poziții, fie și din speranța că, prin dialog, mă voi lămuri mai bine și voi afla și lucruri în plus. Dictonul junimist ”Opera, nu omul!” poate fi aplicat doar parțial. A scoate ideea din contextul omului care o promovează este riscant și păgubos. Dacă nu mi-ați fi replicat ați fi rămas cu o percepție greșită asupra a ceea ce am scris (și dvs ați citat). Asfel, prin breasla necivilă eu mă refeream la ANIMV, nu la SRI… Mai mult, eu nu mă ”războiesc” cu SRI ul (la fel cum nu m-am războit cu Ministerul Educației sau cu CNATDCU când am cerut în repetate rânduri să se anuleze titlurile de doctor pentru plagiatori. Dacă toți criticii literari ar fi acuzați că își propun să demoleze literatura națională, atunci cu siguranță am avea Gulag uri în care toți ”dușmanii” poporului cuminte să fie adunați și re-educați. Dacă veți citi articole mai vechi ale mele veți vedea că mi-am propus, cam din anii 70, să institui în România ”critica cercetară”, adică dialogul critic pe tema cărților și articolelor apărute ca rezultat al unor cercetări. La noi critica înseamnă laudă… Demersul meu, cu sorți foarte mici de izbândă, este de a transforma critica laudativă în critică constructivă (deloc demolatoare cum scriu cei care nu m-au citit). Nu pot încheia fără să vă mulțumesc pentru deschiderea către dialog. După cum lesne se poate vedea din postările de pe blogul meu, doar un singur criticat (acum sunt doi!) a replicat. Restul se mulțumesc să rămână în balta propriilor limite și convingeri și refuză dialogul…

Oana Camelia Serban Imi cer iertare dar nu am prins firul discutiei cum trebuie in ideea in care nu gasesc „recenzia”, intelegand ca e vorba de o recenzie?

Liviu Drugus Oana, cred că ție ți se datorează întâlnirea mea cu dl Nițu pe FB ul general, după care a urmat inițiativa mea de a-i scrie, urmată de inițiativa domniei sale de a mă invita pe această listă. ”Recenzia” este, cum am subliniat-o de n ori, o cvasirecenzie, un rechizitoriu, un atac crâncen la adresa unor idei, mentalități, atitudini. La fel cum te-am criticat și pe tine pentru unele apariții în ”Adevărul”. Un alt prieten comun a fost chiar mai puțin delicat decât mine și ți-a sugerat să mai faci o pauză cu aparițiile publice. În fond, de asta ne-am atașat de democrație și de libertatea de expresie: ca să putem comunica și învăța mereu unii de la alții. Modelele negative trebuie și ele analizate, studiate; în acest mod ne rafinăm… gândurile, ideile, stilurile. Ca să te ajut cu adresa ”recenziei” mele: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/22/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-6/

Oana Camelia Serban Nu imi amintesc exact in acest moment cine e prietenul comun care a sugerat pauza cu aparitiile publice, cred ca totusi nu s-a exprimat in forma aceasta, desi poate asta ar fi fost ideea, si sincer ma amuza sintagma. Avem mobilitate, libertate de exprimare, si daca trustul nu ne cere pauza de aparitii publice, nu vad unde e problema. In fine, nu despre mine e vorba aici  Nu intelegeam daca e o recenzie, de asta am pus ghilimelele, daca e un dialog brut, cu o critica inserata, ma dumiresc acum, dupa ce citesc continutul postarii de pe blogul tau pentru care iti multumesc  Postarea initiala de pe grup nu avea si link-ul atasat acum de tine si de asta ma simteam in imposibiltatea de a intelege pentru ca nu stiam care e firul logic al evenimentelor. Oricum, am intrebat profan, pentru ca mi-a picat in mana cartea dlui Nitu, pe care nu il cunosc personal, dar pe care l-am urmarit in paginile sale si la o emisiune gasita pe internet, recunosc ca mi-a placut. Nu e doar o judecata de gust, am si argumente pentru asta, dar ma uit la recenzie si apoi iti scriu. Imi cer iertare ca scriu pe fuga insa, sunt constransa de aplicatiile a doua proiecte sa fiu un pic mai trunchiata cu internetul in ultima vreme dupa cum ai putut observa poate, dar promit sa revin  Transmit, pe acesta cale, cele mai bune ganduri amandurora.

Cam acestea au fost reacțiile în prima zi (23 septembrie) după publicarea episodului 6 al cvasirecenziei mele. Mulțumesc mult preopinenților pentru sinceritate și pentru asumarea de opinii. Nu e puțin lucru într-o țară în care cultura dialogului civilizat este încă una incipientă și

”în curs de dezvoltare”.

Liviu Drugus

1:12pm Sep 23

În primul rând, felicitări UBB Cluj pentru inițierea de programe de licență și masterat care păreau a fi definitiv alocate instituțiilor militare și de informații. Este un mare pas înspre îmbunătățirea culturii de securitate din România, deziderat promovat și de dl George Cristian Maior și de dl Ionel Nițu( proaspăt doctor în științe militare și informații). Felicitări și domnului Ionel Nițu care se detașează ca un nume reprezentativ în domeniul analizei de intelligence din România. Dacă deschiderea spre dialog va rămâne activă, asta va fi în avantajul net și cert al dlui Nițu și a studenților domniei sale. Fiind un fan al Clujului (al Clujului academic în primul rând) mă bucur că UBB se consolidează cu cadre tinere și doritoare de afirmare (nu numai personală). Clujul trebuie să devină Capitala Culturală a României pe termen lung (nu doar trecătoarea dar binemeritata calitate de Capitală Europeană în 2020). Desigur, sper ca demersurile mele critice să fie, în continuare, utile și constructive.

 

View All Comments

Original Post

Ionel Nitu

11:14am Sep 23

In urma cu 3 zile mi s-a propus sa devin profesor asociat la UBB Cluj; voi preda la anul 3 cursul Intelligence (licenta Studii de Securitate). Incepand de anul viitor e posibil sa se deschida un nou program masteral, unde, de asemenea, am fost invitat sa sustin activitati didactice.

 

(Va urma)

Liviu Drugus                                                        28   septembrie 2013

www.liviudrugus.ro        www.liviudrugus.wordpress.com         www.facebook.com/liviu.drugus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: