liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (5)


 Motto 1: Invita Dl Maior mediul academic sa cerceteze domeniul serviciilor secrete, dar cred ca invitatia este doar una formala, pentru ca in practica nimeni nu are acces la informatii si documente, daca nu este parte integranta a SRI-ului. Sigur ca putem discuta despre „obiectivitatea’ si scopul unor asemenea lucrari. A fi angajat in cadrul SRI si a scrie despre SRI mi se pare ca seamana cu situatia in care ai fi Hitler si ai scrie despre nazism, a fi Ponta si ai scrie despre guvernarea Ponta, ai fi ministrul sanatatii si ai scrie despre reforma in sanatate etc. Din astfel de scrieri putem obtine, cred, cel mult o viziune oficiala, subiectiva asupra problemelor discutate”.                                                                                                                                                                  

 Elena Dragomir, istoric, 8 septembrie 2013

 

Motto 2 :  In topul universităților sunt exclusiv universități în care cercetarea este foarte puternică, în care cunoașterea se produce, nu numai se transmite. La noi acest reflex de a produce cunoaștere s-a pierdut de multa vreme”        

Dragoș Ciuparu, august 2013

 

Motto 3:După un lung travaliu, care a însemnat și perioada sa de analiză, știința parcurge acum, sub ochii noștri, trecerea la o viziune de sinteză”.

Pierre de Latil, Franța, 1956

 

Ionel Nițu, Analiza de intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbării, Editura Rao, 2012 (pe baza tezei de doctorat susținută în vara anului 2012), 283 pagini, cu o prefață de George Cristian Maior. (Nota LD: redactarea, tehnoredactarea și corectura sunt asumate implicit deopotrivă de către editura Rao și autorul cărții. Din motive de creștere a profitului cam toate editurile din România nu mai angajează tehnoredactor, redactor de carte, corector  – toate aceste activități fiind trecute tacit în sarcina și responsabilitatea autorului, dar riscul asumat este al editurii. Multele observații de natură tehnoredacțională și redacțională vor, scădea punctajul final acordat cărții și editurii. Vorba românului: ieftin dai, ieftin porți. Sau: tai din poale și cârpești în coate…)

 

 Vezi coperta cărții la:  http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2012/12/Analiza-de-Intelligence-de-Ionel-Nitu-Editura-RAO.jpg

Pentru o mai bună punere în temă a cititorului cu problematica analizei de intelligence, așa cum face trimitere și autorul cărții, este benefică lectura materialului de la adresa: http://www.animv.ro/files/Ghidul-Analistului–RO-.pdf Ghidul analistului de intelligence

Vezi partea întâia a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/14/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-1/

Vezi partea a doua a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/23/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-2/

Vezi partea a treia a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la:

https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/01/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-3/

Vezi partea a patra a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/03/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-4/

Câteva cuvinte despre autor: Ionel Niţu (41 de ani) a fost şef al departamentului central de analiză al SRI în perioada 2009-2012.  În prezent este director executiv la Intergraph Computer Services din Bucureşti şi preşedinte al Asociaţiei Specialiştilor în Informaţii pentru Afaceri.
A absolvit Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul” (ANIMV), mai multe cursuri post-universitare şi masterate, este lector universitar şi deţine un doctorat în ştiinţe militare şi informaţii. (Conform publicației Bursa). Alte informații pot fi obținute de la adresele de mai jos:

https://www.facebook.com/ionel.nitu.10                    http://www.oranoua.ro/tag/ionel-nitu/

http://www.oranoua.ro/ionel-nitu-avem-nevoie-de-elite-cu-viziune-in-ce-masura-analistii-vor-fi-parte-a-constructiei-viitoarelor-elite-din-romania-ramane-de-vazut/ (Interviu publicat in ziarul Bursa). Autorului i se poate scrie pe adresele de la SRI: ionelnitu@sri.ro sau la relatii@sri.ro

      

Analiză sau sinteză? Nu! Analiză și sinteză! Simultan și continuu!

În trecerea societății occidentale de la modernism la postmodernism, cercetarea are parte, și ea, de reformele și tranzițiile ei. Acceptarea sau preluarea acestor noi tendințe fără o bună cunoaștere a rostului noii tranziții a compromis însăși ideea de postmodernitate pe care unii cercetători o înlocuiesc sau o doresc a fi înlocuită, regresiv și conservator, cu vechiul modernism. Accentul pus de modernitate pe analiză a generat, de ex., filosofia analitică, iar accentul pus de postmodernitate pe sinteză a generat transdisciplinaritate, holism, studii de complexitate și integrism. Evident, nu poți face sinteză fără a fi procedat, în prealabil, la o bună analiză, la fel cum nu poți deveni postmodern fără a cunoaște esențele modernității.

Accentul pus de reprezentanți de vârf ai SRI pe analiză într-o Eră a sintezei este contrară sensului de mers al evenimentelor. Fără să realizeze această deraiere de la linia pe care elita lumii științifice o adoptă, dl Ionel Nițu pune accentul doar pe analiză (chiar se laudă cu fundamentarea instrumentului numit ANAINT = analiza de intelligence) și ignoră rolul uriaș al sintezei (dar recunoaște că singurul sintetizator/ briefer din România este directorul SRI, dl George Cristian Maior). Adică, într-o epoca bazată pe sinteză, o instituție foarte importantă a statului, invocând ”modernizarea” respectiv apropierea de sistemul NATO, suține dezvoltarea analizei, în detrimentul sintezei. Cred că ar fi fost corect din partea autorului să recunoască faptul că instituția din care face parte (SRI) are întârzieri atât sub aspectul pregătirii analitice cât și a celei sintetice și că își propune să depășească acest handicap educațional începând, în mod firesc, cu analiza, dar neignorând nicio secundă sinteza.

Experiența mea de cercetător postmodern și transdisciplinar mă obligă să spun că aceste dihotomizări și succesivizări sunt păguboase. În constructul meu teoretic, elaborat pe parcursul a cca patru decenii, intitulat Metodologia Scop Mijloc, atrag mereu atenția asupra faptului că esența și noutatea modelului acțional uman propus de mine rezidă în ”adecvarea simultană și continuă a mijloacelor la scopuri și a scopurilor la mijloace”. Se (auto)impune, mereu, dar îndeosebi în postmodernitate, să demarăm analiza-sinteza proceselor studiate, la modul simultan și continuu, altfel pierdem un substanțial avantaj concurențial.

Dl Ionel Nițu dezvoltă, din păcate, exact modelul pe care îl promovează sistemele educaționale moderne, adică cele din secolele 17-18-19-20, sisteme în care educația pornește, constant și programatic, doar analitic și se termină, foarte târziu, eventual la nivel postdoctoral, sintetic. Adică, din clasa V-a studiem – pe analitice – discipline, adică felii de cunoaștere, continuăm acest prost demers și la liceu, apoi îl aprofundăm și mai mult la facultate, la licență, după care se încearcă recuperarea a ceea ce nu s-a făcut în 15 ani de analiză (analiză matematică, analiză literară, analiză chimică, analiză economică, analiză financiară etc.) și se încearcă apoi, timid și insuficient, mutarea accentului pe sinteză, la masterat, doctorat și postdoctorat. Din păcate, cel mai adesea și aceste trei etape – dedicate preponderent cultivării sintezei – sunt dedicate tot analizei. Titlul tezei de doctorat a domnului Ionel Nițu este grăitoare în acest sens: ”Analiza de intelligence”, promovându-se, evident, tot (numai) analiza.

Răspunsul meu la această dilemă ”analiză sau sinteză?” este unul postmodern și transdisciplinar: adică ”și – și”. Concret, ambele, dar nu succesiv, ci simultan. Mai mult, aceste două dimensiuni nu trebuie deloc separate. Avem nevoie de analiză în aceeași măsură în care avem nevoie de sinteză. Desfacerea trebuie însoțită permanent (nu urmată) de o nouă Facere. Așa se creează (plusul de) cunoaștere, un proces eminamente sinergic. Altfel spus, analiza înseamnă cunoașterea trecutului pentru prezent, iar sinteza înseamnă cunoașterea prezentului pentru viitor. Conform MSM, abandonarea efortului de a concepe dimensiunea temporală în simultaneitatea și continuitatea componentelor sale: trecut-prezent-viitor (de altfel indistincte) conduce la analize și sinteze la fel de trunchiate și inutile. Este adevărat, trecerea de la modul de gândire de tip secvențial la modul de gândire holistic/ continuu presupune o reformă curriculară substanțială, dacă nu dorim ca după investiții substanțiale în deformarea gândirii să fim nevoiți să investim în reformarea gândirii și antrenarea acestui important proces uman numai prin metode speciale și costisitoare, dar cu rezultate net inferioare comparativ cu un proces de pregătire în care simultaneitatea și continuumul să fie jaloanele principale ale procesului educațional.  Am sugerat acest demers unor factori de decizie de la Ministerul Educației, de la universități și institute de cercetări, dar în afară de o mică sclipire a ochilor cu gândul la cum să fure și să valorifice în interes personal această idee, nu am văzut. De altfel nici nu este de mirare această atitudine în peisajul de decădere constantă/ consecventă a educației din România. Sper ca măcar institute de cercetări din străinătate să preia aceste idei, să le testeze și să se convingă de utilitatea lor, în beneficiul oamenilor și instituțiilor care vor accepta noul și inovația mai mult decât o fac românii sau alte societăți decadente (căderea universităților românești cu peste 100 de locuri în clasamentul mondial, comparativ cu anul trecut, este cea mai bună dovadă a decadenței despre care vorbeam). În ultimă instanță, SRI ca instituție care ar trebui să se preocupe de prezervarea structurilor care asigură o existență societală normală, ar trebui să propună o analiză de urgență, în CSAT, a viitorului (incert) al României prin prisma tuturor evidențelor care arată că societatea românească este în disoluție accentuată. De altfel, acesta este unul dintre scopurile urmărite prin aceste cvasirecenzii ale mele: să atrag atenția asupra unor stări de fapt.

Analiza ține mai mult de tactică, sinteza ține de strategie și de viziune. Dar poate fi imaginată o tactică în afara strategiei din care face parte? Iar lipsa oricăror strategii educaționale în România explică perfect existența unor tactici (prost) mimate.

Din păcate, în descrierea noii meserii, aceea de analist de intelligence, introdusă, din mai 2012, în COR (Codul ocupațiilor din România) sinteza este trecută tot în seama analistului, fără ca denumirea profesiei să surprindă această inevitabilă integrare. Devine comic să citim, în această descriere, că analiștii se ocupă de sinteze. Spiritul sintetic este, evident, diferit de cel analitic. Ideal este să le avem pe ambele și să le practicăm simultan sau (succesiv-alternativ) continuu. Dar acest proces de utilizare concomitentă a analizei și a sintezei nu se mai poate numi doar analiză, iar practicarea simultană a anlizei și sintezei nu poate fi făcută doar de specialistul în analiză. Iată descrierea meseriei de analist de informații făcută în ”Memoriul justificativ pentru introducerea ocupației de analist de informații în COR” : ”Analiza reprezintă mai mult decât o simplă descriere și altceva decât un rezumat. Analiza este răspunsul la (una sau toate) întrebările: cine? ce? cum? unde? de ce? și cu ce?. … În timpul analizei problema este descompusă în părțile sale componente pentru o studiere mai atentă, entitățile mai mici sunt avute în vedere individual și pe rând, iar înainte de a se emite judecăți de valoare sunt asamblate din nou împreună, pentru a putea surprinde întreaga imagine de ansamblu.  … Rolul analizei informațiilor este de a sprijini procesul de luare a deciziilor prin utilizarea informațiilor cu valoare, obținute în urma aplicării procesului analitic informațiilor brute culese” (apud Ionel Nițu, Analiza de intelligence, p. 29).  Limba română este în suferință, din nou. Sugerez cititorului să analizeze singur acest text, cu creionul în mână, la o primă citire (informativă) și apoi la o a doua sau o a treia citire (analitică). ”A asambla … împreună” face parte din aceeași clasă de pleonasme cu ”a colabora împreună”. De parcă pleonasmul nu era suficient, se supralicitează ideea de refacere a întregului: ”pentru a surprinde întreaga imagine de ansamblu”. Asamblare împreună pentru redarea ansamblului… este deja mai mult decât redundant.

Revenind la continuumul analiză-sinteză, subliniez, din nou, că sinteza trebuie evidențiată ca atare și nu considerată doar ca parte componentă a analizei. Dl Ionel Nițu propune ANAINT ca acronim pentru analiza de intelligence (propunere pentru care a fost felicitat de directorul SRI – vezi episodul anterior -, dar, în cazul în care sinteza este implicită și implicată în acest proces cred că acronimul corect și adecvat este ANASINT, adică analiza și sinteza informațiilor. Dincolo de simpla referire la denumire sau definire, discuția de față vrea să vizeze dimensiunea practică. Astfel, dacă se va aplica principiul ANAINT, atunci procesul de recrutare a specialiștilor va căuta cu precădere persoane cu simț analitic, adică oameni cărora le place să despice firul în patru, să aibă curiozitate nativă, să dorească să vadă mereu dincolo de aparențe etc. Dacă, însă se va aplica principiul propus de mine ANASINT, atunci în mod firesc procesul de recrutare va trebui să găsească nu doar căutători de noduri în papură, de pete în soare, spirite critice și profund curioase, ci și persoane cu imaginație, creativitate, interconectivitate, cu spirit constructiv și cărora să le placă să și compună, nu doar să descompună. În mod evident, urmare a faptului că instituția condusă de dl George Cristian Maior are grave carențe de comunicare (vezi scrisoarea pe care am adresat-o SRI în legătură cu analiza pe care o fac tezei de doctorat și cărții dlui Ionel Nițu, scrisoare care, cum mă așteptam din partea unei instituții care dar frizează apropierea de intelligence, a rămas fără răspuns. Ceea ce, traduc eu, în viziunea conducerii SRI viziunile critice, alternative și stimulative, deranjează… Foarte probabil, fosta Securitate ar fi avut exact aceeași atitudine față de un punct de vedere alternativ: ”Păi, NOI știm… nu avem nevoie de alte opinii”.  De unde și titlul acestui serial de critici cercetare, titlu care, sper, va incita la reflecție. Deocamdată, SRI ul își premiază prietenii și colaboratorii apropiați pentru opiniile – întâmplător identice cu ale SRI – ale unor cercetători români care sprijină eforturile analitice ale instituției. (vezi:  http://adevarul.ro/news/eveniment/premiile-revistei-intelligence-publicatia-oficiala-sri-fost-decernate-joi-1_5232095fc7b855ff56775072/index.html ).

(Va urma)

Liviu Drugus                                                       14 septembrie 2013

www.liviudrugus.ro        www.liviudrugus.wordpress.com         www.facebook.com/liviu.drugus

Anunțuri

2 răspunsuri la „Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (5)

  1. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (6) | liviudrugus

  2. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (7) | liviudrugus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: