liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (4)


Ionel Nițu, Analiza de intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbării, Editura Rao, 2012 (pe baza tezei de doctorat susținută în vara anului 2012), 283 pagini, cu o prefață de George Cristian Maior. (Nota LD: redactarea, tehnoredactarea și corectura sunt asumate implicit deopotrivă de către editura Rao și autorul cărții. Din motive de creștere a profitului cam toate editurile din România nu mai angajează tehnoredactor, redactor de carte, corector  – toate aceste activități fiind trecute tacit în sarcina și responsabilitatea autorului, dar riscul asumat este al editurii. Multele observații de natură tehnoredacțională și redacțională vor, scădea punctajul final acordat cărții și editurii. Vorba românului: ieftin dai, ieftin porți. Sau: tai din poale și cârpești în coate…)

 

Vezi coperta cărții la:  http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2012/12/Analiza-de-Intelligence-de-Ionel-Nitu-Editura-RAO.jpg

Pentru o mai bună punere în temă a cititorului cu problematica analizei de intelligence, așa cum face trimitere și autorul cărții, este benefică lectura materialului de la adresa: http://www.animv.ro/files/Ghidul-Analistului–RO-.pdf Ghidul analistului de intelligence

 

Vezi partea întâia a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/14/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-1/

 

Vezi partea a doua a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/23/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-2/

 

Vezi partea a treia a acestei recenzii a cărții lui Ionel Nițu la:

https://liviudrugus.wordpress.com/2013/09/01/sub-semnul-analizei-de-la-securitate-inspre-intelligence-via-sri-3/

 

Câteva cuvinte despre autor: Ionel Niţu (41 de ani) a fost şef al departamentului central de analiză al SRI în perioada 2009-2012.  În prezent este director executiv la Intergraph Computer Services din Bucureşti şi preşedinte al Asociaţiei Specialiştilor în Informaţii pentru Afaceri.
A absolvit Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul” (ANIMV), mai multe cursuri post-universitare şi masterate, este lector universitar şi deţine un doctorat în ştiinţe militare şi informaţii. (Conform publicației Bursa). Alte informații pot fi obținute de la adresele de mai jos:

https://www.facebook.com/ionel.nitu.10                    http://www.oranoua.ro/tag/ionel-nitu/

http://www.oranoua.ro/ionel-nitu-avem-nevoie-de-elite-cu-viziune-in-ce-masura-analistii-vor-fi-parte-a-constructiei-viitoarelor-elite-din-romania-ramane-de-vazut/ (Interviu publicat in ziarul Bursa). Autorului i se poate scrie pe adresele de la SRI: ionelnitu@sri.ro sau la relatii@sri.ro

      Motto:

 

”In topul universităților sunt exclusiv universități în care cercetarea este foarte puternică, în care cunoașterea se produce, nu numai se transmite. La noi acest reflex de a produce cunoaștere s-a pierdut de multa vreme”

 

Dragoș Ciuparu, august 2013

La început a fost cuvântul. Deci, cu Cuvânt(ul) (Ambasadorului) înainte!

Autorul cărții ”Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică”, Ed Rao, 2010, dl George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informații, este nelipsit din toate cărțile și chiar articolele scrise de dl Ionel Nițu. Autori, coordonatori, prezenți la lansările celuilalt sau doar citați la bibliogarfii, cei doi funcționari publici (unul demnitar public, celălat doar funcționar public) formează un tandem ambițios și valoros. Simpla preocupare de a include printre activitățile specifice meseriei de ”spion” (primul fiind unicul briefer din România, al doilea fiind analist de intelligence) și o intensă activitatea publicistică este un fapt meritoriu și care oferă ceva speranțe tinerilor care cor să vadă România avansând mai vizibil pe dificilul drum al transformării Securității, creat după model kgb-ist, specific dictaturii în Serviciu de Intelligence, specific democrației. Aparițiile publice (televizate, editoriale și librăristice) ale domnului G.C. Maior au creat mereu impresia că este un abil mânuitor al Cuvântului, un spirit echilibrat și rafinat, având autoperfecționarea ca obiectiv permanent. Simpla menționare a faptului că s-a înregistrat un progress de la cuvântul introductiv la lucrarea ”Analiza de intelligence” (2012) (botezat ”Cuvânt înainte”) la cuvântul introductiv la lucrarea ”Ars Analytica” (2013) (botezat ”Cuvânt-înainte”), mă duce cu gândul la un perfecționist ce nu se va opri din ascensiune prea curând. Evident, cunoscătorii de limbă română au sesizat diferența între cele două titluri, diferență ce constă în aderarea rapidă la o reglementare mai recentă, aceea conform căreia forma corectă a sintagmei în cauză este: ”Cuvânt-înainte” (cu linioară la mijloc…). Pentru un chițibușar ca mine, preocuparea pentru respectarea noilor reguli ale limbii române are valoarea simbolică a sublinierii respectului față de regula momentului și față de cuvântul scris.

Nu exclud deloc candidatura, ca independent, a dlui Maior la Președinția României, dacă nu în anul 2014, atunci sigur în 2018. Unul dintre atuurile sale ar fi acela că a contribuit substanțial la intelectualizarea SRI și la preocuparea pentru tranformarea acestuia în Romanian Intelligence Service, tocmai printr-o activitate editorială susținută și de o calitate tot mai bună. Pentru un neofit ca mine este un mister faptul că dl G.C. Maior semnează aceste prefețe în calitate de Ambasador și nu în aceea de director al SRI, deși problematica acestor cărți este strict legată de instituția pe care o conduce. Sau poate următorul pas va fi doar spre conducerea Ministerului de Externe al României… Până atunci însă, cârcotașul din mine va funcționa în continuare pe post de      sanitar al pădurii” de ”pompier voluntar”, de nostalgic după scriituri impecabile, fără erori grafice sau de exprimare.

Așadar, la acest ”Cuvânt înainte” la lucrarea de doctorat a dlui Ionel Nițu, semnat de dl George Cristian Maior voi semnala nu doar lipsa linioarei dintre cele două cuvinte ale titlului, ci și scrierea greșită a numelui autorului ”Structurii revoluțiilor științifice” (este adevărat doar o dată) sub forma de Khun în loc de Kuhn. Prefețele cărților, dacă sunt bine scrise, pot revela cel mai bine esența întregii cărți. Dl G.C. Maior o face: ne spune că în cartea dlui Ionel Nițu este vorba despre schimbarea paradigmatică în intelligence, după 2001, trend pe care și SRI ul nostru ar trebui să-l urmeze. Această schimbare paradigmatică rezidă, în principal, în următoarele: secretul este înlocuit (desigur, nu în totalitate) cu sursele deschise (Gregory Treverton, 2001). Ambele (sursele secrete și cele nesecrete) pot oferi informații care să asigure un avantaj concurențial unei organizații (firmă, stat, instituție etc.). Fac o paranteză cu iz personal, dar cu valoare paradigmatică: pe vremea când lucram (și) ca ziarist la Chișinău, un anumit serviciu de informații din România m-a contactat, la Iași, prin 1992, scandalizat fiind (desigur, la comandă politică) de propunerea mea ca limba oficială a statului Republica Moldova să se numească moldo-română. Cred și acuma că dacă propunerea mea era acceptată și dacă intervenția serviciilor românești nu ar fi fost atât de vehementă împotriva propunerii mele, atunci în toamna anului 2013 nu s-ar fi propus Parlamentului Republicii Moldova să renunțe la glotonimul ”limbă moldovenească”, ci să renunțe la glotonimul ”limbă moldo-română”. Aș vrea ca cineva dintre partizanii susținerii (cu orice preț) a introducerii în Constituție a denumirii limbii oficiale a noului stat independent a glotonimului ”limbă română” (cu consecința foarte previzibilă că reculul ducea, firesc, spre ”moldovenism”) să facă o evaluare comparată între acceptarea glotonimului limbă moldovenească și potențiala acceptare a glotonimului limba moldo-română. Contactul/ întrevederea despre care aminteam se vroia a fi un fel de racolare, desigur cu scopul de a mi se dicta ce și cum să scriu în ziarele la care eram angajat. Concret, mi s-a sugerat ”să ne vedem mai des”, la care am replicat: ”dacă vreți să aflați ce gândesc și ce se întâmplă la Chișinău, citiți articolele mele”. Cred că imaginea total debusolată a ofițerului de informații, destul de tânăr de altfel (dar de tip vechi) ar fi emblematică pentru ceea ce se prefigurează acum ca schimbare de paradigmă în intelligence. Neștiind dacă glumesc sau nu, ofițerul a întrebat: cum adică, să citească toți? ”Da! am răspuns. Depinde ce va face fiecare cu informația”.  Dacă dl Maior ar fi căutat prin arhive ar fi aflat că pentru istoria schimbării de paradigmă putea cita, în locul americanului Gregory Treverton, un român care a lansat, cu cca un deceniu înainte de anul fatidic 2001, propunerea de schimbare paradigmatică, respectiv de trecere de la secretomanie la analiza rafinată și concurențială a informațiilor provenite din toate sursele, preponderant din cele deschise. Evident, nu-mi doresc intrarea în istoria/ analele intelligence-ului mondial, dar întâmplarea de acum două decenii m-a făcut să citesc cu alți ochi toată discuția despre nevoia folosirii cu precădere a surselor deschise, temă căreia i s-a dedicat, acum, în România, o teză de doctorat și un șir tot mai lung de cărți și articole. Citirea cărților despre schimbarea de paradigmă pe care am propus-o este doar un mic balsam peste rănile provocate de campania dusă în mass media ieșeană, bucureșteană și chișinăuiană împotriva trădătorului Liviu Druguș (în presa ieșeană și nu numai) pentru delictul de opinie liber exprimată…

Nu am acum cunoștință despre originalul englez al cărții americanului Treverton, dar citatul din acest autor ”În această lume, materia primă cu care lucrează intelligence nu mai este secretul, ci informația”, citat dat de dl Maior la p. 12 nu îmi inspiră încredere. În realitate, trecerea nu este de la secret la informație, ci de la informația secretă și finită, la informația publică/ deschisă și infinită. Sau pentru intelligence ul american secretul nu este informație… Oricum, ridic, pentru a câta oară?, problema necesității precizării numelui traducătorului și, de ce nu? a textului în limba originalului… Cred că și aceasta ar face parte dintro necesară schimbare de paradigmă editorială, numită trecerea de la respectful față de autor la respectul față de cititor…

Sper să nu mi se ia în nume de rău această explicație pe care eu o dau necesității schimbării paradigmatice în intelligence și nu numai. După al doilea război mondial, speranțele de pace ale oamenirii (plus marile invenții tehnologice) a făcut ca statele să investească tot mai mult în educație și informație. În ultimul război mondial și după, spionii erau vedete prin faptul că erau puțini oameni care să aibă calitățile cognitive cerute de această controversată dar eternă profesie. Ofițerii de intelligence trebuiau să aibă, evident, o inteligență mult peste medie, ceea ce în zilele noastre nu mai este posibil. Aș spune că, în zilele noastre, media inteligenței mondiale (media IQ – ului mondial) a crescut mai repede decât media inteligenței celor care lucrează în intelligence (media IQ ului în serviciile de intelligence). Despre situația din clasa politică nici nu mai vorbesc. De aici rezultatele, și tot de aici nevoia de schimbare de accent, de paradigmă… Altfel, dl Maior n-ar mai fi avut ocazia să scrie, în ”Cuvânt înainte”, despre ”constrângerile cadrului legislative și insuficiența resurselor disponibile” (p. 13).

O altă formulare a dlui G.C. Maior îmi oferă șansa de a-mi formula propriile mele convingeri. Scrie dl Maior: ”Intelligence – ca disciplină teoretică – prezintă un grad redus de conceptualizare și teoretizare, raportat la alte ramuri ale științelor sociale.” (p. 13).  Fără a afirma că propoziția de mai sus este un nonsens, există totuși câteva contradicții logice care impun cel puțin o reformulare a ei. În primul rand, preocuparea pentru întemeierea de noi discipline ”științifice” în era informației complexe și globalizante este, din start, anacronică. Preocuparea de întemeiere teoretico-conceptaulă a unor activități umane (adevărat, foarte importante) ar trebui descurajată, în continuare, nicidecum încurajată. Basarab Nicolescu atrăgea atenția asupra proliferării excessive, canceroase, a disciplinelor și asupra necesității de a face loc gândirii de tip transdisciplinar, holistic. Într-o lucrare cum este aceasta despre analiza de intelligence, abordul transdisciplinar este unul imperativ, nu optativ. Din păcate, se pare că nici autorul, nici prefațatorul cărții nu au auzit despre transdisciplinaritate (există doar unele trimiteri pasagere spre interdisciplinaritatea și multidisciplinaritate, modalități de cercetare mai apropiate de disciplinaritate decât de transdisciplinaritate). Or, transdisciplinaritatea este tocmai schimbarea paradigmatică de care și activitatea de analiză de intelligence are nevoie maximă. Pentru o eventuală documentare a cititorilor în legătură cu schimbarea paradigmatică din cercetare, dinspre (inter/ multi) disciplinaritate înspre transdisciplinaritate, sugerez (în afară de miile de trimiteri oferite de Google) vizitarea site urilor:

http://ciret-transdisciplinarity.org/index_en.php;

http://basarab-nicolescu.fr/Docs_Notice/TJESNo_1_12_2010.pdf;

www.ugb.ro/etc

Dl Maior scrie despre raportarea și integrarea analizei de intelligence în cadrul celorlalte ”științe sociale”.  Care ”științe”? Care ”știință”? Conform opiniei generale, ”știința” este o modalitate de cunoaștere a realității prin formularea de ipoteze urmată de verificarea acestora pe cale experimentală. ”Ipotezele” formulate de dl Ionel Nițu în cartea domniei sale nu sunt nici ipoteze, nici verificate apoi experimental, deci nu pot constitui obiectul unei discipline ”științifice” de sine stătătoare. Nu întâmplător, așa zisele ”Științe sociale” cunosc schimbări continue de conținut, de direcție și de metodă. Dar rezultatele nu au dus, slavă Domnului!, la crearea de modele comportamentale unice (cum dorea, de ex., comunismul ”științific” să creeze ”omul nou”) sau la rețete generale de succes, de fericire, de cunoaștere etc. Tocmai trecerea de la disciplinaritate la transdisciplinaritate probează faptul că cercetarea își propune să treacă de la faza ”pe științe” la faza ”pe cunoaștere”. Este și sensul pe care îl revendică schimbarea paradigmatică propusă a avea loc în intelligence ul occidental: de la informație/ informare înspre cunoaștere. După cum nici managementul, nici medicina, nici ducerea războaielor nu sunt ”științe”, nici analiza de intelligence nu este și nu poate fi forțată/ violată să devină ”știință” peste noapte. Am insistat mai mult asupra acestui aspect pentru că doresc să atrag atenția asupra tentei intelectualiste și scientiste pe care dl Maior și echipa de la Direcția de analiza de intelligence doresc să o transfere asupra acestei străvechi meserii. Oare nu este suficientă preocuparea pentru schimbarea de accent dinspre colectare înspre analiză? Cred că nu necesită savante demonstrații științifico-paradigmatico-disciplinare pentru a fi de acord cu adevărul elementar că nu este foarte important să tot aduni (informații, lucruri etc.),  important este să știi ce (și cum) să faci cu ele. Cu riscul să apar un hiperpreocupat J de propria persoană, mă autocitez aici: ”Depinde ce face fiecare cu informația”.

 

Și încă un lucru: într-o lume ce se complexifică pe zi ce trece, lucrurile trebuie simplificate, nu complicate. Și tocmai analistul este chemat să selecteze și să stabilească semnificația și relevanța informațiilor colectate. Sper să nu fiu considerat ca fiind împotriva ”științei”, a raționalității și a gândirii (eventual, împotriva promovării de către tandemul Maior – Nițu a apropierii de noua paradigmă occidentală, care abia dacă are un deceniu de existență). Dimpotrivă! Pledez ca în evaluarea/ analiza/ prognoza oricărei acțiuni umane să fie implicate toate disciplinele legate de om și gândirea umană (acțiunea de intelligence fiind, evident, inclusă). A reuși să extragi esențele acestora, să le corelezi, să produci mereu instrumente noi de extragere a informațiilor și să contribui la creșterea volumului și calității cunoașterii reprezintă esența abordului transdisciplinar, ignorat, din păcate, în lucrare. Cred că este utilă acestui demers modelul parabolic de cunoaștere, acredidat ca fiind practicat de Iisus în producerea transferului de cunoaștere către neinițiați. (Vezi http://www.youtube.com/watch?v=ya2rQ_hGGVg  Andrei Pleșu despre ”Parabolele lui Iisus”).

Pledoaria făcută de Ambasador G.C. Maior pentru ”conceptualizarea funcției intelligence” (p. 14) (eu aș fi scris ”pentru conceptualizarea funcțiilor intelligence-ului”) este mai mult decât firească, dar, așa cum voi arăta în episoadele următoare, acest deziderat nu este atins decât parțial în teza de doctorat a dlui Ionel Nițu.  Primul eșec în opera de conceptualizare a intelligence ului este însăși nedefinirea clară a conceptului de intelligence.

 

 

 

 

 

Și dacă tot l-am pomenit pe Iisus și învățăturile epistemice ce pot fi trase din studiul evangheliilor amintesc aici și o povață extrasă din acest izvor de cunoaștere: nu puneți vinul nou în burdufuri vechi. Consider că o bună parte din materialul cu caracter de noutate utilizat de autor în această carte este ”stricat” de utilizarea stilului învechit, a limbajului nu întotdeauna adecvat contextelor abordate. Mai mult, presupusa preocupare pentru clarificări conceptuale nu are loc. Dimpotrivă. Exemplific. Schimbarea de paradigmă, la care doi directori din cadrul SRI aderă necondiționat, face parte dintr-o direcție cultural-filosofică nouă care a dominat a doua jumătate a secolului trecut, direcție numită postmodernism. Epoca amintită, face ea însăși parte din postmodernitatea postbelică care a generat schimbări în aproape toate domeniile cercetării: filosofie, economie, etică, psihologie, sociologie, literatură, politologie, management etc. Acest flux ideatic numit postmodernism și-a creat deja un limbaj propriu, fie și în dorința de a se detașa de modernitatea carteziană pe care o acuză de neadecvare cu noile realități ale lumii. Din acest limbaj (”vinul” din parabolă) nou fac parte concepte și teorii ca: transdisciplinaritate, teoria complexității, teoria haosului, logicile polivalente, holismul, postmodernismul acestea fiind compatibile cu ”burduful” nou care le găzduiește: internetul, rețelele de comunicare în timp real, online media etc. Cu toată modestia de rigoare consider că Metodologia Scop Mijloc (MSM) (necontestată de nimeni dar și neînțeleasă de mulți) – pe care am elaborat-o și rafinat-o în ultimele patru decenii – face parte integrantă din această nouă viziune asupra lumii și a cercetării.  Deocamdată, constat că au fost preluate din această teorie a mea (MSM) doar o utilizare mult mai intensă a cuvintelor ”scop”, ”mijloc” și ”adecvare”, adesea chiar în exces. Cercetători din domeniul statisticii aplicate la limba română vorbită/ scrisă după 1990 vor putea contabiliza destul de precis creșterea ratei de utilizare a celor trei cuvinte, semn că teoria este acceptată și aplicată, dar cu ignorarea deliberată a autorului. Am mai scris desprte acest ”frumos” obicei românesc, prin care orice realizare românească oferită mediului românesc a fost constant și tenace torpilată, dar scoaterea ei în afară genera aprecieri și validări. Referindu-mă la MSM, am găsit pe internet articole ale unor ”originali” cercetători americani care au pus la punct o nouă teorie numită Metodologia Mijloc Scop…  Bravos națiune!

Până una alta, dl ambasador G.C.Maior laudă contribuția decisivă a domnului Ionel Nițu la (post)modernizarea și conceptualizarea noului intelligence, aceea de a propune conceptul de ANAINT. Dau cuvântul domnului ambasador: ”Interesant de studiat pentru viitor este, spre exemplu, conceptul de ANAINT propus de autor. Conform acestuia, <În măsura în care analiza de intelligence produce noi informații (de securitate națională) – prin integrarea mai multor  date, informații obținute din diverse INT-uri -, iar produsul final nu seamănă cu părțile sale componente și dobândește noi semnificații  (…) se poate vorbi despre o nouă categorie de INT, și anume ANAINT”>  (p. 15). Desigur, dl ambassador se referă la sinergie, un cuvânt foarte drag și fostului președinte al României, Ion Iliescu (”sinergia faptelor”), dar nici ”sinergia” și nici ”analiza de intelligence” nu sunt și nu pot fi atribuite doctorandului și, ulterior, doctorului Ionel Nițu. Ca să fiu mai clar, ANAINT nu este decât acronimul ANAlizei de INTelligence  și nimic mai mult. Sau, las eu o portiță deschisă, ANAINT este un concept revoluționar dar ale cărui atribute de noutate absolută sunt …secrete J. Dar originalitatea autorului tezei de doctorat nu se oprește la propunerea acestui nou acronim.

”O a doua contribuție a autorului la domeniul studiilor de intelligence o reprezintă propunerea modelului ”3P” al analizei (proces, personal, produs), model care a reprezentat subiectul mai multor studii publicate, atât la nivel național cât și în prestigiosul ”International Journal of Intelligence and Counterintelligence” editat de Routledge” (p. 15). Evident, ”produsul” nu este decât scopul ”procesului” analitic, proces al cărui principal mijloc îl reprezintă, firesc, oamenii (”personalul”). Esența ”procesului” constă în adecvarea permanentă a scopului la mijloace și a mijloacelor la scopuri. Înțeleg că dacă ar fi apelat la terminologia specifică MSM atunci … se cam termina cu originalitatea. Precizez, nu acuz pe nimeni de faptul că nu mi-a citat teoria, sugerez doar că a aplicare a acesteia ar fi simplificat mult lucrurile…

Dl G.C. Maiorinvit(ă) zona de cercetare a mediului academic să acorde atenție sporită acestui domeniu, care oferă oportunități semnificative de dezvoltare teoretică, de inovare, de prezentare a unei viziuni proprii asupra intelligence, în general, și a analizei de intelligence, în particular” (p. 15).  Citatul de mai sus nu este altceva decât re-scrierea cu alte vorbe a clasicei, (până în 1990), formule: ”lucrarea tovarășului XY este valoroasă și merită cercetări ulterioare deoarece umple un mare gol în literattura de specialitate, dar este foarte utilă și practicii construirii societății noastre….etc etc.”. La așa origianalitate a autorului, așa originalitate a prefațatorului… Desigur, urmează, rapid o trimitere la un autor englez (Andrew Cristopher), ceea ce vrea să semnifice că noutatea o fi sau nu o fi ea nouă, dar sigur nu este contrarie intereselor aliaților și superiorilor noștri din NATO.

În finalul ”Cuvântului înainte” dl G.C. Maior reiterează invitația adresată mediului academic nu doar de a adânci și continua novatorul demers al românului Ionel Nițu (care are ”o viziune românească asupra problematicii”, p. 16), ci și de a face un parteneriat cu corpul practicienilor din SRI.  Nu pot decât să urez parteneriat plăcut cercetătorilor academici și lucrătorilor SRI în opera de inovare pe mai departe a intelligence ului occidental și mondial, dar invit cititorii acestei recenzii/ prezentări a unei teze de doctorat recente să reflecteze asupra adevărului spus de Dragoș Ciuparu în Motto.

(Va urma)

Liviu Druguș    Miroslava, Iași   3 septembrie 2013

www.liviudrugus.ro        www.liviudrugus.wordpress.com         www.facebook.com/liviu.drugus

Anunțuri

4 răspunsuri la „Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (4)

  1. Elena Dragomir 08/09/2013 la 1:19 PM

    Invita Dl Maior mediul academic sa cerceteze domeniul serviciilor secrete, dar cred ca invitatia este doar una formala, pentru ca in practica nimeni nu are acces la informatii si documente, daca nu este parte integranta a SRI-ului. Sigur ca putem discuta despre „obiectivitatea’ si scopul unor asemenea lucrari. A fi angajat in cadrul SRI si a scrie despre SRI mi se pare ca seamana cu situatia in care ai fi Hitler si ai scrie despre nazism, a fi Ponta si ai scrie despre guvernarea Ponta, ai fi ministrul sanatatii si ai scrie despre reforma in sanatate etc. Din astfel de scrieri putem obtine, cred, cel mult o viziune oficiala, subiectiva asupra problemelor discutate.

  2. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (5) | liviudrugus

  3. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (6) | liviudrugus

  4. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (7) | liviudrugus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: