liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (1)


 

O recenzie cu accentul inițial pus pe modul cum lucrează cu informațiile în format electronic un proaspăt doctor în științe militare și informații

 Ionel Nițu, Analiza de intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbării, Editura Rao, 2012 (pe baza tezei de doctorat susținută în vara anului 2012), 283 pagini, cu o prefață de George Cristian Maior

 

 Vezi coperta cărții la:  http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2012/12/Analiza-de-Intelligence-de-Ionel-Nitu-Editura-RAO.jpg

 

http://www.animv.ro/files/Ghidul-Analistului–RO-.pdf Ghidul analistului de intelligence

 

Autorul, Ionel Nițu, merită felicitări pentru curajul (deh, și orgoliul) de a ieși pe piață cu un produs intelectual, rezultatul dorinței domniei sale de autoperfecționare și, de ce nu, de avansare în ierarhii și în venituri. Într-o perioadă în care plagiatorii de doctorate ies mereu în frunte și se prevalează (probat!) de eforturile altora, însușindu-și-le pe nemerit, a ieși pe piața de carte cu o teză de doctorat este, evident, un act de curaj și de probitate profesională. După cum se va vedea din această recenzie (de fapt, un fel de rechizitoriu), lucrarea are multe merite și multe limite/ nereușite, dar faptul că lucrarea este accesibilă publicului larg, deschisă criticilor și propunerilor de îmbunătățire, este un fapt demn de apreciat. O precizare: această prezentare/ analiză de carte nu se referă decât parțial la autor, ci vizează contextul/ mediul în care a apărut, determinările unui mod de gândire și de scriere, raportarea acestor moduri la contextul educațional mai larg la care se referă. Trebuie subliniat acest lucru: cartea nu se adresează ofițerilor de informații și analiștilor de intelligence profesioniști (fatalmente, aflați într-o minoritate glorioasă), ci publicului larg care ar trebui să cunoască cum funcționează instituțiile statului, cercetătorilor începători care trebuie să aibă modele de elaborare a unor lucrări de doctorat de bună calitate, respectiv să știe cum NU trebuie să fie elaborată o asemenea lucrare. Din păcate, pagina de internet a SRI nu funcționează, respectiv niciunul dintre linkurile din carte care fac trimitere la acest website (www.sri.ro) nu se deschid. Deoarece absolut toate celelalte link uri pe care le-am accesat se deschid imediat și doar cel al SRI nu, mi-am pus întrebarea dacă nu cumva laptopul meu obosit e de vină. Am adresat rugămintea, pe Facebook, celor peste o mie de prieteni să mă ajute cu un răspuns la întrebarea: la voi se deschide acest site sau nu? Un singur răspuns, din Spania, a venit: se deschide, dar trebuie insistat. La mine nu se deschide chiar dacă las să meargă ore în șir. În acest caz, cred că problema este a instituției numită SRI care nu face ca informația publică să ajungă la TOȚI cetățenii. Întrebarea ar fi: la ce ajută tezele de doctorat, cărțile scrise și comunicările la congrese internaționale ale angajaților SRI dacă aceștia nu fac ca instituția publică (plătită de noi) nu funcționează ca lumea? Și asta într-o perioadă în care Curtea Constituțională, DNA, SRI și SIE se află, în aceste zile de august 2013, pe un trend ascendent al încrederii populației în aceste instituții.

 

Cu câțiva ani în urmă am publicat în ”Ziarul de Bacău” o opinie referitoare la ”Securiștii vechi și noi”, constantând faptul că termenul de ”intelligence” nu este adoptat și folosit la noi, respectiv sugeram faptul că serviciile noastre secrete (dar publice!) să facă pasul dinspre culegerea de informații înspre intelligence. Acest termen are nu doar virtuți, ci și servituți. Principala servitute constă în faptul că (încă) nu are un echivalent în limba română, fiind înghițit cam pe nemestecate și pe negândite. Un articol al directorului Serviciului Român de Informații, ambasadorul (?!) George Cristian Maior apare, în varianta engleză cu un titlu care generează, cel puțin mie, destule nedumeriri. Mă refer la articolul ”Managing the change: The Romanian Intelligence Service in 21st Century”, publicat în 2012 în International Journal of Intelligence and Counterintelligence, vol 25, nr. 2/ Summer 2012 (conform trimiterii de subsol de la pagina 51 a cărții semnate de Ionel Nițu).  Dl Ionel Nițu precizează în carte (la pagina 22), citându-l pe Sherman Kent (1947) (”dă madăr end dă fadăr”  J of  American intelligence) că există ”confuzii conceptuale în ceea ce privește termenul de intelligence”, termen ”care a ajuns să semnifice atât activitatea persoanelor angrenate în acest domeniu, cât și produsul activității lor”. (Nu pot  trece cu vederea că citatul în cauză este preluat dintr-un articol publicat în anul 1947, iar  dl Nițu face precizarea că ”Sherman Kent susținea, încă din 1949, existența unei confuzii conceptuale în ceea ce privește termenul de intelligence”. Pînă se va hotărî dl Nițu dacă anul corect este 1947 sau 1949, noi rămânem cu confuzia conceptuală în cap… Din câte știu, prima traducere a denumirii Serviciului Român de Informații în limba engleză era Romanian Information Service, pentru ca acum să avem Romanian Intelligence Service. Este această schimbare traductologică un semn că SRI va avea (într-un viitor) denumirea de Serviciul Român de Intelligence? Oricum ar fi, activitățile SRI nu sunt perfect acoperite semantic nici prin cuvântul ”informație”, nici prin cuvântul ”intelligence”. Introducerea cuvântului ”intelligence” în denumirea SRI ar putea avea semnificația unei aderări mai profunde la doctrina euro-atlantică de …intelligence. Interesantă este descrierea semnificației acestui termen de către Thomas Troy, în 1992: ”cunoașterea inamicului” (cf notei de subsol de la p. 23). Îmi permit și eu o opinie: intelligence este activitatea de cunoaștere care presupune folosirea în cel mai înalt grad a inteligenței umane. Abia această definiție poate face conexiunea, tot mai dezirabilă la nivel mondial, între activitatea serviciilor de informații și activitate de cercetare academică. În numele acestei dezirabilități a fost redactată și susținută și teza de doctorat a dlui Ionel Nițu, pe care publicul român o poate cunoaște, acum, sub formă de carte print (pe când și necesara ediție electronică a cărții?). Cred că trecerea sub tăcere a numelui conducătorului de doctorat nu este un mod prea respectuos de a mulțumi conducătorului pentru îndrumare. Sau asta a fost dorința expresă a onor conducătorului de doctorat care nu prea și-a făcut treaba, cel puțin sub unele aspecte formale, pe care le voi aborda pe parcursul acestei pseudorecenzii.

 

Serviciile de intelligence devin, tot mai mult, activități de cercetare academică autentică, așa cum – cred eu – au cam fost dintotdeauna, cu deosebirea că acum acest lucru este recunoscut și inclus, programatic, în paradigma de funcționare a uneia dintre instituțiile importante ale statelor. Cu atât mai mult mimarea/ simularea cercetării autentice atât în domeniul intelligence cât și în activitatea de cercetare academică este nu doar regretabilă, ci și condamnabilă. Iar eu, în calitatea mea de cercetător profesionist, de profesor de management și de jurnalist profesionist trebuie să mă pronunț și să ajut la creșterea calitativă a acestei activități de cercetare, prea mult căzută în derizoriu în România, în ultimii 70 de ani, dar îndeosebi în ultimii 23. O teză de doctorat care nu produce MULTĂ cunoaștere, ci doar sintetizează și (re)transmite ceea ce au gândit și scris alții este, de fapt, un simplu exercițiu premergător unei cercetări autentice. Deși cartea semnată de Ionel Nițu nu excelează prin cercetări asiduui și îndelungate, cu rezultate notabile demne de a fi făcute publice și pe plan mondial, ea conține unele propuneri demne de atenție pe care le voi semnala la timpul potrivit. Probabil cititorii (specializați sau nu pe probleme de cercetare și informații) se vor întreba în ce calitate îmi permit să fac judecăți de valoare asupra unei activități pe care nu o cunosc îndeaproape. De peste 20 de ani predau capitole de Managementul Informației (am introdus această disciplină la UMF Iași, începând cu 1997, la Secția de Managementul Sănătății și BioInformatică) și Metodologii de cercetare. Mereu atrag atenția că orice serviciu de informații nu face decât să aplice managementul informației și să-și perfecționeze metodele și paradigmele de cercetare. Cărțile domnilor G.C.Maior și I.Nițu probează acest lucru. Afirm de mult că Educația, Cercetarea și Serviciile de informații (CNI = Comunitatea Națională de Informații) ar trebui să fie conduse de un minister unic, eventual cu dublă subordonare: guvern și CSAT. Am constatat, citind lucrarea domnului Ionel Nițu, că unele dintre ideile și formulările mele se regăsesc, în diverse forme, în tezele susținute de domnia sa. Este bine că informația circulă, dar orgoliile îi împiedică pe autorii citați mai sus să se raporteze direct și concret la modelele paradigmatice propuse de mine sub genericul Metodologia Scop Mijloc (MSM) (Vezi: https://liviudrugus.wordpress.com/2012/11/27/despre-continuumul-politic-economic-etic-35-de-ani-de-existenta-a-metodologiei-scop-mijloc/  pentru varianta sintetică și https://liviudrugus.wordpress.com/2012/06/11/metodologia-scop-mijloc-varianta-publicata-in-anul-2000/ pentru varianta mai extinsă).

 

Începând cu cartea lui George Cristian Maior, ”Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în secolul XXI”, Editura Rao, București, 2010, se afirmă tot mai deschis și public, (inclusiv prin cartea lui Ionel NițuAnaliza de intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbării”, Editura Rao, București, 2012) nevoia de adaptare, în continuare, a eternelor servicii de informații la imperativele prezentului și viitorului: democratizare și cooperare cu mediul privat, profesionalizare prin intelectualizare, pe scurt: adecvare permanentă a scopurilor la mijloace și a mijloacelor la scopuri, ceea ce presupune un bun management al schimbării.

 

Ca un preambul la prezentarea critică a lucrării domnului Ionel Nițu, amintesc, succint, câteva dintre ideile de bază ale cărții sale, toate prezentate prin chintesența ”Schimbare de paradigmă în intelligence”, schimbare pe care eu o înțeleg și ca fiind o trecere de la ”smulgerea” și ”secretizarea” informațiilor specifică Securității comuniste la cooperarea și diseminarea informațiilor în vederea prevenirii diverselor boli ale societății umane:

 

  • Schimbare de paradigmă în intelligence: de la servicii secrete la servicii de analiză a informației
  • Schimbare de paradigmă în intelligence: de la căutarea de secrete (finite și puțin credibile) la informații abundente (cvasiinfinite și puțin credibile)
  • Schimbare de paradigmă în intelligence: spionii sunt tot mai mult înlocuiți de analiști de informații
  • Schimbare de paradigmă în intelligence: singura constantă în lumea informațiilor este schimbarea
  • Schimbare de paradigmă în intelligence: modelele de acțiune în intelligence au nevoie de fundamentare teoretică consistentă (”științifică”)
  • Disciplina care se ocupă de conceptualizare și modelare informațional-decizională se numește analiza de intelligence (ANAINT) alcătuită din: proces (obținerea informațiilor), personal (cei care procesează și analizează informațiile), produs (noi informații destinate decidenților politici) și public. Pe scurt, cei 4 P ai noii paradigme de intelligence
  • Ambasadorul George Cristian Maior invită, în prefață, cercetătorii să ofere viziuni proprii, novatoare pentru analiza de intelligence
  • Instituții intersate în parteneriatul cu mediul academic: SRI, Academia de Informații ”Mihai Viteazul” și Institutul Național de Intelligence, toate făcând parte din CNI (Comunitatea Națională de Informații)
  • Inerția birocratică a instituțiilor statului (inclusiv a celor amintite mai sus) scade eficiența și performanța acestora
  • Limbaj comun și interoperabilitate conceptuală – nevoi stringente pentru analiza de intelligence în RO
  • Cel mai confuz(iv) termen este acela de ”intelligence”
  • ”Intelligence service” se referă, în terminologia occidentală, la serviciul extern, iar ”security service” la serviciul intern de informații (dar granițele dintre intern și extern sunt tot mai subțiri)
  • Analiza este evaluarea informațiilor pentru un scop dat. ”Rolul analizei este de a depăși limitele informației incomplete prin intermediul unor exerciții de judecată analitică” (Fleisher et al, 2010). Analiza include și sinteza informațiilor într-o formă nouă, utilă
  • Analiza de intelligence poate fi tactică, operațională sau strategică
  • Analiza de intelligence (cea care vizează doar securitatea statului) este o ramură a anlizei de informații
  • Ionel Nițu, p. 32: ”analistul de intelligence este un analist de informații care lucrează într-un mediu secret, cu informații secrete, în slujba securității naționale” (LD: această definiție este cf vechii paradigme de intelligence și nu are nimic de-a face cu OSINT, HUMINT adică cu noile paradigme ale sec XXI pe care le clamează și G.C.M. și I.N.)
  • Informație (etimologic) provine din latinescul informo-are (alcătuit din prepoziția in și substantivul forma). De verificat: informeo – are = ……. http://en.wikipedia.org/wiki/Information (the verb „informare” (to inform) in the sense of „to give form to the mind”, „to discipline”, „instruct”, „teach”: „Men so wise should go and inform their kings.” (1330) Inform itself comes (via French informer) from the Latin verbinformare, which means to give form, or to form an idea of. Furthermore, Latin itself already contained the word informatio meaning concept or idea, but the extent to which this may have influenced the development of the word information in English is not clear.) http://en.wikipedia.org/wiki/Information_history#History_of_the_word_and_concept_.22information.22

 

 

Am ales ca Motto al prezentării critice de față următoarea afirmație a unui profesor român:

 

”In topul universităților sunt exclusiv universități în care cercetarea este foarte puternică, în care cunoașterea se produce, nu numai se transmite. La noi acest reflex de a produce cunoaștere s-a pierdut de multa vreme”

 

Dragoș Ciuparu, august 2013

 

(1) Cum se face, în cartea de față, trecerea de la cercetarea de bibliotecă la cercetarea și citarea surselor electronice

 

Ca o constatare generală, (ne)citarea surselor electronice de informare de către autorul cărții este deficitară, superficială și uneori greșită. Este unul dintre punctele slabe ale cărții. În mod normal, conducătorul tezei de doctorat trebuia să se asigure că modul de citare și citările în sine sunt făcute corect. Ca și în cazul tezei de doctorat a lui V.V. Ponta, vinovat de acceptarea plagiatului este și conducătorul de doctorat A. Năstase, dar și autorii plagiați care au preferat să accepte starea de fapt și să nu revendice anularea titlului de doctor în drept celui care a preluat texte din lucrările lor, fără să citeze. Din păcate, la ora actuală, general vorbind, referatul conducătorului de doctorat și referatele membrilor comisiei de doctorat sunt doar formale, laudative și… fără o verificare atentă a conținutului lucrării. În cele ce urmează mă voi substitui, virtual, conducătorului tezei de doctorat și voi alcătui o listă exhaustivă a tuturor citărilor electronice sau potențial electronice care ridică semne de întrebare și, uneori, chiar de exclamare. Voi număra totalul citărilor (electronice) și voi raporta ponderea celor cu probleme din total citări (electronice), cu propunerea și presupunerea că acestea vor fi remediate la o (necesară!) ediție revăzută. Cu siguranță, conducătorul de doctorat este o persoană în vârstă decât doctorandul, sau cel puțin de modă veche, dat fiind modul de trimitere la surse. Spre deosebire de stilul anglosaxon generalizat și acceptat în spațiul euroatlantic și nu numai, autorul folosește stilul învechit, acela cu trimiteri la subsolul paginii. Aceasta face ca la finalul cărții să nu mai existe Referințe, ci doar o Bibliografie selectivă. Este de apreciat faptul că autorul a oferit nu doar o multitudine de trimiteri la surse electronice, ci a respecta și cutuma (de dată recentă) aceea de a preciza data ultimei accesări. Din păcate, unele ”ultime accesări” datează din anii 2009 sau 2010, în timp ce lucrarea a fost finalizată în 2012. Așadar, mă voi referi, în continuare, strict la citările electronice cu probleme. (Va urma)

Miroslava, Iași   13 august 2013

Liviu Drugus              www.liviudrugus.ro http://www.liviudrugus.wordpress.com http://www.facebook.com/liviu.drugus

Anunțuri

7 răspunsuri la „Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (1)

  1. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (2) | liviudrugus

  2. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (3) | liviudrugus

  3. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (4) | liviudrugus

  4. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (5) | liviudrugus

  5. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (6) | liviudrugus

  6. Pingback:Sub semnul analizei: de la Securitate înspre Intelligence, via SRI (7) | liviudrugus

  7. Pingback:Cu prostia pre inteligență călcând (I) | liviudrugus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: