liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Scopuri şi mijloace în educaţie. Oare ştim ce vrem?


Publicat inițial pe blogul ”Înainte!”  in secțiunea  Învăţământ, la 22 martie 2010
Cel de al 100-lea ministru al educaţiei/ învăţământului din România, dl ing. Daniel Funeriu, va rămâne în istoria noastră prin faptul că va pune în aplicare idei de reformă radicală emise de profesorul Mircea Miclea în vremea când era ministru şi în vremea când a activat în cadrul unei Comisii prezidenţiale pentru reforma educaţiei. Se poate spune că ideile care stau la baza proiectului de lege a educaţiei fac parte integrantă din proiectul (cam tardiv) de (post)modernizare a României. Oricum, orice lege este perfectibilă şi se va adapta noilor imperative ale contextelor viitoare. Nu voi comenta, acum, proiectul de lege a educaţiei aflat încă în dezbatere publică (cel mult aş pune sub semnul întrebării necesitatea unui Muzeu al Ştiinţei). Voi creiona doar câteva principii pe care s-ar putea baza o viitoare lege a educaţiei (nu numai pentru România). Scopul oricărui act de educaţie este pregătirea copiilor şi tinerilor (ulterior, şi a adulţilor) pentru viaţă (de fapt, în primul rând, pentru ei înşişi şi pentru activităţi sociale utile), pentru existenţa umană în contexte sociale mereu schimbătoare, dar cert mai complexe. Educaţia (nu numai la noi) are două etape (relativ) distincte: educaţia obligatorie (de la grădiniţă şi până la gimnaziu inclusiv) şi obligaţia benevolă (liceu, facultate – licenţă, master, doctorat si postdoctorat). Mijloacele educaţionale folosite în cele două etape vor trebui să fie, desigur, diferite, îndeosebi sub raportul motivării învăţării. Mijloacele actuale, clasice deja, comune acum ambelor etape, sunt: predarea-învăţarea, evaluarea (examinarea şi notarea) şi certificarea (diploma). Într-o lege viitoare a educaţiei, etapa educaţiei neobligatorii ar trebui sa renunţe complet la acele mijloace care paraziteaza scopul final (examenele finale, notarea pe bază de memorare şi reproducere a informaţiilor, diploma). Unii profesori argumentează că elevii mai învaţă măcar de frica notei şi a examenului. Proiectul actual de lege susţine că descurajează învăţarea mecanică şi promovează învăţarea ”de plăcere”. Un ideal demn de a fi susţinut… (N.B. Pentru uzul acestui articol am eludat deliberat alte categorii de mijloace: financiare, infrastructură, climat etc., referindu-mă strict la mijloacele educaţionale). Adecvarea dintre scopuri şi mijloace ar trebui să fie verificată, constatată şi declarată de către toţi actorii implicaţi în educaţie, măcar o dată pe an. Constatarea neadecvării ar trebui să ducă fie la modificarea scopurilor, fie a mijloacelor. De regulă, mijloacele sunt pervertite, fiind transformate în scopuri în sine, iar scopurile reale sunt uitate sau atinse doar parţial. Dezbaterile publice pe tema adecvării ar trebui să devină o constantă a politicilor educaţionale.
Din păcate, o mare parte a părinţilor şi elevilor/ studenţilor ţintesc direct punctul final al procesului educaţional: diploma. Deci, diploma se transformă din mijloc pentru un scop normal în scop final. Pentru a obţine o diplomă ai nevoie de note de trecere, şi evaluarea se transformă, astfel, din mijloc în scop. În fine, (predarea-)învăţarea nu mai rămâne nici ea în categoria mijloacelor pentru obţinerea cunoaşterii şi se transformă în scop în sine, respectiv în mijloc
pentru obţinerea notei şi a diplomei. Dar diploma la ce foloseşte? Majoritatea dintre noi cred şi ştiu că fără diplomă nu poţi să te angajezi nicăieri. De aici o altă iluzie: diploma este garantul obţinerii locului de muncă. Fals! Diploma deschide doar uşa către un concurs sau un interviu, acestea probând concret nivelul real de competenţă. Aşadar, nici nota şi nici diploma nu ajută prea mult la o eventuală angajare. Ele au doar rolul de ”impresie artistică” asupra angajatorului,
respectiv îndeplinirea unor formalităţi legale. Un angajator prost va lua de bună o diplomă garnisită cu note de 10 şi îl va angaja imediat pe posesorul acesteia. Un angajator isteţ va pune diploma deoparte şi va zice: OK, acuma să vedem ce ştii… Drama educaţiei contempoarane constă în mitizarea (fetişizarea) unor mijloace pe post de scopuri. Mulţi dintre noi nu vrem cunoaştere şi competenţe, vrem doar diplome. Această pervertire are, uneori, şi o justificare: presupusele cunoştinţe predate şi solicitate apoi a fi reproduse nu sunt cu adevărat utile sau au un grad de dificultate peste necesarul dictat de finalităţile actului educaţional. Alteori, exigenţa exagerată a unor profesori nu este decât paravan pentru solicitarea de meditaţii sau mai direct, pentru şpagă.

Piaţa, acest mecanism al testării oamenilor din punctul de vedere al scopurilor propuse şi a mijloacelor alese pentru atingerea lor, simplifică lanţul logic al transformării mijloacelor în
scopuri atinse şi generează următoarea întrebare: ce oferă, la urma urmei, sistemul de educaţie? Răspunsul, logic în felul său, este: sistemul de educaţie oferă diplome. Iar reacţia semenilor pare a fi, din nou, firească: atunci, eu vreau o diplomă. Mecanismul pieţei va scoate diplomele la vânzare şi se vor găsi destui fraieri să le şi cumpere. La Moscova, există chioşcuri de ziare care, printre altele, vând şi diplome, de orice nivel. Presa ne spune că la Chişinău, la ULIM
(Universitatea Liberă Internaţională din Moldova) cetăţeni români fără diplomă de bacalaureat au cumpărat diplome de licenţă. La Iaşi, tot ziarele ne-au spus că un rector afacerist a vândut diplome de stomatolog unor cetăţeni italieni care, ulterior au cumpărat şi diplome de liceu. Cu alte cuvinte, piaţa hotărăşte: vreţi diplome? Vă dau diplome! Vreţi competenţe? Vă ofer competenţe! Un sistem de educaţie trebuie să elimine posibilitatea reală a transformării unor biete mijloace în scopuri înalte. Concret, dacă scopul real al şcolii este să ofere competenţe, atunci se impune eliminarea de urgenţă a elementelor parazite: notele şi diplomele. Dacă un sistem de educaţie nu-şi
mai propune să ofere note şi diplome, atunci la ce mai sunt necesare examenele? Opinia mea este că nici examenele (finale, de absolvire) nu sunt necesare, pentru simplul motiv că şi acestea se cumpără, la pachet cu nota şi diploma aferentă. Mai mult, plusul de cunoaştere adus de un examen anual sau de final de etapă este minim şi disproporţionat cu eforturile depuse. PROPUNERE: un sistem de educaţie bun şi util social trebuie să elimine notele, examenele
finale şi diplomele. Bine, şi atunci ce oferă şcoala? CUNOŞTINŢE şi COMPETENŢE! Oare nu este suficient?

Promovez aceste idei de mai mulţi ani scriind comentarii la articolele pe teme de educaţie, discutând cu specialişti în educaţie şi încercând să vorbesc direct cu decidenţii, Mă bucur să constat că bacalaureatul s-a simplificat, sper că va fi desfiinţat şi înlocuit cu un certificat de absolvire a liceului. Consider foarte utile, în schimb, examenele de admitere la liceu sau la facultate, acestea fiind finanţate în funcţie de rezultatele probate de admiterea absolvenţilor lor în ciclul următor (facultate, respectiv piaţa muncii). Deoarece proiectul de lege a educaţiei naţionale, aflat acum în dezbatere publică, nu prevede în mod expres eliminarea notelor, examenelor finale şi a diplomelor la învăţământul neobligatoriu înseamnă că scopul educaţiei nu vizează o oferire (reală) de competenţe, ci doar de diplome. Păcat.
Liviu Druguş

http://www.liviudrugus.ro
Universitatea George Bacovia

http://www.ugb.ro

Bacau 22 martie 2010

Anunțuri

2 răspunsuri la „Scopuri şi mijloace în educaţie. Oare ştim ce vrem?

  1. Formator 16/07/2013 la 11:58 AM

    Asa este, sunt foarte utile examenele de admitere, dar asta doar la inceput de drum pentru ca stim cu totii cam la ce nivel este invatamantul in Romania. In cele din urma, cand stim exact ce vrem, in afara de facultate/master o alta optiune sunt cursurile de formare profesionala, foarte utile in ziua de azi. Vorba ta, angajatorul te va intreba ce stii, nu ce diploma ai obtinut in scoala.

  2. Pingback:Cu prostia pre inteligență călcând (I) | liviudrugus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: