liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Argumente ale administrației publice socialiste nichitiene iașiote în favoarea incinerării


Argumente ale administrației publice socialiste nichitiene iașiote în favoarea incinerării

  • Doresc managerilor/ administratorilor Iaș(i)ului multă, multă căldură (unii ar spune ”ardă-v-ar focul  crematoriului”)
  • Cum să faci bani din hârtii și să te îngrași cu banii și  cu zilele mâncate de la contribuabili
  • Iaș(i)ul socialist – fruntaș pe ramură la DMH (Direcția Mișcării Hârtiilor). Remediul? Sugerez administrarea de Cimitirol/ Crematorol injectabil cu adaos de clopotină pentru socialismul ieșean contemporan ce durează de mult prea multe decenii
  • Până să te mănânce (postmortem) viermii sau flăcările, te mănâncă (antemortem) paraziții administrativi de varii structuri și poziții

 

Locul de veci aflat în posesia (nu în proprietatea) unui cetățean are mai multe motivații existențiale: este moștenit, a rămas liber prin exhumare sau a fost cumpărat ca o investiție imobiliară în scop antiinflaționist sau chiar de acumulare prin revindere. Cel care are un loc de veci în plus poate să aleagă una dintre câteva alternative la îndemână: să se spele pe cap cu el, să-l doneze statului hrăpăreț – care îl va vinde/ concesiona, oricum, de n ori – , să-l vândă unuia care nu vrea să-și ardă cadavrul sau, în fine, să-l lase dracului să zacă acolo.

Ultima variantă ar însemna să nu-l mai folosești niciodată, dată fiind incitarea administrativă indirectă la reorientarea muribunzilor și a muritorilor români spre tehnica incinerării. Care incinerare este  blasfemiată de administrația bisericii ortodoxe române (BOR) sau binecuvântată de familiile exasperate de foamea insațiabilă a pomanagiilor. Includ în această categorie de cerșetori deghizați în oameni de bine: gropari, prăznicari, bucătari, ospătari, popi și dascăli, eliberatori de adeverințe și chitanțe contra taxe pentru servicii tot mai sofisticate, cerșetori specializați și care și-au cumpărat cu sfânta șpagă dreptul de a bântui prin cimitire etc. E mai scump să mori și să fii îngropat decât să trăiești sau să mori incinerat.

Ce te faci însă când optezi liber, dar neinspirat, pentru vânzare/ donare? Pentru necunoscători, cele ce urmează pot fi un luminos far călăuzitor prin tenebrele unei practici diabolice și morbide generată de o presupusă (dar cert falsă) ”știință a administrației”. Sugerez masteranzilor și doctoranzilor la perfect inutila facultate de ”știință a administrației” să facă analize comparate – sub raportul administrării tot mai ”științifice” a morții și a morților – între regiuni geografice, administrative și istorice, între administrații socialiste, liberale sau necontaminate ideologic, între perioade istorice (înainte și după 23 august 1944 sau înainte și după 22 decembrie 1989) etc., cercetările având ca scop perfecționarea continuă a tehnicilor de spoliere a contribuabilului naiv. Atunci, la finalizarea cercetărilor, hoția la drumul mare va deveni o nouă ”știință” ce se va preda la facultățile de Administrație publică, iar managerii și contabilii vor fraterniza cu juriștii întru inventarea de noi și noi metode de furat ”științific”.

Iată odiseea, recentă, a unei bătrâne (dar și a familiei acesteia) care a realizat că locul de veci rămas liber prin exhumare poate fi vândut/ cedat spre a adăuga o sursă de venit pe lângă pensia de 550 lei. Etapele parcurgerii cercului vicios al spolierii financiaro-temporale au fost (și mai sunt) următoarele:

a)      găsești un cumpărător potențial al dreptului de folosire a acelui loc de veci;

b)      te deplasezi, împreună cu cumpărătorul, la cimitir, pentru identificarea poziției (cu cât mai lângă biserică, mai lângă aleea principală și sub niște copaci umbroși, cu atât mai bine…). De regulă, cimitirul în cauză se află la celălat capăt al orașului (în cazul nostru, municipiul Iași, comună urbană administrată ”științific” de celebrul gânditor socialist, inginerul Gheorghe Nichita începând cu anul de grație 2003). Plătești taxa de acces în cimitir cu ”auto personal” (dacă veneai cu dricul era gratis… pentru mort!). Deci, prima taxa: 2 lei. Dar asta este abia preîncălzirea… (La final se va adăuga celorlalte taxe plătite și distanța parcursă cu ”auto personal” pentru achiziționarea hârtiilor, distanță care a depășit bine o sută de km. Dacă aș fi apelat la taxi, atunci se înmulțește 100 cu taxa per km, plus staționarea, plus ciubucul, plus furatul la aparatul de taxat. Varianta cu transportul în comun este complet exclusă, atât datorită stării de sănătate a bătrânei, cât și a amplasării stațiilor, durata totală a timpului consumat triplându-se, cel puțin).

c)      Te adresezi administrației (evident, ”științifice”) a cimitirului. Totul este ca la carte, adică informatizat. Calculatorul identifică urgent parcela, aleea, rândul și locul. Dar și datoria la ”întreținere”. 90 de lei. Îi achiți cu plăcere, sperând, tâmp și nejustificat, că transferul de drept de concesionare a terenului se va face mintenaș, administratorul emițând doar o chitanță noului utilizator (de drept funciar) în schimbul unei sume deja anunțate: 700 lei. Desigur, tot el/ cumpărătorul va achita vechiului posesor de loc de veci o plată informală, nefiscalizată (parte a economiei subterane). Acum afli că locul de veci nu este de veci, ci este doar ceva temporar, nelegat prea mult cu cele sfinte, dar pe seama căruia trăiesc (bine) un număr semnificativ de ”administratori”, funcționari, notari, portari, administratori de rețele informatice, gropari etc.

d)     Afli imediat că tranzacția nu poate avea loc la administrația cimitirului. Dar unde? La Primăria municipiului care are un departament specializat (Servicii salubritate). Vii de la marginea orașului și ajungi pe malul fluviului Bahlui, la celebra – pentru ieșeni – Piramidă a lui Dubeț. Completezi o cerere prin care ceri să se confirme că locul de veci există în administrarea Serviciului salubritate și că poate fi concesionat din nou.  Ai nevoie însă de o copie după ultima chitanță și după cartea de identitate. Aveți un”xerox” aici? Evident, NU! ”Mergeți în oraș, trebuie să găsiți pe undeva…”, te lămurește funcționara. Lași cererea și pleci, mulțumind, mărunțel, din inimă partidului care a câștigat mereu alegerile și care administrează orașul de peste două decenii… Desigur, orice serviciu se taxează. La urgențe (trei zile) 50 lei, la 30 de zile, 40 lei. Speri, tot nejustificat, că diferența merită plătită, să scapi dracului o dată de inutilul (pentru tine) loc de veci.

e)      Vii peste trei zile și afli că nu te-ai apropiat de happy end, ci ești abia la început. Întrebi, cu hârtia în mână: ”Și cu asta ce fac?”. Răspunsul este limpede: mergeți la un notar, unde dați o declarație pe proprie răspundere că cedați dreptul de posesiune/ concesionare familiei Cutare…

f)       Ajungi la notarul care te primește cu brațele deschise (în semn de ”de când vă așteptăm….”). Dai declarația, dictată de notar, semnezi și… plătești acest serviciu de cca 3 minute cu 62 lei. Naiv, crezi că te apropii de mult așteptatul final… Iluzii, iluzii…Te trezește notarul la realitate: ”Aaa, nu la noi se finalizează tranzacția, acum trebuie să mergeți la Primărie, la Servicii de salubritate”. ”De ce?”, cauți tu disperat, dar în zadar, o urmă de rațiune în haosul din jurul tău. Răspunsul este firesc, limpede, normal, logic, rațional și… legal.  ”Nu știu! Cu legislația asta schimbătoare se poate întâmpla orice. Așa am auzit că dacă nu finalizați acolo la Primărie, această Declarație nu are nicio valoare…”.

g)      Ca să dai valoare Declarației mergi, din nou, la Piramida lui Dubeț, recte Primăria Municipiului Iași, Servicii de salubritate. Prezinți funcționarei de la ghișeu, glorios, Declarația și aștepți, bine motivat emoțional, răspunsul. ”Cine este noul deținător al locului de veci?. Trebuie să faceți o cerere… Aveți copii după cartea de identitate? Noi nu avem ”xeros”. Trebuie să vină și soțul dumneavoastră! Dacă este plecat din țară aveți nevoie de o procură, o împuternicire din partea lui, la notariat…”. Un fleac, ne-au ciuruit pe toți… Totul devine ireal, SF, kafkian, hollywoodian etc.

h)      Epuizat, mai ai totuși putere să sondezi viitorul. ”Și după ce adunăm toate astea, se consideră tranzacția încheiată?”. ”Aaa, nu, nu la noi… Va trebui, după ce rezolvăm aici, să mergeti la administrația cimitirului, unde veți achita taxa de 700 de lei”. Adică, cercul se (va) închide. Primăria se joacă cu cercul vicios al birocrației imunde, cu nervii, banii și timpul contribuabililor.  Înțelegi că ești prost și îți meriți soarta. Ai primit, de fapt, o lecție de ”administrație științifică”/ ”socialism științific” de la artizanul politicii locale, socialistul binevoitor și iubitor de oameni și voturi, primarul mult iubit și (prea) mult (re)ales, inginerul constructor Gheorghe Nichita.

Ajungi acasă, nu-ți vine să crezi că s-a terminat odiseea și te gândești: oare ce instincte piromane malefice incită turma de funcționari să ardă gazul de pomană, știut fiind că soluția este chiar la îndemâna oricărui primar care ar dori să ofere contribuabililor câteva grame de normalitate: 1. Să concentreze toate plățile într-una singură, plătibilă într-un singur loc, eventual online; 2. Să promoveze deschis, tranșant și argumentat incinerarea atunci când punctul 1 nu poate fi nicidecum îndeplinit; 3. Să se declare incapabil să îndeplinească 1. sau 2., și să facă un act de eroism, renunțând la sinecura administrativă și revenind la meseria de bază, respeciv la organizarea unor șantiere de construcții aflate, acum, în suferință. Cu alte cuvinte, îmi fac, din nou, iluzii, iluzii…

În loc de încheiere, redau un citat-îndemn din socialistul Adrian Păunescu, acest (pre)vestitor al tuturor vremurilor noi ale României ultimelor cinci-șase decenii, versuri pe care le adresez cu drag și cu speranță administratorilor ”științifici” actuali ai vieților și morților ieșenilor: ”La muncă derbedei, că trece anul/ Și vin ceilalți și-o să vă ia ciolanul/ Făceați pe democrații cei cucernici/ Cristosul mamii voastre de nemernici”!

29 Ianuarie 2013

Liviu Druguș

Freelancer (încă cetățean ieșean)

http://www.liviudrugus.wordpress.com; www.liviudrugus.ro; www.facebook.com/liviu.drugus

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: